COPII SOARELUI FIMA : Bine-bine. Laptele e în sufragerie, domnisoara.
Picăturile le-ati
ACTUL I
PROTASOV : Ce faci ? O sa darami tot
FIMA: (vine din sufragerie). Poftim... peste tot factii gunoi... acum ati
venit şi aici...
PROTASOV : Taci, obraznico...
FIMA: Ce, n-aveti destul Ioc în odăile celelalte...
PROTASOV : Te rog să nu intri acolo... am făcut fum...
FIMA : Şi acum, ati venit încoace să afumati şi aici... Am să deschid uşa...
PROTASOV: (grăbit). Nu. nu, să nu faci asta!
FIMA : (bodogănind) Intr’o bună zi o să ne asfixiati... lumea zice că umblă
holera. Şi dumneatvoastra, ditamai fiul de general va îndeletniciti —
dracu’ ştie cu ce... împraştiati fel de fel de duhori şi altceva nimic...
PROTASOV : Ai răbdare, obraznico... am să ajung şi eu general...
FIMA : Da, da... Până şi casa v-au mâncat-o chimia şi cu fizia..
PROTASOV: Fizica, nu fizia...
PROTASOV: Ispraveste. Elena este acasă ?
FIMA : încă n’a venit. A plecat după prânz şi nici până acum nu s’a
întors...
LIZA: Fima, iI împiedici pe Pavel sa lucreze...
FIMA : Domnisoara, e vremea sa va beti laptele.
LIZA: Ştiu...
FIMA: Cât despre Elena Nicolaevna, eu atâta stiu : să fiu în locul ei,
dinadins m-aş încurca cu cineva
PROTASOV : încep să mă supăr... Pleaca obraznico! Parc’ai fi un scaiete!
luat ?
LIZA: Da, da!
FIMA : Atunci e bine...
PROTASOV : (întorcând capul după ea) E nemaipomenită fata asta !
Nemuritoare ca prostia... Cum te simţi, Liza ?
LIZA : Bine.
PROTASOV : Asta-i minunat! (Cântând) Minunat... minunat...
LIZA: Ştii că are dreptate?
LIZA: Are dreptate când spune că nu prea eşti atent faţă de Elena...
PROTASOV: (mâhnit, dar cu blândeţe). Mult ma mai turburaţi! Parcă Lena
e mută ? Ar putea să-mi spună şi singură... Dar ea tace, ce mai vreţi
PROTASOV: Am sa-l pun pe Misa să-mi construiasca un mic rechaud... cu
capac., uite aşa, un capac în formă de con, cu o deschizătură rotundă
la capăt, care să se termine cu un coş....
PROTASOV : Am şi un desen... unde-o fi ?
*
CEPURNOI : Aha, eşti acasă ? Bună ziua !
LIZA : Bună ziua...
CEPURNOI : (adulmecând) E acasă şi colegul meu se simte după miros... ’
LIZA : De unde vii ?
CEPURNOI: De la pacienţi. Căţelului soţiei administratorului financiar i-a
strivit servitoarea coada cu uşa aşa ca am lecuit coada câinelui şi am
primit pentru asta trei ruble — iată-Ie ! Am vrut sa-ţi cumpăr bomboane,
dar m’am gândit că poate nu se face sa-ti ofer ceva cumpărat pe bani
câştiigati de la coada unui caine, asa ca am renununţat.
LIZA : Bine-ai făcut... ia loc
CEPURNOI : Mixtura asta împrăştie un miros pe care cu greu îl poţi numi
plăcut. Colega a început să fiarbă !
1
PROTASOV : Nu trebue să fiarbă! Nu trebue să fiarbă! De ce nu mi-ati FIMA: (din sufragerie) Pastilele domnisoara!
spus? LIZA : Numaidecât...
CEPURNOI : Ba eu ti-am spus că fierbe... CEPURNOI : Cum o mai duci, Fima ?
PROTASOV : Pricepeţi odată că nu e voie sa fiarba! FIMA : Binişor... n-am de ce să mă plâng...
LIZA : Cine a ştiut asta, Pavel ? CEPURNOI : Păcat. Altfel te-aş îi îngrijit.
PROTASOV: La dracu!... Acum trebuie sa o iau de la inceput... FIMA: Mai bine lecueşte căţeii... Eu nu-s căţel...
LIZA : Dragutul de Pavel....totdeauna e caraghios ! CEPURNOI : Aş vrea să îngrijesc un om de bun...
*** RUMOARE STRADA PROTASOV : Fima, dă-mi puţină apă fiartă !
De catva timp oamenii pe strada sunt intunecati. Te privec cu ochii lui FIMA : Nu este apă fiarta...
holbati de parca ar fi veşnic jigniti...am mai vazut undeva ochii
PROTASOV : Hai, Fima, te rog .
asta...atunci, în multime...
PROTASOV: Adu-mi apă fiartă, fandosito! Ca totdeauna răstorni ceva cu
CEPURNOI: Lasa, nu-ti mai aduce aminte
poalele sau cu mânecile...
LIZA : Când aud vorbe violente, aspre, când vad ceva roşu, atunci imi
CEPURNOI: Mi se pare că Fimca voastră s-a cam încurcat cu lacatusul... ca
apare inaintea ochilor acea mulţime dezlănţuită, întunecată, feţele
să ştii !
însangerate, iar pe nisip băltoace de sânge cald şi rosu. Iar la picioarele
mele - tânărul acela cu capul spart... care mcearca sa se târască undeva; PROTASOV : Nu cumva o invid:ezi ?
pe obraz şi pe gât îi curge sânge, deodată îşi ridica fruntea spre cer... îi CEPURNOI: Ptiu, drace ! Din câte ştiu, tu îi eşti stăpân... trebue să-i spui
văd ochii tulburi, gura deschisa şi dinţii înroşiţi de sânge... capul ii cade pe că aşa ceva nu se cade I
nisip fata în jos... da, cu faţa în jos... PROTASOV : Ia mai lasă-mă în pace ! Asta nu-i treaba mea !
CFPURNOI • (se apropie de ea) Of, doamne . Ce să mă fac cu dumneata CEPURNOI: Atunci de ce ai mai învăţat atâta carte ? Pentru ce ?
CEPURNOI: Hai să mergem in gradina! PROTASOV : Nu te duci dupa Liza?
LIZA : Nu,..spune-mi, spune : înţelegi spaima mea? CEPURNOI: Ma duc .... ma duc
CEPURNOI : înţeleg... simt ! *
LIZA: Nu nu-i adevărat! Dacă mai înţelege, mi-ar fi mai uşor... Vreau să PROTASOV : Melania Nicolaevna!
arunc de pe suflet o parte din povara care mă apasă, dar nu găsesc alt
MELANIA : Bună ziua, Pavel Feodorovici !
suflet s-o primească...
MELANIA : Ce mulţumit pari azi !
CEPURNOI : Maiculiţa mea ! Hai, lasa asta . Sa mergem în grădină... nu-ţi
dai seama ce miros greu e aici! Parcă a prăjit cineva un galoş in ulei PROTASOV : Mi-a reuşit astăzi o lucrare interesantă...
de floarea soarelui... MELANIA: Da? Ma bucur! As vrea atat de mult să ajungi ca Pastior...
LIZA: Ametesc.. PROTASOV : Se pronunţă Pasteur... Mi-ai adus cartea ? Ai citit-o ? Nu-i

