Livada de visini

A.P.Cehov

Ranevskaia Liubov Andreevna, mosierita......Grumezea, Bercu, Cioara Ania, fiica ei, 17 ani........................................Rizea, Stratan Varia, fiica ei adoptiva, 24 ani........................Manciu, Florescu Gaev Leonid Andreevici, fratele ei.................Costache, Ancuta Lopahin Iermolai Alexeevici, negustor...........Cozma, Alexe Trofimov Piotr Sergheevici, student..............Stoica, Pavel, Marnea Simeonov Piscik Boris Borisovici, mosier.......Ulici, Grumazescu Charlotta Ivanovna, guvernanta....................Avieritei, Odagiu, Caramizaru? Epihodov Semion Panteleevici, contabil.......Chitu, Simca Duniasa, fata in casa.......................................Negrutiu, Cojocaru, Caramizaru? Firs, lacheu, un mosneag, 87 ani....................Pavel, Chitu Iasa, tanar lacheu...........................................Paul, Grumazescu

Actiunea se petrece la mosia lui Liubov Andreevna Ranevskaia.

O camera, care si acum mai e numita a copiilor. Una din usi da in camera lui Ania.Se crapa de ziua. In curand va rasari sparele.Inceputul lui mai; visinii au inflorit, dar in livada e inca frig; a cazut bruma. Ferestrele camerei sunt inchise. Intra Duniasa cu o lumanare si Lopahin cu o carte in mana.

Lopahin: A sosit trenul, Slava Domnului. Cat e ceasul? Duniasa: Aproape doua.(stinge lumnarea) E deja lumina. Lopahin: Cu cat sa fi intarziat trenul? Cel putin doua ore.(casca si se intinde) Bine-mi staam facut-o de oaieBat drumul pana aici, sa-i intampin la gara si adormAm adormit pe scaunce pacat!Ai fi putut sa ma scoli Duniasa: Credeam ca ati plecat.(trage cu urechea) Mi se pare ca vin Lopahin (asculta): Nu, nu inca. Pana isi scot bagajele, ba una, ba alta(pauza)Liubov Andreevna a stat cinci ani in strainatateCum o mai arata? Ce om bun !O femeie simpla, te intelegi de minune cu ea. Mi-aduc aminte, aveam vreo 15 ani, raposatul taica-meuavea o dugheana in sat pe vremea aiami-a tras un pumn de mi-a data sangele pe nasveniseram amandoi la mosie, nu mai stiu pentru ce, era cam cherchelit. Liubov Andreevna , mi-aduc aminte perfect, era tinerica, subtirica m-a dus la spalator, chiar aici, in camera copiilor si mi-a spus: nu mai plange, taranusule, panla nunta-ti trece ... (pauza) Taranusule! E adevarat, tata era taran, dar eu port vesta alba si pantofi galbeni. Da-mi Doamne ce n-am gandit, sa ma mir ce m-a gasit De imbogatit m-am imbogatit, am bani cu carulDar daca stau bine sa ma gandesc, tot taran am ramas(rasfoieste cartea)Citesc, dar nu pricep o iota. Dorm cu nasul in carte(pauza) Duniasa: Cainii n-au dormit toata noapteasimt ca le vin stapanii Lopahin:Duniasa, ce-i cu tine? Duniasa: Imi tremura mainile, o sa lesin. Lopahin: Prea esti gingasa, DuniasaSi te imbraci ca o domnisoara, te piepteni ca o domnisoaraNu se cade.Trebuie sa-ti vezi lungul nasului. ( intra Epihodov) cu un buchet de flori in mana. E in haina si cizme lustruite, care scartaie. Intrand, scapa buchetul din mana) Epihodov (radicand buchetul): L-a trimis gradinarul sa il pui in sufragerie. (il da Duniasei) Lopahin: Adu si niste cvas. Duniasa: Va aduc.(iese) Epihodov: A cazut bruma, e ger, trei grade si visinii sunt toti in floare. Nu pot sa ma impac cu clima asta de la noi. Nu pot! (ofteaza) Clima asta a noastra nu ne ajuta niciodata asa cum se cuvine .Si,

dati-mi voie sa adaug, Iermolai Alexeevici, mi-am cumparat alaltaieri cizmele astea si, daca imi ingaduiti sa spun, scartaie ingrozitor, nu le mai pot suportaCu ce le-as putea unge? Lopahin: Ia mai lasa-ma. Ma plictisesti! Epihodov: Nu e zi de la Dumnezeu in care sa nu mi se intample vreo nenorocire. Si nu ma plang .Mam obisnuit. Ba chiar zambesc. (intra Duniasa si-l serveste pe Lopahin cu cvas) Epihodov: Ei, eu ma duc. (se impiedicade un scaun si-l rastoarna). Uite!!!...vedeti? iertati-mi expresia, asta e ghinion e pur si simpludaca imi permiteti, extraordinar(iese) Duniasa: Iermolai Alexeevici, hai sa va marturisesc ceva Epihodov m-a cerut de nevasta Lopahin: A! Duniasa: Nu prea stiu ce sa face un om cumsecade, dar cand se apuca sa vorbeasca, nu pricepi nimice frumos ce zice, te misca, danu inteleg! Cred ca imi place de el Ma iubeste la nebunie, da ghinioanele se tin scai de el In fiecare zi i se intampla cate ceva... lumea l-a si poreclit nouasnoua de nenorociri Lopahin (tragand cu urechea): Mi se pare ca vin Duniasa: Ei sunt! Dace-i cu mine? Ma trec fiorii Lopahin: Intr-adevar, au sosit! Sa mergem sa-i intampinam . O sa ma recunoasca oare? De cinci ani nu ne-am mai vazut! Duniasa (emotionata): Doamne, mi-e rau, nu ma mai tin picioarele! Se aud venind doua trasuri. Lopahin si Duniasa pleaca grabiti. Scena e goala. In camerele vecine se aude zgomot. Prin scena trece repede Firs, sprijinit in baston. A fost s-o intampine pe Liubov Andreevna. Poarta o livrea de moda veche si joben; vorbeste de unul singur, nu se intelege nimic. Zgomotul din culise creste. Se distinge un glas: Sa tecem pe aiciLiubov Andreevna, Ania si Charlotta Ivanovna, cu un caine legat de un lant subtire, toate trei in costume de calatorie, Varia cu palton si broboada pe cap, Gaev, Simeonov Piscik, Lopahin, Duniasa cu bagaje toti trec prin camera) Ania: Sa trecem pe aici..Mama, iti aduci aminte ce camera e asta? Liubov Andreevna (emotionata, printre lacrimi): Camera copiilor! Varia: Ce frig e! Mi-au amortit mainile! (catre Liubov Andreevna) Mama, camerele dumitale , cea alba si cea violet, au ramas la fel. Liubov Andreevna: Camera copiilor! Frumoasa mea, iubita mea! Aici dormeam cand eram mica(plange) Si acum ma simt ca un copil(il saruta pe Gaev, pe Varia, apoi din nou pe Gaev). Si Varia nu s-a schimbat de loc,tot mai seamana cu o calugarita. Si pe Duniasa am recunoscut-o( o saruta si pe Duniasa) Gaev: Trenul a intarziat doua ore Cum e posibil? Nu e pic de rigoare

Charlotta(luiPiscik): Cainele meu mananca si alune. Piscik (mirat): Ei, nu mai spune!... (pleaca toti, in afara de Ania si Duniasa) Duniasa: De cand v-asteptam(ii scoate Aniei paltonul) Ania: De patru nopti n-am dormitsi acum mi-e frig, am inghetat Duniasa: Cand ati plecat , in postul mare era zapada, ger, nu ca acumDraga mea!(rade si o saruta)Te-am asteptat mult, iubita mea, bucuria meatrebuie sa-ti spun ceva, nu mai pot sa rabd Ania (obosita): Cine stie ce Duniasa: Contabilul Epihodov mi-a propus sa ma marit cu el dupa Paste. Ania: Numai la asta ti-e gandul(isi aranjeaza parul) Mi-am pierdut toate agrafele(e foarte obosita, aproape se clatina pe picioare) Duniasa: Nici nu stiu ce sa cred. Ma iubeste, stii cum ma iubeste!?.. Ania(se uita cu gingasie spre camera ei): Camera mea, ferestrele mele, e ca si cand n-as fi plecat niciodata de aici. Sunt acasa! Mine dimineata ma scol si ma duc sa alerg prin livadaO, dac-as putea sa adorm! N-am dormit tot drumul, m-a chinuit un fel de neliniste Duniasa: Piotr Sergheevici e aici de trei zile. Ania: Petea! Duniasa: Doarme in baie, acolo sta sa nu deranjez, zice (se uita la ceasul ei de buzunar) Ar fi trebuit sa-l trezesc, dar nu ma lasa Varvara Mihailovna. Lasa-l in pace, nu-l trezi, asa mi-a zis (intra Varia cu o legatura de chei la brau) Varia: Duniasa, repede cafea!...Mama vrea cafea! Duniasa: Imediat. (iese) Varia: Slava Domnului, ati venit. Esti din nou acasa.(cu duiosie) S-a intors sufletelul meu! Frumoasa mea a venit! Ania: Cate am indurat Varia: Te cred Ania: Am plecat in saptamana patimilor. Era frig . Charlotta , daca n-a vorbit tot drumul, ne-a aratat tot felul de scamatoriiDe ce mi-ai dat-o pe cap pe Charlotta Varia: Dar nu poti calatori singura La sapresprezece ani

Ania: Ajungem la Paris frig, zapada. Eu vorbesc groaznic franceza. Mama locuieste la etajul cinci..intru la ea si acolo gasesc niste francezi, niste doamne, un preot batran cu o carte in mana si fum, fuuum de tutun!!...o atmosfera neprimitoare. Si dintr-o data mi s-a facut o mila de mama, asa o mila!am imbratisat-o si am strans-o la piept atat de tare, aproape ca nu mai puteam sa-i dau drumulmama ma mangaia intr-una si plangea Varia (cu lacrimi in ochi): Nu mai spune, nu mai spune Ania: Casa de la Menton deja o vanduse, nu i-a mai ramas nimic, nimicNici mie nu mi-a mai rams nimic, abia am avut cu ce sa ne intoarcem. Si mama nu intelege! La gara, ne ducem sa mancam si ea comanda ce-i mai scump , iar chelnerilor le da o rubla bacsis. Charlotta , la fel. Iasa mananca si el un meniu complet a fost ingrozitor. Iasa e lacheul mamei, l-am adus cu noi Varia: L-am vazut mitocanul Ania: Dar ia zi-i, ati platit dobanda? Varia: Dade unde!? Ania:Doamne, Doamne Varia: In august o sa se vanda mosia Ania: Doamne Dumnezeule Lopahin (se uita pe usa si behaie): Me-e-e-!...(pleaca) Varia (printre lacrimi): Asa i-as trage una!...(ameninta cu pumnul) Ania (o imbratiseaza pe Varia, in soapta): Varia, te-a cerut in casatorie? (Varia da din cap, negand) Dar te iubesteDe ce nu lamuriti lucrurile, ce mai asteptati? Varia: Cred ca n-o sa iasa nimicAre multe pe cap, nu-i arde lui de mine.. nici nu ma baga in seama. Tina-l Dumnezeu! Dar cu el aici mi-e greu sa-l vad. Toti vorbesc de nunta noastra, toti ma felicita, dar de fapt, nu-i nimic adevarat, parca ar fi un vis(schimba tonul)Brosa ta ce e, o albinuta? Ania (cu tristete): Mi-a cumparat-o mama. (intra in camera ei, vorbeste copilareste, prostindu-se) La Paris am zburat cu balonul!!! Varia: S-a intors suletelul meu, frumoasa mea a venit. (Duniasa intra intre timp cu serviciul de cafea) Varia (in usa camerei lui Ania): Toata ziua trebaluiesc si nu ma gandesc decat la un singur lucru: sa te vad maritata cu un om bogat. Atunci as fi si eu linistitam-as duce sa colind manastirile...la Kiev, la Moscova, la toate locurile sfinte.As umbla si as tot umblaCe binecuvantare! Ania: Canta pasarile in livada. Cat se fie ceasul?

Varia: Aproape trei. Ar trebui sa te culci, sufletel. (intrand in camera lui Ania) Ce binecuvantare! ( intra Iasa cu o paturica si cu o geanta de voiaj) Iasa (trecand prin scena, fara sa vrea sa deranjeze): Pot sa trec? Duniasa: Sa nu te mai recunosc, Iasa. Ce fata de frantuz ai!... Iasa: Hm!... Tu cine sti? Duniasa: Cand ati plecat de aici, eram atata(arata cat) Duniasa, fata lui Feodor Kozoedov. Nu ma mai tii minte! Iasa: Hmpapusa(se uita in jur si o strange in brate.ea tipa si scapa Io farfurioara. Iasa pleaca precipitat) Varia (in usa, cu un glas nemultumit): Ce s-a mai intamplat? Duniasa (aproape plangand): Am spart o farfurioara Varia: Aduce noroc Ania (iesind de la ea din camera): Ar trebui saiI spunem mamei ca Petea e aici. Varia: Am spus sa nu-l trezeasca. Ania (cazand pe ganduri): In urma cu sase ani a murit tata. O luna dupa aceea s-a inecat in rau fratele meu, Grisa, un baitel dragut, de sapte aniMama n-a mai putu suporta si a plecat, a plecat fara sa se mai uite inapoi(tresare) O inteleg, dac-ar sti cum o inteleg! (pauza) Iar Petea Trofimov era invatatorul lui Grisa, ar putea sa-I aduca aminte ( intra Firs, in haina si vesta alba) Firs (se duce catre serviciul de cafea): Doamna va manca aici.(isi pune manusi albe) Cafeaua e gata? (catre Duniasa, sever). Duniasa, frisca? Duniasa: Ah, Doamne.(iese grabita) Firs (trebaluieste in jurul serviciului de cafea): Neispravito! (bombane pentru sine) S-au intors de la Parissi boierul pleca odinioara la Pariscalare(rade) Varia: De ce razi, Firs? Firs: Aud? (bucuros) S-a intors stapana. Daca am apucat si ziua asta, pot sa mor linistit(plange de bucurie) (Intra Liubov Andreevna, Gaev si Semionov Piscik. Piscik poarta o haina de stofa subtire incretita in talie si salvari; Gaev, intrand, face miscari cu mainile si da din tot corpul, ca si cand ar juca biliard).

