O prietenie de neuitat

Ma trezesc de dimineata,undeva prin Olanda.

Un loc foarte frumos,casa bunicilor mei.Bunica a vrut sa se mute aici in tinerete pentru ca era de firea
ei,ca mine de altfel,foarte visatoare si ii placea foarte mult sa scrie despre absolut tot ce vedea si ce ii
crea ei o stare de liniste,de relaxare.

A ales Olanda pentru ca este minunata din punct de vedere al naturii,al locurilor foarte frumoase in care
poti sta si din cauza arhitecturii,care si ea,la randul ei,are un farmec aparte.

Sunt in vacanta de vara asa ca imi permit sa dorm mai mult.Ma dau la un moment dat somnoroasa jos
din pat si ma duc sa imi beau cafeaua.Buni e acolo si face clatite olandeze pentru ca azi e si ziua mea.

Ii spun:“Buna dimineata,buni!”si o sarut dulce pe obraz.

-Neata,scumpo!La multi ani!

-Multumesc buni,la multi ani si tie!Ceva nou?

-Da.Te-a cautat vechiul tau prieten,Dan.A intrebat daca ai putea sa te duci cu el la cules de lalele pentru
mama lui.

Hmmm..Dan...parca imi amintesc de numele asta.Dan este un foarte bun prieten cu care am vorbit si
anul trecut,in vacanta de vara.Am incercat sa pastram legatura pana am ramas fara bani in pusculita si a
ramas ca o sa il anunt eu cand mai trec pe la bunici.

-Ah..ok.Ma duc.Oricum am de gand sa imi scriu compunerea aia la Germana despre prieteni.

-Suna-l si spunei!Daca vrei sa ai in camera cateva lalele,culege si tu cateva.Poate trecem si pe la

mormantul lui bunu.Bunicul meu,bunu,murise cu cativa ani in urma,pentru ca a lasat motorul deschis la
tractor ca sa asculte radioul cand bananaia prin curte si a pornit deodata.Un final tragic de care nu vreau
sa imi mai aduc aminte.Imi termin cafeaua,o sarut din nou pe buni pe obraz,imi iau caietul de germana si
un pix si ies afara.In fata mea se intinde un imens camp de lalele printre care mai rasare cate o moara de
vant.Specific Olandei.

O iau cu Dumnezeu inainte prin campul de lalele,stiind ca prietenul meu se afla la cam 1-2km de casa
bunicii.Soarele batea foarte tare,asa ca m-am intorc sa imi iau palariuta de soare pe care mama a avut
grija sa o indese in geamantan si am pornit spre Dan.

Am ajuns.Casa lui era mai mica decat cea a bunicilor si avea o alta structura.Bat la usa,iar Dan se
inghesuie sa deschida.

-Ooo…Julia!
-Buna dimineata!

-Dimineata era cand m-am trezit eu,a spus Dan trimfator apoi m-a poftit in casa,pe canapea,ca sa isi ia
ce mai era de luat din casa.Cred ca ti-a spus bunica ta ca ma duc sa iau niste allele si ma intrebam daca
vrei sa stam la un picnic.

-Da.Mi-a spus.Mi-am luat si caietul de germana,poate imi vine si mie inspiratia,sau pooate ai tu vreo
idee.Am de facut un proiect despre prieteni.

A zambit parsiv si mi-a raspuns o voce stranie :”Da..cred ca am una!”

-Oook!Ma bucur ca imi poate face si mie cineva tema!  Vorba aia…e prea mult o compunere in trei
luni,nu?

-Ok.Atunci ajuta-ma sa iau cosul asta.Sucurile le iau eu.

-Asa.Hai sa mergem odata!Imi pierd rabdarea!Vreau sa vad ce iti mai trece prin cap!

Am iesit din casa si am luat-o la dreapta.Nu conta pe unde o luai.Peste tot erau lalele.Stiam sa ne
intoarcem acasa pentru ca,printre lalele vedeai mereu casele cele mai inalte.Mereu o vedeam pe a mea
si pe a lui Dan nu pentru ca mergeam foarte departe de casa,iar a lui era micuta si se pierdea in petele
de culoare.

