STEAUA FĂRĂ NUME

De Mihail Sebastian

Personaje:
- Profesorul Marin Miroiu
- Necunoscuta
- Șeful gării-Ispas
- Un țăran
- Ichim
- Domnișoara Cucu
- Eleva Zamfirescu
- Pascu
- Conductorul
- Udrea
- Grig
- Afiș
- Sufleur
- Costume
- Decor
- Suport tehnic-Olaru Tamas

Actul I- în gară-se văd șinele, într-o parte biroul șefului de gară, iar lângă casa de
bilete. Pe peron se află șeful gării și Ichim, discută. Un ceas, mersul trenurilor,
două ferestre
Scena I
Șeful: Alo, alo...( nu răspunde nimeni, de afară se aude un șuier de locomotivă)
Ichim! Să fii cu ochii în patru când o trece acceleratul. Vezi de rațe și de gâște. Să
nu-mi calce pe vreuna... că te pun s-o mănânci!....s-o plătești!
Țăranul: Dacă mu vă e cu supărare....
1
Page

Șeful: ( nervos): Ce poftești dumneata?

Țăranul: Un belet pentru....
Șeful: Treci la casa de bilete!
Țăranul: Păi io ziceam că...
Șeful: Treci la casa de bilete, n-auzi? Aici intrarea e oprită, nu vezi ce scrie? ( arată
pe tăbliță). Țăranul ciocănește la geanul din stânga
Șeful: Ce poftești dumneata?
Țăranul: Să-mi dai un belet pentru....
Șeful: Mai târziu...
Țăranul: Nu-i aicea casa de belete?
Șeful: Aicea e. Dar nu s-a deschis.
Țăranul: Păi parcă ziceați...
Șeful: N-auzi, omule, că nu s-a deschis?
Țăranul: Și când deschide?
Șeful: Scrie afară: Casa de bilete se deschide cu o jumătate de oră înainte de
sosirea trenului”
Țăranul: Și trenul când sosește?
Șeful: Scrie afară. ( îi arată mersul trenurilor și îi face semn să plece)
Scena II
Apare profesorul.
Profesorul: Bună ziua
Șeful: Aaaaa! Am onoarea, dom profesor. Lume nouă!
Prof.: Voiam...
Șeful: Intră, te rog!
Prof.: Voiam....voiam numai să întreb... ceasul de afară, de pe peron...merge
2

înainte?
Page
Șeful: Uneori. Alteori rămâne în urmă
Prof.: Așa mă gândeam și eu...fiindcă...
Șeful: Da ia poftim! Nu iei loc?
Prof.: Nu, mulțumesc. Intrasem doar să văd cât e ceasul. Trei și douăsprezece. Nu
se poate!
Șeful: De ce? Cât e al dumitale?
Prof.: Șapte fără douăzeci
Șeful: Păi, așa o fi! ( Reglează cu mâna ceasul) Le mai așez cu mâna... că dacă ar fi
să mâ iau după ele...
Prof: Dar atunci, dumneata nu știi niciodată cât e ceasul!
Șeful: Ei, asta-i! Cum să nu știu? După cum trec trenurile! Și mai ales după cum
apare Domnișoara Cucu. Atunci e șapte. Șapte fix
Prof: Și dacă întârzie?
Șeful: Cine? Donișoara Cucu? N-o cunoști!
Prof: Nu, trenul. Cum știi dumneata când întârzie trenul?
Șeful: De ce aș știi?! Pe mine mă găsește totdeauna aici, la datorie!
Prof: Totuși... bunăoară azi....personalul...vine la timp?
Șeful: De ce? Pleci undeva? Aștepți pe cineva?
Prof: Da....aștept.
Șeful: Pe cine?
Prof: Aștept ceva. I-am dat lui Pascu să-mi aducă ceva de la București
Șeful: Care Pascu:
Prof: Pascu... cel cu magazinul general, de pe ulița veche
Șeful: A! Omul nostru! L-am văzut azi-dimineață când a plecat
3

Prof: Ai vorbit cu el? Se întoarce diseară?

Page
Șeful: De ce? E o chestie importantă?
Prof: Da...vezi...
Șeful: Fac prinsoare că e vorba despre o carte
Prof.: Da, e o carte mai rară!
Șeful: Patimă mare cărțile, dom profesor! Și n-ai răbdare până nu ți-o aduce
acasă?
Prof.:O aștept de atâtea luni!....Cred că ceasul dumitale stă...
Șeful: Dar de ce?
Prof. : La mine acum e șapte fără paisprezece
Șeful: Zău? ( fixează iar ceasul) Cum trece vremea, domnule!
Prof.: Mai e mult până vine personalul?
Șeful: Mai e. Întâi trece rapidul.
Prof.: Zău? Atunci... am venit prea devreme. Mai am timp să mă duc acasă și să
mă întorc.
Șeful: Da de ce să te duci? Mai bine stai aici. Să vezi cum trece rapidul, că e
frumos.
Prof.: Nu... nu... am treabă
Șeful: E plin de coconet și de domnișori aranjați. Se duc la Sinaia să joace la ruletă
Prof: Las că mă întorc! ( iese)
Scena III
Ichim: Dom șef! A zis cucoana să-mi dai bani că se duce la târguit
Șeful: Cât?
Ichim: A zis cinci sute
Șeful: Cinci sute?! Lasă pe mâine că luăm leafa
4

