DEPANATORUL

Războiul s-a terminat. Acum adunăm şi îngropăm cadavrele.

Avem mai multe maşini de adunat şi îngropat cadavrele. În felul acesta
totul merge mult mai repede. Cadavrele sunt răspîndite pe o suprafaţă mult
prea mare şi de aceea a trebuit să inventăm aceste maşini
care adună şi îngroapă cadavre.

Maşina de adunat şi îngropat cadavre face o treabă foarte curată şi foarte

sigură. Mai întîi are loc identificarea. Asta înseamnă că maşina separă
cadavrele învinşilor de cadavrele învingătorilor. Apoi, cântăreşte corpul, îi
ia dimensiunile,îl dezbracă şi îl spală. Sapă o groapă şi
confecţionează un sicriu din plastic.Toatea astea odată terminate,
maşina introduce coprul în sicriu şi sicriul îngroapă. În tot acest
timp, difuzorul maşinii transmite o rugăciune al cărei conţinut a fost
ales cu atenţie, în funcţie de religia defunctului. După ce acoperă
groapa, maşina înfige deasupra o cruce, sau o piatră, sau orice alt simbol
adaptat de natură să marcheze mormîntul. La sfârşit, maşina
ambalează efectele soldatului, redactează o scrisoare şi trimite pachetul
la părinţii eroului.

Maşina este complet automatizată şi are o autonomie de câteva

săptămîni.Se adaptează la toate denivelările terenului, plonjează în
adîncurile fluviilor şi ale mării, străbate pădurile şi se caţără pe munţi.
Poate chiar şi zbura pentru a intercepta cadavrele aeriene. Dacă, din
întîmplare, cade în pană, un depanator este chemat printr-un mesaj radio
care indică poziţia maşinii.

Eu sunt unul dintre depanatori. Trăiesc în interiorul maşinii mele

de depanat unde dispun de un confort acceptabil, de o mică bucătărie, de
cărţi şi de un videocasetofon. Cea mai mare parte a timpului nu fac decît să
mănînc, să mă uit la filme de război şi să aştept mesajele
maşinilor căzute în pană. Când o maşină de adunat şi îngropat
cadavre lansează un S.O.S., mă îndrept imediat în ajutorul ei. Maşina mea
de depanat face singură toată treaba. Eu nu trebuie decît să supraveghez
operaţiunile din interiorul maşinii de depanat. Câteodată aştept zile şi zile în
şir pînă cînd o maşină de adunat şi îngropat cadavre are o pană.
Este o adevărată bucurie pentru mine să fiu chemat în ajutor pentru că am,
în felul acesta, ocazia de a mă mişca un pic.
 DRESORUL

Eu trăiesc de unul singur. Sunt puţin obez şi şchiopătez de piciorul stâng.

Numele meu nu are nici o importanţă.

Mi se întâmplă uneori să cunosc oameni. Prima lor reacţie,

când m-au văzut, este să mă invite pe la ei. Dar eu le spun
„mulţumesc, doamnă, mulţumesc, domnule, astăzi îmi este imposibil, dar
rămâne poate pe altă dată“.Bineînţeles că nu există nici o „altă dată“.

La birou, sunt întotdeauna punctual şi tăcut. Toată lumea crede că am un

temperament timid şi introvertit iar eu nu ţin să-i dzamăgesc. De fapt, în
cea mai mare parte a timpului, nu fac decât să mă gândesc la animalele
mele.Adevărata mea viaţă începe la ora zece seara, când zgomotele din
imobil se mai calmează. Abia atunci deschid uşa capitonată a încăperii
capitonate unde-mi ţin animalele.
Am aşa: şase şerpi, trei broaşte ţestoase, douăzeci de şoareci albi, câteva
broaşte de baltă ,doi melci, un câine, trei pisici (una neagră, una albă şi
una roşcată),doi cocoşei de Coşinşin, un papagal, două turturele, o familie
de scorpioni, o familie de iepuri, şaizeci de peştişori roşii într-un
acvariu mare, un arici, cel puţin o sută de buburuze şi treizeci de
fluturi diurni minunat coloraţi.