Am ajuns intr-un loc de unde abea mai puteam sa vad acoperisul casei lui buni.

-De ce am mers atat de mult?Ce importanta are daca suntem mai departe de casa?

-Ca stam mai mult timp imprena.Crezi ca nu puteam sa ies din casa si sa iau 3 lalele a intamplare?

-Uite ca nu m-am gandit la astaniciodata.In fine.Imi culegi si mie cateva cat ma gandesc cu ce sa incep?

-Sigur.

-Ok…sa vedem,incepusem deja sa rod pixul.Eu imi rod pixul cand habar nu am ce sa scriu.E un tic de care
nu pot sa scap de cand ma stiu.Pritenia…Prietenia este o…legatura…care…nu poate fii rupta…pfuai...am
ajuns deja la cuprins.Deci…prietenia e o legatura care…e neinteleasa pentru mine si va fi in continuare!!!
am spus eu nervoasa si amuzata in acelas timp si m-am trantit pe pamant.

El a inceput sa rada pana nu mai putea sa respire si a spus:

-Tu nu ai avut niciodata un prieten?

-Ha ha ha.Al naibi simt al umorului ai pustiule!

-Nu,serios.

-CATEGORIC!!!Tu ce naibi esti?

-Ma simt onorat!Pai,uite,ma ai pe mine aici.Ce simti cand te uiti la mine,sau cand te gandesti la mine?a
spus el cu un zambet malefic si triumfator tot odata.

-O ura profunda,am spus eu uitandu-ma la el ca prin ochelari.

-Super.Va fi mai greu decat credeam!

-Ce?

-Nu conteaza.Uite.Prietenia e ceva magic.E ceva care te ajuta din punct de vedere spiritual.Un prieten
este alaturii de tine si te ajuta la greu,cand ai nevoie.Doamne!Eu imi iubesc prietenii.Ma ajuta sa ies din
situatii nasoale,ma ajuta psihic.Sunt ca niste frati.E o legatura atat neinteleasa,dupa cum spuneai si
tu[aici a inceput iar sa rada],dar si inteleasa..intr-un fel.

-Deci ce scriu pana la urma?

-Ce ai inteles.

-Ok.Mi-am inchis caietul,mi-am luat o lalea si mi-am agatat-o in par.

Dan a izbucnit iar in ras.

-Tu chiar nu ai inteles nimic?

-Dupa cum vezi!

-Cred ca te-ar putea ajuta ceva,dar nu stiu cat de mult si in ce sens.As putea face ceva,dar nu stiu…

-Ce?Ce vrei sa faci?am spus eu nerebdatoare si in momentul urmator am sarit ca arsa de pe jos.

-Pai nu stiu daca pot sa o fac,ca sa nu te superi pe mine.E ceva mai…

-Mai?Hai zi-mi ce vrei sa faaaaci!Saptamana asta!!!

-Ok..saptamana asta,nu acum!

-Nuuu…acum!!!

-Prea multe vrei.

-Te rooog!Fac orice!Pentru ce am venit?Ca sa capat inspiratie!Poate tu esti aia!Zi-mi ce vrei sa faci!!!!!

-Nu pot.O sa te superi.

-Nu!Promit ca nu ma supar!Te implor!M-ai facut curioasa!

-Ok.E ceva ce eu imi doresc sa vezi de foarte mult timp.Poate de cand te-am cunoscut.

-Asaaa….
-Chiar trebuie?

-NEAPARAT!

-Ok…fie…inchide ochii!

-A inceput sa nu imi placa chestia asta.

-Ti-am spus!Stiam eu!

-Doamne!Hai odata!

-Nu!

-GLUMEAM!!!

-Bine.Nu mai comenta.Macar pana teremin.

-S-a facut!