Ichim: A zis că acuma...că dumneaei se duce la târg și mâine nu poate că are

Page

oaspeți
Șeful: Ei, drăcia dracului! Ichim, n-ai tu niște bani până mâine?
Ichim: N-am, să trăiți! Că m-ați pus să plătesc rața...aia ce a călcat-o acceleratul
Șeful: De, Ichim, regulamentul. Regulamentul înainte de toate!
Ichim: Barem s-o fi mâncat!
Apare țăranul din nou
Șeful: Ce vrei, omule?
Țăranul: Păi să-mi dai un belet
Șeful: Până unde?
Țăranul: Până la Jirovăț
Șeful: Teri sute optzeci, la clasa a treia.
Ichim: Trei sute optzeci nu ajung, dom șef
Șeful: Mai bine îți dau bilet până la Imoasa. Cinci sute
Țăranul:Păi am opinci de vânzare și am un cumnat la Jirovăț care are prăvălie
Șeful: Da la Imoasa nu ai vreun cumnat?
Țăranul: Ba am ș-acolo...
Șeful: Atunci îți dau bilet până la Imoasa. Cobori la Jirovăț, îți faci treburile și a
doua zi mergi mai departe până la Imoasa
Țăranul: Și ce să fac acolo?
Șeful: Nu ai spus că ai un cumnat acolo? Pleacă! Ce mă mai ții de vorbă? Dă banii
și pleacă! ( țăranul numără banii iar șeful îi dă lui Ichim) Ichime, dă banii cucoanii!
Ichim: Am înțeles, dom șef!
( se întoarce țăranul)
Șeful: Ce mai vrei, omule?
Țăranul: Da, ca să ajung la Imoasa trebuie alți bani?
5
Page

Șeful: Nu, îl vizezi pe ăsta în gară

Țăranul: Aha... Care va să zică... ( șeful nu îl mai ascultă și trage oblonul)

Scena IV
Apare Domișoara Cucu
Șeful: Săru mână, domișoara Cucu
Domn.: Bună ziua, domnule Ispas
Șeful: Cum trecre vremea, domnule! Cald! Cald al dracului, domișoară!
Domn.: Ba, aici la d-ta la gară, parcă-i mai răcoare
Șeful: Aș, Ți se pare. Nici n-ai zice că suntem în mai. Parc-am fi în iulie
Domn.: Da ce am auzit? Ți-a călcat ieri rapidul un curcan?
Șeful: Cum?! Da de unde! Mai întâi n-a fost rapidul. A fost acceleratul. Și pe urmă
nu era curcan. Era rață.
Domn: Ia te uită cum exagerează lumea!
Vede o elevă
Domn.: O elevă!..... Mi se pare că e Zamfirescu! Da-o prind o dau afară din școală
Șeful: Prea ești aspră!
Domn.: O dau afară! Am pus afiș peste tot! Elevele nu au voie la gară! Ce e
dezmățul acesta?!
Șeful: Le place și lor... că e răcoare, cum spuneați
Domn. : Las, că știu eu ce le place! Le place să se zgâiască la ferestrele vagoanelor
și să-și face semne cu bucureștenii
Seful răspunde la telefon
Șeful: Alo! Da, să trăiți! Linia întîi...Vine trenul de Sinaia. I-a dat drumul de la
canton
6

Domn.: Trenul ăsta e un scandal. De când l-au pus în circulație nu mai am liniște
Page

cu ciclul superior. Toate fetele și-au pierdut capul

Șeful.: Și măcar nu oprește la noi. Ce-ar fi dacă ai opri?
Domn.: Să oprească?! N-avem nevoie! Nu ne trebuie
Șeful: Tren de lux, donișoară! Nu se uită el la noi
Domn: Tren de pierzanie. Plin de jucători la ruletă și de femei ușoare!
Șeful: Asta zic și eu. Miroase a parfum când trece. Nu dă Dumnezeu o iarnă cu
zăpadă mare să se împotmolească pe la noi. Le-aș pune la toți lopețile în mână să
curețe linia!
Domn. : Așa le-ar trebui!
Șeful: Ehei! Câte de astea am văzut eu în tinerețe!

Scena V
Domn: Zamfirescu, stai pe loc! Ia vino aici! Mai aproape! Mai aproape!
Eleva: Domnișoară...
Domn: Taci! Ce cauți aici?
Eleva: Domnișoară, ...vă rog...
Domn:Taci, nenorocito! Să n-aud o vorbă! Unde ti-e numărul?
Eleva: Numărul?
Domn: Numărul! Te faci că nu știi? Ce număr ai?
Eleva: 218
Domn: Și unde e?
Eleva: A...a....căzut
Domn.: l-ai prins în copci, Zamfirescule?
Eleva: Domnișoară....vă rog.....
Domn. : Taci! Și cum ești îmbrăcată? Unde te trezești? La bal?
7
Page
Scena VI
Apare profesorul
Prof: .....Pardon ( le vede, dă să plece)
Domn.: Stai, stai, domnule Miroiu. Stai să vezi cu ochii dumnitale
Prof: S-a întâmplat ceva? Ce s-a întâmplat?
Domn.: Ce s-a întâmplat?! Mă mai întrebi ce s-a întâmplat?! Uite! Am prins- o pe
dumneaei pe peron
Prof: Chiar pe peron?
Domn: Chiar pe peron
Prof.: Poate...poate că n-a știut...
Eleva: Să vedeți, domnule profesor....
Domn.: Taci! N-a știut?! Cum n-a țtiut?! Ce scrie pe afiș, Zamfirescule?
Eleva: E interzis elevelor din cursul inferior și mai ales cel superior să se plimbe la
gară, ziua sau seara, dar mai ales când trece trenul de Sinaia
Domn.: Ei?
Prof.: Ei?
Domn.: Ce cauți în gară, Zamfirescule?
Eleva: Să vedeți, domnișoară... Mama...Vreau să zic tata....Adică o mătușă a
mea....O scrisoare.....Un colet.....da, un colet.....
Prof.: Nu te mai osteni. Ai venit pentru că îți place în gară. Îți place să vezi cum
trec trenurile. Nu-i așa?
Eleva plânge
Domn. : Plângi, Zamfirescu Eleonora! Plângi, că ai de ce plânge! Te dau afară!
Acum pleacă! Șterge-ți lacrimile! Ne vedem dimineață! Ai grijă să nu te vadă
cineva că ne faci de râsul târgului!
8

Ați vavut, domnule profesor de matematică?