2
 aşa că-i mai interesantă decât un roman?
MELANIA : O, da ! Numai că semnele astea...
PROTASOV: Formulele?
MELANIA : Nu pricep nici un formul !
PROTASOV: Trebue să te strădueşti să le înveţi treptat... Acum am să-ţi
dau fiziologia plantelor... Dar înainte de orice, trebue să studiezi
chimia, cu cea mai mare atenţie, chimia ! Este o ştiinţă minunată !
Privirea ei ascuţită şi îndrăzneaţă pătrunde şi în masa incandescentă a
soarelui şi prin scoarţa întunecată a pământului, în particulele invizibile
ale inimii dumitale (Melania oftează), cauta rostul vieţii... şi îl va găsi, îl
va găsi negreşit!
MELANIA : (entuziasmată) Doamne ! De ce nu fii conferinţe ? Vorbeşti
atât de frumos... când te ascult îmi vine să-ţi sărut mâna...
PROTASOV : (privindu-şi mâinile) Nu te sfătuesc... umblu cu fel de fel de
lucruri...
MELANIA : (sinceră) De-ai şti cât de mult aş vrea să fac ceva pentru
dumneata ! De-ai şti cum te admir... parcă nici n’ai trăi pe pământ. Ce-
ti trebuie? Cere-mi orice, ori şi ce!
PROTASOV : De fapt ... dumneata ai putea...
MELANIA : Ce ? Ce să pot ?
PROTASOV: Ai găini?
MELANIA: Găini ? Ce fel de găini ?
PROTASOV : Păsări de acelea de curte... Ştii doar! Din familia
galinaceeior... cocoşi, găini...
MELANIA : Ştiu... Am... Dar dece mă întrebi ?
PROTASOV : Ce bine ar fi - dacă mi-ai da în fiecare zi câteva ouă
proaspete... din cele mai proaspete, abia ouate, calde încă ! Vezi
dumneata, mie îmi trebue foarte multă albumină, dar fata in casa e
zgârcită, ea nu înţelege ce înseamnă albumina... îmi dă ouă stătute...
şi totdeauna trebue să mă rog de ea...
MELANIA: Ce crud eşti!
PROTASOV : Eu ? Dece ?
MELANIA: Bine... am să-ţi trimit în fiecare dimineaţă câte zece ouă...
PROTASOV: Iţi mulţumesc foarte, foarte mult! Eşti tare drăguţă...
MELANIA : Nu pricepi nimic !
PROTASOV: (mirat) Intr’adevăr nu prea înţeleg de ce sunt crud ?
MELANIA : Intr’o zi ai să înţelegi. Elena Nicolaevna nu-i acasă ?
PROTASOV: E la Vaghin, îi pozează...
MELANIA: îţi place?
PROTASOV : Vaghin? Da! Doar suntem prieteni de-o veşnicie...
MELANIA : Mi se pare că şi Elenei Nicolaevna ii place.
PROTASOV : Da, foarte mult. E un băiat straşnic.
MELANIA : Nu ţi-e frică? ^
PROTASOV: De ce să-mi fie frica?
MELANIA : Ah, eşti aici.
PROTASOV: Melania Nicolaevna, te las o clipă...
MELANIA : Du-te, du-te si întoarce-te cât mai repede...
CEPURNOI: (apare) Ce mai spui Melania? Cum iti mai merg treburile?
MELANIA :Tu nu ştii ce înseamnă hidatopiromorfism ?
CEPURNOI: Cum?
MELANIA: Hidato-piro-morfism .
CEPURNOI: Dracu ştie! S ar putea focuri de artificii pe apa...
MELANIA : Nu minti?
CEPURNOI. Ce face cu tine, te pune sa dezlegi ghicitori?
MELANIA : Nu te priveste! Vezi-ţi de treabă.
CEPURNOI : Cand ai sa-l sufli nevesti-si, atunci să deschizi o fabrică de
săpun: nu va trebui să plătesti leafa chimistului...
3
* bătaie..
MELANIA. Ce duci acolo Fima? FIMA: Du-te încolo... Eu sunt o fata cinstita! Ma celarul Hrapov imi ofera o
FIMA : Apă fiarta... sută de ruble pe luna

MELANIA: Asta e pentru experienţe... MISA: In schimb e un moşneag, proasto. Gândeşte-te...

FIMA : Da, totul e numai pentru asta... FIMA : De asta nici nu am cazut la invoiala cu el...

MELANIA : Doamna se duce în fiecare zi Ia pictor ? MISA : Ei vezi, prostuţa mea ! Eu am să-ţi...

FIMA : Cand ploua sau e înnourat nu se duce. Atunci vine domnul Va ghin FIMA : Dă-mi şaptezeci şi cinci...
încoace... . MIŞA : Ce face ? şaptezeci şi cinci ?
MELANIA : Fimca, tu eşti o fată desteapta... FIMA: Iar pentru banii care mi se cuvin pe un an sa-mi fici o poliţă...
FIMA : Nu-s proastă, mă rog... MISA : După cum văd, tu...
MELANIA : Bine, dacă obsprvi ceva între ei, să-mi spui numaidecât, ai PROTASOV SI CEPURNOI: Ce faci omule ?
priceput? PROTASOV: Cum iti permiti ? Cere-ti iertare.
FIMA : Am priceput... LIZA : Mi-e teama de omul asta, mi-e teama!
MELANIA : Dar să nu sufli nimănui un cuvânt. N are să-ţi pară rău... PROTASOV : Iesi afara!
FIMA : Vă mulţumesc foarte frumos... El îi sărută mâinile... MELANIA : Pavel Feodorovici, de ca lasi sa intre aici toti golanii?
MELANIA : Asta nu-i mare lucru..tu fii cu ochii in patru! LIZA : Nu-l mai primi in casa pe omul asta.
FIMA : Bine, mă rog... Inteleg eu... PROTASOV : Ce chestie enervanta si obositoare! Lucram tocmai la o
MELAMA : Mă duc dupa Pavel Feodorovici experienta complicata cu acid cianhidric si poftim..
FIMA : N aveţi nicio grijă... J
MELANIA : Ce bine te inteleg, Pavel Feodorovici!
MISA : Care soba scoate fum? CEPURNOI: Melania, cum era cuvantu acela?
FIMA : Of, trazni-te-ar! Ce vrei? MELANIA : Care cuvant?
MISA : N-auzi? Care soba scoate fum? PROTASOV : Acela de care m-ai intrebat mai devreme
FIMA : Nu aici, la bucatarie! MELANIA : Nu te-am intrebat nimc!
MISA : Ei Fima, ce zici? Iti platesc chiria si-ti mai dau cincisprezece ruble CEPURNOI : Ai uitat?Ea de cate ori aude de la tine un cuvant mai
pe luna complicat vine la mine si ma intreaba ce insemana, stii colega?
FIMA : Pleacă de aici, ştrengarule! Parcă ai târgui un cal! MELANIA : Boris...esti ingrozitor! Ce sa fac daca nu tin minte cuvintele
MIŞA : Lasa mofturile ! Eu sunt un om practic. Ia gândeşte-te, cine te ia straine... ce gasesti de ras?
pe tine de nevasta? Numai vreun lucrator si are sa te snopeasca in PROTASOV : Ce l-ai intrebat?