Liubov Andreevna: Cum vine asta? Stai sa mi aduc aminte. Bila galbena e in colt! Iei dubletul la mijloc! Gaev: Si sari in colt dupa eaCand te gandesti, surioara, a fost o vreme cand dormeam amndoi in camera asta si acum am cincizeci si unu de ani! Ce ciudat! Lopahin: Da, vremea trece! Gaev: Ce-ai spus? Lopahin: Am spus ca vremea trece. Gaev: Aici mai miroasa inca a paciuli. Ania: Eu ma duc sa ma culc. Noapte buna, mama! (o saruta) Liubov Andreevna: Copilasul meu drag. (ii saruta mainile) Esti fericita ca ne-am intors acasa? Eu nu pot sa-mi vin in fire Ania: Noapte buna, unchiule! Gaev: Dumnezeu sa te aibe in paza. Ce mult semeni cu mama ta!(Catre Liubov) Liuba, la varsta ei , erai la fel. (Ania da mana cu Lopahin si Piscik, se duce in camera ei si inchide usa) Liubov Andreevna: E foarte obosita. Piscik: Ce vrei? Drum lung Varia (lui Lopahin si Piscik): Domnilor, e trei Ar fitimpul sa ne retragem Liubov Andreevna (rade): Varia, ai ramas aceeasi! (o trage spre ea si o saruta). Sa beau cafeaua si apoi plecam cu totii. (Firs ii pune sub picioare o perna) Multumesc, dragul meu! M-am obisnuit cu cafea Beau oricat, si ziua si noaptea Multumesc, batranelul meu (il saruta) Varia: Ma duc sa vad daca au adus toate bagajele.(iese) Liubov Andreevna: Sa fie oare adevarat? Sunt eu? Si sunt aici? (Rade) Imi vine sa sar si sa fac nebunii. (Isi ascunde fata in maini) Si daca e numai un vis? Dumnezeu mi-e martor ca imi iubesc tara, o iubesc mult. Nu puteam sa privesc pe fereastra vagonului fara sa plang. (printre lacrimi) Trebuie sa-mi beau cafeauaIti multumesc Firs, iti multumesc batranelul meu. Ma bucur atat de mult ca mai traiesti! Firs: Alaltaieri! Gaev: Nu mai aude bine Lopahin: Eu trebuie sa plec la Harkov acum, la ora cinci. Ce pacat! As mai fi vrut sa raman, sa mai vorbimSunteti la fel de minunata

Piscik (respira greu): Ba s-a facut si mai frumoasaImbracata ca la Paris. Te da gata! Lopahin: Fratele dumneavoastra, Leonid Andreevici, zice ca sunt un mitocan, un taranoi, dar nu-mi pasa. N-are decat sa zica ..As vrea numai ca dumneavoastra sa aveti incredere in mine, asa ca altadata si ca ochii acestia minunati si duiosi sa ma priveasca tot asa ca inainte. Doamne, Dumnezeule! Tatal meu a fost iobag la bunicul si la tatal dumneavoastra, dar dumneavoastra ati facut atata pentru mine, incat eu am uitat totul si va iubesc ca pe o ruda mai mult decat pe o ruda Liubov Andreeevna: Nu pot sa stau locului! Nu sunt in stare. (sare de pe scaun si se plimba). Fericirea asta o sa ma termineCe e? Puteti sa si radeti de minesunt o proasta Dulapul meu drag (saruta dulapul) Masuta mea scumpa Gaev: In lipsa ta a murit a murit doica noastra. Liubov (se aseaza si-si bea cafeaua): Da, mi-ati scris. Fie-i tarana usoara Gaev: Si Anastasi a murit. Petrusca Chiorul a plecat de la mine si acum slujeste la un comisar de politie, la Harkov. (scoate din buzunar o cutie cu bomboane si baga una in gura) Piscik: Fiica mea, Dasenka va trimite salutari Lopahin: As fi vrut sa va spun ceva foarte placut, care sa va bucure. (uitandu-se la ceas) Trebuie sa plec si cine stie cand mai putem vorbiasa, in doua vorbe Ati aflat, cred, ca livada de visini se vinde pentru datorii. Data licitatiei e fixate la douazeci si doua august.Dar nu va speriati, Liubov Andreevna, dormiti linistita, exista solutie Iata planul meu. Va rog sa fiti atenta! Proprietatea dumneavoastra se afla la numai douazeci de verste de oras, aproape de noua cale ferata si daca livada de visini si pamantul de pe malul raului s-ar imparti in loturi pe care sa le arendati pentru constructia de vile, ati putea avea un venit annual de cel putin douazeci si cinci de mii de ruble pe an! Gaev: Iarta-ma, e o mare prostie! Liubov Andreevna: Nu prea inteleg, Iermolai Alexeevici Lopahin: O sa luati de la arendasi cate doue zeci si cinci de ruble pe parcela. Si daca sunteti de accord, pun pariu ca pana la toamna nu mai ramane nici o bucatica libera. Deci, eu cred ca va pot felicita! Sunteti salvati! Pozitia e minunata, raul adancSigur, va trebui facuta putina ordine, putina curatenie. De exemplu ar trebuie daramate toate hardughiile alea vechi, casa asta care nu mai e buna la nimicar trebui de asemenea taiati toti visinii batrani din livada Liubov Andreevna: Sa-i taiem? Iarta-ma, dragul meu, dar chiar nu pricepi nimic! Daca exista ceva interesant in toata regiunea, ceva minunat, este tocmai aceasta livada de visini! Lopahin: Livada dumneavoastra e minunate doar prin marimea ei. Visinii rodesc odata la doi ani si atunci nu stiti ce sa faceti cu visinilenu le cumpara nimeni Gaev: Pana si in Dictionarul enciclopedic scrie despre livada noastra.

Lopahin (uitandu-se la ceas): Daca nu vom gasi nimic si nu vom lua nici o hotarare, atunci la douazeci si doua august, livada de visini si intreaga proprietate vor fi vandute la licitatie! Hotarati-va! Alta solutie nu exista, va jur! Nu exista!!! Firs: Pe vremuri, acum patruzeci, cincizeci de ani, visinile se puneau la uscat, sau se puneau in otet, se facea din ele visinata, se fierbeau pentru dulceata. Pe atunci Gaev: Ia mai taci, Firs! Firs: se trimiteau la Moscova si la Harkov carute intregi de visine uscate. Si ieseau bani, nu gluma. Si visinile uscate pe vremea aceea erau fragede, zemoase, dulci, parfumate!... Stiau cum sa le prelucreze Liubov Andreevna: Si acum nu mai stiu? Firs: Acum s-a uitat totul, nimeni nu mai stie numic. Piscik (catre Liubov Andreevna): Ce mai e nou la Paris? Cum e? Broaste ati mancat? Liubov Andreevna: Si broaste, si crocodili! Piscik: I-auzi, domle!... Lopahin: Pana acum la tara stateau doar mosierii si taranii, acum au aparut vilegiaturistii. Toate orasele, chiar si cele mai mici sunt inconjurate de vile de vacanta. Si ne putem da seama ca se va construi din ce in ce mai mult. Cei care vin acum vara la tara, stau in cerdac si-si beau ceaiul, se multumesc cu atat deocamdata. Dar in viitor o sa-si incropeasca o mica gospodarie pe bucatica lor de pamant si asa, livada dumneavoastra va deveni o regiune prospera, frumoasa si bogata Gaev (indignat): Ce prostie! (intra Varia si Iasa) Varia: Mama, ai primit doua telegrame. (Alege o cheie si descuie cu ea dulapul vechi). Poftim! Liubov Andreevna: De la Paris. (rupe telegramele fara sa le citeasca). S-a sfarsit cu Parisul!... Gaev: Liuba, stii cati ani are dulapul asta? Acum o saptamana, tragand sertarul de jos , am vazut niste date arse cu fierul. Dulapul asta a fost facut acum o suta de ani! Ei, ce spui? Am putea sa-i serbam jubileul! Sigur, e un lucru neinsufletit, dar oricum ar fi , e un dulap de carti Piscik (mirat): O suta de ani Ia te uita! Gaev: Da e ceva(mangaind dulapul) Dulap scump si stimat! Salut existenta ta, care de o suta de ani este destinata idealului luminos al binelui si al dreptatii! Chemarea ta tacuta pentru o munca rodnica n-a slabit de-a lungul unui veac intreg, sustinand (printre lacrimi) in familia noastra, din tata in fiu, curajul si credinta generatiilor intr-un viitor mai bun, crescandu-ne in spiritul idealurilor de bine si ale constiintei sociale.

( pauza) Lopahin: Da. Liubov Andreevna: Esti acelasi, Leonea! Gaev (putin jenat): Bila in coltul drept! Eu joc la mijloc! Lopahin (uitandu-se la ceas): E timpul sa plec!... Iasa (ii da medicamentele lui Liubov Andreevna): Nu doriti sa luati pilulele? Piscik: Nu mai trebuie sa luati doctorii. Cum n-ajuta, asa nu strica Dati-le incoace, stimata doamna.(ia pilulele, le rastoarna in palma, sulfa peste ele, le baga in gura si le inghite) Poftim! Liubov Andreevna (speriata): Ai innebunit? Piscik: Le-am inghitit pe toate! Lopahin: Sac fara fund! (rad toti) Firs: Dumnealui a fost la noi de Paste si a mancat o juma de galeata de muraturi(bombane) Liubov Andreevna: Ce tot spune? Varia: De trei ani bombane intr-una . Nici nu-l mai bagam in seama Iasa: Varsta (Charlotta Ivanovna trece prin scena intr-o rochie alba) Lopahin: Iertati-ma, Charlotta Ivanovna, n-am avut timp sa va salut. (vrea sa-i sarute mana) Charlotta Ivanovna (isi retrage mana): Daca ti-as da voie sa-mi saruti mana, dupa aceea ai dori cotul, apoi umarul Lopahin: Azi imi merg toate pe dos. (toti rad) Charlotta Ivanovna, fa-ne o scamatorie. Charlotta: Nu acum, mi-e somn.(iese) Lopahin: Ne vom revedea peste trei saptamani.(ii saruta mana lui Liubov) Pana atunci, ramaneti cu bine. E timpul sa plec. (lui Gaev) La revedere! (il saruta pe Piscik) La revedere! (da mana cu Varia, apoi cu Firs si cu Iasa) Nu-mi vine sa plec! (catre Liubov) Daca va mai ganditi la ce v-am spus in legatura cu parcelarea si luati vreo hotarare, dati-mi de stire. As putea sa va fac rost de un imprumut de cincizec de mii de ruble. Ganditi-va serios! Varia (enervata): Dapleaca odata!!!!

Lopahin: Plec. Uite, ma duc! (iese) Gaev: Ce mitocan! Iertati-ma, va rog, stiu ca Varia se casatoreste cu el. E logodnicul ei. Varia: Unchiule, mai taci! Liubov Andreevna: Si de ce nu, Varia? Eu m-as bucura foarte mult. E un om bun. Piscik: E un om bun intr-adevar. Si Dasenka mea zice si ea ca.ma rog, tot felul de lucruri(atipeste sforaind, dar se trezeste imediat) Dar sa nu uit, mult stimata doamna! Dati-mi doua sute patruzeci de ruble cu imprumut maine trebuie sa platesc dobanzile la ipoteca Varia (speriata): N-avem bani, n-avem! Liubov Andreevna: Intr-adevar, n-am nici un ban! Piscik: Si totusi, trebuie sa gasesc acesti bani! (rade) Eu nu-mi pierd niciodata speranta. Credeam ca totul e pierdut, cand colo, calea ferata trece pe pamantul meu si mi se plateste totul! Maine, poimaine se mai poate schimba ceva in binePoate castiga Dasenka mea lozul cel mare, are un bilet Liubov Andreevna: Am terminat cafeaua. Putem merge la culcare. Firs (il perie pe Gaev, certandu-l ca pe un copil) Iar v-ati pus pantalonii astia! Nu stiu ca sa ma mai fac cu dumneavoastra! Varia (incet): Sssst! Doarme Ania. (deschide incet fereastra) A rasarit soarele si nu mai e frig. Uite, mama, ce minunati sunt pomii! Doamne, ce aer! Canta graurii! Gaev (deschide cealalta ferastra): Toata livada e alba. Tii minte, Liuba? Aleea asta lunga, care se intinde ca un brau nesfarsit si straluceste in noptile cu luna? O mai tii minte? N-ai uitat-o? Liubov Andreevna: O, zile nevinovate ale copilariei mele! In camera asta dormeam. De aici priveam livada. Fericirea se trezea odata cu mine in fiecare dimineata si livada era ca si acum nimic nu s-a schimbat.(rade bucuroasa) Totul, totul e alb! O, livada mea, dupa o toamna grea si o iarna rece, iata-te din nou tanara, plina de fericire! Ingerii cerului nu te-au parasite! O, de-as pute sa lepad povara asta de pe inima si de pe umerii mei , de-as putea sa uit trecutul! Gaev: Si livada asta s-o vanda pentru datorii! Nici nu-ti vine sa crezi! Liubov Andreevna: Ia priviti! Mama, raposata mea mama trece prin livadae in rochie alba. (rade de bucurie) Ea e Gaev: Unde o vezi? Varia: Doamne, mama , ce spui acolo? Liubov Andreevna: Nu e nimeni. Mi s-a parut. Acolo, in dreapta, langa chiosc s-a aplecat o creanga, parc-ar fi o femeie