Page
Prof: Am văzut
Domn: Ce dezordine! Ce scandal! Când eu strig în cancelarie că se duce de râpă
școala, dumneata taci!
Prof.: Domnișoara Cucu...
Domn.: Nicio Domnișoară Cucu! Dumneata stai cu nasul în cărțile dumitale și-ți
vezi de stele și comete.
Prof.: Studiez
Domn.: Studiezi? De asta ești dumneata profesor? Să studiezi?
Prof.: Cred că da
Domn. : Și între timp elevele și elevii dumitale își fac de cap! Ce dezmăț! Ce
rușine! Și dumneata ce cauți aici? Am să raportez mâine în cancelarie și cazul
dumitale!
Șeful: Vine personalul
Prof: Vine! În sfârșit! Cartea mea!
Oprește trenul, coboară pasagerii
Scena IX
Pascu: Salutare, domnu șef!
Șeful: Bine-ai venit, domnu Pascu!
Pascu: Cucoana-i aici?
Șeful: E în târg. Adineauri a plecat
Pascu: Aveam o vorbă cu dumneaei. I-am adus tot ce mi-a spus
Șeful: intră
Pascu: Ia să vedem. Numai să găsesc. Că am atâtea
Șeful: Ce se mai aude în Capitală?
9

Pascu: De! Nu-i ca pe la noi!

Page

Șeful: Ăsta e pachetul?

Pascu: Nu, e al domului Miroiu, profesorul. Ce crezi că e în pachetul ăsta?
Șeful: Păi ce să fie? O carte
Pascu: Carte, carte! Dar ce fel de carte?! Douăzeci și două de mii de lei!
Șeful: Câți?! Douăzeci și două de mii?! Fugi de-aici că nu se poate!
Pascu: Pe ochii mei! A fost profesorul la mine și mi-a numărat în palmă banii...
Șeful: E ceva necurat aici! Trebuie să se afle în târg

Scena X- intră profesorul

Prof: Domnule Pascu! Aici erai! Credeam că n-ai venit
Pascu: Se poate, domn profesor!
Prof: Ai adus?
Pascu: Poftim!
Prof: Mulțumesc! Da....mulțumesc!
Pascu: Sărut mâna, domnișoara Cucu! Să poftești mâine la magazin că am adus
noutăți
Domn.:Nu mai calc în magazinul dumitale. Ai vândut fetelor dintr-a opta ruj de
buze
Pascu: Păi de, domnișoara Cucu, eu sunt magazin universal, vând de toate pentru
toată lumea
Domn.: Las că discut și cazul dumitale! Mâine în consiliu
Pascu: Îmi pare rău, eu sunt magazin universal. Vă salut...mă duc...
Domn: Mă duc și eu. Dar am o rugăminte, domnule Ispas
Șeful: La ordin!
Domn.: Dacă vezi vreo elevă de-a noastră, ia-i numărul
10

Șeful: nu mai stai la acceleratul de Sinaia?

Page
Domn. : Nu, că e târziu. Și uite, se întunecă
Șeful: Domnișoara Cucu, știi dumneata ce carte citește profesorul?
Domn.: De unde să știu? O carte de-ale lui
Șeful: Știi cât costă? Douăzeci și două de mii
Domn.: Douăzeci și două de mii? Stai să vezi ce va fi mâine în cancelarie!
Iese. Rămân profesorul și șeful. Sosește acceleratul de Sinaia și conductorul dă jos
din tren o doamnă fără bilet.

Scena XII

Conductorul: Domu șef! Domnu șef!

Șeful : Aicea sunt. Ce s-a întâmplat?
Cond.:Un călător fără bilet! Nu vrea să plătească! Nu are legitimație!
Șeful: Unde e?
Cond.: Dați-vă jos, coniță! Dați-vă jos!
Șeful: Poftiți aici, la lumină!
Necun.: Ce vreți cu mine? De ce m-ați dat jos din tren?
Șeful: Dv. Aveți bilet?
Cond.: N-are
Șeful: Atunci trebuie să plătească
Necun. : Ce?
Șeful: Biletul
Cond.: Și amenda
11

Șeful: Și amenda
Page

Necu.: Am plătit
Șeful: Cui?
Necun.: Dumnealui
Cond. Vorbă să fie! Uitați-vă ce mi-a dat. Fise de cazinou
Șeful: Și cu astea vrei dumneata să călătorești?
Necun.:E tot ce am. Nu sunt bune?
Șeful: Ia ascultă, doamnă. Eu nu am timp, trenul trebuie să pleca. Plătești sau nu?
Prof.: Dacă nu are cu ce....
Șeful: Urcă-te, domule, în tren. Dumneaei rămâne aici
Necun.: Unde aici?
Șeful: Aici în gară
Necun.: Nici nu mă gândesc. Să nu facă un pas fără mine că mă arunc în fața
trenului
Cond.: Nu mai pot să stau, coniță. Am 4 minute întârziere. Sunt accelerat
Șeful: Doamnă, regulamentul spune că trebuie întocmit un proces-verbal, scrieți
pe hârtie cum s-au petrecut lucrurile, semnați și gata
Necun. : Cu trenul ăsta?
Șeful: Sigur. Vă așteaptă
Necun. : Atunci să semnez mai repede! Unde?
Șeful: Numaidecât... numaidecât
Șeful îi face semn conductorului să plece, iar doamnei să se așeze. Conductorul
pleacă, dă semnul de plecare trenului
Necun.: Ce e ăsta? Pleacă? Oprește! Oprește! Către șef: Canalie!
Șeful: Datoria. Regulamentul. Haideți să scriem. Numele dv.? Domiciliul? Vârsta?
Profesiunea?
12

Necun tace
Page

Profesorul: De ce nu răspundeți, doamnă? Cum vă cheamă?