4
MELANIA : Am uitat ce insemna hidatopiromorfism..
CEPURNOI : Si eu i-am spus ca este un foc de artificii pe apa..
PROTASOV : Cu-um ?
MELANIA : Să-ţi fie ruşine, Boris !
CEPURNOI: Am sărit peste cal ?
LIZA : Bea un ceai!
CEPURNOI : Si cară-te acasa. Am înţeles.
MELANIA : Pavel Feodorovici! Iţi aminteşti ca voiai sa-mi arăţi nişte alge la
microscop?
PROTASOV : Mai bine zis o celula de alga..da, cum sa nu..pot sa-ti arat
chiar acum
MELANIA: O, da, te rog! Are să-mi facă plăcere
PROTASOV : Numai ca la mine miroase cam urat..
MELANIA : Nu-i nimic..
CEPURNOI : I s-a făcut vacii poftă de alge
LIZA : Boris Nicolaevici! Eşti un om atât de drept, sincer, puternic...dar cu
toate astea
* CEPURNOI : Iarta-ma, nm-am sa mai fac! La douăzeci de ani s-a măritat
CEPURNOI : Hai loveste!
LIZA : De ce ţii cu tot dinadinsul să pari un bădăran?
CEPURNOI : Eu ni tin sa par nicicum... La ce bun sa minti? Oamenii sunt
volgari si cruzi, asa e firea lor..
LIZA : Nu, nu-i adevarat!
CEPURNOI : De pe urma omului nu poti avea nici folos, nici placere
LIZA : Doamne! De ce vorbesti asa?
CEPURNOI : Trebuie sa spui adevarul asa cum il simti. Am incercat sa fiu
bun, am luat odata un coplil vagabind de pe strada, aveam de gand sa-l
cresc, dar el mi-a furat ceasul si a sters-o! Altadata, am luat o fatam stii,
tot de pe strada, dar intr-o buna zi s-a imbatat si m-a plesnit peste fata!
LIZA : încetează I Nu-ţi dai seama că aşa ceva nu se poate povesti?
CEPURNOI : De ce nu? Eu tocmai de asta aş avea să povestesc odată
toată viata mea... poate ca asa mi s-ar mai limpezi sufletul...
LIZA : Ar trebui sa te insori
CEPURNOI : Si eu cred că ar trebui...
LIZA : Gaseste-ti o fata!
CEPURNOI :Stii pre bine ca am gasit o fata si ca de mai bine de un an ma
invart in jurul ei ca ursul in jurul scorburii cu miere
LIZA : Boris, ti-am dat raspunsul meu definitiv si n-am să-l schimb
niciodată..
de nimic..
CEPURNOI : Cine stie? Eu sunt ucrainian si noi suntem oameni
indaratnici.. Daca te rasgandesti?
LIZA : De ce te porţi aşa de urât cu sora dumitale ?
CEPURNOI: (calm) E o proastă, pe deasupra mai e si ticaloasa...
LIZA : Dumnezeule!
cu un batran bogat de ce a făcut-o? Pe urmă puţin a lipsit sa nu se
omoare de amărăciune şi de scarba fata de el. Odata au luat-o jos dela
răsuflatoarea sobei – se spânzurase... altădată a băut amoniac .. lata ca el
a murit si acum a luat-o razna de-a binelea... Dumneata nu-ti dai seama
de ce tot vine ea pe aici, dar eu stiu...
LIZA : Te rog sa nu-mi impartasesti din banuielile dumitale. Mai bine
gandeste-te cine ti-a dat dreptul sa-i fii judecator?
CEPURNOI : Toti oamenii se folosesc de acest drept fara sa ceara voie
nimanui..Omul nu poate trai fara sa judece, asa cum nu poate trai fara sa
manance...
*
5
MELANIA : Pavel Feodorovici...inteleg, oare se paoate sa fie adevărat ?
PROTASOV : Sigur ca da. Totul in univers traieste, viata e pretutindeni. Si
peste tot sunt taine. Omul poate fi intr-adevar liber numai pe taramul
gandirii, el este om numai atunci cand gandeste. Te rog sa ma ierti,
trebuie sa plec..
MELANIA : Sa fi auzit cum a vorbit dincolo... Mai ales cum a vorbit! Mie
mi-a vorbit, numai mie, Melania Chirpiceva! Da! Pentru prima data a stat
cineva cu mine de vorba desprea asemenea minuni, cu mine! Traiesti,
traiesti asa de parca ai dormi... si pe neasteptate iti da cineva un branci,
tu deschizi ochii si afara e dimineaţă, soare — în prima clipă nu vezi nimic,
te orbeşte lumina! Şi deodată răsufli din adâncul inimii, oftezi de atâta
bucurie curată... Parca ai fi in zorii zilei, după slujba învierii...
CEPURNOI: Ce ţi s-a năzărit ?
LIZA : Bea un ceai... şezi ! Eşti atât de emoţionată..
MELANIA: Nu, mulţumesc... nu beau ceai... plec. Lui să-i spui că am
plecat... şi că-i multumesc..
* ELENA(cu blândeţe) Liza ! Iarăşi eşti... N’ai dreptate, Liza... Ascultă-mă..
CEPURNOI: Ce-i veni ? Nu pricep...
LIZA: Eu, însă, pricep. Pe vremuri Pavel îmi făcea aceeaş'i impresie... când
vorbea, mi se părea ca imi cade un văl de pe ochi... totul era atât de
limpede, atât de armonios.. Dar mai târziu im cunoscut viaţa aşa cum
este.. atunci ai ajuns Ia spital...
CEPURNOI : Si ce daca ai fost la spital ? Toate astea au fost cândva şi au
trecut... LIZA : Ba nu, au să se mai întoarcă.
* ELENA : Dacă-i ceva ruşinos, nu mă interesează...
ELENA : Boris Nicolaevici ! Pavel e în camera lui, Liza? Toarnă-mi te rog şi
mie un ceai...
CEPURNOI : Vaghin n-a venit?
ELENA : Nu.
CEPURNOI : Cum merge cu pictura?
ELENA : Bine. Imi permiti?
LIZA : Astazi l-au intrerupt mereu pe Pavel de la lucru.
ELENA : Cine?
LIZA Toti.
ELENA: Asta cred că l-a enervat pe Pavel.
LIZA : Fireşte...
CEPURNOI : La revedere... mă duc! Mă duc la gârlă să prind raci. Iar pe
urmă îi fierb şi-i mănânc, beau bere... şi fumez. Lasă, nu mă petrece,
Elizaveta Feo- dorovna, doar mai vin eu... chiar mâine. (Intră Elena) La
revedere, Elena Nicolaevna ! Ai să vezi că într’o bună zi are să te pună
Intr-o retortă, are să toarne un acid peste dumneata si are sa stea să
observe cum îţi prieşte experienţa...
LIZA : Iarta-ma ca ti-o spun, dar nici tu nu prea ai grijă de el
ELENA : El nu mi-a vorbit niciodată despre asta...
LIZA : Poate clin pricină că e neplăcut să stea omul de vorbă cu tine..
*
FIMA : Doamna..
ELENA : Ce vrei ?
FIMA : In lipsa dumneavoastră a venit Melania Nicolaevna şi mi-a zis...
ELENA : Da... şi ce ţi-a zis ?
FIMA : Ceva, de mi s-a făcut mie ruşine...
FIMA : Mi-a spus : „Urmăreşte-o, zice, pe cucoana — adică pe
dumneavoastră...
ELENA : Ce-i asta? Fima,btu întotdeauna scorneşti fel de fel de bazaconii...
hai du-te, te rog I
FIMA : Astea nu-s bazaconii, pe cinstea mea ! „Nu-i scăpa din ochi, zice,
pe-ea şi pe domnul Vaghin...“
6
ELENA : (fără să ridice glasul) Ieşi afară ! lângă o clădire înaltă... Ce-i cu tine Pavel? Ce-ai păţit?
FIMA . Eu nu-s vinovată cu nimic ! Iacă, mi-a dat şi o rublă... *
ELENA : Ieşi ! PROTASOV: A fermentat prea mult... pricepi? Da, s’a acrit ...Deşi
(Fima pleacă repede. Protasov vine grăbit de după draperie ) experienţa a fost pregătită cu cea mai mare grijă... de toate am ţinut
cont...
*
ELENA : Pavel... Pavel dragă... eşti foarte amărît ? da ?
PROTASOV: De ce strigi, Lena, ai ? Aha ! Te războieşti cu Fima ...E
nemaipomenită fata asta. Are nişte fuste tare curioase care se agaţă PROTASOV: Stai puţin... Dece oare s’o fi acrit ?
de toate cele, răstoarnă şi sparge totul în cale... Am să stau cu tine
câteva minute... exact zece minute. Unde-i Vaghin, n’a venit ?
Actul II
ELENA : Nu.
PROTASOV: Şi Liza e in camera ei?
MISA : Scuzati..n-am avut placerea sa aflu numele de botez si cel dupa
ELENA : Da.
tata..
PROTASOV : Mi se pare că eşti cam prost dispusă?
CiEPURNOI: Nu-i nimic, nici eu nu-l stiu pe-al dumitale...
ELENA: Sunt puţin obosită...
MISA : Mihail Nazarov Vâgruzov — la dispoziţia dumneavoastră pentru
POTASOV : Cum progresează portretul tau ? orice serviciu!
ELENA: In fiecare zi îmi pui aceeaşi întrebare... . CEPURNOI : Ce serviciu sa-mi faci? N-am nevoie de nimic de la tine...
PROTASOV: (se ridică) Văd că esti in toane rele.!. Mă duc în bucătărie... MISA : Asta se spune din politete...
acolo am... FIMA:
CEPURNOI : De ce bâţâi aşa din picioare... ?
ELENA: Te-am rugat să nu-l tulburi pe Pavel...
MISA : De nerăbdare... mă grăbesc... sunt o fire vioaie...
FIMA: Dati-mi voie să va întreb ceva, Elena Nicolaevna: mă rog, cine-i
CERURNOI: Bravo!
stăpân in casa asta?
*
ELENA : Pavel nu trebue să aibă de-a face cu toate mărunţişurile...
FIMA: Vezi că nici n’a vrut să stea de vorba cu tine?
FIMA : Atunci vedeti dumneavoastra de ele...
MIŞA: Fimca, ştii ce aş putea să-ţi fac ?
ELENA: Asta mai lipsea, să-mi dai. şi lecţii...
FIMA: Nimic...
FIMA : Da’ totusi, cine ia hotarari in casa asta?
MIŞA : Ei aşi! Am să declar că mi-ai furat inelul pe care ţi l-am dăruit...
ELENA : O sa rezolv si cu bucatareasa, te rog, du-te !
subcomisarul mi--e prieten...
ELENA: Ciudat: cu cât un om este mai mare, cu atât se adună in jurul lui
FIMA: Află că nu mă sperii! Subcomisarul îmi face curte!
mai rnutlă vulgaritaea... aşa cum vantul aduna tot felul de gunoaie
MIŞA : Lasă, Fima, am glumit. Hai să vorbim serios : douăzeci şi cinci plus