(Intra Trofimov, intr-o uniforma uzata de student, cu ochelari) Liubov Andreevna: Ce livada minunata! Gramezi albe de flori, un cer albastru Trofimov: Liubov Andreevna! (ea se intoarce spre el) Vreau doar sa va urez bun venit, apoi plec.(ii saruta cu caldura mana) Mi-au spus sa astept pana dimineata, dar n-am avut rabdare. (Liubov Andreevna il priveste nedumerita) Varia (printre lacrimi): E Petea Trofimov Trofimov: Petea Trofimov, fostul invatator al lui Grisa. Sa ma fi schimbat atat de mult? (Liubov Andreevna il imbratiseaza si plange incet) Gaev (impresionat si el): Gata, ajunge Liuba, ajunge! Varia (plange): Ti-am zis sa astepti pana dimineata! Liubov Andreevna: Grisa al meu. Baietasul meu Grisa, copilul meu Varia: Ce sa-i faci, mama, asa a vrut Dumnezeu! Trofimov (bland, printre lacrimi): Linistiti-va. Linistiti-va Liubov Andreevna (plange incet): Copilul meu a murit s-a inecat. De ce ? De ce, prietene drag? (mai incet) Ania doarme acolo si eu vorbesc tare fac prea mult zgomot Ce-i , Petea? De ce te-ai schimbat asa ? De ce ai imbatranit asa? Trofimov: In tren, o baba mi-a zisboier naparlit Liubov Andreevna: Cand am plecat erai inca un copil, un student chipes, iar acum ti s-a rarit parul, porti ochelari Tot student esti? (se indreapta spre usa) Trofimov: Tot, si poate am sa raman student toata viata! Liubov Andreevna (isi saruta fratele, apoi pe Varia): Ei, si acum cu totii la culcare Ai imbatranit si tu, Leonid Piscik (o urmeaza): Cu totii la culcare Of, guta mea. Raman la voi Liubov Andreevna, sufletul meu, maine dimineata mi-ar trebui doua sute patruzeci de ruble Gaev: Asta-i da inainte cu ce stie el! Piscik: doua sute patruzeci de ruble, sa platesc dobanzile la ipoteca. Liubov Andreevna: Nu am bani, dragul meu Piscik: O sa vi-i inapoiez, e o nimica toata

Liubov Andreevna: Ei bine, bine, iti da Leonid! Da-i banii, Leonea! Gaev: Da,da, imediat! Sa astepte! Liubov Andreevna: Ce sa-i faci, daca are nevoieo sa ti-i dea inapoi (Liubov Andreevna, Trofimov, Piscik si Firs pleaca. Raman Gaev, Varia si Iasa) Gaev: Sora-mea arunca cu banii la fel ca inainte. (lui Iasa) Ia mai indeparteaza-te domnule, mirosi a cotet! Iasa: Si dumneavoastra, Leonid Andreevici, nu v-ati schimbat de loc. Gaev: Ce? (catre Varia) Ce-a spus? Varia (lui Iasa):A venit maica-ta din sat inca de ieri; sta si te asteapta in camera servitorilor. Vrea sa te vada Iasa: Sa astepte! Varia: Nerusinatule! Iasa: Ce sa zic putea sa vina si maine.(iese) Varia: Mama a ramas aceeasi. Dac-ar fi dupa ea, ar imparti totul Gaev: Asta asa e! (pauza) Daca ptr. o boala se prescriu multe leacuri, atunci boala e de nelecuit. Gandesc tot timpul, imi storc creierii si gasesc multe cai, chiar foarte multe; darde fapt, nici una. Ar fi bine daca am mosteni pe cineva, ar fi bine s-o maritam pe Ania cu un barbat foarte bogat, ar fi bine sa mergem la Iaroslavl sa ne incercam norocul la matusa noastra, contesa e bogata, e foarte bogata! Varia (plange): De ne-ar ajuta Dumnezeu! Gaev: Hai, nu mai scanci! Matusa noastra e bogata, dar nu ne iubeste. Daca sora-mea s-a casatorit cu un avocat si nu cu un nobil... (Ania apare in pragul usii) Gaev: Nu s-a casatorit cu un nobil si nici prea cuminte n-a fost la viata ei. Nimic de zis, are suflet bun, e generoasa, o iubesc foarte mult, dar oricat n-am vrea sa recunoastem, e o femeie plina de vicii. Asta se simte in cele mai mici miscari ale ei. Varia (in soapta): Uite-o pe Ania acolo Gaev: Ce-ai spus? (pauza) Nu stiu ce mi-a intrat in ochiul drept ca nu mai vad bineStii ca joi cand am fost la tribunal Varia: De ce nu dormi, Ania?

Ania: Nu pot sa dorm! Gaev: Micuta mea! (ii saruta obrajii si mainile) Copilul meu drag (printre lacrimi)Tu pentru mine esti nu numai nepoata mea, esti ingerul meu pazitor TotulCrede-ma, crede-ma Ania: Te cred, unchiule. Toti te iubesc, toti te stimeaza, numai ca tu ar trebui sa nu vorbesti, ar trebui sa taci mereu. Ce-ai spus adineaori despre mama, despre sora ta? De ce ai spus ce-ai spus? Gaev: Da, ai dreptate. (isi acopera fata cu mainile) E ingrozitor! Doamne, Doamne, fie-ti mila de mine! Dar discursul pe care l-am tinut azi in fata dulapului? Ce tampit am fost! Numai cand am terminat de vorbit mi-am dat seama cat de penibil am fost! Varia: Intr-adevar unchiul, ar trebui sa taci, sa taci mereu. Ania: Dac-ai vorbi mai putin, ai fi si tu mai linistit Gaev: Bine, tac. (saruta mainile Variei si ale Aniei).Tac.Doua cuvinte numai, sa va spun ce incepusem: joi am fost la tribunal; m-am intalnit acolo cu multi prieteni si am vorbit despre una, despre alta si , uite, pana la sfarsit am inteles ca am putea obtine un imprumut pe polite sa ne platim procentele la banca. Varia: De ne-ar ajuta Dumnezeu! Gaev: Marti ma duc sa mai vorbesc odata. (catre Varia) Nu mai plange. (catre Ania) Maica-ta o sa vorbeasca cu Lopahin. Mai mult ca sigur, n-o s-o refuzeIar tu, dupa ce te mai odihnesti, pleci la matusa noastra, contesa, la Iaroslavl. Asa ca vom actiona din trei parti si treaba e ca si facuta: vom plati procentele, sunt absolut sigur (ia o bomboana din buzunar) Pe cinstea mea, jur pe ce vrei, ca proprietatea nu se va vinde! (infierbantat)Jur pe fericirea mea! Bate palma! Carpa sa-mi spui, om fara cinste, cum vrei, daca las eu mosia s-ajunga la licitatie! Jur pe viata mea! Ania (a redevenit calma): Ce bun esti, unchiule si ce destept esti! (il imbratiseaza) Acum sunt linistita. Sunt linistita. Chiar fericita! (intra Firs) Firs (mustrator): Leonid Andreevici, nu te temi de Dumnezeu? Cand ai de gand sa te culci? Gaev: Imediat! Imediat! Du-te, Firs. Lasa ca ma dezbrac singur azi. Ma descurcHai copilasi, nani, naniamanuntele pe maine. Acum, toata lumea la culcare. (le saruta) Eu sunt din generatia de la 1880 nu e ea prea laudata, dar va pot spune ca pentru convingerile mele am indurate destul. Nu degeaba ma iubesc taranii. Pe taran trebuie sa-l cunosti. Trebui sa stii cum sa-l Ania: Iar incepi, unchiule? Varia: Taci, unchiule, taci! Firs (suparat): Leonid Andreevici!

Gaev: Vin, vin Hai, culcati-va si voi. Iau banda de doua ori si apoi la mijloc. Merg la sigur.(pleaca; dupa el iese si Firs, cu pasi marunti). Ania: Acum sunt linistita. La Iaroslavl nu vreau sa ma duc, nu-mi place matusa asta a noastra, n-o iubesctotusi sunt linistita. Datorita unchiului.(se aseaza). Varia: Trebuie sa ne culcam. Eu ma duc. Vezi Ania, in lipsa ta s-au intamplat pe aici fel de fel de lucruri neplacute. Stii camerele vechi ale servitorilor, acolo unde stau cei batrani: Efimiusca, Polia, Evstignei si Carp.Ei, de la o vreme, au inceput sa inopteze la ei niste vagabonzi. Eu n-am spus nimic, dar nu stiu de unde s-a raspandit zvonul ca eu as fi poruncit , din zgarcenie, sa fie hraniti numai cu mazareDin zgarcenie, intelegiEvstignei le nascocea pe toate. Bine, daca-i asaiti arat eu! Il chem pe Evstignei la mine (casca) Vine .Zic: Cum se poate, Evstigneinesimtit ce esti! (se uita la Ania) Anicika! (pauza) A adormit. (o ia de brat). Hai la culcare. Hai! (o conduce) A adormit, sufletelul meu! Sa mergem!... (pornesc) (Departe, dincolo de gradina, se aude un fluier cantand. Trofimov trece. Vazandu-le pe Ania so pe Varia, se opreste) Varia: Sssst! Doarme doarme. Hai sa mergem Ania (incet, pe jumatate adormita): Sunt atat de obosita toti clopoteii aia Unchiul drag Si mama, si unchiul Varia : Sa mergem draga mea, sa mergem! (intra in camera lui Ania) Trofimov (induiosat) : Soarele meu! Primavara mea!

CORTINA

Actul II

Pe camp. O bisericuta veche cu ziduri inclinate, parasite de mult. Langa ea o fantana si niste pietre care desigur au fost de mult lespezi de morminte, si o banca veche. Se vede drumul care duce la proprietatea lui Gaev. Intr-o parte, o perdea de plopi intunecati: acolo incepe livada de visini. In fund, un rand de stalpi de telegraf si dparte, in zare, un oras mare, ale carui contururi nu se deslusesc dact pe vreme frumoasa.Soarele va apune curand.Charlotta Ivanovna, Iasa si Duniasa stau pe banca. Epihodov sta langa ei sic anta din chitara. Toti sunt furati de ganduri. Charlotta poarta o sapca veche pe cap: si-a luat pusca si-si indreapta catarama curelei.

Charlotta (ganditoare): Pasaportul meu nu e in regula, de aceea nici nu stiu cati ani am si mereu mi se pare ca sunt inca tanara. Cand eram mica, tata si mama mergeau de la un balci la altul si dadeau reprezentatii foarte frumoase. Eu faceam saltul mortal si alte scamatorii. Cand au murit tata si mamam-a luat o doamna, o nemtoaica, care m-a educat. Bine. Apoi am crescut si m-am facut guvernanta. Dar de unde sunt eu? Cine sunt eu? nu stiu Cine sunt parintii mei? Poate ca nici n-au fost casatoriti vreodata Habar nu am (scoate din buzunar un castravete si-l mananca) Nu stiu nimic. (pauza) Am atata nvoiue sa vorbesc cu cineva si n-am cu cineNu am pe nimeni Epihodov (canta la chitara): Nu-mi pasa de lumea invrajbita, de frati si surori nici ca-mi pasa Ce placut e sa canti la mandolina! Duniasa: Asta e chitara, nu e mandolina! (Se uita in oglinda si se pudreaza) Epihodov: Pentru un nebun indragostit, e mandolina . (canta) Cand dragostea mi-e impartasita de a inimii aleasa (Iasa il acompaniaza) Charlotta: Groaznic mai canta oamenii astia Ptiu! Ca sacalii! Duniasa (catre Iasa): Totusi, ce noroc sa fi fost in strainatate! Iasa: Da, sigur. Nu pot fi decat de acord. (casca, apoi isi aprinde o tigara de foi) Epihodov: Ei, ce vrei! In strainatate, de multa vreme totul merge ca pe roate! Iasa: Asta asa e!

Epihodov: Eu sunt un om cultivat. Citesc tot felul de carti care mai de care mai interesante, dar inca nu am ajuns sa stiu ce vreau. N-am ajuns sa stiu daca vreau sa traiesc sau ca sa zic asa daca vreau sa ma impusc. De aceea port intotdeauna cu mine un revolver. Iata-l! Charlotta: Am terminat. Acum plec.(pune pusca pe umar)Tu, Epihodov esti un om foarte destept si foarte primejdios. Fara indoiala ca femeile te iubesc la nebunie. Brrr! (pleaca) Ce prosti sunt toti desteptii astia! N-am cu cine schimba o vorba Singura, singura mereu singura n-am pe nimeni! Si nu stiu nici cine sunt, nici de ce traiesc (Pleaca fara sa se grabeasca) Epihodov: Intrucat ma priveste, la drept vorbind, fara sa ii lezez pe altii, trebuie sa recunosc ca soarta se poarta cu mine fara pic de mila, ma poarta ca pe o coaja de nuca pe timp de furtuna. Admitand ca ma insel, atunci de ce, de exemplu azi dimineata cand m-am trezit, am vazut pe pieptul meu un paianjen ingrozitor de mareUite asa! (arata cu amndoua mainile marimea paianjenului) Imi torn cvas, dau sa beau si vad ceva scarbos de tot, ca un gandac. (pauza).L-ati citit pe Buckle (pauza) Avdotia Feodorovna, imi dai voie sa te deranjez cu doua trei vorbe? Duniasa: Zi-i ! Epihodov: As dori intre patru ochi.(ofteaza) Duniasa (stanjenita): Fie! Dar adu-mi mai intai pelerina E langa dulap E cam umezeala aici Epihodov: Bine ti-o aduc Acum insa stiu ce voi face cu revolverul (Ia chitara si pleaca oftand) Iasa: Omul cu nouazeci si noua de nenorociri! Mare tampit, intre noi fie vorba. (casca) Duniasa: Doamne, numai de nu s-ar impusca! (pauza) M-am facut tare nervoasa. N-am stare. De mica m-au bagat la boieri si m-am dezobisnuit de viata de la tara. Uite ce albe imi sunt mainile Albe, ca ale unei domnisoare. Acum sunt mai sensibila mai delicata ma sperii usor E ingrozitor, Iasa, daca m-ai insela, nu stiu ce s-ar intampla cu nervii mei Iasa (o saruta): Papusa! Sigur ca orice fata tanara trebuie sa fie sa fie cuminte niciodata nu mi-au placut fetele cu purtari deocheate. Duniasa: M-am indragostit de tine ca o nebuna, Iasa. Tu stii atatea, poti sa vorbesti despre orice. (pauza) Iasa (casca): Mda! Uite care este parerea mea: cand o fata iubeste pe cineva, asta inseamna ca e deja imorala.(pauza) Ce tare e sa fumezi tigari de foi in aer curat! (devine atent) Vine cineva Sunt boierii (Duniasa il imbratiseaza grabita) Iasa: Fa-te ca te duci acasa, ca si cand ai veni de la scaldat, de la rau si ia-o pe drumul asta, altfel dai nas in nas cu ei si o sa creada ca am fost impreunaNu suport asta Duniasa (tuseste incet): Tigara asta m-a ametit!... (pleaca) (Iasa ramane langa bisericuta. Intra Liubov Andreevna, Gaev si Lopahin).