Am inchis ochii si am simtit un aer foarte cald care venea tot mai aproape de fata mea,apoi am simtit
ceva catifelat,lafel de fierbinte,pe buzele mele.M-a cuprins o furnicatura pe sira spinarii si cafeaua mi se
invartea in stomac ca intr-un mountains rouse.M-am gandit sa ma dau la o parte,dar nu m-am putut
clinti din loc.Am inghetat pur si simplu in ciuda faptului ca mai aveam putin si faceam insolatie si ca
buzele lui erau ca luate de pe aragaz.Pentru cateva secunde am crezut ca nu mai ating pamantul,ca
zbor,ca…nu mai sunt intreaga la cap,apoi,s-a taiat filmul si am aterizat in acelas camp cu flori in care ma
aflam doar eu cu Dan.

Apoi am auzit un ras dragut,cristalin.

Am deschis ochii si l-am vazut pe Dan.Nu l-am mai vazut niciodata atat de special,atat de apropiat de
mine,atat de…tandru.Pur si simplu am vrut sa il mai sarut o data.Si am facut-o.Pentru mai mult timp si
mult mai bine.

Cand in sfarsit m-am dezlipit de el,am luat pixul si nu m-am mai oprit din scris.El si-a reluat treaba,mi-a
culesc si mie o groaza de lalele pentru bunu,iar eu am scris vreo trei pagini.

Nu am mai scris niciodata atat de mult intr-o compunere pentru scoala,dar in timp ce scriam si spuneam
ce scriam cu voce tare astfel incat sa auda si Dan,ma gandeam la ce a spus el:” E ceva ce eu imi doresc sa
vezi de foarte mult timp.Poate de cand te-am cunoscut.”Fraza asta pur si simplu m-a marcat.Eu am
terminat compunerea,dar Dan culegea in continuare.A strans atat de multe lalele incat ma intrebam ce
face cu ele,iar pe fata lui se citea nelinistea.

-S-a intamplat ceva?l-am intrebat eu ingrijorandu-ma.

-Nu…stiu.

-Deci?Ce s-a intamplat?De ce te-ai suparat?

-Nu stiu.Ma simt aiurea.

-De ce?Ce am facut?

-Nimic…dar chiar nu ai facut nimic!Nu ai spus nimic dupaia.Puteai sa spui..ceva..orice?

-Ooof…prostutule..mi-a placut foarte,foarte mult.Mi-a venit si inspiratia,mi-ai dat ce ai vrut sa imi

dai.Mi-am facut tema mai bine ca niciodata si m-am simtit foarte bine.Al doilea sarut a fost raspunsul.Nu
te mai panica atata dintr-un nimic.Gandeste logic.

-Julia,te iubesc!De ce nu vrei sa intelegi?Nu mai puteam sa dorm eu la noapte ca nu stiai tu sa iti faci
tema.Putea sa it idea cineva o idee la un moment dat.Te iubesc!
Am ramas absolut masca.Parca nu mai puteam sa respir.Ma gandeam ca daca o sa lesin o sa se simta si
mai prost asa ca m-am calmat,am tras aer in piept si i-am luat fata in palme.Era lafel de calda ca si
buzele.Am simtit acelas fior pe sira spinarii care mi-a dat o stare acuta de euforie tampeasca.I-am atins
delicat buzele fierbinti si i-am multumit ca a fost sincer cu mine.L-am intrebat daca putem merge acasa
si el a fost de acord,dar inainte sa plecam a aruncat jumatate din gramada de lalele pe care le culesese.

Mergeam spre casa si am vazut ca mai aveam foarte mult de mers si linistea devenea din ce in ce mai
apasatoare.M-am gandit totusi sa incerc sa il linistesc ca sa nu isi mai faca atatea probleme cu privire la
mine si la saruturile de mai devreme.

-Si…cum simti tu dragostea asta pentru mine?Ce insemn pentru tine?