7
 chiria — ne-am învoit ?
FIMA : Du-te încolo! Eu sunt o fată cinstită...
MIŞA: Eşti o proastă... ca să ştii! Atunci, ascultă! Am un prieten, Zoticov, o
bomboana de băiat şi un mare bogatas. Vrei sa-ti fac cunostinta cu el?
FIMA : Ai întârziat! Bomboana mi-a scris până acum de două ori... ei, ce
mai spui ?
MIŞA : (uluit şi indignat) Minţi ? Ah, ticălosul! Ce oameni 1 Numai hoti
peste tot... Bravo ţie Fima, eşti grozavă .. zău că te-aş lua de nevastă,
daca n-ar trebui sa mă însor cu una bogată...
FIMA: (încet) Vin stapanii...
* curiozitatea şi m-a cuprins o nelinişte...
LIZA (către Mişa) Dumneata ce doreşti ?
MIŞA : Iacă, tocmai încercam s’o conving pe fata dumneavoastră să nu
mai toarne tot felul de chimicale pe fereastră, în grădină... din pricina
asta suferă vegetaţia horticolă, ba pe deasupra circulă holera, după
cum aţi binevoit, cred, sa aflaţi ?
CEPURNOI : La revedere!
MIŞA : Am onoarea... (Dispare numaidecât)
*
LIZA : Ce obraznic! Are ochii aia!
CEPURNOI: Poftim, colegul meu se tot strădueşte sa descopere substanţa
vie, dar ce folos ? E deajuns sa te uiţi ia asta ca să te convingi cat e de
primejdios... sau eu....şi eu tot substanta vie sunt, dar ce rost am eu pe
lume ?
CEPURNOI : Ştii, înainte de a vă întâlni, eram un om plin de curiozitate
pentru toate cele în viaţă...
CEPURNOI: Eram cui să aflu tot ce se petrece pe lume. Cum vedear carte
nouă, o luam s’o citesc,^voiam să ştiu ce-ij în ea, afară de copertă.
Dacă un om mânca ba pe uliţă, mă opream, să văd dacă-i vorba de o
bă în lege şi uneori chiar întrebam pentru ce-i bătut
CEPURNOI : priveam totul cu o mare curiozitate... şi-mi dadeam seama că
viaţa e întocmită cum nu se poate mai prost, că oameni-s hrăpăreţi şi
stupizi, în timp ce eu surit" mai'deştept şi mai bun decât ei... Gândul
ăsta imi făcea plăcere şi sufletul mi-era împăcat...
CEPURNOI : Dar într’o'zi am nimerit Ia voi, şi ce să vezi: unul nu trăeşte
decât pentru ştiinţa lui, altul viseaza numai cinabru şi ocru, a treia se
preface că cjveselă şi înţeleaptă... iar dumneata ai'pătruns palia în adancul
lucrurilor şi porţi o tragedie în suflet...
LIZA: Bine, dar cu ce te-am stricat noi ?
CEPURNOI : Nu stiu sa-ti explic... La început mi-a plăcut aşa de mult la
voi, încât m-am lăsat până şi de votcă... Dar pe urmă mi-am pierdut
PROTASOV : Sa traeşti, savantule...
CEPURNOI : Bună ziua colega...
PROTASOV: Liza, astăzi arăţi minunat... ai ochii limpezi... privirea
liniştită... Ii face plăcere omului să te privească...
LIZA: (cu ciudă) De ce îmi vorbeşte totdeauna ca unui copil bolnav ?...
CEPURNOI: El cu toţi cei care nu se interesează de protoplasmă vorbeşte
de parcă ar fi copii .
LIZA : Cu mine toată lumea vorbeşte aşa. Toţi cauta sa-mi amintească
mereu că sunt bolnava...
CEPURNOI: In primul rând dumneata ar trebui sa uiti acest lucru...
LIZA : Continuă... spuneai că te-a cuprins o nelinişte...de ce?
CEPURNOI : Nu stiu... parca ma roade ceva... Ca şi cum mecanismul
sufletului meu s-ar fi ruginit deodata...Nu stiu ce am, Elizaveta
Feodorovna şi dacă n’ai să mă ajuţi...
LIZA : Eu sunt o infirma...
CEPURNOI: Atunci arn să pier ca un gândac
LIZA : Isprăveşte odată! Nu vezi că mă chinueşti?
CEPURNOI: Lasă, nu te supăra iarta-ma... nu mai spun! Uite că am
8
tăcut... linişteşte-te ... Stii, inainte dormeam foarte bine. Acum insa stau
culcat cu ochii holbati: şi visez ca un student de anul întâi... As vrea sa
fac ceva, ştii..vreo faptă eroică... Dar ce anume nu-m dă în gând... şi
mereu mi se năzare ca pe un rau vin sloiuri de ghiaţă, iar pe un sloi sta un
purceluş mic şi roşcovan şi guiţă într-una ! Si deodată eu mă reped spre
el, cad în apă... şi in în cele din urmă salvez purcelul ! Dar nimeni n-are
nevoie de el ! Atunci, de ciudă, mă aşez să mananc singur purcelu salvat
de mine cu sos de smantana si hrean.
LIZA: (râde) îmi vine a râde...
CEPURNOI; Şi mie, dar cu lacrimi...
CEPURNOI : Elizaveta Feodorovna, marită-te cu mine! să ne tânguim
împreună!
LIZA : Ciudat mai glumeşti...
CEPURNOI: Ia gândeşte-te : ce altceva ne rămâne de făcut, dumitale şi
mie?
*
CEPURNOI : Arta e accesibilă doar unui numar mic de oameni...
ELENA : Da, asta-i drama ei...
CEPURNOI : Si n-are niciun ţel...
PROTASOV : Dragul meu, în univers nu există nimic fara tel!
CEPURNOI.: Cu excepţia universului însuşi...
LIZA : De o mie de ori am auzit toate astea...
ELENA: Viaţa e grea şi adesea omul oboseşte..., Viaţa e brutală şi
vulgară.. De ce sa-ti rezemi sufletul sa se măi odihnească ? Frumosul se
întâlneşte rar, dar când e cu adevărat frumos atunci imi incalzeste inima,
ca soarele ce lumineaza pe neaşteptate
Stiti, uneori visez un tablou ca acesta: pe o mare nemărginită pluteşte o
corabie, pe care valurile verzi şi furioase o îmbrăţişează cu nesaţ ; la
prora şi bordul corăbiei stau nişte oameni voinici, puternici... Numai atât
— nişte oameni care stau in picoare şi au cu toţii chipuri deschise,
curajoase... Toti sunt gata să moară, liniştiţi şi demni pentru telul
lor...Acest tablou imi aduce aminte de acei oameni mari care ne-au ajutat
sa ne departama tot mai mult de animale si sa ne apropiem tot mai mult
de om!
PROTASOV : Trebuie sa pictezi tabloul asta. Lena, eşti minunată! Parcă
asta e ceva nou la tine...
ELENA: Cum poţi tu şti dacă e ceva nou sau vechi?
CEPURNOI : Elena Nicolaevna ! La prora corăbiei va sta un singur om...
Are chipul unui om care a lăsat în urmă tot... şi undeva deoparte, printre
nori, un chip de femeie, luminos ca soarele...
PROTASOV: Ce sa caute o femeie acolo? Mai bine între oamenii de pe
corabie să fie Lavoisier, Darwin...
*
MELANIA : Ah, Eiena Nicolaevna Eşti acasă ?
ELENA : Te miră ?
MELANIA: Nu, de ce să mă mire? Bună ziua...
ELENA : Iarta-ma, dar inainte de a-ti intinde mana trebuie sa te intreb
ceva...tu ai propus jupanesei noastre..
MELANIA: Ticaloasa! M-a vandut!
ELENA : Va să zică e adevărat ? Melania Nicolaevna... Iţi dai seama cum
se numeşte fapta dumitale ?
MELANIA: Da! Imi dau seama. E limpede, cât se poate de limpede! Mi-e
tot una.. Ascultă-ma! Eşti femeie şi iubeşti! Poate ca ai sa ma-nţelegi..
ELENA : Mai încet... fratele tau e in gradina..
MELANIA : Ce-mi pasă ? Asculta - eu îl iubesc pe Pavel Feodorovici... asta-
i ! II iubesc atât de mult ...că sunt gata să mă bag şi bucătăreasă la
el... Eu văd că şi dumneata îl iubeşti pe pictor... dumneata n’ai nevoie
de Pavel Feodorovici vrei să te rog în genunchi ? Da-mi-l mie! Am-ti
sărut picioarele... .
ELENA : Ce vorbeşti ? Ce faci ?
9
