Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Piesa montata si jucata la The Luminous Group New York in cadrul festivalul "Short
Plays - Long Distance" (2001) | Piesa montata in cadrul mai multor festivaluri de
teatru de amatori
MIRCEA: Plec unde vad cu ochii. Las totul in urma si incep din nou. Acolo voi gasi o
viata noua, cea pe care o visez... (Se apropie de ghiseul garii.) Un bilet la primul
tren care opreste in gara. (Prin ghiseu i se intinde un bilet, tanarul il cerceteaza,
face o grimasa de uimire.) De ce-i atat de scump biletul?
OMUL DE LA GHISEU: Da mata nu stii ce tren e asta? O data-n viata mergi cu asa
masinarie Vrei sa ajungi la capat? Dai oricat
OMUL DE LA GHISEU: Pana la capat, cum sa nu? Drum bun. (Inchide fereastra de la
ghiseu.)
MIRCEA: Cat sa fie ceasul? (Priveste in jur dupa ceasul de pe peron.) Trei fara cinci.
Singur si nebun in toiul noptii. (Se imbarbateaza dintr-o data.) Da merita! Frig,
domle, frig de mori! O sa ma ia naiba pana la capat... (Tresare. Trenul intra in gara.
Mircea urca in vagon. Se plimba pe culoarul trenului cautand un loc intr-un
compartiment.) Hm, ce plictiseala! Dorm toti de parca n-ar avea cand sa doarma.
Toti dorm (Priveste in alte compartimente.) Culmea! Dar ce-i aici? Vagon de
dormit? Ce naiba? Parca s-au gasit toti mosnegii sa umble noaptea cu trenul. (Rade
usor.) O fi cursa speciala pentru pensionari? (Merge mai departe. Deschide usa unui
PUSTIUL: Am ajuns?
MIRCEA: Unde?
PUSTIUL: Hi, ce-i la capat Cine poate sti? Poate raiul Poate iadul Poate iar o
luam de la capat Nu-mi pune si tu intrebari complicate la ora asta! Cine stie ce-i la
capat? Poate ce nici n-am visat vreodata!
MIRCEA: (Arata spre culoarul vagonului.) Ia vino incoace sa stam putin de vorba.
Hai, hai, nu dormi!
PUSTIUL: Lasa-ma. Mi-e somn. Vreau sa dorm. Vreau sa visez.... (Ies pe culoar.)
PUSTIUL: Stiu si eu? Puteai incerca si tu ceva mai la indemana. Ceva mai ieftin... eu
am mai incercat. (Deznadajduit.) Dar n-am reusit...
MIRCEA: Ce?
PUSTIUL: Ba da, dar acum e altceva. Am urcat in tren! Gata! Nu mai e cale de
intoarcere!
PUSTIUL: Baaa... vreau. (E nesigur.) Cred. Asta era ultima solutie! Acasa nu mai
aveam nimic Macar aici, in tren, ma mai bucur si eu de ceva numai al meu...
MIRCEA: De ce te bucuri?
PUSTIUL: Eh, ce-am visat Bani, femei, o casa mare, cu de toate Nu am avut asa
ceva niciodata Acum le am!
MIRCEA: (Superior, cu emfaza.) Nu trebuie sa stiu de undeva. Tot timpul cand pleci
in alta parte, dincolo e mai bine
MIRCEA: Stai, bai! Uite, mergi cu mine si vezi tu cum ne descurcam noi de minune!
MIRCEA: (Il bate pe umar parieteneste.) Vezi? Ti-am spus eu ca asa trebuie sa
privesti lucrurile! Optimist!
PUSTIUL: Si daca imi pierd curajul pana ajung acolo? Daca ma tot gandesc si iar ma
gandesc si-mi trece? Mai bine dormeam... Macar asa ma trezeam direct la
destinatie... Ce tot atatea procese de constiinta? De ce m-ai trezit?
MIRCEA: Cum sa-ti pierzi curajul, bai? Tocmai acum cand te-ai hotarat sa faci pasul
cel mare? Ce alta dovada de curaj mai vrei? Esti un tip curajos, uita-te la tine! Ia
gandeste-te ce lasi in urma!
PUSTIUL: Nimic. (Se stramba.) Nevasta? Cui trebuie? Bani? Nici letcaie... Casa? Ioc.
Serviciu? Nici pomeneala... Am furat bani ca sa cumpar biletul de tren!
MIRCEA: Tocmai din cauza asta deschide ochii bine si vezi viitorul cu incredere!
Acolo totul se rezolva cat ai bate din palme!
MIRCEA: Prostii! Crezi ca toti care ajung bine sunt curati? Pe naiba!
PUSTIUL: Ihi, ai dreptate... (Luminat din nou la fata.) E mai bine sa plecam! Poate ai
dreptate cine stie? Dar tu? De ce ai plecat? De unde atata optimism in tine?