-TOT!Te iubeesc ingrozitoor de mult.Ai o vooce superba care ma face sa imi iau zborul.Iti simt mirosul
delicat al parului de la o posta.Este mirosul pe care nu mi-l mai pot scoate din cap.Esti ca soarele pentru
Floarea-Sooarelui.Faci parte din viata mea si zilnic am impresia ca nu pot sa traiesc fara tine.Pentru tine
traiesc si vreau sa te ating in fiecare moment.Fiecare clipa insignifianta din viata mea se transforma intr-
o pagina din cele mai bune carti cand esti alaturi de mine.Pur si simplu te iubesc!

-Wow…pai…asta e chiar cel mai frumos lucru pe care l-am auzit.

Mi-am pus mana pe dupa umerii lui si l-am sarutat dulce pe frunte.Ne apropiam de casa si imi parea din
ce in ce mai rau ca ne despartim atat de devreme.Brusc,mi-am adus aminte ca buni avea sa plece la
cimitir la bunu si pe masa avea sa imi lase clatitele.

-Am o idee.Ai treaba?

-Daca sa pun niste lalele in vaza e atat de complicat,atunci da,am.

-Ok.Te astept.Daca vrei,te ajut sa le rupi putin tulpina.

-De ce intrebi?

Am raspuns in timp ce puneam mancarea pe care nici macar nu o scosesem din cos,pe camp:
-Pai azi e ziua mea si buni a pregatit niste clatite delicoase cu mere.Ma intrebam,defapt nu ma intrebam
deloc,daca poti sa treci pe la mine sa ma ajuti sa le termin.De obicei,buni face foarte multe clatite,parca
ar fi ziua flotei americane.

-Aaaa…esti sigura?

-Da-mi un cutit.

Mi-a aruncat o privire socata iar eu am adaugat razand:

-Nu pentru tine!Pentru lalele!

-Oh.Ok!

Am vazut in sfarsit un zambet pe fata lui de cand ne-am sarutat.M-am simtit nevoita sa adaug:

-Sa stii ca si eu te iubesc foarte mult!

Un alt zambet.Incepeam sa ador zambetul ala.Cum de nu mi-am dat seama pana acum ca ma place atat
de mult?In fine.Am terminat si cu lalelele,iar in tot acest timp am vorbit despre toate prostiile:ce am mai
facut la scoala si in tot restul timpului cand nu ne-am vazut si asa mai departe.

Se facuse dupamasa.Soarele avea sa apuna peste vreo doua ore.Mai era timp de distractie.

L-am luat de mana,mi-am luat lalelele si am luat-o spre casa bunicii.Cand am ajus,bunica ma astepta cu
florile ca sa plece la cimitir.I-am spus ca eu o sa raman cu Dan acasa.I-am adresat un zambet parsiv,cu
subinteles si ne-a lasat fara sa mai adauge nimic altceva decat:”Bine,scumpo,distractie placuta!Clatitele
sunt pe masa.”

Cum a inchis buni usa in urma ei,m-am uitat la Dan tot cu subinteles si cu teama de numarul de clatite
pe care mi le pregatise buni.Am intrat in bucatarie si dupa cum ma asteptam am gasit cel putin 200 de
clatite puse te miri unde.Aveai impresia ca bucataria aia era prea mica pentru atatea clatite.M-am uitat
in jur si am constatat ca buni se oprise pentru ca nu mai avea unde sa le puna.Am luat un blat de clatite
si l-am invitat pe Dan la mine in camera.Inca era surprins de numarul de clatite.Eu eram obisnuita.

-Aseaza-te si hai sa iti arat un album de poze cu ai mei.

-Oho.Super.De cand asteptam sa iti vad si eu familia.

M-am asezat langa el,pe pat.A tras adanc aer in piept si a spus-o pe un ton atat de tandru:

-Doamne,dar chiar iti miroase foarte bine parul!

-Merci!Esti un dragut.