MELANIA : Nu-mi pasă de nimic! Am bani mulţi. Am să-i clădesc un
laborator... un palat am să-l slujesc....am să stau de paza la uşa lui zi si
noapte... da ! Ce nevoie ai dumneata de el? Pe cand eu îl ador ca pe un
sfânt... Da-mi-l mie!
ELENA : Liniştete-te! Liniştete-te!! Nu te inteleg prea bine...
MELANIA: Doamnă ! Dumneata eşti inteligenta, eşti nobiă, curată... Eu
însă am dus o viaţă grea, desgustătoare... şi n-am întâlnit decât oameni
josnici... Pe când el ! El e ca uh copil... Langă el am să fiu ca o regină... lui
am sa-i fui slujnică, iar pentru toti ceilalţi — o regina ! Iar sufletul meu va
putea in sfarsit să respire ! Vreau un om bun! Mă înţelegi?...
ELENA : Mi-e greu sa te înţeleg...
MELANIA: Dumneata ma poţi înţelege,trebuie să mă înţelegi! De aceea îţi
şi vorbesc aşa, îţi spun totul pe şleau, fiindcă ştiu ca ai sa pricepi! Stiu că
n-ai să mă înşeli!
ELENA : N-am de ce să te înşel... Hai să mergem la mine... vino !
MELANIA : Cum vorbeşti cu mine... oare eşti şi dumneata un om
cumsecade ?
ELENA : Daca toti oamenii ar fi sinceri, s-ar intelege unii pe altii!
MELANIA : Nu ştiu dacă să te cred sau nu ! Cuvintele ţi Ie pricep..Eşti un
om bun sau nu? Asta-i întrebarea...Mi-e teama sa cred in bine... nu l-am
vazut nicaieri...eu insami sunt un om de nimic...intr-o mare de lacrimi mi-
am scaldat sufletul, dar tot intunecat a ramas...
*
CEPURNOI: Asta-i umbrela soră-mi... Colega !... Ieri Melania m-a întrebat:
Ce grad de rudenie este între ipotenuză şi moleculă ? Atunci i-am
răspuns ca ipotenuza e bunica moleculei.
PROTASOV : (râzând) Ei, de ce faci de astea ? Ea se interesează de toate
cele... într’un mod atât de naiv şi entuziast...
CEPURNOI: Naiv ? Hm... Iar monera şi monada sunt copiii din flori ai
ştiinţei...
LIZA : Poftim : chiar din atitudinea pe care o ai faţă sora dumitale se vede
cu cât dispreţ şi cu câtă Iasitate se poartă oamenii unii faţă de alţii...
CEPURNOI: Unde vezi răutate aici? !
LIZA : Ba eu îţi spun că pe lume se adună tot mai multă ură, se înteţeşte
cruzimea...
PROTASOV: Liza! Iarăşi îţi întinzi aripele cele negre ?
LIZA : Tu să taci, Pavei! Tu nu vezi nimic, tu te uiţi numai prin
microscop...
CEPURNOI: Iar dumneata, prin telescop ? Să ştii că nu faci bine... Omul ar
trebui să privească totul cu ochii lui...
LIZA : Voi sunteţi orbi gi toţii ! Deschideţi ochii! Pe lume se văd milioanele,
nu sutele... şi în randul milioanelor creste ura; tfra Voi nu vă daţi seama
de asta, insa eu am văzut cum a răbufnit ura în strada, cum niste oameni
sălbatici, turbaţi de mânie se sfasiau intre ei \ cu o deosebită plăcere...
Intr-o zi mania lor se va abate asupra voastră...
PROTASOV : Cine are vreun motiv sa ma urască pe mine?
LIZA : Cine? Toti oamenii, de care voi v-aţi îndepărtat atat de mult...
-
LIZA: Ura este oarbă, dar pe voi tot are sa va vada, prea sunteti batatori
la ochi! Tu nu vezi, nu vezi nimic
PROTASOV :
Eu vad, eu vad cum viata creste, se dezvolta si cedand in fata
incapatanarii gandului meu, ea imi dezvaluie tainele ei adanci, minunatele
ei taine. Eu stiu ca omul va ajunge stapan peste tot ce e in lume! Va veni
o vreme cand din noi, oamenii, din toti oamenii laolalta se va naste un
organism maret si armonios – umanitatea!
Spaima de moarte - iată ce-i împiedică pe oameni sa fie curajosi, frumosi,
liberi! Noi oamenii suntem copiii soarelui, copiii izvorului luminos al vietii,
noi ne-am nascut din soare şi vom învinge spaima intunecata a morţii! Noi
suntem copiii soarelui!
LIZA : Pavel, ce frumos ai spus! Copiii soarelui...si eu sunt printre ei? Şi eu
sunt un copil al soarelui?
10
PROTASOV : Da, da! Si tu...toţi oamenii! Sigur ca da!
MELANIA: (entuziasmată) Doamne! Cât e de frumos! Ştii Elena
Nicolaevma, eu înţeleg... înţeleg tot!
ELENA : Linişteşte-te...
MELANIA : (îi sărută mana lui Protasov) Omul meu luminos...Iti
multumesc!
PROTASOV : Ce. faci ? Ce rost are? Mâinile mele pot fi murdare...
MELANIA : Niciodată... Plec./
PROTASOV : Spune şi tu, Lena, ce nevoie a avut să-mi sărute mâna ?
ELENA : (zâmbind) Ţirebue să rabzi, n-ai încotro...
*** RUMOARE STRADA
CEPURNOI: (zâmbind ironic) Ei, colega, ce zici, chiar suntem cu totii copiii
soarelui ? Si aia de afara ?
LIZA : (pe neaşteptate) Ai minţit, Pavel ! N’are să fie aşa cum spui tu...
lumea e plină de fiare ! Trebuie nimicita cruzimea, trebuie învinsă
ura... (Are o criză de isterie)
ACTUL III
ELENA : Nu te mai zbuciuma atâta!
LIZA :Eu sunt bolnava, dar ideile mele sunt sănatoase !
ELENA: A spus cineva că nu?
LIZA : Voi nu vreţi să vedeti adevarul tragic al vietii
ELENA : Exagerezi..
LIZA : Ba nu! Tu nu vezi ce prăpastie te desparte de bucataresa ta...
ELENA: Crezi oare ca prapastia are să dispară, dacă am sa ma asez la
marginea ei şi am să plâng, tremurand de frica?
LIZA : Cum poti avea atat liniste când oamenii nu inteleg ce se petrece in
sufletul tău? Eu nu pot sa trăiesc asa.. Mi-e teama de cei care nu mă
înţeleg !
LIZA : Si tu... si tu ai o viata grea! Dar esti mandra si nici tie nu vrei sa ti-
o marturisesti...Parca eu nu vad ce relatii sunt intre tine si Pavel...
ELENA : Sa lasam asta..
LIZA : Vezi ? Te doare, aşa-i?
ELENA : Nu! dar mi-e neplăcut!
LIZA : Te doare! Cat esti de singura, Elena! Cat esti de nefericita..
ELENA : E urat din partea ta sa te bucuri! Ce urmaresti!
LIZA : Ce urmaresc? Nu stiu.. tocmai asta nu stiu...As vrea sa treiesc si
nu stiu cum...
ELENA : Iarta-ma, dar Boris?
LIZA : Ce drept am? Doar sunt bolnava, nu-i aşa ? Voi toti spuneti
asta...o, cat d des o spuneti..mult prea des...
*
MISA: Vă doresc sănătate !
ELENA : (salutând din cap) Ce pofteşti ?
MISA: Să vedeţi, eu cu PAVEL Feodorovici aş avea treabă...
ELENA: E ocupat...
MISA : Hm... cu dumneavoastră nu ştiu cum să...
ELENA : Spune şi am să-i transmit...
MISA: Obiectul convorbirii e cam nedelicat...
ELENA: Cum doreşti...
MISA : La urma urmei, e tot una... Vedeţi dumneavoastră, a fost pe aici
poliţia să vadă ce-i cu mirosul... cu gropile de gunoi şi cu celelalte locuri...
ELENA: (încruntându-se) Ce-l priveşte asta pe soţul meu ?...
11
MISA : Fireşte, dumnealui nu-i mai vinovat decât alţii... toţi suntem cu
păcat... Dar din pricina holerei, poliţia pretinde să nu mai fie niciun
miros... ea nu vrea să ştie că unele locuri nu pot să nu miroasă, aşa-i felul
lor... şi mă ameninţă cu o amendă care poate să se urce până la trei sute
de ruble.
dispreţ
ELENA : (mirată) Se poate? Mi-a vorbit cu bucurie...
CEPURNOI: E cu putinţă?... Adevărat?
ELENA : Da, da ! Mi-a vorbit cu o bucurie calmă... şi atât de frumos...