MIRCEA: Ca si tine. M-am saturat de viata pe care o duceam. Imputita si fara rost
MIRCEA: (Dintr-o data interesat.) Auzi? Dar cand ajungem de fapt? Dimineata? La
pranz?
PUSTIUL: (Tresare.) Ce? Lasa-ma-n pace! Habar n-am. De unde sa stiu? Nici nu vreau
sa stiu!
PUSTIUL: (Si mai derutat.) Nu! De unde sa stiu? Doar n-a mai fost nimeni pe-acolo.
Cei care au plecat, dusi au fost! Nu s-a mai intors nimeni sa spuna cum e
MIRCEA: (Plin de sine.) Pai vezi? Asta inseamna ca le e bine si le convine acolo. Daca
ar fi fost mai rau ca acasa, s-ar fi intors
O VOCE DE FEMEIE: (Rasfatata.) Hai, opreste aici! Hai, iubitel, nu e mai bine sa o
faci de buna voie decat sa te oblig? Chiar tii cu tot dinadinsul sa ajungi la capat?
Prelungeste clipa asta frumoasa, cat o mai ai, pentru ca oricum e in costul
biletului (Se aude un huruit de masina ruland pe sosea. Un ras de femeie, un
scrasnet de frane, sunetul unui accident de masina.)
MIRCEA: (Se trezeste brusc, lac de sudoare, confuz, inspaimantat, strigand.) Nuu!
(Cand observa unde se afla se mai linisteste.)
PUSTIUL: (Il priveste pe Mircea foarte calm de la locul lui) Accidentul de automobil,
nu? Tipa trasnet, brate goale, picioare lungi, par auriu... Masina decapotabila, viteza
maxima, sarutari infocate, ispite dulci, rugaminti infocate... (Povesteste cu patima.)
Deodata nu mai vezi nimic! Pletele ei sunt rasfirate pe fata ta, bolidul inainteaza cu
forta. Nu ai cum sa mai eviti impactul si... bum! De trei ori peste cap. Sange, sange,
sange... Hm, dar e numai in vis! Oricum tipa facea toate paralele!
PUSTIUL: Am fost si eu pe-acolo acum cateva ore... Pot sa-ti spun episodul urmator
daca vrei! (Incepe sa-si incheie haina, pregatindu-se sa se ridice.) Stii ce? Eu m-am
razgandit. Cobor la prima statie si ma intorc
PUSTIUL: Ba stiu, si tocmai asta vreau sa evit! Femeia din vis m-a ingrozit. Nu-mi
place sa mor!
MIRCEA: Asa am visat si eu! Mureai doar in vis. Iata, esti teafar, esti bine. Te iei
dupa niste vise idioate?
MIRCEA: Ce sa urmeze?
PUSTIUL: (Striga.) La capat vom muri! Ti-a placut accidentul de masina? Va urma
inecul din piscina Preferi sa ai bogatie pentru cateva ore ca apoi sa sfarsesti in
vreunul din felurile pe care le-ai visat?
PUSTIUL: Nu stiai?
MIRCEA: Ce sa stiu? Am cerut bilet pentru primul tren care opreste in gara.
PUSTIUL: (Rade crud.) Culmea ironiei Primul era chiar ultimul E trenul
ultimelor dorinte Fiecare il ia dupa propria-i alegere Poti muri cum preferi, intrunul din modurile aratate in vis. Vise cu lucruri niciodata avute si cu senzatii tari O
moarte simpla si fara durere. Stii ce urmeaza? Nu stii Dormi si vei afla Nu ai
auzit de trenul asta?
MIRCEA: Nu, si daca stiam, nu as fi urcat niciodata. (Iese pe culoar foarte agitat.)
Trebuie sa cobor chiar acum din trenul asta! (Mircea se agita dintr-un capat intr-altul
al vagonului cautand o solutie.)
MIRCEA: (Striga si gesticuleaza intrat in panica.) O viata mai buna. Un drum nou,
mai bun decat cel pe care il las in urma. Dar nu asta! Nu e drumul ales de mine!
PUSTIUL: Esti jalnic! Crezi ca te poti lupta? Incearca... (Se indeparteaza cu gandul sa
se intoarca in compartiment.)
PUSTIUL: Am o lehamite!!! Mi-e sila de mine, de tine, de viata asta... Ultimul tren e
inventia cea mai comoda pentru omenire, chiar daca ultima calatorie este si cea
mai scumpa
PUSTIUL: Nu face asta! Gandeste-te la toti ceilalti care au ales sa moara curat. Fara
sange si fara suferinta. Nuu!
PUSTIUL: Uita-te la tine! Tu, care nu doreai sa mori (Se taraste pana se poate
rezema de usa rupta a unui compartiment.) Iar eu, care mi-am dat toti banii pe
bilet
SFARSIT