Lopahin: Trebuie sa va hotarati pana la urma. Timpul trece. Chestiunea e foarte simpla: vreti sa va impartiti pamantul in parcele si sa-l arendati? Da sau ba? Un singur cuvant Liubov Andreevna: Cine fumeaza aici tigari dinastea puturoase? (se aseaza). Gaev: Nu e rau ca s-a facut o cale ferata(se aseaza si el) Uite, am putea pleca la oras sa mancam de pranz acoloGalbena la mijloc! Ar trebui sa intru in casa sat rag o partida Liubov Andreevna: Lasa, mai ai timp. Lopahin: Un singur cuvant. (o implora) Raspundeti-mi! Gaev (cascand): Ce vrei? Liubov Andreevna ( se uita in portofel): Ieri aveam portofelul plin de bani si azi nimic! Biata mea Varia face economii peste economii, ii hraneste pe oameni numai cu zeama de mazare, iar eu cheltui banii fara nici o noima. (scapa portofelul din greseala. Se risipesc niste monede de aur)ei, asta mai lipsea (ii e ciuda) Iasa: Dati-mi voie, ii strang eu.(strange monedele) Liubov Andreevna: Da, Iasa, fii atat de bun! De ce am mancat in oras? Restaurantul asta de aici e prost, muzica la fel, fetele de masa miros a sapun de casa. Si tu, Leonea, de ce ai baut ata de mult? De ce ai mancat atat de mult? De ce ai vorbit atat de mult? Azi, la resaturant ai vorbit intruna, vrute si nevrute. Iar despre generatia ta, iar despre deceniul al optulea, despre decadenti Si cui? Le-ai vorbit chelnerilor despre decadenti! Lopahin: Da. Gaev (da din mana): Nu mai faci nimic cu mine! (enervate, catre Iasa) Ce tot te invarti pe aici? Iasa (rade): Nu pot sa va aud glasul fara sa ma bufneasca rasul! Gaev (catre sora-sa): Auzi, auzi? Nu, nu alege: ori eu, ori el! Liubov Andreevna: Pleaca, Iasa! Hai, pleaca de aici Iasa (ii da portofelul ): Plec, plec acum(abia stapanindu-si rasul) Imediat!... (pleaca) Lopahin: Am auzit ca bogatasul Deriganov vrea sa cumpere mosia. Se zice ca va participa chiar el insusi la licitatie. Liubov Andreevna: De unde stii? Lopahin: Se zvoneste in oras Gaev: Matusa din Iaroslavl a promis ca ne va trimite bani. Cand si cati, nu se stie! Lopahin: Cam cati ar putea s a va trimita? O suta? Doua sute de mii? Liubov Andreevna: Doamne! Daca ne-ar trimite zece- cincisprezece mii am fi multumiti!

Lopahin: Va rog sa ma iertati, dar eu n-am intalnit niciodata oameni atat de nechibzuiti, atat de ciudati ca dumneavoastra. Vi se spune verde in fata ca vi se vinde proprietatea si nuvreti sa intelegeti! Liubov Andreevna: Bine, dar ce putem face? Lopahin: In fiecare zi nu fac decat asta! In fiecare zi imi bat gura de pomana. Si livada de visini si pamantul trebuie neaparat date in arenda ptr. vile, si asta chiar acum, mainelicitatia bate la usa! Intelegeti odata! Imediat dupa ce va hotarati, veti primi banii si veti fi salvati! Liubov Andreevna: Vile .vilegiaturisti.Iarta-ma, dar e atat de stupid! Gaev: Sunt absolut de accord cu tine. Lopahin: Eu nu stiu ce am sa fac, o sa incep sa plang, sa urlu, o sa lesin aici. M-ati scos din fire! (lui Gaev) Esti o muiere! Gaev: Ce zice? Lopahin: Muiere! (vrea sa plece) Liubov Andreevna (speriata): Nu pleca, te rog! Cand esti cu noi, totul pare mai vesel (pauza) Tot astept sa se intample eva. Parca mi-e teama sa nu se darame casa peste noi Gaev (pe ganduri): Dubleu in colt croazeu la mijloc Liubov Andreevna: Multe pacate mai avem Lopahin: Ce pacate? Gaev (luind o caramea): Se zice ca mi-am cheltuit toata averea pe caramele(rade) Liubov Andreevna: Da, multe pacate! Totdeauna am risipit banii ca o nebuna si m-am casatorit cu un om care facea numai datorii. A murit din cauza sampaniei, bea ingrozitor. Din nefericire, m-am indragostit de un altul si m-am daruit lui.. si tocmai atunci, asta a fost o prima pedeapsa pentru mineun cutit in inimaaici, in raul asta s-a inecat baietelul meu, si atunci am plecat departe, in tari straine, sa nu ma mai intorc niciodata, sa nu mai vad niciodata raul astaAm fugit cu ochii inchisi, fara sa ma uit inapoi, fara sa mai stiu de mine dar el m-a urmarit fara mila, fara crutare. Am cumparat o vila langa Menton si el s-a imbolnavit acolo trei ani n-am avut liniste, nici ziua , nici noapteam-a chinuit cu boala lui, m-a stors ca pe o carpaIar anul trecut, cand am vandut vila ptr. datorii si am plecat la Paris, mi-a luat tot si m-a parasit ptr. alta am incercat sa ma otravescCe prostie mi-e atat de rusineSi dintr-o data mi s-a facut dor de Rusia, mi s-a facut dor de tara mea, de fata mea (isi sterge lacrimile) Doamne Dumnezeule, indura-te si iarta-mi pacatele! M-ai pedepsit destul! (scoate din buzunar o telegrama) Am primit-o azi de la Paris. Ma roaga sa-l iert, ma implora sa ma intorc (rupe telegrama) Parca se aude o muzica undeva (asculta) Gaev: E faimoasa noastra orchestra evreiasca.Mai tii minte? Patru viori, un flaut si un contrabas Liubov Andreevna: Tot mai exista? Ar trebui sa-I chemam odata la noi si sa dam o petrecere.

Lopahin (se straduieste sa auda): Nu aud nimic. (canta incet) Pentru bani, nemtii fac din rus frantuz (rade) Aseara la teatru am vazut o piesa tare nostima Liubov Andreevna: Nu cred ca era nimic nostim acolo. Nu la piese ar trebui sa va uitati, ci la voi insiva Doamne, cat de cenusie e viata voastra si cate vorbe inutile Lopahin: Asta e adevarat. Trebuie sa recunoastem, viata noastra e caraghioasa. (pauza) Taica-meu era taran, un idiot, nu pricepea nimic, nu m-a dat la scoala, dama batea si numai cu batul. La drept vorbind, si eu sunt la fel de necioplit si idiot. N-am invatat nimic, am o semnatura de nu intelegi nimic mi-e si rusine de scrisul meunumai porci pe hartie Liubov Andreevna: Trebui sa te insori, dragul meu! Lopahin: Da, asta e adevarat! Liubov Andreevna: Daca ai lua-o pe Varia? E fata buna! Lopahin: Da. Liubov Andreevna: E o fata modesta, munceste mult si, mai ales, te iubeste. Stiu ca si tie iti place de mult! Lopahin: Pai da, nu zic nu, e fata buna. Gaev: Mi-au propus o slujba la banca. O mie de ruble pe an Ce zici? Liubov Andreevna: Nu-i de tine, vezi-ti de treaba (Intra Firs cu un palton in mana) Firs (lui Gaev): Conasule, imbracati-l, e umezeala aici. Gaev: Ma plictisesti, lasa-ma Firs: Nu face nimic. Azi dimineata iar ati plecat fara sa-mi spuneti. (il priveste pe Gaev) Liubov Andreevna: Ai imbatranit,Firs! Firs: Aud? Lopahin: Zice c-ai imbatranit! Firs: Traiesc de mult. Ma pregateau de insuratoare, iar tatal dumneavoastra nici nu era nascut.(rade) La dezrobire eram deja prim-valet. N-am vrut sa fiu liber, am ramas la stapan.(pauza) Tin minte, toti erau fericiti dade ce , ... nici ei nu stiau. Lopahin: Era bine inainte. Macar puteau sa va bata ca lumea Firs (fara sa-l auda): Pai, nu?... Taranii erau cu boierii, boierii erau cu taranii, nu ca acum unii hais si altii cea.. nu mai intelegi nimic

Gaev: Mai taci din gura, Firs! Maine trebuie sa plec la oras. Mi-a promis cineva ca ma prezinta unui general care ar putea sa ne imprumute niste bani Lopahin: Nu foloseste la nimic. N-o sa puteti plati nici macar dobanzile, va zic sigur. Liubov Andreevna: Vorbeste aiurea, nu exista nici un general. (intra Trofimov, Ania si Varia) Gaev: Uite-I pe-ai nostri! Ania: Uite-o pe mama! Liubov Andreevna (cu afectiune): Haideti, dragele mele! (isi imbratiseaza fetele) Dac-ati sti cat va iubesc! Hai, stati aici langa mine ( Se aseaza) Lopahin: Vesnicul student cu fetele, cu fetele.. Trofimov: Nu-I treaba dumitale. Lopahin: Face cincizeci de ani in curand si tot student e. Trofimov: Mai lasa glumele proaste. Lopahin: Ce-ai, de ce te superi, esti cam ciudat Trofimov: Mai lasa-ma in pace! Lopahin (razand): Pot sa te intreb ce parare ai despre mine? Trofimov: Uite ce cred eu despre dumneata, Iermolai Alexeevici. Esti un om bogat, in curand vei fi milionar, dar rolul dumitale in jocul marilor prefaceri este acela al unui animal de prada care inghite tot ce-i iese in cale. (toti rad) Varia: Petea, mai bine povesteste-ne despre planete. Liubov Andreevna: Nu, mai bine sa continuam discutia noastra de aseara. Trofimov: Despre ce vorbeam? Gaev: Despre omul mandru. Trofimov: Am vorbit mult aseara, dar n-am ajuns la nici-o concluzie. Dumneata spui ca omul mandru ar avea ceva mistic in el. Poate ai dreptate, dar judecand simplu, fara speculatii, despre ce mandrie poate fi vorba, ce sens poate avea ea, atat timp cat, fiziologic, omul este rau alcatuit, si cei mai multi dintre noi suntem grosolani, lipsiti de inteligenta si profund nefericiti! Trebui sa incetam odata se ne minunam de noi insine. Ar trebui doar sa muncim. Gaev: Dar de murit, tot vom muri.

Trofimov: Cine stie? Si ce inseamna a muri? S-ar putea ca omul sa aibe o suta de simturi si atunci cand moare sa-I dispara doar cele cinci, cele pe care le cunoastem, iar restul de nouazeci si cinci sa ramana vii. Liubov Andreevna: Ce destept esti , Petea! Lopahin (ironic): Mare lucru! Trofimov: Omenirea merge inainte si-si desavarseste fortele. Tot ceea ce nu intelegem astazi, maine va capata un sens. Numai ca trebuie sa muncim, sa-i ajutam din toate puterile noastre pe cei ce cauta adevarul .La noi, in Rusia, deocamdata, muncesc foarte putini. Cei mai multi din intelectualii pe care ii cunosc, nu cauta nimic, nu fac nimic si nu sunt in stare sa munceasca. Isi spun intelectuali, dar isi tutuiesc servitorii, cu taranii se poarta la fel ca si cu animalele, nu invata nimic, nu citesc nimic cu adevarat, nu fac absolut nimic, despre stiinta vorbesc si iar vorbesc, din arta nu inteleg nici o iota. Toti au figuri importante, dezbat probleme grave, filosofeaza, in timp ce in vazul tuturor muncitorii abia au ce manca, dorm fara perne cate treizeci-patruzeci intr-o odaie, napaditi de plosnite, transpiratie, umezeala si promiscuitateSi atunci e evident ca toate discursurile noastre nu fac altceva decat sa distraga atentia de la toate aceste probleme. Artati-mi si mie unde sunt casele de copii despre care se vorbeste atata? Unde sunt bibliotecile? Despre ele se scrie in carti, in realitate nu exista. Exista doar murdarie, vulgaritate, salbaticie asiaticaEu ma tem de fete prea serioase, ma tem de discutii prea grave. Mai bine sa tacem cu totii! Lopahin: Ei bine, afla ca eu ma scol inainte de ora cinci dimineata, muncesc pana noaptea tarziu, imi trec prin mana sume mari de bani, banii mei si ai altora si vad ce fel de oameni sunt cei din jurul meu.Trebui sa te apuci intr-adevar sa faci ceva serios ca sa intelegi cat de putin oameni cinstiti exista, cinstiti si corecti. Cateodata, cand n-am somn, zic: Doamne! Ne-ai dat paduri nesfarsite, campii cat vezi cu ochii, orizonturi fara margini, ar trebui sa fim si noi cu adevarat niste uriasi Liubov Andreevna: Uriasi? Ce ti-a venit? Uriasii sunt buni doar in povesti, in viata de toate zilele te sperie (in fundul scenei trece Epihodov, cantand din chitara) Liubov Andreevna (ganditoare): Vine Epihodov Ania (ganditoare): Vine Epihodov Gaev: A apus soarele, domnilor! Trofimov: A apus. Gaev (incet, parca ar recita): O, dumnezeiasca natura! Tu te imbraci cu vesnica ta stralucire in splendoarea si indiferenta ta. Tu, pe care noi te numim mama, cuprinzi in tine viata si moartea, tu creezi si distrugi Varia (rugatoare): Unchiule, draga unchiule!... Ania: Iar incepi, unchiule? Trofimov: Mai bine ai lua galbena in dublet.