ELENA : (cu desgust) Dar ce doreşti ? CEPURNOI : Sunt un dobitoc! Află că sunt un măgar!

MISA: Voiam să capăt un sfat: oare nu se poate stropi cu ceva chimicale CEPURNOI: (bucuros) Dă-mi mâna să ţi-o sărut... uite aşa ! Nici nu ştii ce
ca să piară mirosul ? dar mi-ai făcut...

ELENA: (indignată) Ascultă, cum... (stăpânindu-se) Bine... am să-i ELENA: nu te înţeleg...

transmit... la revedere! CEPURNOI: Of, doamne! Ce-i de neînţeles?! Ţi-a spus cu bucurie că am
MISA : Chiar acum îi spuneţi ? cerut-o în căsătorie ?

ELENA: La revedere! ELENA : Da., crede-mă !

MISA :(in urma ei) Sunt adânc mişcat... Ia te uită... da’ fudulă mai e! Lasă CEPURNOI: (triumfător) Şi cu toate astea m-a refuzat !
că te prind eu pe strada mea. CEPURNOI: Acum ştiu ce am de făcut. Mă duc fuga la ea, zbor ca vântul...
* ELENA: Dar mai întâi scoate-ţi cravata... ea nu poate suferi roşul...

CEPURNOI : (în uşa terasei) De ce oare nu-s încuiate uşile la CEPURNOI: (zâmbind).: Am pus-o dinadins, ca s-o necăjesc... Acum nu
dumneavoastră ? Bună ziua ! mai are importanţă -dacă e roşie sau verde... e tot una ! Fără cravată
nu se poate... (Pleacă) Iţi mulţumesc I
ELENA: Habar n’am... ? Bună ziua !
MISA : (cu glasul sugrumat) Doamna, in curte e holera...
ELENA : Ce cravata..rosie... Am auzit că se întinde epidemia, e adevărat ?
ELENA : (alarmată) Demult?
CEPURNOI : Ce să zic... aşa-i. Elizaveta Feodorovna e acasă ?
MISA : De azi dimineaţă... Chemati-o pe doamna! Au spus...
ELENA : E în camera ei...
ELENA : Vin imediat!
CEPURNOI : Cum îi merge cu sănătatea ?
ELENAc Asa şi aşa...
PROTASOV : Ce faci aici? Ti-am spus sa nu mai calci in casa asta!
CEPURNOI : Pot sa o astept?
ELENA : (repede) Lasa-l! In curte e holera! Ma duc acolo! Du-ma acolo!
ELENA: Te rog..
PROTASOV : (speriat) Te duci acolo ? Nu, Lena, te rog... Ce să cauţi acolo
ELENA : Ea ini-a spus că dumneata ai cerut-o în căsătorie...
?
CEPURNOI: (repede) Dar cum ţi-a spus-o?
PROTASOV : Ce poţi tu să-i faci, Lena ? Doar nu eşti medic... Cu aşa ceva
ELENA : Nu înţeleg întrebarea, cum să spună ? nu-i de glumit... e primejdios !
CEPURNOI : Bine, dar ce expresie avea ? Ţi-a spus-o strâmbându-se cu

12
PROTASOV: Aici e nevoie de un medic, nu de tine ! Fima! Fima! Eu strig
ca din gură de şarpe... iar tu binevoieşti sa te admiri în oglindă...
FIMA : (jignită) Da’ de unde. Tocmai frecam cuţitele...
PROTASOV : Lasă cuţitele ! Du-te la spalatorie...
FIMA : (hoiărîtă) Acolo nu mă duc, mă rog...
PROTASOV: De ce ? Acolo e şi doamna
FIMA : Nu conteaza, mă rog !
PROTASOV : Bine, dar de ce ?
FIMA : Acolo e holeră, mă rog !
PROTASOV : (imitând-o) Aha ! E holeră, mă rog ! Dar doamna cum s-a
dus, mă rog?
(Se aude soneria)
FIMA : Sună cineva, mă rog !
PROTASOV : Da, mă rog ! Deschide, mă rog! (Fima fuge afară. Protasov
se duce după ea) Mă rog in sus, mă rog în jos ! Ca un şarpe se tot
răsuceşte, se tot învârteşte... ei drăcie ! (Intră Metania) A, dumneata
erai ! Să-ţi spun o noutate la noi în curte e un caz de holeră — asta
mai lipsea ! Şi Elena s’a dus acolo ce zici de asta ? Cum îţi place ?
MELANIA : De ce ai lasat-o?
PROTASOV : Era sa uit experienta!
FIMA : Sa traiti, Melania Nicolaevna!
MELANIA : (cu furie stăpânită) A... să trăeşti, păpuşo...
FIMA : Am o mare rugaminte la dumneavoastră...
MELANIA : Ce rugăminte ?
FIMA: Mă mărit...
MELANIA : Aşa...
FIMA : Cu un om respectabil... foarte respectabil...
MELANIA : Cine este ?
FIMA : Vecinul dumneavoastră... -
MELANIA : Dă-l încolo cu banii lui cu tot!
FIMA : M-am şi hotărît!... Totul e ca şi pregătit...
MELANIA : Da ? Păcat. Dar dela mine ce vrei ?
FIMA : Sunt orfană şi am crescut la orfelinat, n am pe nimeni, deaceea n-
aţi vrea dumneavoastră să mă cununaţi ?
MELANIA: Pe cât m’ai vândut Elenei Nicolaevna?
FIMA : (fâstâcindu-se) Eu, mă rog ?
MELAN.IA: Da, mă rog, dumneata, mă rog! Ei, ce zici ?
FIMA : (revenindu-şi în fire) îmi pare foarte rau... Credeam că
dumneavoastră, care deasemenea v-aţi vândut unui bătrân...
MELANIA: (buimăcită) Cum? Ce face?...
FIMA : ...poate că o să mă ajutaţi şi pe mine să tac la fel...
MELANIA : (cu glasul sugrumat) Să nu îndrăzneşti !...
FIMA : (calm şi tăios) Dumneavoastră trebue să vă daţi seama că tot e
mai bine să te căpătueşti în felul ăsta, decât să ajungi.pe stradă... Măcar
ai de atace cu unul singur, nu cu o sută...
MELANIA: (îngrozită, încet) Pleacă... ieşi afara. am să te ajut... îţi dau
bani... du-te! Pleacă, să nu te mai văd... îţi dau bani !
FIMA: Vă mulţumesc! Când mi-i daţi ?
MELANIA : Pleacă... n’am la mine !
FIMA : Viu eu diseară la dumneavoastră... Dar să nu mă amăgiţi...
MELANIA : Nu ! pentru dumnezeu, pleacă odată !
PROTASOV : Elena nu s-a intors? Ce-i cu dumneata? Ce ai?
MELANIA : (cade in genunchi) Om sfânt ce eşti, mântuieşte-ma pe mine
pacatoasa !
PROTASOV : (uluit) Ce ai spus ? Ridică-te... Ce faci ?
MELANIA: (îmbrăţişându-i picioarele) Mă înnec în mocirlă... mă înnec în
13
ticăloşia mea ; întinde-mi mâna ! am tăcut atâţia ani...
PROTASOV: (speriat) Dă-mi voie... dacă nu-mi dai drumul, am să cad ! Şi PROTASOV: Iartă-mă ! Nu inteleg nimic .. Poate ca ţi-ar veni mai uşor să
nu-rni tot săruta pantalonii... Ce te-a apucat ? vorbeşti cu Lena despre toate astea ?
MELANIA : Am făcut cândva o faptă care mi-a pângărit tot sufletul — MELANIA : Cu ea am vorbit... E o femeie minunata... ea ştie că tu n-o
curăţă-mi-1 tu! Cine altul ar putea s’o facă ? iubeşti...
PROTASOV: (străduindu-se să înţeleagă) Şezi, te rog... adică nu, ridică- PROTASOV : Cum adica n-o iubesc?
te ! Aşa, acum aşează-te ! Ce doreşti ? MAELANIA : Ea ştie tot, simte tot...
MELANIA: Ia-mă la tine ! Lasă-mă să trăesc in - preajma ta, nu vreau MELANIA : Când am să fiu cu tine... când ai să fii al meu...
decât să te văd în fiecare zi... să-ţi aud glasul... Sunt bogată, ia tot ce
PROTASOV .; (oarecum enervat) Cum ? Cum adică aI dumitale? Melania
am ! Clă- deşte-ţi un laborator pentru, ştiinţa ta... clădeşte-ţi .un turn !
Nicolaevna, te-ai îndrăgostit cumva de mine ?
Vinde tot: şi casele mele, şi pământul... ia-ti tot!
MELANIA : (îl priveşte şi ea câteva clipe, apoi spune cu un glas abătut)
PROTASOV: (zâmbind) Stai puţin... ştii că asta-i o ideie ! Ei, drăcie ! Ce
Apoi eu ce ţi-am spus până acum... dragul meu ! Tocmai asta îţi
mai laborator s’ar putea construi !...
spuneam.
MELANIA (bucuroasă) Da, da ! Dar să mă iei şi pe mine, ca să te pot
PROTASOV : Da ?... Scuză-mă... eu credeam... am crezut ca dumneata te
vedea mereu... Nu-ţi cer să stai de vorbă cu minei Numai să te uiţi
gândeai la altceva...
câteodată la mine... numai să-.mi zâmbeşti din. când în când! Dacă ai
avea un câine... şi lui i-ai zâmbi... şi pe el l-ai mângâia câteodată, nu-i MELANIA : (încet) Ba numai la asta m’am gândit mereu..
aşa?... Atunci ia-mă pe mine.,, în loc de câine ! PROTASOV: Sunt foarte mişcat... Dar din păcate... ştii că sunt însurat...
PROTASOV : (preocupat) Stai puţin... de ce vorbeşti! Spui lucruri ciudate... nu, nu asta am vrut să spun ! Lena nu trebuie sa afle nimic!
nu trebuie! Nu mi-as fi inchipuit ca ar putea sa te entuziasmeze intr-atat MELANIA : Dar ea ştie...
chimia PROTASOV: (aproape desnădăjduit) Ce ştie ?
MELANIA : (fără să-l asculte) Eu ştiu ca sunt proasta, ştiu că sunt o MELANIA : E fratele meu..
buturugă .Cărţile tale eu nu le înţeleg... Tu crezi că le-am citit?
PROTASOV : Voi sunteti... Plecati?
PROTASOV : (buimăcit) Nu ? Bine, dar atunci ce faceai cu ele?...
CEPURNOI : Eu plec
MELANIA : Le sărutam numai...
ELENA : Ai vorbit... cu Pavel ?
PROTASOV: (încurcat) De aceea aveau scoarţele patate.. .
MELANIA : I-am spus tot...
MELANIA : înţelege că te iubesc ! E aşa de bine langa tine, e atâta
ELENA : Ce-a zis ?
curăţenie, lumină ! Omul lui dumnezeu, te iubesc...
MELANIA : Toate vorbele.. toata dragostea mea... totul a căzut, ca praful
PROTASOV : (încet, mirat la culme) Dă-mi voie.. Cum adică ?
pe apă...
MELANIA : Ca un câine ! Eu nu ştiu să vorbesc, nu ştiu decât să tac...
ELENA : (simplu, sincer) îmi pare rău de dumneata...