Necun. : Lăsați-mă în pace. Sunt obosită.
Prof.: Poate aveți un act. O legitimație
Necun.: Nu știu. Vezi dumneata ce găsești
Prof.: O sticluță de parfum....o batistă...un ruj...o tabacheră cu două țigări....asta e
tot
Șeful: Niciun act?
Prof.: Nimic
Șeful: eu îl anunț pe comisar. Aici nu e lucru curat
Prof.: Vă rog, doamnă, faceți un efort, răspundeți. Cine sunteți? De unde veniți?
Unde vă duceți?
Necun.: Dacă mă mai întrebați, mă arunc pe linie
Șeful: Degeaba, nu e niciun tren la ora asta. Doar la unsprezece trezeci și cinci
Necun.: Atunci am să mor la unsprezece trezeci și cinci
Prof.: Dar de ce să vă omorâți?
Șeful: Și de ce tocmai aici? Nu e păcat? Sunt și eu om cu familie, cu greutăți. Vreți
să m bagați în bucluc? Anchetă, rapoarte....
Prof. : Alungați gândul acesta absurd. Sunteți tânără, frumoasa. Veți pleca. Vă
vom da un bilet.
Șeful: Care noi?
Prof.: Eu. Eu vă voi da un bilet.
Șeful: Ai bani?
Prof.: Nu acum. Dar mâine iau leafa.
Șeful: Și pănă atunci?
Necun.: Mă culc aici. Stingeți lumina
13

Șeful: Aici nu puteți rămâne. Aici vine nevastă-mea

Page

Necun.: Atunci unde? Aici nu, pe linie nu, ce vreți de la mine?

Prof.: Doamnă, vedeți, eu am o locuință modestă, o singură cameră...dacă
vreți...numai până se face ziuă...eu mă duc să dorm la un coleg
Șeful: Bună idee
Necun.: E departe?
Prof.: la 10 minute, un sfert de oră de aici
Necun.: Bine atunci. Să mergem. Mi-e somn
Prof.: Pe aici...vă rog
Șeful: Domnu Miroiu
Prof. : Ce e? Ce vrei?
Șeful: Ți-ai uitat cartea
Prof.: Cartea! Și aveam de lucru în noaptea asta. Aveam de citit
Șeful: Patimă mare, domnu profesor. Patimă mare!

ACTUL II
Scena I
În camera lui Miroiu Marin
Prof.: Pe aici. Pe aici.
Necun: Am ajuns?
Prof.: Da, suntem acasa
Necun.: Ce întuneric!
Prof.: O clipă, să aprind lampa
Necun.: Nu ai lumină electrică?
14

Prof.: Încă nu i-au dat drumul, abia la toamnă

Page

Necun.: Ce lumină chioară! Nu poți s-o faci mai mare?

Prof.: Ba da. Dar nu e bine. Se vede din stradă
Necun. : Ei și?
Prof.: Nu trebuie să știe că sunteți aici. Trece lume pe stradă
Necun. : Nu trece nimeni. E pustie
Prof.: Acum. Dar mai târziu dă drumul de la cinematograf
Necun. Observă camera
Necun.: Aici locuiești dumneata?
Prof.: Da
Necun.: Oribil
Prof.: Nu vă place?
Necun.: Ba da. Iartă-mă. E frumos. Dar ce se aude?
Prof.: E șoarecele
Necun.: ai șoareci?
Prof. Unul singur. Nu vă speriați. Îl cunosc. Îi place să se plimbe printre cărți
Necun.: Cum Îl cunoști?
Prof.: E un șoarece mic...gri...cu ochii rotunzi. Vine uneori noaptea când citesc sau
am de lucru. Nu vă temeți, astă seară nu vine. Simte că e cineva străin. Pe mine
mă cunoaște. Ne-am înprietenit
Necun.: Spune-mi, mai ai și alți prieteni?
Prof.: Sigur. Pe Udrea. Colegul meu...profesorul de muzică...foarte interesant om.
Mare talent. E compozitor. La el mă duc să dorm în noaptea aceasta. De altfel, e
timpul să plec. Trebuie să dormiți....
Necun. : Nu mi-e somn, mi-a trecut
Prof. : Totuși e târziu. Eu vă las. Patul e acolo, așternutul în dulap...dacă vreți să vă
15

spălați
Page

Necun.: Aș vrea. Sunt plină de funingine. Unde e baia?

Prof. : De fapt e o cămără, iar dușul e o stropitoare, vă aduc apă din curte de la
fântână. Apa o oprește în fiecare seară la ora șase
Necunoscuta îi vede cartea
Necun.: Ce carte e aceasta?
Prof. : O carte a mea
Necun. : Nu mă lași să mă uit la ea?
Prof. Nu vă interesează. E o carte veche
Necun. : De ce nu mă lași să o văd și eu?
Prof.: Credeți-mă, e ceva foarte vechi
Necun.: Ce om ciudat ești dumneata. Și câte cărți ai! Ce faci cu ele?
Prof.: Le citesc
Necun. : Pe toate?
Prof.: Încerc
Necun.: N-am văzut niciodată atâtea cărți
Prof.: Nu sunt multe. Aș vrea...dar...
Se aud zgomote de afară. Iese lumea de la cinematograf. Se aud bătăi în ușă
Domn. Cucu: îți spun că am văzut lumină la fereastră
Udrea: Miroiu! Miroiu!
Necun.: Miroiu te cheamă?
Prof. : Da
Necun.: Miroiu și mai cum?
Prof.: Marin
Necun.: Marin Miroiu. Nu e urât
16

Udrea: Miroiu! Deschide! Eu sunt

Page

Necun.: Ce aștepți? Deschide!