Gaev: Gata, gata, am tacut! (toti stau, furati de ganduri. Liniste. Se aude doar Firs care bombane pentru sine. Deodata ajunge la ei un zgomot indepartat, ca din cer, ca sunetul unei coarde care plesneste, trist, tanguitor). Liubov Andreevna: Ce-i asta? Lopahin: Nu stiu. Undeva departe, probabil in vreo mina s-o fi rupt funia ascensorului.. da undeva departe Gaev: Sau poate sa fie si vreo pasare ciudatavreun batlan Trofimov: Sau vreo bufnita Liubov Andreevna (infiorata): ceva foarte neplacut (pauza) Firs: Inainte de nenorocire tot asa s-a intamplat: a cantat cucuveaua si samovarul suiera fara incetare. Gaev: Inainte de care nenorocire? Firs: Inainte de dezrobire! (pauza) Liubov Andreevna: Stiti ce, prieteni, hai sa mergem, e tarziu! (Aniei) Ce-i cu tine? Ai ochii plini de lacrimi(o imbratiseaza) Ania: N-am nimic, mama! Trofimov: Vine cineva. (apare un trecator cu un chipiu alb, uzat, in palton; e putin beat) Trecatorul: Iertati-ma, spre gara tot inainte? Gaev: Da. Tine-o tot asa! Trecatorul: Va multumesc, multumesc foarte mult! (tuseste) Ce vreme frumoasa. (declama) Frate, frate al meu care suferi vino la Volga al carei geamat (Variei) Mademoiselle, dati-I unui rus flamand treizeci de copeici. (Varia se sperie, scoate un tipat). Lopahin (suparat): Si obraznicia asta are niste margini Liubov Andreevna (speriata): Stai (cauta in portofel)uite, n-am argint.. nu-i nimic, iti dau o moneda de aur Trecatorul: Va multumesc foarte mult (pleaca)

(ras general) Varia (speriata): Eu plec eu plecMama! Acasa oamenii n-au ce sa manance si tu-i dai o moneda de aur!... Liubov Andreevna: Ce sa mai faci cu una ca mine!... Lasa, ca acasa-ti dau tot ce am. Iermolai Alexeevici, ai mai putea sa ma imprumuti? Lopahin: La dispozitia dumneavoastra. Liubov Andreevna: Sa mergem domnilor, sa mergem! Stii, Varia, am aranjat casatoria ta, felicitari! Varia (printre lacrimi): Mama, nu se glumeste cu asa ceva. Lopahin: Du-te la manastire, Ohmelia Gaev: Au inceput sa-mi tremure mainile, n-am mai jucat de mult biliard. Lopahin: Ohmelia, o, nimfa, pomeneste-ma in rugile tale! Liubov Andreevna:Sa mergem, domnilor, in curand se va servi cina. Varia: Ce m-am speriat! Si-acum imi mai bate inima Lopahin: Domnilor, va aduc aminte ca la douazeci si doua august se vinde livada de visini. Ganditi-va la asta ganditi-va bine! (pleaca toti in afara de Trofimov si Ania) Ania (razand): Multumesc trecatorului ca a speriat-o pe Varia. Am ramas singuri. Trofimov: Trofimov: Varia se teme sa nu ne indragostim unul de altul si se tine toata ziua scai de noi. Cu mintea ei stramta , ea nu poate intelege ca noi suntem mai presus de dragoste. Daca reusim sa ne ridicam deasupra meschinariilor si banalitatilor, deasupra a tot ce ne impiedica sa fim liberi si fericiti, abia vom putea descoperi adevarata noastra menire. Tot inainte! Mergem tot inainte , fara sa privim in urma, catre steaua aprinsa din departare! Inainte! Tot inainte, prieteni! Ania (batand din palme): Ce frumos vorbesti! (pauza) Ce minunat e azi aici! Trofimov: Da, vremea e frumoasa. Ania: Petea, ce-ai facut din mine? Simt ca nu mai iubesc livada de visini asa cum o iubeam inainte! O iubeam atat de mult, mi se parea ca pe lume nu exista altceva mai frumos ca livada noastra. Trofimov: Toata Rusia e livada noastra. Pamantul e mare si frumos si are multe locuri minunate. (pauza). Gandeste-te, Ania bunicul, strabunicul si toti stramosii dumitale au fost boieri, stapani pester robi, peste suflete vii. Nu vezi cum sufletele astea te privesc acum din livada, din fiecare visin, din fiecare frunza din fiecare trunchi de copac? Ati fost stapani peste suflete vii si asta v-a alterat intratat, incat toti cei care au trait inainte si toti cei care traiesc acum-tu, unchiul tau, Liubov Andreevnanu realizati ca traiti pe datorie, pe spatele celor pe care nici macar nu-i lasati sa va intre in casa. Noi am ramas in urma cu cel putin doua sute de ani, nu am realizat nimic, nu avem un gand limpede

depre trecutul nostru, nu facem decat sa filosofam, sa ne plangem de plictiseala si sa bem vodka. E atat de limpede ca pentru a trai cu adevarat, trebuie sa-ti rascumperi trecutul si sa-l distrugi, iar de rascumparat , se poate rascumpara doar prin suferinta, prin munca uriasa si neintrerupta. Intelege asta, Ania! Ania: Casa in care traim nu mai e de mult a noastra si eu o sa plec din ea, iti dau cuvantul meu! Trofimov: Daca ai cheile casei, arunca-le in fantana si pleaca! Fii libera ca vantul! Ania (plina de entuziasm): Cata dreptate ai! Trofimov: Crede-ma, Ania, crede-ma! N-am inca treizeci de ani, sunt tanar, sunt inca student, dar am indurate atatea! Cum vine iarna, sunt flamand, bolnav, nelinistit, sarac ca un cersetor, pe unde nu ma dus soarta, pe unde n-am fostSi totusi, intotdeauna, zi si noapte, in fiecare clipa, sufletul meu fost plin de presimtiri nelamurite. Eu presimt fericirea, Ania, o vad de pe acum. Ania (visatoare): Rasare luna. ( se aude Epihodov cantand din chitara acelasi cantec trist. Rasare luna. Undeva, langa plopi, Varia o cauta pe Ania si-o striga: Ania, unde esti?) Trofimov: Da. Rasare luna. (pauza) Iata fericirea! Uite-o, vine, se apropie tot mai mult, tot mai mult, ii aud si pasii. Si chiar daca noi n-o vom vedea, n-o vom cunoaste, asta n-are nici o importanta O vor vedea altii! Glasul Variei: Ania, unde esti? Trofimov: Iar Varia! E revoltator! Ania: Ce sa-I faci? Hai la rau. Acolo e bine. Trofimov: Hai! (pleaca) Glasul Variei: Ania! Ania!

CORTINA

ACTUL III Salon, despartit de o sala mare printr-o arcada. Candelabrul e aprins. Se aude din antreu orchestra evreiasca amintita in actul II. Seara. In sala se danseaza cadrilul. Se aude glasul lui Semionov Piscik: Promenade a une paire! Intra in sufragerie pima pereche: Piscik sinCharlotta Ivanovna;a doua: Trofimov si Liubov Andreevna; a treia: Ania si functionarul de la posta;a patra: Varia cu seful de gara etc. Varia isi sterge ochii de lacrimi, dansand. In ultima pereche, Duniasa. Toate perechile traverseaza salonul. Piscik striga: Grand rond, balancez si Les cavaliers a genoux et remerciez vos dames! Firs, in frac, serveste pe o tava sifon. Piscik: Sunt pletoric, am avut deja doua atacuri. Mi e mi-e greu sa dansez. Dar vorba aceea:cand esti cu lupii, trebuie sa urli. Sunt sanatos ca un cal. Raposatul meu tata, mare smecherfie-i tarana usoaraspunea ca neamul nostrum se trage din calul pe care Caligula l-a facut senator (se aseaza) De altceva ma plang eu: n-am bani. Vrabia malai viseaza (adoarme si se trezeste di propriul sforait). Asa sunt si eu nu mi-a gandul dacat la bani Trofimov: E adevarat ca aduci oarecum cu un cal! Piscik: Ei, si ce-i cu asta? Calul e un animal demn toata isprava poti sa-l si vinzi (din camera alaturata se aud zgomote de la o partida de biliard. Apare Varia) Trofimov (o tachineaza): Madame Lopahina! Madame Lopahina! Varia (enervata): Boier naparlit! Trofimov: Da, eu sunt boier naparlit si ma mandresc cu asta! Varia(ingrijorata): I-am chemat pe muzicanti, dar cu ce o sa-I platim..? (pleaca) Trofimov (lui Piscik): Daca ai fi folosit energia pe care ai cheltuit-o toata viata , umbland dupa bani ptr. plata dobanzilor, ai fi putut sa misti pamantul din loc! Piscik: NietzscheFilosoful marele, celebrul ganditor, acest om cu mintea colosala, spune undeva in operele lui ca ai voie sa falsifici bani. Trofimov: L-ai citit dumneata pe Nietzsche?! Piscik: Nu, de citit, nu l-am citit! Dar mi-a spus Dasenka mea. In situatia mea de acum, doar asta imi mai ramane, sa fabric bani falsiPoimaine trebuie sa platesc trei sute zece rubleDe-o suta treizeci am facut rost. (isi pipaie buzunarul, speriat) Au disparut banii! Banii mei! I-am pierdut! (printre lacrimi) Unde-s banii? (bucuros) Uite-i, i-am gasit in captuseala m-au trecut toate transpiratiile (intra Liubov Andreevna si Charlotta Ivanovna) Liubov Andreevna (canta incet) De ce intarzie ata Leonid? Ce face la oras? (catre Duniasa) Duniasa, da-le ceai muzicantilor Trofimov: Poate nu s-a tinut licitatia

Liubov Andreevna: Mai bine nu chemam muzicantii si nu faceam nici un balei, asta e! ( se aseaza si fredoneaza incet) Charlotta (ii lui Piscik un pachet de carti): Uite un pachet de carti. Gandeste-te la o carte. Piscik: M-am gandit! Charlotta: Acum amesteca-le! Asa! Da-le incoace, draga domnule Piscik. Einz, zwei, drei! Si acum cauta in buzunarul dumitale. Piscik (scoate cartea din buzunar): Opt de pica. Asta e! (minunandu-se) Ia te uita! Charlotta (tinand cartile in palma catre Trofimov): Spune-mi repede ce carte e deasupra? Trofimov: Dama de pica. Charlotta: Este! (catre Piscik).Si ce carte este dedesubt? Piscik: Asul de cupa. Charlotta: Este! (isi bate palma. Cartile dispar) A, ce vreme frumoasa este azi! (ii raspunde un glas tainic de femeie, ca de sub podea).o, da, vremea-i splendida, domnisoaraEsti idealul meu(glasul) si dumneata, domnisoara, imi placi foarte mult Trofimov: Ventriloc! Bravoooo! Piscik (mirandu-se): Ia te uita! Fermecatoarea mea Charlotta Ivanovna. Sunt indragostit lulea de dumneata. Charlotta: Indragostit? (Dand din umeri) Dumneata poti sa iubesti? Gutter Mensch, aber schlechter Musikant! Trofimov (il bate pr Piscik pe umar): Ei, ce mai spui, cal batran? Charlotta: Rog atentie. Alta scamatorie. (ia de pe scaun un pled).Iata un pled, foarte frumos, de vanzare. (il scutura) Nu vrea nimeni sa-l cumpere? Piscik (mirandu-se): Ia te uita! Charlotta: Eins, zwei. Drei! ( ridica repede pledul., dupa pled se afla Ania. Face o reverenta, alearga spre mama ei, o imbratiseaza si se intoarce repede in sala; entuziasm general) Liubov Andreevna (aplauda): Bravo! Bravo! Charlotta: Inca ceva. Eins, zwei, drei! (Ridica din nou pledul. Dupa pled se afla Varia. Se inclina si ea) Charlotta: Gata! (arunca pledul pe Piscik, face o reverenta si fuge in sala) Piscik (alearga dupa ea): Hotoaico! Ati vazut-o? (iese)