14
PROTASOV : (intră cuSpălăria in mână) Elena, fa o baie! Numaidecât!
Drebracă-te repede şi azvârle în foc tot ce ai pe tine ! Fima... Pregăteşte o
baie ! Dracu s-o ia pe Fima, nu-i niciodta cand ai nevoie de ea
ELENA : Nu te agita aşa...
PROTASOV: Du-te ! Te rog... holera nu-i de glumit...
ELENA: (plecând) Uite că mă duc...
PROTASOV: (umblă prin odaie) Ce zi mohorîtă e azi, şi în general... e o zi
neplăcută!
MELANIA : (încet) Da...
PROTASOV : Da... Şi holera asta... a căzut ca din cer senin...
MELANIA : Intr’adevăr...
PROTASOV: Şi după toate, mi s-a mai stricat şi răcitorul...
MELANIA : Pavel Feodorovici, iartă-mă !
PROTASOV: (cu teamă) Ce vrei să spui ?...
MELANIA : Uită tot... tot ce ţi-am spus...
PROTASOV: (bucuros) Da’ vorbeşti, serios ?
MELANIA: Foarte serios... Sunt tare proastă... şi obraznică...
PROTASOV: Melania Nicolaevna.! Eu ţin foarte mult la dumneata... adică
te respect! ... Dar — draga mea — n’are niciun rost... Hai să rămânem
prieteni ... şi atât!
MELANIA: Mi-e şi ruşine să mă uit în ochii dumi- tale...
PROTASOV : Să lăsăm asta... Dă-mi mâna !... Aşa, foarte ... Iubesc
oamenii... sunt nişte fiinţe extraordinar de interesante !
MELANIA: (zâmbind cu amărăciune) Până acum eu n’am întâlnit oameni...
am trăit numai printre negustori... bărbatul meu făcea negoţ cu
carne... Abia aici la dumneavoastră am văzut că .există oameni... şi
am vrut să-i cumpăr...
CEPURNOI : Aşadar, s-a sfârşit?
LIZA : Boris Nicolaevici!... Să nu mai pomeneşti niciodată despre asta !
CEPURNOI: Bine...
LIZA: Nu! Nu boala mă împiedică... nu de ea mă tem... Dar nu pot... nu
vreau să am copii... Atunci, ai să pleci de aici, da ?
CEPURNOI : (liniştit) Bine...
LIZA: E mai bine pentru dumneata... Şi să nu mai porţi cravate roşii... e
vulgar ! Ce rău îmi pare că tocmai astăzi ai o cravată roşie...
LIZA: Ce vreme ... Parca am fi in octombrie
CEPURNOI: Da azi e o zi tare urata
LIZA : Unde ai de gând să pleci ?
CEPURNOI : (calm) In gubernia Moghiliov
LIZA: De ce tocmai acolo ?
CEPURNOI : Ma asteapta niste rude. Te-ai speriat?
LIZA: Da.
LIZA: A pleca in gubernia Moghiliov se spune atunci cand moare cineva
CEPURNOI : Oi fi avut umbrela ? N-oi fi avut ? Dupa cum spune un print
danez.
*****
PROTASOV : Ce faci? Desenezi? Stii...a fost Vaghin pe aici.... si m-a spus
ca eu nu ma sinchisesc de tine, ca eu am ucis dragostea ta pentru mine...
ELENA : Ti-a spus el asta?
PROTASOV : Da! Si mi-a spus ca e indragostit si el ca Melania... numai ca
el te iubeste pe tine..
ELENA : Ce purtare cavalereasca! Ce gest tineresc, tineresc la culme!

PROTASOV: (cu însufleţire) Ştii ceva? Hai să bem un ceai ?! PROTASOV : Ce părere ai despre asta ?

MELANIA : Mă duc ELENA : Dar tu ?