Prof.: O să trezească tot târgul. Trebuie să deschid. Treceți dincolo.
Necun.: Să nu mă ții mult!
Prof. : Cinci minute...trei minute....Până văd ce vor. Până mă scap de ei
Necun.: să nu mă ții mult că mi-e somn

Scena II
Domn.: Ce e cu stropitoarea?
Prof.: Voiam...voiam să mă spăl
Domn.: Dumneata să te speli noaptea?
Prof.: Da... în sfârșit...uneori..
Domn.: Dar ce e mirosul ăsta? Miroase a ceva...a parfum
Prof.: Nu simt nimic
Domn.: Cum nu simțiți? Miroase de te amețește
Prof.: Poate florile...grădina...e fereastra deschisă...
Domn.: Nu. În grădină nu miroase. Aici da
Prof.: Domnișoara Cucu, nu te supăra. E târziu..aș vrea să știu cărui fapt
datorez...înțelegi...la ora asta...
Domn.: Să nu ne grăbim. S-o luăm încet. Domnule Udrea, ai cuvântul
Udrea: Să vezi. Eu am fost la cinematograf
Prof.: Udrea, te rog... scurt. Repede
Udrea: Ei! Si acolo am întâlnit-o pe Domnișoara Cucu.
Domn.: Pe mine. Da! Pe mine! Fiindcă tot eu, săraca, trebuie să fac poliție și la
gară, și la grădina publică, și la cinematograf. Șapte fete am prins în sală
17

Prof.: Domnișoara Cucu, eu cred....

Page

Domn.: Sigur, pe dumneata nu te interesează ordinea și disciplina

Prof.: Ba da, dar nu la ora asta
Domn.: Foarte rău. Școala nu doarme, domnule profesorî
Prof.: Nici noaptea?
Domn.: Nici! Școala veghează. Școala știe tot. Vede tot! Și mai e un lucru și mai
grav!
Prof. : Ce mai e, pentru numele lui Dumnezeu?
Domn.: E adevărat ce mi-a spus Ispas?
Prof.: Ce ți-a spus?
Domn.: e adevărat că dumneata ai plătit douăzeci și două de mii de lei pentru o
carte?
Prof.:Da...
Domn.: Ei? Acuma vezi?
Udrea: N-am știut nimic. Nu mi-a spus
Prof.: Nu ți-am spus, dar nu mi-ai împrumutat tu trei mii de lei?
Udrea: Da da, din fondul serbării
Prof.: Mâine iau leafa, îi dau înapoi
Domn.: Ai dat atâția bani pentru o carte. Ăsta nu e lucru curat
Prof.: De ce? Fac ce vreau cu banii mei
Domn.: Banii dumitale? Las că te cunoaștem: la birt ai rămas dator opt sute de lei
luna trecută, la frizer te tunzi o dată la două luni, hainele le porți de șase ani, îți
cârpești singur ciorapii și cămășile. Și atunci nu e o nebunie să dai atâția bani
pentru o carte?
Prof.: Poate că da, dar e nebunia mea și nu datorez nimănui nicio socoteală
Domn.: Te înșeli, domnule Miroiu. Școala trebuie să știe. Trebuie să afle. Școala. Și
orașul. Și eu
18

Prof.: Ei bine, ai aflat. Nu era nevoie să vii pentru asta în plină noapte
Page
Udrea: Așa i-am spus și eu. Putea să aștepte până dimineața
Domn.: Până dimineață? Crezi dumneata că aș fi dormit până dimineața? Misterul
trebuie să se lămurească acum și aici! Unde e cartea? S-o văd!
Prof.:E aici
Domn.: S-o văd!
Prof. : De ce?
Domn.: Cum de ce? S-o văd!
Prof.: Nu se poate
Domn: Vrei să spui că refuzi să mi-o arăți?
Prof.: Da, refuz
Domn.: Ai auzit, domnule Udrea?
Udrea: Am auzit
Domn: Domnule Miroiu, poate nu îți dai seama de gravitatea situației. Voi duce
cazul în fața conferinței profesorale. Din pură colegialitate, am vrut să îți dau
posibilitatea să te disculpi. Nu spui nimic? De mult e orașul cu ochii pe dumneata,
se întreabă ce tot faci când te închizi mereu singur în casă
Prof.: Domnișoara Cucu, e târziu, poate mâine se vor clarifica lucrurile. Dumitale
nu ti-e somn?
Domn.: Mie nu mi-e niciodată somn. Îți mai pun o singură întrebare
Prof.: n-o pune că nu răspund
Domn.: Bine, Cum poftești: Vino, Udrea, să mergem
Prof.: Udrea, rămâi, am să-ți spun ceva
Udrea: Nu pot, trebuie să o conduc acasă pe scorpia asta
Prof.: Atunci întoarce-te. Am nevoie de tine
19

Udrea: Bine. Lasă ușa deschisă

Page
Scena III
Prof.: Ai auzit?
Necun.: Tot. Nu puteam să îmi astup urechile
Prof.: Nu-i adevărat. Nu-i adevărat nimic
Necun.: Ascultă. Dă-mi cartea. Vreau s-o văd. Nu mă cunoști, nu te cunosc, n-am
să povestesc nimănui. Arată-mi-o, te rog...
Îi arată cartea. Ea o răsfoiește
Necun.: Nu pricep nimic
Prof.: Ți-am spus. E o carte veche. De matematici, de astronomie
Necun.: Cât de veche?
Prof.: Vreo sută cincizeci de ani
Necun.: O sută cincizeci de ani? De asta e așa de scumpă?
Prof.: Nu e scumpă. E ieftină. E un noroc că am găsit-o. Acum pot să verific, pot să
știu
Necun.: Ce să știi? Nu poți să-mi spui?
Prof.: Dumitale pot să-ți spun, dar să nu spui nimănui. Eu am găsit o stea
Necun.: Unde?
Prof. : Cum unde? În cer
Necun.: Arată-mi-o afară, pe cer
Prof.: Acolo nu se vede
Necun.: Nu spui că ai găsit-o?
Prof.: Am găsit-o aici pe hârtie. Am calculat-o
Necun.: Și ce legătură are steaua cu carte?
20