Liubov Andreevna: Leonid tot n-a venit! Nu inteleg ce face atat la oras! Cred ca totul s-a terminat de mult. Ori s-a vandut proprietatea, ori nu s-atinut licitatia. De ce sa ne lase atat vreme fara sa stim nimic? Varia (cautand s-o linisteasca): Eu sunt sigura ca unchiul a rascumparata-o! Trofimov (cu ironie): Da,da. Varia: Matusa i-a trimis procura, sa cumpere proprietatea pe numele ei, cu trecerea datoriei. O fi facut-o pentru Ania. Sunt singura ca Dumnezeu l-a ajutat pe unchiul s-o cumpere. Liubov Andreevna: Matusa din Iaroslavl a trimis cinsprezece mii de ruble pe numele ei, in noi nu are incredere. Dar banii astia nu ajung nici macar pentru plata dobanzilor (isi acopera fata cu mainile) Astazi se hotareste soarta mea, soarta mea Trofimov (o tachineaza pe Varia): Madame Lopahina! Varia (enervata): Vesnicul student! De doua ori te-au dat afara de la universitate! Liubov Andreevna: De ce te superi, Varia? Te tachineaza cu Lopahin, ei si ce-i cu asta? Vrei sa te mariti cu el?... marita-te. E un om bun si interesant. Nu vrei? Nu te marita, nu te oblige nimeni, draga mea.. Varia: Mama, iti spun foarte clar si fara ocolisuri : ma gandesc serios la asta. E un om bun si imi place. Liubov Andreevna: Atunci marita-te! Ce mai astepti? Varia: Dar bine, mama, doar n-o sa-l cer eu in casatorie! De doi ani toata lumea imi vorbeste de el, numai el tace, nu spune nimic sau face glume. Eu il inteleg. Vrea sa faca bani, are multe treburi si nu-i mai arde de mine .Daca as avea ceva bani, macar o suta de ruble, asa as lasa totul si as pleca!departe M-as duce la manastire. Trofimov: Ce binecuvantare! Varia (lui Trofimov): Un student n-ar trebui sa vorbeasca prostii! (cu blandete, printre lacrimi) Ce urat te-ai facut, Petea. Cum ai imbatranit! (catre Liubov Andreevna, fara sa mai planga) Dar uite, mama, eu nu pot sa stau fara sa fac ceva. In fiecare clipa trebuie sa fac ceva! (Intra Iasa) Iasa (abia stapanadu-si rasul): Epihodov a rupt un tac(iese) Varia: Ce cauta Epihodov aici? Cine i-a dat voie sa joace billiard? Eu nu-i mai inteleg pe oamenii astia! (iese) Liubov Andreevna: Hai, las-o Petea, n-o mai tachina Nu vezi ca si-asa e amarata? Trofimov: Prea exagereaza, se baga in toate! Toata vara nu m-a lasat in pace, nici pe mine, nici pe AniaSa nu ne indreagostim unul de altul Dar ce-i pasa ei? Si dincolo de asta, nu i-am dat nici un motiv sa gandeasca in felul acesta despre mine. Sunt atat de departe de astfel de prostii! Noi suntem mai presus de dragoste!

Liubov Andreevna: Eu insa, din pacate, cred ca sunt mai prejos! (foarte nelinistita) Dar de ce nu de intoarce Leonid? As vrea numia sa stiu daca s-a vandut sau nuMi-e groaza sa ma gandesc la asa o nenorocire nu mai stiu ce sa cred! Imi pierd mintile. O sa incep sa urlu, o sa fac vreo prostie. Salveaza-ma, Petea hai, spun ceva, vorbeste! Trofimov: Daca s-a vandut sau nu s-a vandut azi proprietatea, nu-i totuna? Lucrurile sunt demult hotarate, cale de intoarcere nu mai e. Linistiti-va, doamna! Nu va mai tot mintiti! Macar odata, priviti adevarul in fata. Liubov Andreevna: Adevarul? Care adevar? Poate tu stii unde e adevarul si unde nu e, dar eu parca am orbit. Eu nu mai vad nimic. Pentru tine totul e simplu, tu esti curajos, rezolvi toate problemele importante ale vietii Dar spune-mi, te rog, nu cumva pentru ca esti atat de tanar si pentru ca nici una dintre aceste probleme nu te-a doborat pana acum? Iar daca privesti viitorul cu atat incredere, asta nu-i datorita faptului ca nu te asteapta nimic ingrozitor, ca viata inca nu ti s-a dezvaluit intru totul? Esti mai indraznet, mai cinstit, mai profund decat noi. Dar gandeste-te mai bine si fii mai generos! Nu ma chinui! Aici m-am nascut, aici au trait tata si mama, aici a trait si bunicul meu. Iubesc tara asta. Nu imi pot imagina ca as putea trai fara livada de visini. Si daca ea trebuie vanduta, atunci, vindeti-ma si pe mine odata cu ea (il imbratiseaza pe Trofimov si-l saruta pe frunte). Si fiul meu s-a inecat tot aici(plange)fie-ti mila de mine. Esti un om bun. Trofimov: Stiti, eu va compatimesc din toata inima. Liubov Andreevna: Altfel ar fi trebuit sa spui lucrul astaaltfel(scoate batista. Ii cade o telegrama) Nici nu stii cat de greu mi-e sufletul astazi! Aici e prea multa galagie. Tresar la fiecare miscare. Tremur toata. Si nu pot nici sa ma inchid in camera mea. Mi-e frica de singuratate. Nu ma judeca aspru, Petea Tin foarte mult la tine, imi esti ca o ruda apropiata. Bucuroasa ti-as da-o pe Ania, jur! Numai ca trebuie sa-ti termini studiile alea odata. Nu faci nimic, te lasi in voia sortie. E foarte ciudat asta nu crezi? Si cu barba asta ce ai de gand, nu vrea sa creasca de loc? Trofimov (ridica telegrama): Nu tin sa fiu frumos! Liubov Andreevna: E o telegrama de la Paris. In fiecare zi primesc cate una. Si ieri, si azi. Nemernicul ala iar s-a imbolnavit, iar a dat de greu. cere iertare si ma implora sa vin poate ca , intr-adeavar ar trebui sa plec la Paris, sa stau langa el. Ce e, ce te uiti asa la mine? Ce pot sa fac, Petea? E bolnav, e singur si nenorocit! Cine o sa-l ingrijeasac acolo? Cine o sa-l tina departe de prostii? Cine o sa-i dea medicamentele? Si de ce sa ma mai ascund, de ce sa ma mai mint e clar ca il iubesc il iubesc.E ca o piatra care-mi este legata de gat si ma trage la fund, numia ca eu iubesc piatra asta si nu pot trai fara ea. (ii strange mainile lui Trofimov). Nu ma judeca prea aspru, Petea. Mai bine taci si nu-mi spune nimic Trofimov (printre lacrimi): Dar, pentru numele lui Dumnezeu, uitati ca v-a furat? Liubov Andreevna: Nu, nu, nu! Sa nu spui asa ceva! Trofimov: E un om de nimic. Sunteti singura care nu stie asta. E un ticalos, un nemernic. Liubov Andreevna (suparata, dar retinuta): Cu toti cei douazeci si sase sau douazeci sapte de ani ai tai, Petea, nu esti decat un baietas de clasa intai

Trofimov: Ei si? Liubov Andreevna: La varsta ta e timpul sa fii barbat, sa- intelegi pe cai care iubesc si sa iubesti si tu la randul tau sa te indragostesti si tu! (suparata) Da, da! Asa e! Si mai scuteste-ma cu puritatea ta sufleteasca, nu esti decat un bleg, un caraghios, un infirm Trofimov (ingrozit): Ce spuneti? Liubov Andreevna: Sunt mai presus de dragoste! Nu esti maiopresus, esti, asa cum bine spune Firs, un taraie brau. La varsta ta sa nu ai o iubita!... Trofimov (ingrozit): E ingrozitor! Ce spuneti? (se indreapta repede spre sala, apucandu-se de cap).. E ingrozitor Nu mai suport!...(iese, dar se intoarce intr-o clipa) Intre noi, totul s-a sfarsit! (iese in antreu). Liubov Andreevna (striga dupa el): Petea, nu pleca, esti caraghios! Am glumit, Petea! (din antreu se aude un zgomot, Ania si Varia tipa; in acelasi timp se aud rasete) Liubov Andreevna: Ce s-a intamplat? (intra Ania) Ania (razand): Petea a cazut pe scari. (iese repede) Liubov Andreevna: Mare figura si Petea asta!... (Incepe un dans, un vals. Din antreu intra Trofimov, Ania, Caria si Liubov Andreevna) Liubov Andreevna: Hai, Petea, suflet curat iti cer iertareHai sa dansam (il ia pa Petea la dans) (Ania si Varia danseaza si ele impreuna. Firs intra si isisprijina bastonul . Iasa intre si el si priveste dansul) Iasa: Ce spui, mosule? Firs: Nu prea sunt in apele mele. Inainte, la balurile noastre dansau generali, amirali, baroni, dar acum uite daca vine functionarul de la posta sau seful de garadaca! Simt ca ma duc. Raposatul meu stapan, bunicul dumnealor, ne dadea la toti, indiferent ce boala aveam, ne dadea sa inghitim ceara rosie. De douazeci de ani iau ceara rosie in fiecare zi, ba chiar de mai de mult.. Poate de aceea mai traiesc. Iasa: Ma plictisesti, mosule. (casca) Macar de-ai crapa mai repede! Firs: Ei, si tu, taraie brau! (bombane pentru sine) (Trofimov si Liubov Andreevna danseaza) Liubov Andreevna: Merci! Vreau sa stau jos; am oboist. ( intra Ania)

Ania (emotionata): La bucatarie e un om care zice ca livada de visini s-a vandut Liubov Andreevna: Si cine a cumparat-o? Ania: A plecat fara sa spuna. (danseaza cu Trofimov). Iasa: Era un batran care trancanea la bucatarie. Nu-i de pe-aici. Firs: Si Leonid Andreevici tot n-a venit! Si-a luat un pardesiu subtire. Sa vezi cum racesteCe ti-e si cu tineretea asta! Liubov Andreevna: Simt ca innebunesc .Du-te, Iasa, du-te si afla cui a fost vanduta livada! Iasa: Da ala a plecat de mult (rade) Liubov Andreevna: De ce razi? De ce te bucuri? Iasa: Epihodov asta Tare caraghios mai e! Un dobitoc. Nouazeci si noua de nenorociri. Liubov Andreevna: Incotro o s-apuci, Firs, daca s-a vandut livada? Firs: Incotro imi veti porunci. Liubov Andreevna: Dar ce-i cu tine? Esti bolnav? Du-te sa te culci! Firs (zambind): Da Sa ma duc sa ma culc! Si daca ma duc, aici cine mai serveste? Cine mai are grija de toare? Sunt numai eu pentru toata casa Iasa (catre Liubov Andreevna): Daca sunteti buna, dati-mi voie sa va rog ceva: daca mai plecati cumva la Paris, luati-ma si pe mine cu dumneavoastra, va rog. Aici eu nu mai pot ramane, mi-e foarte clar (priveste in jur) Ce sa va zic? Stiti si dumneavoastra foarte bine: tara asta inculta, oameni urati, fara sa mai vorbesc de plictis, mancare proasta la bucatarie si de Firs asta care umbla prin toata casa si vorbeste numai tampenii! Fiti buna si luati-ma cu dumneavoastra! (intra Piscik) Piscik: Un vals, frumoasa mea? (Liubov Andreevna pleaca cu el) Voi imprumuta totusi bani de la dumneavoastra, fermecatoarea mea Liubov Andreevna, o suta optzeci de ruble. (danseaza) Da, da ! O suta optzeci de ruble!... Iasa(canta incet): Vei intelege oare zbuciumul sufletului meu? (In sala, guvernanta, cu joben cenusiu si pantaloni cadrilati, da din , maini si topai; s-aud strigate: bravo, Charlotta Ivanovna ) Duniasa (se apropie sa se pudreze): Domnisoara ma pune sa dansez ca sunt prea multi cavaleri si prea putine doamne. Dar mie dansul imi da ametieli si batai de inima, Firs Nikolaevici! (muzica inceteaza. Intra Epihodov) Epihodov: Dumneata, Avdotia Feodorovna, nici nu ma bagi in seama Parc-as fi un gandac. (Ofteaza). Asa e viata!

Duniasa: Ce doresti? Epihodov: Fara indoiala, poate ca ai dreptate. (ofteaza).Dar desigur, privind din punct de vedere, atunci dumneata-im permiti sa ma exprim astfel si iarta-ma pentru sinceritatea mea- dumneata m-ai adus in stare de spirit. In fiecare zi mi se intampla cate o nenororcire si m-am obisnuit intr-atata, incat imi privesc viata cu un un zambet pe buze. Mi-ai dat cuvantul , desi eu Duniasa: O sa vorbim despre asta mai tarziu.Acum lasa-ma in pace, te rog. Sunt in lumea visurilor mele, te rog (se joaca cu evantaiul) Epihodov: In fiecare zi mi se intampla cate o neneorocire, dar imi voi permite sa ma exprim astfel: eu la toate zambesc, ba chiar si rad. (intra Varia ) Varia: Tot n-ai plecat, Semion? Ce lipsa de respect! (catre Duniasa) Pleaca de aici, Duniasa. (lui Epihodov) Ba joci biliar si rupi tacul, ba te plimbi prin salon ca un musafir. Epihodov: Da-mi voie sama exprim asa, ca dumnmeata n-ai de ce sa-mi ceri socoteala! Varia: Nu-ti cer socoteala. Iti vorbesc. Umbli tot timpulde colo pana colo si nu faci nimic. Tinem un contabil si nu stim de ce! Epihodov (ofensat): Daca lucrez sau ma plimb, daca mananc sau joc billiard, asta s-o judece numai cei care se pricep si sunt superiorii mei. Varia: Indraznesti sa-mi raspunzi astfel? (izbucneste) Indraznesti?? Adica eu nu stiu nimic? Iesi afara! Sa nu te mai vad! Epihodov (infricosat): Va rog sa va exprimati intr-un mod mai delicat. Varia (iesindu-si din fire): Iesi afara! Imediat! Afara! (El se indreapta spre usa, ea dupa el). Noua zeci si noua de nenorociri! Sa nu te mai prind pe aici! Sa nu te mai vad in ochi! (Epihodov iese . De dupa usa, glasul lui: Ma voi plange de dumneata.) A, te mai intorci? (Apuca bastonul pe care Firs l-a pus langa usa ). Vino! Vino, ca-ti arat eu tie! Ai venit? Ai venit? Atunci poftim ! (invarte bastonul). In aceasta clipa intra Lopahin). Lopahin: Va foarte multumesc! Varia (suparata, pe un ton glumet): Te rog sa ma ierti! Lopahin: Nu face nimic. Iti multumesc numai pentru amabila dumitale primire. Varia: N-ai pentru ce! (Se indeparteaza, apoi priveste si se intreaba bland). Te-am lovit? Lopahin: Nu-i nimic. O sa-mi iasa un cucui cat toate zilele si atat tot. Glasuri din sala: A venit Lopahin!Iermolai Alexeevici!

