O scrisoare regăsită

Dragă Lucuşor,

Lucuşor mamă, te pup pe toate părţile.Bă! Fie- ţi milă de sticla

ta!Găseşte- i un loc de răcoare!
Tu ce mai faci? Cum e în lumea ta?Aici?...Stai!...pe loc şi nu pleca,
ascultă la mine- aşa:
Da... ba nu! Îţi spun ce-a rămas.Că dacă-ţi spun ce-a fost în ultimii cinci
ani, mă răcoreşte tătuca de tot.Cum ce-a rămas? Nimeni şi Nimic.Pur şi Simplu.Pur
că-i universal, Simplu că-i Conex- Go.Totul e ca o piramidă.
În vârf stă ăla care l-ai lăsat:Ionuţ Dantelatul din Dăndănăteşti..Cum
care?Ăl‘care şi–a luat nasul la purtare.De ce ?A descoperit că- i rudă cu
Pinocchio.Da!El râde şi dă din mâini tot timpul.
Hai!Noroc, nea Luca!Sub vârf e altul cu demografia la cap: îşi zicea Ieduţ
Căţăratu.Da‘lumea- i spune acum Groscior de Jos., dă la Olt, neică!
Da‘ să- ţi spun de cine-s păziţi şi ei- piramida: e unul de-al tău, Pristanda;
în lumea ta păzea Poşta.Da‘n lumea noastră sunt mulţi, pristandarii.Ei prestează
servicii personale în sprijinul publicitar: păzesc poştele lor cu parola de intrare şi
ieşire: intrare Shengal, ieşire prin Interpol.Auzi:
Parole!Parole!
Umflate, umflate fasole!
Îţi dai seama matale, ce aromă lasă-n urma ta?Un miros.....Îţi vine s-o iei la
sănătoasa‘napoi şi să stai la capătul podukui Buckale.
Doar atât că vorba e la fel la Pristanda:”Moşia- moşie, foncţia- foncţie,
zoiţele tot zoite rămân, rămân”.E clar:”În Ţara Demografiei e rege cel cu-n ochi.”
Când se lasă cu întuneric, serenada pentru vârfuri se aude în surdină:

N- aţi văzut cândva

Şi pe undeva
Un om cam aşa:
Unul subţirel
Tras printr- un inel,
Luca îl chema,
Pe Ionaţi stătea...?
 (ecoul răspundea):
-Am văzut strigând,
Un gras cam flămând,
Băutor de-al....ă...de lapte,
Mâncător cât poate,
De brânză , brânzică,
Poreclit Udrică-
El e din Udreştii,
Între vaci lumeşti
Şi- ntre viorele,
Sub ebe ca stele...
Trunchiul piramidei e Turma Farfurizilor.Vezi bine, tu l-ai făcut pe
Farfuridi.Noi avem farfurizi.Vorba cuiva:” Ce se naşte din pisică, şoareci se-
nmulţesc!”
Cum, cum adică?Ia, aşa:cele ce se nasc cresc şi...şi ce?Dacă nu se ştie, nu
este: intră pe uşă să ceară şi dacă nu primesc, s-aruncă pe geam.Cum?Aşa, ca o
farfurie de unică folosinţă, precum maldărul de farfurii din container, aruncate de
nevastă- mea.Cum de ce?Pentru că seara vin pe trei cărări şi-i spun:
-Săru-mânuşiţele, Joiţele mele iubite!
Şi ştii cum era Madam Zoe când îi spunea Tipătescu la fel: era ca un platou
de miere şi lapte, nu maldăr de cioburi.Altă vorbă-i de mata, nenea Luca....Da‘de
coana Zoiţica vorbim altădată.Te pup din nou, cu dedicaţie specială de la mine,
pentru tine:

Mâi Ioane, Papioane,

Pune- ţi mâna pe butoane
Şi apasă pe claxoane,
C-am uitat ce ne-ai lâsat,
Dar‘mi- te ce ne- ai mai dat:
O turmă de farfurizi,
Roşi de capii şantajişti,
Orbi cu multe dandanale,
Brânziţi din cap până- n picioare,
Cuplaţi cu zoite multe,
Corupte mândre cornute-
E turmă renumită- n lume,
Cu oi negre şi nebune,
Tot negru e ţapul gras-
De- atâta brânză s- a cam ars;
Hei! Hei! Hei!....

De la mine pentru tine,

Sticlă, mă semnez pe tine,
Cum spuneai că e mai bine!

- un alt fel de C.T.

AUTOR:
Mariana Cristina POPAN,

Profesor PIPP,

L P S BAIA MARE