Prof.: E un catalog ceresc, un atlas. Am crezut că steaua mea ar putea fi în acest

atlas. Dar nu e... Am crezut, fiindcă autorul e un vizionar. Un om îndrăzneț. Despre
Page

oamenii îndrăzneți se spune că sunt nebuni. Și despre mine se spune că sunt

nebun . Doar pentru că sunt un vizionar. Aș vrea să îți arăt și ție cerul. Vrei să vezi
Ursa Mare
Necun. : Acum nu...mi-e somn. Lasă, mi-o arăți mâine dimineață
Prof.: Cum mâine dimineață? Mâine dimineață nu se vede
Necun.: Mi-o arăți pe hârtie

Scena IV
Necun.: Domnule, ce bine că ai venit! Intră, te rog!
Udrea: Doamnă!
Necun.: Intră, Udrea!
Udrea: De ce nu mi-ai spus, frate? De ce nu mi-ai spus că nu ești singur?
Prof.: Nu am avut când
Necun.: Domnule Udrea, dumneata ai văzut vreodată Ursa Mare?
Udrea: Am văzut-o
Necun.: E pe cer?
Udrea: Dar unde să fie? Pe cer, firește. Dar de ce mă întrebați pe mine? Întrebati-l
pe el. E astronom
Necun.: Astronom? Știi ce mi-a spus? Că a găsit o stea
Udrea: De ce să nu găsească? Eu am scris o simfonie
Necun.: Ai scris o simfonie?
Prof.: Ți-am spus doar că e compozitor
Udrea: O simfonie în patru părți. Aș putea să-ți povestesc despre ea. Din păcate
nu s-a cântat niciodată. Pentru asta ar trebui o orchestră și niște instrumente. Pe
unele pot să le împrumut, pe altele nu.
21

Prof.: Lasă, Udrea, e târziu, să mergem

Page

Udrea: Unde?
Prof.: La tine acasă. Dorm la tine
Udrea: De ce?
Prof.: Lasă că îți spun pe drum
Udrea: Și doamna?
Prof.: Doamna rămâne aici
Udrea: Dar cine e doamna?
Prof. : Asta nici eu nu știu
Udrea: Stai că m-ai zăpăcit de tot. Avea dreptate scorpia. Aici se petrec lucruri
mari
Prof.: Lasă! Vino! Îți explic eu. Mâine dimineață avem școală. Vrei să întârzii? Vrei
să ai de-a face cu Domnișoara Cucu?
Udrea: Nu, asta nu
Prof.: Atunci hai să mergem. E târziu
Necun.: A, șoarecele!
Udrea: Ce șoarece?
Prof.: Ia-o înainte, Udrea. Vin și eu după tine. Lasă poarta deschisă!
Udrea: Bine, bine... Nu mai pricep nimic

Scena V
Prof.: N-ai auzit nimic, nu-i așa?
Tăcere
Prof.: Atunci ce-i cu dumneata? Ce vrei?
Necun.: Nu pleca...Nu vreau să pleci până nu îmi arăți steaua dumitale
22

Prof.: Am vrtut să-ți arăt, dar te-ai speriat

Page

Necun.: Mi-era frică de dumneata... Vorbeai cu atâta pasiune...

Prof.: Te rog să mă ierți. Mi se întâmplă atât de rar! Dumneata nu te uiți niciodată
la cer?
Necun.: Doar cât să văd dacă-i înnorat, dacă nu plouă, să știu cum să mă îmbrac
Prof.: Dar stelele? La stele dumneata nu te uiți? Nu le vezi?
Necun. : N-am timp
Prof.: N-ai timp? Dar ce faci?
Necun.: Nu mă întreba. Sunt foarte ocupată. Nu-mi văd capul.
Ies la fereastră
Necun.: Ce frumos e! Ce mari sunt stelele! Mari și albe. Le cunoști pe toate!
Prof.: Nimeni nu le cunoaște pe toate!
Necun.: Și steau dumitale, de ce nu se vede?
Prof.: Pentru că e prea departe, ți-am mai spus
Necun.: Ești sigur că e acolo?
Prof.: I-am calculat orbita. Îi cunosc drumul. Drumul pe care îl pargurge de mii de
ani. Stelele nu se abat niciodată din drumul lor.
Necun.: Cum o cheamă?
Prof.: Nu i-am găsit încă un nume
Necun.: De ce?
Prof. : Îmi trebuie un nume din două silabe. E lângă Alcor. Trebuie un nume care
să se potrivească cu Alcor. Pe dumneata cum te cheamă?
Necun.: Mona
Prof.: Mona! Ce nume frumos! Parcă ar fi nume de stea! Dar e un nume de stea!
Alcor și Mona. Dar nicio stea nu se abate, nu se oprește niciodată din drumul ei.
Necun.: Eu sunt o stea care se oprește!
23
Page
ACTUL III
A doua zi dimineața, același decor
Scena I
Prof. : Mona! Mona!
Mona: Daaa
Prof.: Nu mai cânta, pentru Dumnezeu!
Mona: De ce? Nu-ți place?
Prof.: Ba da, dar te vede! Te aude de peste drum!
Mona: N-are decât!
Prof.: Mă dă afară! Mă dă afară din învățământ!
Mona: Sunt fericită, dragul meu. Mă auzi? Sunt fericită! E atâta soare, atâta
lumina. Și florile sunt așa de frumoase!
Prof.: Tu ești frumoasă, Mona!
Mona: Ești așa de drăguț! Totul s-a schimbat de aseară! Casa. Și eu. Și tu. Vino mai
aproape. Zău că ești drăguț!
Prof.: Mona, fii cuminte! Te vede lumea! Nu poți rămâne aici cu rochia asta!
Mona: atunci îmi pun din nou pijamaua ta. Îmi venea bine
Prof.: Șă lăsăm gluma, Mona!
Mona: Ai dreptate. Mi-ar trebui o rochie. Nu putem împrumuta de la o vecină?
Prof.: Mona, nu glumi. Nu e timp de glumit. Trebuie să iețim din situația asta.
Uite, eu mă reped până la liceu, că oricum e târziu. A! E opt fără zece! Ora întâi n-
am clasă, dar mă duc să iau banii, azi e zi de salariu. De acolo mă reped la Pascu și
îți iau o rochie, ca să poți ieși din casă
Mona: Să ies? Dar eu nu vreau să ies. Eu rămân aici
24

Prof.: Până când?

