Sceneta de Dan Mihaescu, Grigore Pop, Octavian Sava
Secretara (vorbeşte la telefon): - Da. Da sigur că da, am să ȋi comunic. Buna
ziua! (inchide telefonu, apoi bate la maşina de scris şi fredoneaza o melodie) Directorul(intra in biroul secretarei): - Pai bine, tovarăşă secratară, se poate? Te-am rugat pe dumneata să baţi la maşină adresele mai importante si dumneata ce faci? Ce.. ce .. ce frază e asta? “În ȋncheiere menţionăm tovarăşe director că noi considerăm comanda anulată pe dumneavoastră la fel, ca ȋntotdeauna vă salutăm tovărăşeste.” Asta e punctuaţie, frate! “Considerăm comanda anulată”. Punct. Şi apoi de la capăt. “Pe dumneavoastră la fel ca ȋntotdeauna vă salutăm tovărăşeste.” Şi de fiecare data baţi in felul acesta. Se poate? Secretara: - Ahh.. Vă rog sa iertaţi, tovarăşe director. Eu am să .. am să ȋncerc să.. O să mă străduiesc.. da?! Directorul: - Fii atentă! Fii foarte atentă, tovarăşă! Pai ia gândeşte, ce s-ar ȋntâmpla dacă dumneata ai vorbi aşa cum scrii la maşină? Ei..? Ce ar ieşi dacă ai vorbi folosind punctuaţia aşă ca-n rapoartele sau hârtiile pe care le scrii la maşină? Secretara: - A..Să vede... aaa. Să vorbesc aşa cum scriu? Directorul: - Da. Secretara: -Ehh… Ar fi cevaaa… Directorul: - Rău. (iese din birou) Secretara:- Ufff… Inspectorul(intra in biroul secretarei): - Buna ziua! Secretara: - Buna ziua! Inspectorul: - Tovarăşă secretară, pot vorbi cu tovarăşul director? Secretara: - Tovarăşul director e ocupat la telefon. Vorbeşte singur. Aţi venit? Inspectorul: - Ce aţi spus? Secretara: - Singur aţi venit? Inspectorul: - Aa.. da da da.. singur, singur. Fii te rog amabilă şi dă-mi un scaun. Secretara: - Aaa… De ce nu mi-aţi spus? V-aş fi dat afară. Plouă. Inspectorul: - Dar de ce să ma dai afară, tovarăşa? Secretara: - Nuu.. ah.. Afară plouă. Poftiţi scaun. De fapt ştiam ca tovarăşul director trebuie să se ducă la centru şi speram să ȋi vină numele. Dumneavoastră, vă rog! Inspectorul: -Ceee.. ce ai zis? Secretara: - Numele dumneavoastră, vă rog! Trebuie să vă anunţ şi poate vă primeşte ieri. Au fost de fapt audienţele. Inspectorul: - Să ma primească ieri? Secretara: - Nuu. Ieri au fost de fapt audienţele, dar poate vă primeşte şi azi ȋn cap. De listă v-am pus. Inspectorul: - Nu pricep nimic. Nu inteleg. Secretara: -În cap de listă v-am pus. Inspectorul: - Tovarăşă secretară, fii te rog amabilă: dă-mi pe director, pe contabilul şef, pe administratorul cantinei, pe oricine. Secretara: - Tovarăşul administrator e ȋn curtea din spate taie un om. Lemne. Inspectorul: - Taie un om!!! Secretara: -Nuu. Taie un om lemne şi dânsul ȋl supravegheză. Inspectorul: - Ia ascultă, tovaraşă! Dumneata crezi că eu am venit aici să mă ȋmbolnăveşti de inimă? Te rog foarte mult să ȋl anunţi pe tovarăşul director că ȋl caută inspectorul Alexandru Petrescu. Secretara: -Tovarăşul Petrescu! Dumneavoastră sunteti? De ce nu aţi spus, ȋl anunţ imediat, vă rog să aşteptaţi două săptămâni. Sunt de când trebuia să veniţi. Inspectorul: - Să aşteptept două săptamâni?!? Secretara: - Nuu. Două săptămâni sunt de când trebuia să veniţi, dar eu abia acum am aflat că dumneavoastră sunteţi ȋntr-o parte. Am şi eu dreptate. Inspectorul: - Cum sunt? Secretara(ridică tonul): - Într-o parte am şi eu dreptate! Directorul(intra ȋn birou) – Ce este? Ce s-a ȋntamplat? Inspectorul: - Frate dragă! Secretara asta a dumitale m-a ȋmbolnăvit. Dă-mi repede un calmant să-mi treacă trenul pleacă peste un sfert de oră şi aş vrea să prind ultima cursă şi mai ales gara e departe şi te rog să ȋmi dai maşina să mă duc la naiba cu toată povestea asta din provincie că eu am vrut să trimit pe altul. Directorul: - Stai.. stai.. stai, frate, că nu ȋnţeleg nimic. Ce ai spus? Inspectorul: -Ce am spus! Ce am spus! Parcă eu mai ştiu ce am spus! Poftim , am ȋnceput să vorbesc ca ea. Secretara: -Tovarăşe director! Am uitat să vă anunţ, fratele dumneavostră de la Bacău a telefonat arde. Inspectorul: - Ce face? Directorul: - (catre inspector)Lasă. Lasă. (secretarei)Mai departe! Secretara: - Arde de nerăbdare să vă vadă. Directorul: - Perfect. Merci. Inspectorul: - Ahh..