Piscik: El, in carne si oase!(Piscik si Lopahin se saruta) Dragul meu, sufletulmeu, mirosi a coniac. Si noi ne veselim aici. (intra Liubov Andreevna) Liubov Andreevna: Dumneata esti, Iermolai Alexeevici? De ce asa tarziu? Unde-i Leonid? Lopahin: Leonid Alexeevici a venit cu mine. E aici Liubov Andreevna (agitata): Ei? S-a tinut licitatia? Vorbeste! Lopahin: Licitatia s-a sfarsit pe la ora patru Dar noi am pierdut trenul. A trebuit sa-l asteptam pe cel de noua si jumate.(oftand ) Uf! Sunt putin cam amatit!... (intra Gaev. In mana dreapta are niste pachete, cu stanga isi sterge lacrimile) Liubov Andreevna: Ce e, Leonea? Vorbeste! (nerabdatoare, printre lacrimi). Pentru numele lui Dumnezeu, vorbeste!... Gaev (nu-i raspunde nimic, facand doar un gest evaziv cu mana; catre Firs, plangand): Ia astea uite, anchois, cheri Am fost in asa un hal. Ca n-am mancat nimic azi (usa salii de billiard e deschisa; se aude zgomotul bilelor si glasul lui Iasa; :Sapte si optsprezece! Expresia fetei lui Gaev se schimba , nu mai plange). Sunt foarte obosit! Ajuta-ma sa ma schimb, Firs! (Pleaca din sala, dupa el Firs). Piscik: Ce-a fost la licitatie? Povesteste-te! Liubov Andreevna: S-a vandut livada de visini? Lopahin: S-a vandut! Liubov Andreevna: Cine a cumparat-o? Lopahin: Eu am cumparat-o! (Pauza) (Liubov Andreevna e distrusa. Ar cadea daca nu s-ar rezema de masa si de scaun. Varia scoate cheile de la brau, le arunca pe dusumea, in mijlocul salonului si pleaca). Lopahin: Eu am cumparat-o! Stati domnilor, ca mi se intuneca mintea! Nu pot sa vorbesc! (rade) Cand am ajuns la licitatie, Deriganov era acolo. Leonid Andreevici n-avea dacat cincisprezece mii de ruble la el, si Deriganov a luat-o de la treizeci de mii peste datorie. Cand am vazut cum stau lucrurile, m-am incaierat cu el si am dat patruzeci de mii. El- patruzeci si cinci-eu, cincincizeci si cinci de mii. Asadar, el urca din cinci in cinci, iar eu din zece in zeceSi asa am mers pana la sfarsit! Eu am dat nouazeci de mii peste datorie si asa a ramas pana la sfarsit! Livada de visini e acum a mea! Spunetimi, sunt beat? Sunt in toate mintile? Nu mi se nazare? (tropaind) Nu radeti de mine! Daca tata si bunicul meu s-ar scula din mormintele lor sa vada ce s-a intamplat, sa vada cum Iermolai al lor, cel

batut, care abia stia sa citeasca, care umbla descult iarna, a cumparat cea mai frumoasa proprietate din lume! Eu am cumparat mosia unde bunicul si tatale meu erau robi, unde nu erau lasati sa intre nici macar in bucatarie Visezaiurezpoate ca mi se pare.E o scornire a inchipuirii noastre, invaluita de intunecimea necunoscututlui. (radicand cheile si zambind cu tristete) A aruncat cheile! Vrea sa rate ca nu mai e stapana aici!...(Suna din chei) Bine. Nu-i nici o suparare! (orchestra isi acordeaza instrumentele) Ei, muzicanti! Cantati! Vreau sa va aud! Am sa va chem pe toti sa vedeti cum Iermolai Alexeevici Lopahin va izbi cu toporul in livada de visini si cum toti pomii vor cadea la pamant. Vom construi vile, si nepotii si stranepotii nostri vor apuca aici o viata noua.. Sa cante muzica! (Orchestra canta. Liubov Andreevna s-a lasat pe un scaun si plange amar) Lopahin (pe un ton mustrator): De ce ? De ce nu m-ati ascultat? Sarmana mea Liubov Andreevna, acum nu mai putem intoarce lucrurile. (printre lacrimi) O, de-ar trece toate astea mai repede. De s-ar schimba odata viata asta a noastra asburda si nefericita! Piscik (il ia de mana , cu jumatate de glas): Plange Hai sa mergem dincolosa o lasam singuraHai cu mine! (il ia de brat) Lopahin: Ei, ce e cu voi? Cantati mai tare, muzicanti! Va poruncesc! (Cu ironie) Vine noul proprietar, stapanul livezii cu visini! (loveste din greseala o masuta, gata sa rastoarne un candelabru) Pot sa platesc tot! (iese cu Piscik) (In salon nu mai e nimeni in afar de Libov Andreevna, care sta ghemuita si plange. Orchestra canta in surdina. Intra repede Ania si Trofimov. Ania se apropie de mama ei si ingenuncheaza in fata ei, Trofimov ramane in planul doi) Ania: Mama! Plangi, mama? Buna, draga, scumpa mea mama, frumoasa mea, te iubescte binecuvantez. Livada cu visini a fost vanduta, gata nu mai exista. E adevarat, dar nu mai plange! Tia mai ramas viata, ti-a mai rams sufletul tau curat si frumos Sa placam de aici, sa plecam Hai, vino cu mine! O sa ne facem o livada noua, mai frumoasa decat asta, o sa vezi, o sa intelegi! Si o bucurie linistita, o bucuria adanca se va lasa peste sufletul tau ca soarele in amurg peste zare si vei zambi, mama! Sa mergem, scumpa mea, sa mergem! CORTINA

ACTUL IV Decorul din actul intai. Nu mai sunt nici perdele la ferestre, nici tablouri, doar putina mobile stransa intr-un colt, ca pentru vanzare. O senzatie de pustiu. Langa usa, la iesire sunt stranse geamantane, cufere de calatorie, etcIn stanga usa e deschisa si se aud glasurile Variei si Aniei. Lopahin asteapta in picioare. Iasa tine o tava cu pahare de sampanie. In antreu Epihodov leaga cu sfoara o lada. Iasa: Au venit oamenii sa-si ia rmas bun. Dupa mine, Iermolai Alexeevici, taranul e de treaba, chiar daca-i necioplit . (intra Liubov Andreevna si Gaev. Liubov nu plange, dar e palida, buzele ii tremura, nu poate vorbi) Gaev: Le-ai dat punga ta, Liuba. Asa nu se mai poate! Nu se mai poate! Liubov Andreevna: N-am putu sa ma abtin! N-am putut! (pleaca amandoi) Lopahin(in usa, in urma lor): Poftiti, va rog! Cate un paharel de sampanie, de adio! Nu mi-a dat prin cap sa iau din oras. N-am gasit decat o sticla la bufetul garii.Va rog! (pauza) Nu doriti? Nu vreti sa-mi faceti onoarea? (se departeaza de usa) Daca stiam, nu mai cumparam. Atunci nu beai nici eu. (isi pune tava pe scaun, cu precautie) Bea macar tu, Iasa! Iasa: In sanatatea celor care pleaca! Iar dumitale, noroc aici! (bea)Sampania asta nu-i adevarata, crede-ma! Lopahin: Opt ruble sticla (pauza). E frig al dracului. Iasa: N-am mai facut focul , daca tot plecam(rade) Lopahin: De ce razi? Iasa: De bucurie. Lopahin: Suntem in octombrie, dar e soare si liniste, parc-ar fi vara. Buna vreme pentru constructii. (in usa, uitandu-se la ceasul de perete) Nu uitati, va rog, ca nu mai aveti decat patruzeci sapte de minute pana la plecarea trenului. Asta inseamna ca peste douazeci de minute trebuie sa plecati la gara. Grabiti-va! (intra Trofimov, in pardesiu) Trofimov: Cred ca asosit momentul plecarii. Trasura e in fata. Unde dracu sunt galosii mei, ca nu-i gasesc nicaier(in prag) Ania, nu-mi gasesc galosii, parc-au intrat in pamant. Lopahin: Ma duc la Harkov. Plec si eu acelasi tren. O sa raman acolo toata iarna. Mi-am pierdut timpul cu voi. Am oboist de atata leneveala. Eu nu pot fara munca. Uite, nici nu mai stiu la ce-s bune mainile astea.Imi atarna de parca n-ar mai fi ale mele. Trofimov: Las ca plecam noi si te apuci de munca .

Lopahin: Ia un paharel! Trofimov:Nu, nu beau! Lopahin: Asadar, te duci la Moscova? Trofimov: Da, ii conduc pana la oras si maine plec la Moscova. Lopahin: Pun pariu ca profesorii nu si-au inceput cursurile, te asteapta pe tine. Trofimov: Nu-i treaba ta! Lopahin: De cati ani esti la Universitate? Trofimov: Cauta ceva mai nou. Asta-i veche si rasuflata. (isi cauta galosii). Cred ca n-o sa ne mai vedem niciodata, de aceea imi permit sa-ti dau un sfat: nu mai da atata din maini, renunta la obiceiul asta .Nu mai da din maini.Ti-as mai spune si ca sa construiesti vile si sa astepti ca vilegiaturistii sa devina gospodari, si asta e tot un fel de a da din maini de pomana. Oricum ar fi insa, eu tin la tine. Ai degete subtiri si delicate, ca de artist, ai un suflet delicat si ales Lopahin (il imbratiseaza): La revedere, dragul meu! Iti multumesc pentru tot! Spune-mi daca ai nevoie de bani de drum Trofimov: Ce sa fac cu ei? N-am nevoie! Lopahin: Dar n-ai bani! Trofimov: Am, iti multumesc. Am primit pentru o traducere. Ii am aici, in buzunar. (nelinistit) Dar unde-or fi galosii mei? Varia (arunca din cealalta incapere o pereche de galosi): Ia-ti vechiturile! Trofimov: De ce te superi, Varia?... Hm Dar astia nu sunt galosii mei! Lopahin: Asta primavara am semanat o mie de deseatine de mac si am castigat patruzeci de mii de ruble. Si ce priveliste, cand erau toti macii in floareAm castigat asadar patruzecii de mii de ruble! Asa ca , daca vreau poti sa-ti dau bani, am de unde! De ce tii nasul pe sus? Sunt taran , vorbesc fara ocolisuri. Trofimov: Tatal tau a fost taran, al meu farmacist, dar asta n-are nici-o importanta. (Lopahin scoate portofelul) Lasa, lasaDouasute de mii sa-mi dai si tot n-as lua. Sunt un om liber. Tot ceea ce voi, bogati sau saraci, pretuiti atata, pentru mine nu conteazaEu pot sa ma lipsesc de voi, pot sa nu va bag in seama, eu sunt puternic si mandru.Omenirea merge spre adevarul suprem, spre cea mai inalta fericire, iar eu sunt in primele randuri. Lopahin: Si ai sa ajungi vreodata? Trofimov: O sa ajung! (pauza) O sa ajung sau o sa le-arat altora cum sa ajunga.

(in departare se aud topoare lovind pomii) Lopahin: Si acum, la revedere dragul meu! E timpul sa plecam. Ne umflam in pene unul in fata celuilat, dar viata trece. Eu cand muncesc din greu, fara odihna, gandurile imi sunt mai clare si parca stiu pentru ce traiesc. Dar cati oameni sunt in Rusia asta, care habar nu au de ce sunt pe lumea asta? N-are importanta. Mersul treburilor nu tine cont de asta. Se zice Leonid Andreevici a primit o slujba la banca cu sase mii de ruble pe anDar n-o sa reziste. E prea lenes Ania (in usa): Te roaga mama, ca pana pleaca sa nu se mai taie pomii Trofimov: Da, chiar! N-ai avut nici macar atata bun simt!...(iese) Lopahin: Bine, bineDoamne, ce oameni (iese si el) Ania: L-au dus pe Firs la spital? Iasa: Eu le-am spus de dimineata. Probabil ca l-au dus. Ania (lui Epihodov, care trece):Semion Panteleici, fii bun te rog si afla daca l-au dus pe Fires la spital. Iasa (ofensat): Le-am spus eu de dimineata De ce sa mai intrebe? Epihodov: Dupa parerea mea difinitiva, batranul Firs nu mai poate fi dres. Trebuie sa-si urmeze stramosii. Eu unul, nu pot decat sa-l invidiez.(pune un geamantan pe o cutie de palarii si o striveste) Ei, poftim, stiam eu ! Stiam! Iasa (batjocoritor): Nouazeci si noua de nenorociri! Varia (de dupa usa): L-au dus pe Firs la spital? Ania: L-au dus. Varia: De ce n-au luat si scrisoarea pentru doctor? Ania: Trebuie sa trimitem pe cineva dupa ei, sa le dea scrisoarea.(iese) Varia (din camera vecina): Unde-i Iasa? Spuneti-i ca i-a venit mama si ca vrea sa-si ia ramas bun, Iasa (da din maini): Ma scot astia din sarite (Duniasa s-a ocupat tot timpul asta de bagaje; acum, cand Iasa ramane ramas singur, se apropie de el) Duniasa: Macar odata sa te uiti la mine, Iasa!...Pleci, ma parasesti!... (plange si i se arunca de gat) Iasa: Ce sa mai bocesti? (bea sampanie). Peste sase zile sunt iar la Paris. Maine ne suim in expres si pornim, de parca nici n-am fi fost pe aiciNu-mi vine sa cred. Vive la France! Nu-i de mine aici, la taraEu nu pot trai aici Asta e! Am vazut destula marlanie, nu mai suport.(bea sampanie) Ce sa mai bocesti? Hai... Poarta-te cum trebuie si nu mai boci.