Page

Mona: Toată viața

Prof.: Toată viața în rochia asta?
Mona: Da. Să-mi aduci ceva de mâncare. De altceva nu am nevoie. Mi-e foame
Prof.: Bine. Îți aduc, dar acuma am fugit! Și fii cuminte, nu cânta. Mai ales nu
cânta!

Scena II
Eleva: Vă rog... domnu Miroiu, nu-i acasă?
Mona: Chiar acum a ieșit. Mă mir că nu l-ai întâlnit
Eleva: Dacă ziceți că nu e acasă... mă duc
Mona: Ai vreo treabă cu el?
Eleva: Aveam...adică...voiam să-l rog....Mă dă afară din școală
Mona: Cine? El?
Eleva: A, nu! Domnișoara Cucu. Nu m-a lăsat să intru în școală. A zis să aștept întâi
conferința și atunci am dat fuga aici să-l rog pe domnul profesor...dar dacă nu-i...
Mona: Nu-i...
Eleva: Atunci eu mă duc....
Mona: Domnișoară!
Eleva: Vă rog!
Mona: Cunoști bine pe domnul Miroiu?
Eleva: Îl cunosc
Mona: E profesorul dumitale?
Eleva: Da
Mona: Ce noroc ai!
25

Eleva: Da de ce?
Page

Mona: Un profesor ca el! Vorbește despre lucruri așa de frumoase!

Eleva: Da, vorbește. Îl avem la cosmografie. De trei ori pe săptămână. Dar ce se
aude?

Se aude nu zgomot de automobil. Mona e palidă, se ascunde

Scena III
Șeful: Cum vă spusei... regulamentul...datoria... Ce să fac? N-avea acte! Voia să se
omoare și atunci domnul profesor a adus-o aici.
Domnul Miroiu nu-i acasă, domnișoară?
Eleva: Nu e
Grig: Ești sigur că doamna e aici? Domnișoară nu ai vazut o doamnă tânîră,
frumoasă, blondă, în rochie albă?
Eleva: Ba da...adică nu...
Grig: Da sau nu?
Eleva: Eu...eu ( arată spre ușa din stânga, apoi se retrage)

Scena V
Grig: Bună dimineața, Mona
Mona: Bună dimineața, Grig
Grig: Ai dormit bine?
Mona: Mulțumesc, tu?
Grig: N-am dormit deloc. Am stat la joc până la cinci dimineața. Pe urmă m-am
dus la hotel. Credeam că ești acolo
Mona: Nu eram
26

Grig: Nu. Cred că nu. Am făcut repede o baie, m-am schimbat și am plecat să te
Page

caut
Mona: Și m-ai găsit
Grig: După cum știi eu întotdeauna te găsesc
Mona: Cine știe...poate de data sta nu....
Grig: M-am interesat unde ai putut dispărea. Am telefonat peste tot unde puteai
fi. Și am început să mă îngrijorez
Mona: Tu?!
Grig: Da, eu
Mona: Îngrijorat?!
Grig: Foarte
Mona: Nu te recunosc
Grig: Timp de cinci minute
Mona: Așa, da
Grig: Fiindcă după cinci minute mi-am adus aminte că nu aveai niciun ban în
poșetă și probabil te-au dat jos pe undeva, în vreo gară
Mona: Ești foarte inteligent
Grig: Sunt. Am urcat în mașină și am luat-o din gară în gară
Mona: De ce?
Grig: Să te iau acasă. Recunoaște că cearta noastră de aseară a fost o prostie.
Mașina e afară. Hai să mergem!
Mona: Nu
Grig: Cum?
Mona: Eu nu merg
Grig: Dar ce faci?
Mona: Rămân aici
27
Page
Grig: Fată dragă, e prea târziu sau prea devreme pentru glume. Mi-e somn. Hai,
vino, să plecăm
Mona: Pleci singur, Grig
Grig: Singur? Cum singur?
Mona: Astă noapte am făcut o descoperire. O sfâșietoare descoperire. Noi doi nu
suntem fericiți. Ducem o viață tristă, stupidă...
Grig: Dar comodă
Mona: Se poate. Dar mie nu mi-a plăcut niciodată
Grig: Nu ți-a plăcut. Dar ți-a stat bine
Mona: Și unde vei sta? Aici? În târgul ăsta de provincie? În casa asta mizerabilă?
Aici?! Trezește-te, fetițo! Viața asta nu ți se potrivește. Haide, vino! Nu mă face să
râd!
Profesorul: Mona! Mă iertați! Nu ești singură?
Grig: După cum se vede
Profesorul: Cine e domnul?
Mona: E....fratele meu!
Grig: Cum?!
Mona: Da, e fratele meu
Prof.: domnule...sunt..onorat. dați-mi voie. Numele meu e Marin Miroiu.
Grig: Îmi pare bine. Cu atât mai bine cu cât am unele întrebări de pus
Mona: Grig?!
Grig: Domnule, te rog să-mi explici ce s-a întâmplat azi-noapte aici
Prof.: Domnule....
Grig: Fata asta a plecat aseară de lângă mine. A fugit: Și o găsesc în casa dumitale,
amețită, scoasă din minți, delirând. Ce i-ai dat, domnule, de băut?
28

Prof.: Domnule,..., dați-mi voie..... cum puteți crede?