Mai am, de asemenea, şi un exemplar, încă tânăr, dintr-o specie pe care

nu o reuşesc să o identific: un fel de cerb cu coamă de cal, roşu pe coaste,
negru pe piept şi alb la gât. Pe măsură ce creşte descopăr că are ochi de
om şi că botul său se desenează de fapt ca o gură de femeie.
Cu animalele mele am pus la punct un număr de dresaj unic în lume.
Întâi, deschid toate cuştile şi vorbesc îndelung cu animalele. Apoi le dau
de mâncare:
lapte călduţ pentru şerpi
ouă moi pentru broaştele ţestoase
miez de pâine albă pentru şoarecii albi
sufleu de brânză pentru broaşte
mărar proaspăt pentru melci
chifteluţe de carne de văcuţă pentru câine
supă de pasăre pentru pisici
boabe de porumb pentru cocoşeii de Coşinşin
sâmburi de caise pentru papagali
sîmburi de boabe de strugure pentru turturele
orez fiert pentru scorpioni
pâine de casă înmuiată în sirop de coacăze pentru peştişori
alune şi nuci uscate pentru arici
pudră de polen pentru buburuze.

În ce priveşte cerbul cu coamă de cal, el mănâncă la aceeaşi

masă cu mine. După ce am terminat cu masa mă dezbrac şi
fac o baie fierbinte, parfumată. Îmi ung pielea toată cu o alifie
din esenţă de lavandă. Aprind olumânare a cărei flacără se reflectă
la infinit în cele două oglinzi plasate de o parte şi de alta a camerei.
Apoi, gol cum sunt, mă întind pe spate în mijlocul încăperii. Într-o tăcere
absolută, încetul cu încetul, respectând o ordine precisă, animalele vin să
mi se alăture.

primul şarpe mi se încolăceşte în jurul piciorului stâng

al doilea şarpe mi se încolăceşte în jurul piciorului drept
al treilea şarpe mi se încolăceşte în jurul braţului stâng
al patrulea şarpe mi se încolăceşte în jurul braţului drept
al cincilea şarpe mi se încolăceşte în jurul gâtului
al şaselea şarpe mi se încolăceşte în jurul testicolelor şi al sexului
prima broască ţestoasă îmi urcă pe genunchiul stâng
a doua broască ţestoasă îmi urcă pe genunchiul drept
a treia broască ţestoasă îmi urcă pe buric
şoarecii mi se ascund în barbă ca într-un hăţiş
broaştele de baltă mi se înghesuie pe burtă
cei doi melci urcă încet şi se culcă în cavităţile urechilor mele
câinele se culcă la picioarele mele
pisica neagră mi se culcă pe umărul stâng
pisica albă mi se culcă pe umărul drept
pisica roşcată mi se culcă lipită de chelie
primul cocoşel de Coşinşin urcă pe mameolonul meu stâng
al doilea cocoşel de Coşinşin urcă pe mamelonul meu drept
papagalul mi se caţără pe frunte
cele două turturele, una pe obrazul meu stâng şi alta pe obrazul meu drept
scorpionii îmi urcă pe tălpile picioarelor şi până la urmă se pitesc între
degetele mele de la picioare
epurii mi se înghesuie la cele două subsuoare
ariciul se aşează pe inima mea
buburuzele se separă în două roiuri şi aterizează pe liniile mele din palme
peştii se aliniază ca la paradă şi privesc cu gurile lipite de sticla acvariului
cerbul cu coamă de cal se roteşte în jurul meu, fără încetare, toată noaptea

Iată cum dormim, eu şi animalele mele, într-o comuniune profundă. Iar în

somnul nostru visăm toţi acelaşi vis în care e vorba despre istoria fiinţei
noastre comune. Ne simţim extraordinar de bine împreună şi ştim
că se apropie momentul în care limitele dintre noi vor fi transgresate.
Deja, animalele mele au început să guste, discret, din sângele şi din
carnea mea. Din ce în ce mai des, cînd mă trezesc dimineaţa, corpul meu
e plin de răni minuscule.

Dar numai cerbul meu cu ochi omeneşti va şti, poate, să povestească, într-
o zi, cum am fost devorat în marea noapte de iubire universală.