15
PROTASOV : E bine că ai o fire atât de calmă... uf-f ! Ce zi I El a stat de
vorbă cu tine?
ELENA: Da, a stat...
PROTASOV : Ţi-a spus că te iubeşte şi aşa mai departe ?
ELENA : Exact: mă iubeşte şi aşa mai departe...
PROTASOV : Poftim ce i s-a năzărit pictorului! Ei, dar tu ce i-ai răspuns ?
ELENA: Multe... fel şi chip...
PROTASOV : Bine, dar i-ai spus că mă iubeşti ?
ELENA : Nu, asta nu i-am spus...
PROTASOV : Rău ai făcut. Trebuia să-i spui... de la început trebuia să-i
spui: îmi iubesc bărbatul, adică pe Pavel ! Dar la urma urmei, asta nici nu-i
important!
ELENA : Dar, după părerea ta, ce-i important ?
PROTASOV : Să nu se mai întâmple asemenea lucruri..
ELENA : Pavel ! Ai vorbit despre el, ba ai şi căutat ... să vezi cum te-ai fi
purtat în locul lui... ţi-ai exprimat dorinţa... ca pe viitor să nu mai fii
tulburat cu asemenea lucruri... bine, dar cu mine cum rămâne ?
PROTASOV : (neliniştit) Cum aşa ? Ce vrei să spui ?
ELENA: Mai nimic. Simt că tu n-ai nevoie de mine. In viaţa ta eu n-am
jucat niciun rol. Eşti departe de mine şi-mi eşti străin. Ce însemn cu pentru
tine ? Nu m-ai întrebat niciodată ce gândesc...
PROTASOV : Nu te-am întrebat ? Doar... eu n-am vreme să stau de vorbă,
Lena ! Şi apoi, de ce nu mi-ai spus singură...
ELENA : (cu mândrie) Eu vreau să cerşesc ceea ce mi se cuvine : dreptul
meu de om si de sotie!
PROTASOV: La naiba, ce situaţie grea !
ELENA : Nu te enerva. Vezi tu, m-am hotărît să plec de la tine... sunt ferm
hotărîtă, în gând mi-am şi luat rămas bun de la tine...
PROTASOV: Lena — nu pleca! Unde să te duci? De ce ? Tu... îl iubeşti pe
Vaghin? Da? Da?
ELENA : Nu. Nu aşa, încât să-i fiu soţie..
PROTASOV : (bucuros) Ce bine! Dar, cu toate astea, nici pe mine nu mă
mai iubeşti ? Spune!
ELENA : Pentru ce vrei să ştii asta ?
PROTASOV : (sincer) Fiindcă eu te iubesc...
ELENA: Lasă, Pavel...
PROTASOV: (cu convingere) Pe cinstea mea, Lena ! Dar sunt aşa de
ocupat... Iartă-mă, scuză-mă, uită tot ! Ştii doar ca dacă pleci, am să mă
gândesc într-una, unde eşti, ce-i cu tine... şi atunci, ce se alege de
lucrările mele? Nu pol să lucrez şi totodată să mă gândesc la tine...
ELENA: (cu amărăciune) Controlează-te! Despre mine n-ai spus nici un
singur cuvânt, dragul meu !
PROTASOV : Cum niciun cuvânt? Ţi-am spus doar că nu pot trăi fără tine !
Nu-mi distruge viaţa... viaţa e scurtă şi mai sunt atâtea lucruri interesante
de făcut in ea!
ELENA: Dar eu ce să fac ? Ce am eu din viaţă ?
LIZA : Ascultaţi... în clipa asta s-a întâmplat o nenorocire... undeva...
cuiva care mi-e drag...
ACTUL IV
PROTASOV : Arati minunat! Trebue să-ţi bei laptele...Nici nu ştii ce femeie
bună şi deşteaptă e Lena ?
LIZA : Da ?
PROTASOV: Da, Liza! Crede-mă...
LIZA: Tu pur şi simplu treci pe lângă oameni fără să-i observi...
PROTASOV: Da, da! E ceva adevărat în asta! ... Nu mai fi tristă, Liza..
Aseară ai avut halucinaţii... numai nervii tăi bolnavi sunt de vină de
16
 toate...
LIZA: (speriată) Să nu-mi vorbeşti de boală 1 Nu mai vorbi de asta...
Lăsaţi-mă să uit de ea... Am nevoie să uit, altfel nu pot trăi...
LIZA : (nervoasă) Elena ! Tu îl iubeşti pe Pavel, nu-i aşa ?
ELENA : (tulburată) Sigur că da, fireşte...
LIZA: Ce bine îmi pare!... Şi eu... eu îl iubesc pe Boris Nieolaev-ici... Ieri
însă l-am refuzat... cu hotărîre pentru totdeauna I Şi aseară mi s-a părut
că... i s-a întâmplat o nenorocire... că a păţit ceva îngrozitor! Doar el mi-e
cel mai drag, mai drag decat voi toţi !... Abia ieri mi-am dat seama ca-l
iubesc... că am nevoie de el... că nu pot trăi fără el
LIZA: Vom pleca împreună undeva în stepă ... Vom fi singuri amândoi —
numai noi doi!
MISA : Respectele mele, Pavel Feodorovici!... Cum vă merge cu sănătatea
?...Trebuie sa incuiem portile...
PROTASOV : Minunat !... Dar de ce încui porţile?
MISA : Cum, n-aţi auzit? S-a răsculat poporul... din pricina holerei...
poporul crede că nu umblă nicio boală... şi zice că domnii doctori, ca să
aibă clienţi... caută să...
PROTASOV : Ce tâmpenie !...
MISA : Aveţi dreptate, mă rog... ce să-i faci, aşa-i poporul ! De aia i se şi
spune gloată tampita! Scorneşte fel de fel de năzbâtii... cică, îs prea mulţi
doctori şi n-au destul de lucru.... Pentru orice .eventualitate, eu am zis să
se încuie porţile ca sa ne punem la adapost
MIŞA : Ce vreme plăcută... nu-i prea cald...
PROTASOV : Da... e plăcut!
MIŞA : îmi permit să vă întreb ceva : fata care lucreaza la dumneavoastră
a plecat ?
PROTASOV: O sa plece...
MIŞA: Am auzit că se mărită, cu un bogătaş, cică?
PROTASOV: Habar n-am...
MIŞA : Dumneavoastră ce credeţi : e o fată cinstită ?
PROTASOV: Lasa-ne, te rog..
ELENA : (îngrijorată) Pavel...
PROTASOV: Ce-i?
ELENA: Mi se pare că Liza e rău bolnavă...
PROTASOV : Asta i se întâmplă totdeauna după o criză... nu-i nimic !
PROTASOV: Lena... când ai venit... mi s-a părut că ai un fulg pe umăr...
MELANIA : (cu un zâmbet vinovat) Bună ziua...
PROTASOV : (cu o bucurie exagerată) Melania Nicolaevna ! Dumneata...
de când nu te-am văzut !
MELANIA Am fost pe aici... ai şi uitat ?
PROTASOV : Da ! Nu... îmi amintesc foarte bine...
ELENA : Mai bine ai tăcea, Pavel...
LIZA : (cu un glas jalnic) Boris Nicolaevici încă n-a sosit ?
ELENA : încă nu... n’a venit...
LIZA : N’a venit... (Se duce in casă)
MELANIA : Nici nu mi-a dat bună ziua... si ce palidă e !
ELENA : A avut ieri o criză...
MELANIA : Iarăşi ? Săraca de ea...
MELANIA : Stii draga mea eu nu ca femeie îl iubesc, ci ca om... Până
acum n-am simţit omul din mine... n-am crezut în om...
ELENA: Nu vorbi aşa despre dumneata... Trebue să te respecţi — fără
asta nu se poate trăi... Aş vrea să te mângâi...
MELANIA: Da, mângâie-mă ! Fă-ţi pomană cu o precupeaţă bogată...
ELENA: Nu trebue să vorbeşti aşa !
ELENA : Te rog...
MELANIA : (cu însufleţire şi bucurie) Lasă-mă să te sărut... Mă duc după
17
ea în grădină...
MISA: de cand te astept ! Vino incoace
MISA : Domnilor! Să ştiţi că veterinarul Cepurnoi... FIMA: Ajutor, sariti, ajutati-ma, sa vina cineva
Elena : (ameninţându-l cu pumnul) Să taci PROTASOV: Ce faci, cum iti permiti ?
MISA: .. ...s’a spânzurat! . MISA: Asta-i intre mine si cateaua asta. Vedeti-va de treaba ca altfel chem
LlZA : (se smulge din braţele Elenei, vorbeşte calm si desluşit) Aseară, pe poporul si le spun ca dumneavoastra faceti otravuri si ca ati adus holera.
la ora nouă ? Le spun ca sunteti doctor si vreti sa le vindeti medicamente

MISA : Da, da... de o salcie, pe malul gârlei... Eu credeam că PROTASOV: Iesi afara golanule
dumneavoastră n’aţi aflat... (Pleacă) MISA: De ce nu ma pocnesti cu batista peste mutra ? Hai loveste-ma cu
LIZA : (îi priveşte pe toţi cu ochii holbaţi şi spune ţ încet, cu un ton palaria
neobişnuit de grav) Eu am ştiut asta... îţi aduci aminte, Elena ? Am simţit PROTASOV: Te calc in picioare golanule
asta... MISA: Lasa ca te invat eu sa ma mai injuri
PROTASOV: Ce-i de facut ? PROTASOV: Iesi afara starpitura !
ELENA: Adu doctorul ... mai repede ... MISA: Veniti. Aici, aici, aici e ucigasul cel mai mare. Face leacuri, face
LIZA: Ma prabusesc .... medicamente
*
MISA: Pleci ?
FIMA: Da, plec. PROTASOV: Minti, tampitule, eu nu fac nimic
MISA: Te mariti ? MISA: Am sa te tai, chimistule. Si pe tine am sa te las vaduva
FIMA: Da, ma marit ELENA: Iesi afara, sa stii ca trag.
MISA: E bogat ? MISA: Ii tai gatul
FIMA: Da, e bogat ELENA: Nu glumesc, trag.
MISA: De ce tipa ? '
FIMA: Domnisoara a facut o criza! LIZA: Rămâneţi cu bine!... Plec departe şi penlru multă vreme... pentru
MISA: De unde i se trage ? totdeauna... Nu ştiaţi ?
FIMA: Dracu stie de unde ? Iubitul meu e om frumos
MISA: Ori poate de la dragostea veterinarului Iar eu — subtire
FIMA: Nu stiu, lasa-ma in pace! Ca două flori alăturea vom fi’n nisipul roşu, cald...

18
(Tace o clipă, apoi oftează şi continuă să citească)
Amândoi, sub soarele ce arde,
Prin nisip departe vom pleca, îngropând sub zările deşarte
El visul său, iar eu — durerea mea...
Le-am scris pentru Boris... II cunoaşteţi pe Boris ?... Nu ?

19