A zambit iar.Nu m-am putut abtine si am zambit si eu,apoi am reluat treaba cu albumul.
-Uite.Tipul asta inalt de aici e tata.Mama e femeia asta blonda care ,in poza asta,avea ceva de comentat
la adresa mea pentru ca,daca observi,are gura deschisa si o fata de mai avea putin si ma lua la
bataie.Tipul asta cu tepii de aici e fratele meu,Andrew.e un tip de treaba,dar are si el momentele lui
blonde.Apropo,mama e vopsita!

Am constatat ca era foarte fermecat de acel album de poze in care erau si poze cu mine si colegele mele
la scoala,in pauze.Ce sa faci?Fetele…

Am mancat intre timp si jumatate din clatitele de pe acel blat.Erau foarte bune,cu mere,dar si foarte
consistente.Nu stiu de ce face buni atat de multe,dar nu m-a gandit niciodata sa o intreb.Face si
gata.Sunt de felul meu foarte nepasatoare uneori.Nu stiu de ce.

Am pus un film frumos de comedie la care am ras de ne-am prapadit.Soarele apunea si deodata am auzit
un zgomot infiorator:venise buni cu vechea ei masina.Masina aia trecuse prin multe peripetii.Buni o
cumparase cand era tanara ca sa ajunga in Olanda,tara ei de vis.Inainte sa plece i-a dat-o unui prieten
care a facut accident.In fine.A trecut prin multe.Nu stiu cum poate trai buni in jurul unor lucruri care au
trecut prin niste peripetii atat de nefericite.

In fine.M-am gandit sa mergem langa rau.Bunu imi agatase un hamac ca sa stau mereu acolo cand am
nevoie de liniste,cand vreau sa ma gandesc la ceva.

Am mai luat niste clatite,suc,iar Dan a avut geniala idee de a lua cu noi o lampa cu gaz ca sa vedem pe
unde orbecaim.

Mi-am adus aminte ca buni a pastrat una de cand era tanara in grajd.M-am dus sa o iau si am plecat cu
Dan spre rau.Buni a tipat dupa noi:

-Julia,scumpo,nu luati si o patura?Sunteti cam mari sa intrati amandoi in hamacul ala.

Dan a fugit repede la buni sa ia patura,eu l-am asteptat apoi ne-am reluat drumul spre rau.

Am lasat lampa cu gaz la o parte si am facut noi un foc de tabara,am pus patura putin mai departe de foc
ca sa nu avem vreun incident neplacut si am stat impreuna toata noaptea la povesti.

Aproape se lumina de ziua si noi inca mai radeam cu pofta,nici urma de oboseala.Focul se oprise.Din
gluma in gluma,am inceput sa fim din ce in ce mai tacuti,ne giugiuleam in liniste si am adormit intr-un
sfarsit,cand soarele incepuse sa bata pe noi,unul in bartele altuia.

Am mai petrecut impreuna asfel de zile pana s-a terminat vacanta de vara,iar eu a trebuit sa ma intorc in
Suedia,la parintii mei,pentru a incepe scoala.Am tinut legatura ca in fiecare an.Vara ma duceam iar pe
acolo si petreceam clipe de neuitat,la fel ca in vara aceea.

Ne iubeam atat de mult,dar totul a durat pana atunci cand Dan a inceput facultatea si parintii lui au
facut rost de bani sa se mute in America.
Mi-a trimis intr-o scrisoare noua lui adresa,dar pentru simplul fapt ca nu ne mai vedeam nici
vara,scrisorile au inceput sa se rareasca din ce in ce mai mult,pana nu ne-am mai trimis niciuna.

Acum am un prieten nou la facultatea din Germania la care m-am dus,la Berlin.Ne petrecem mereu
timpul liber impreuna,dar nu o sa il uit niciodata pe Dan,primul meu prieten minunat,care a spus atatea
lucruri frumoase despre mine si cu care mi-am petrecut atatea nopti in capmul de lalele,sau langa
lac,tipul cu buze fierbinti cu care ma saruta patimas.

Beatrice.