Page
Grig: Ai îmbătat-o, dumneata, un crai vulgar , un don-juan fără scrupule, un
seducător primejdios
Prof.: Domnule, eu sunt un om onorabil. Voiam să vă cer mâna surorii dv.
Grig: Tinere, cererea dumitale mă ia cam pe nepregătite. Înainte să îți dau un
răspuns, trebuie să știu pe mâna cui o las. Și unde. În ce casă
Prof.: Evident. Înțeleg. Mona vă va explica cine sunt eu. Acum trebuie să fug.
Lecția oricum nu pot să o țin, sunt prea tulburat. Dar măcar să le spun. Să știe că
nu vin. ...A....era să uit....rochia....unte, Mona, rochia...Altceva nu am găsit la
Pascu. Mă ietați....fug....mă întorc repede....

Scena VII

Grig: Prin urmare, m-ai înșelat cu prăpăditul ăsta

Mona: Te rog să nu vorbești despre el așa. Nu-l cunoști
Grig: L-am văzut. E ridicol
Mona: Ridicol? De ce? Fiindcă ți-ai bătut joc de el. E stângaci, e prost îmbrăcat, e
timid. Dar când se face seară se întâmplă cu el un lucru miraculos. Are o mare
taină.
Grig: Mona, tu chiar vrei să rămâi cu el?
Mona: Da
Grig: Și eu ce să fac? Să mă întorc singur la Sinaia și apoi la București? Și ce să
spun? Că m-ai lăsat pentru un tip caraghios care are o taină? Și la fereastra căruia
se întâmplă noaptea miracole? Mona, tu ești un animal de lux. Ești făcută din
puțin parfum, multă lene, din oarecare fantezie. Te gândești cum vei rezista aici?
Ce vei fi peste cinci-zece ani?
29

Scena VIII
Page

Intră Domnișoara Cucu

Grig: Uite! Asta vei fi!
Domn.: Domnule!
Mona: Domnișoara Cucu, nu trebuie să te superi. Domnul e nervos
Grig: O cheamă Cucu? Te cheamă Cucu? Cucu și mai cum!
Domn.: Cucu și atât! Și am venit să văd ce se întâmplă aici! Duduie tot târgul,
domnule. Dumetata duduie cine ești? Și ce cauți aici? Ce vreți? Și automobilul al
cui este? Trebuie să prezint cazul în conferința de la școală! Și pentru prima dată
nu știu ce se petrece aici!
Grig iese să alunge copiii veniți să vadă automobilul.
Mona: Domișoara Cucu, ce-ai zice dumneata dacă aș rămâne aici?
Domn.: Drăguțo! Ești prea frumoasă! Pleacă!
Mona: Să plec? De ce?
Domn. : Cu cine ai rămâne? Cu Miroiu? El e fericit cu cărțile lui. Nu are nevoie de
altceva sau de altcineva să fie fericit.
Reintră Grig
Grig: Mona, vii?
Mona: Vrei tu?
Grig: Tu nu vrei?
Mona: Nu știu. Nu mai știu. Simt că dacă ai să mă chemi, am să vin cu tine
Grig: De ce nu rămâi atunci?
Mona: Fiindcă n-am curaj. N-am destul curaj. Voi veni, dar să știi că nu mai sunt
femeia după care ai venit
Grig: Lasă. Te culci și îți trece
30

Mona: Și dacă nu-mi trece? Grig, ne iubim noi? Suntem noi fericiți?
Page
Grig: Draga mea, întrebuințezi un vocabular pe care nu îl înțeleg. Care nu-i al meu.
Iubire, fericire. Vorbe. Dacă ne iubim? Nu știu. Dar știu că toată lumea întoarce
capul după noi când ești la brațul meu. Ce vrei mai mult? E de ajuns
Mona: Crezi?
Grig: Noi n-avem timp să fim fericiți. Abia avem timp să trăim bine. Fericiți sunt
ăștia care rămân aici
Mona: Mai e ceva...tu nu ești gelos?
Grig: Gelos? De ce?
Mona: Pentru noaptea care a trecut
Grig: Nu, am impresia că tot ce s-a întâmplat n-a fost în lumea mea...a noastră, ci
undeva departe

Scena XIII
Mona: Marin, vezi, eu nu pot să rămân aici, în rochia asta, Aveai dreptate
Prof.: Bine....dar...nu-ți place?
Mona: Ba da. Dar nu e de ajuns. Îmi trebuie atâtea lucruri....Și atunci plec...
Prof. : Pleci?
Mona: Deocamdată....dar mă voi întoarce
Prof.: Să te aștept?
Mona: Ce întrebare?! Sigur....
Prof.: Să te aștept la gară?
Mona: Nu...aici...în fiecare seară....
Prof.: Te duci, Mona. Pleci și nu te mai întorci. N-am să te mai văd niciodată
Mona: Marin, acolo sus, lângă Alcor, e o stea care de azi-noapte poartă numele
meu. Tu n-ai văzut-o niciodată, dar știi că e acolo. Eu voi fi întotdeauna aici
31
Page

Prof.: Mona!
Scena XIV

Udrea: Marine, a semnat tot, toți banii. Ea a semnat. Cu mâna ei. Sunt atât de
fericit! Dar vezi, ea nu se mai întoarce
Prof. : Știu
Udrea: De unde? De unde știi?
Prof.: Pentru că o stea nu se întoarce niciodată din drumul ei
Udrea: Și acuma...tu ce faci?
Prof.: Am de lucru. Am mult de lucru. Udrea, nu te supăra...dat te rog...lasă-mă
singur
Udrea: Bine
Prof. : De aseară vreau să citesc cartea asta și n-am avut timp. Cred că am avut un
vis frumos, dar acum s-a terminat. Se făcea că steaua mea s-a transformat într-o
femeie frumoasă și mi-a ocupat mintea și inima. Dar acum e la locul ei! Îți
urmează drumul în întuneric de mii de ani!

32
Page
Page 33