Duniasa (se pudreaza, privindu-se in oglinda): Sa-mi scrii de la Paris. Te-am iubit, Iasa! Te-am iubit atat de mult! Eu sunt o fiinta gingasa, Iasa! Iasa: Uite-I ca vin.(se ocupa de gemantane, fredonand incet) (Intra Liubov Andreevna, Gaev, Ania si Charlotta Ivanovna) Gaev: E timpul sa plecam. Mai sunt doar cateva minute! (privindu-l pe Iasa) Cine miroase a scrumbie? Liubov Andreevna: Peste zece minute trebuie sa ne urcam in trasura (priveste in jurul ei )Ramai cu bine, casa draga, casa bunicilorVa trece iarna, o sa vina primavara si o sa dispari, o sa te darame. Cate n-au vazut zidurile astea! (isi saruta cu pasiune fata) Scumpa mea! Esti impacata! Ochii iti stralucesc ca doua diamante! Esti multumita? Foarte? Ania: Foarte. Incepe o viata noua, mama. Gaev (vesel): Asa e, acum totul e bine. Pana sa se vanda livada ne framantam, sufeream, dar acum, cand lucrurile sunt clare, ne-am linistit cu totii, ba ne-am si inveselit Eu sunt functionar la banca, un finantist, ma rog Galbena la mijlocIar tu, Liuba, arati incomparabil mai bine fara indoiala Liubov Andreevna: Da, intr-adevar, m-am mai linistit. (isi ia paltonul si palaria)Dorm bine. Ia lucrurile mele, Iasa! E timpul sa plecam! (Aniei) Fetita mea, ne vom revedea curand Eu plec la Paris O sa traiesc acolo cu banii matusii, banii pe care ni i-a pentru rascumpararea livezii. Traiasca matusica! Numai ca bani iastia no sa tina prea mult. Ania: Dar nu-i asa, mama ca o sa te intorci curand? Eu voi invata, voi da examen la liceu si apoi o sa lucrez, o sa te ajut. O sa citim impreuna fel de fel de carti (ii saruta mainile) In serile de toamna o sa citim carti multe si in fata noastra se va deschide o lume noua, plina de minuni (visatoare) Sa te intorci, sa te intorci Liubov Andreevna: O sa ma intorc, comoara mea! (o imbratiseaza) (Intra Lopahin. Charlotta fredoneaza incet un cantec) Gaev: Ferice de Charlotta! Canta! Charlotta (are in brate o legatura ce seaman cu un copil in fasa): Dormi, copilasul meu, nani, nani (se aude un plans de copil)Taci, hai cu mama, sa fii cuminte (ua!ua!) Tare mi-e mila de tine (arunca legatura)Va rog sa-mi gasiti un loc undeva, nu pot sa stau fara nici un rost Lopahin: O sa-ti gasim, Charlotta Ivanovna Gaev: Toata lumea ne paraseste. Varia pleaca, nimeni nu mai are nevoie de noi Charlotta: La oras n-am unde sa stau. Trebuie sa plec(fredoneaza) Fie ce-o fi! (intra Piscik) Lopahin: Uite si minunea pamantului!

Piscik (gafaind): Uf, lasati-ma s-mi trag sufletul Am obositDragii mei Un pahar cu apa, va rog Gaev: Bani, iar ai nevoie de bani?... Tot respectul.. Fug sa scap de pacoste(iese) Piscik: E mult de cand n-am mai venit pe aici (lui Lopahin) Esti aici Ce bine-mi pare ca te vad.Om cu mintea sanatoasaPoftim datoria. (ii da lui Lopahin bani). Patru sute de ruble; mai raman opt sute patruzeci Lopahin: Chiar nu-mi vine sa cred De unde ai luat banii? Piscik: Asteapta uf, mi-e caldO intamplare extraordinara: au venit niste englezi la mine pe mosie si au gasit un fel de argila alba (catre Liubov Andreevna) Si dunitale ti-am adus patru sute de ruble, frumoasa mea, scumpa mea(ii da banii) Restul mai tarziu. (bea apa) Adineaori, in tren, un tanar povestea ca nu stiu ce mare filosof sfatuia oamenii sa sara de pe acoperis Sari! zicea el. Ei, aici e aici. (mirat) Ei, ce spuneti de asta? Mai dati-mi apa! Lopahin: Ce-i cu englezii aia? Piscik: Le-am arendat o bucata de pamant, din ala argilos, pentru douazeci si patru de ani Si acum, va rog sa ma iertati, nu mai am timp, trebuie sa fug ma duc la Znoikov, la Kardamonov Imi platesc toate datoriile(bea apa) Va doresc sanatate Mai dau eu joi pe-aici Liubov Andreevna: Dar noi plecam chiar acum la oras, iar eu plec maine in strainatate Piscik: Cum? (alarmat) De ce la oras? Da, da, pai toate bagajele astea.Ei, lasa, nu-i nimic (printre lacrimi) nu-i nimic Ce oameni destepti englezii astia nu-i nimic! Sa fiti fericiti cu totii, sa v-ajute Dumnezeu nu-i nimic. Totul are un sfarsit pe lumea asta (ii saruta mana lui Liubov ) Si daca veti afla vrodata ca mi-am dat sfarsitul, aduceti-va aminte de acest biet cal si spuneti:a trait odata pe lumea asta un transit, un oarecare Semionov Piscik fie-i tarana usoara! Ce vreme minunata!... Da!...(pleaca puternic emotionat, dar se intoarce in aceeasi clipa) Fiica mea, Dasenca va saluta! (iese) Liubov Andreevna: Ei, si acum chiar ca putem pleca. Plec insa cu doua griji: mai intai boala lui Firs. (uitandu-se la ceas) mai avem cinci minute Ania: Mama, pe Firs l-au dus la spital. Iasa l-a trimis azi dimineata. Liubov Andreevna: Si a doua mea grija e Varia. Ea e obisnuita sa se scoale dimineata, sa lucreze.Ce-o sa faca acuma fara munca? A slabit, e palida, plange intruna (pauza) Iti aduci aminte, Iermolai Alexeevici, ca visul meu era sa va vad casatoriti si lucrurile parca mergeau bine (ii sopteste Aniei ceva, ii face semn Charlottei si ele ies) Ea te iubeste si stiu ca si dumitale iti place. Nu pricep de ce fugiti unul de altul? Chiar nu inteleg! Lopahin: Sa fiu sincer, nici eu nu stiu. E ciudat!...Daca mai e timp, eu sunt gata si acumS-o terminam odata! Simt ca daca plecati , n-o sa mai pot s-o cer in casatorie Liubov Andreevna: Minunat! Ne trebuie numai o clipaO chem imediat Varia!

Lopahin: Avem si sampanie. (priveste paharele) Sunt goale. A baut-o cineva.(Iasa tuseste) A dat-o gata Liubov Andreevna: Foarte bine Noi ne retragemIasa, allez!... O chem.Varia! (pauza) ! Liubov Andreevna (spre usa): Varia! Varia, lasa tot si vino aici! (iese cu Iasa) Lopahin (se uita la ceas): Da (dupa usa rasete retinute, soapte, intra Varia) Varia (privind cercetator in jur): Ciudat, nu pot sa-i gasesc Lopahin: Ce cauti? Varia: I-am pus chiar eu undeva (pauza) Lopahin: Si acum ce-o sa faci, Varvara Mihailovna? Varia: Eu? Ma duc la Rogulini M-am tocmit la ei, sa le tin gospodaria un fel de menajera, daca vrei Lopahin: La Iasnevo? Sunt vreo saptezeci de verste de aici.(pauza)Asadar s-a ispravit cu viata din casa asta Varia (privind in jurul ei): Unde sa fie Poate i-am pus in cufar?...Da, aici nu mai am ce cauta Viata n-o ia de la capat Lopahin: Eu plec chiar acum la Harkov, chiar cu trenul asta. Am multe lucruri pe cap. In curte il las pe Epihodov L-am angajat la mine. Varia: Ei, da, e bine! Lopahin: Anul trecut, pe vremea astadaca-ti mai aduci aminte-ningea! Acum e soare, e liniste. Numia ca e frig. Cel putin trei grade sub zero. Varia: Nu m-am uitat (pauza) De altfel, termometrul e spart. (pauza) Glas de afara: Iermolai Alexeevici! Lopahin (parca ar fi asteptat de mult chemarea asta): Da, vin imediat! (iese grabit) (Varia ramane, plange incet; apare Liubov)

Liubov Andreevna: Ei?(pauza). Trebui sa plecam! Varia (isi sterge lacrimile): Da, e timpul. Cred ca am sa ajung chiar azi la Rogulini. Numai de n-as pierde trenul. Liubov Andreevna (in usa): Ania, hai imbraca-te! (intra Ania, apoi Gaev, Charlotta. Gaev poarta un palton gros; se strange toata lumea; Epihodov se agita in jurul bagajelor) Liubov Andreevna: Acum putem porni la drum. Ania (vesela): La drum! Gaev: Prietenii mei, scumpii mei, dragii mei prieteni! Parasind aceasta casa pentru totdeauna, pot oare sa tac, pot oare sa ma stapanesc si sa nu exprim acum, la despartire sentimentele care umplu toata fiinta mea Ania (il implora): Unchiule! Varia: Unchiule draga, nu trebuie! Gaev (trist): Bila galbena la mijloc, in dubleuTac (intra Trofimov, apoi Lopahin) Trofimov: Haideti, doamnelor si domnilor, e timpul sa plecam! Lopahin: Epihodov, da-mi paltonul! Liubov Andreevna: Sa mai stau o singura clipa! Parca n-as fi vazut niciodata peretii astia, tavanul asta Acum le privesc cu atata lacomie, cu atata duiosie Gaev: Tii minte-aveam sase ani-de sfanta treime stateam la fereastra asta si ma uitam dupa tata care se ducea la biserica Liubov Andreevna: Ati luat tot? Lopahin: Cred ca da. (lui Epihodov, imbracandu-se) Vezi, Epihodov, sa fie totul in ordine pe aici! Epihodov (ragusit): Fiti linistit, Iermolai Alexeevici! Lopahin: Ce-i cu glasul asta? Epihodov: Am baut adineaori niste apa si nu stiu ce-am inghitit Iasa (cu dispret): Ce mitocan! Liubov Andreevna: Dupa ce plecam noi, nu mai ramane nici un suflet aici

Lopahin: Pana la primavara! (Varia scote din gramada de bagaje o umbrela. Lopahin se preface speriat) Vai, iarta-ma. Nici nu ma gandeam Trofimov: Va rog, haideti la trasuriE timpul! In curand o sa soseasca si trenul! Varia: Petea, uite-ti galosii! Erau langa geamantane (printre lacrimi) Si ce murdai sunt! Si ce rosi!... Trofimov (punandu-si galosii): Sa mergem, domnilor! Gaev (puternic emotionat, ii e teama sa nu planga): Tren garacroise la mijloc, dubleu in colt Lopahin: Sunteti cu totii aici? N-a mai ramas nimeni? (incuie usa) Aici am depozitat toate lucrurile, trebui sa incuiem. Sa mergem! Ania: Adio casa! Adio viata de odinioara! Trofimov: Viata noua, te salutam! (iese cu Ania) (Varia priveste camera si iese fara sa se grabeasca. Pleaca Iasa cu Charlotta). Lopahin: Asadar, pana la primavaraIesiti, doamnelor si domnilor La revedere! (pleaca) (Liubov Andreevna si Gaev au ramas singuri; de parca ar fi asteptat acest moment, se arunca unul in bratele celuilalt si plang incet, de teama sa nu fie auziti) Gaev (disperat): Sora, sora! Liubov Andreevna: O, draga mea, scumpa mea, frumoasa mea livada! Ramai cu bine viata mea, tineretea mea, fericirea mea! Ramaneti cu bine! Glalsul Aniei: Mama! Glasul lui Trofimov (vesel, plin de elan) A-uuuuu!... Liubov Andreevna: Sa mai privesc o ultima clipa peretiii astia, ferestrele asteaIn camera asta ii placea mamei sa se plimbe Gaev: Sora sora!... Glasul Aniei: Mama! Glasul lui Trofimov: A-uuuu!... Liubov Andreevna: Venim! (ies)

(Scena e goala. Se aude cum se incuie usile, apoi pleaca trasurile. Se face liniste. Linistea s strabatuta deodata de zgomotul surd al toporului, care loveste un pom. Sun stingher si trist .Se aud pasi. Apare Firs; imbracat ca intotdeauna. E bolnav) Firs (se apropie de usa si o incearca): E incuiat. Au plecat (se aseaza) M-au uitat aici. Nu face nimic Am sa stau putin Sunt sigur ca Leonid Andreevici iar nu si-a luat blana, a plecat cu paltonul, parca vad.(ofteaza preocupat) Daca n-am fost cu ochii pe el Asa-i la tinerete! (bombane ceva de neinteles) Viata mea a trecut, de parca nici n-am trait (se culca) Sa ma intind putin. Nu ti-a mai ramas nici un pic de putere, nici un pic Ei, ei, un taraie brau (ramane nemiscat) (se aude un zgomot indepartat, ca din cer, ca sunetul unei coarde care plesneste, un sunet trist, stingandu-se incet. Se face tacere, se aude numai cum departe, in livada, toporul loveste in visini) CORTINA