Descrierea CIP a Bibliotecii Na!

ionale a Rorndniei

BARITIERU, SORIN MIHAI

Sorin Mihai BIrbieru
De ce am devenit polilist / Sorin Mihai Birbieru
Bucure$ti : Neverland, 2017
ISBN 978-606-8390-48-2
DE CE
AM DEVENIT
POLTTTST

Redactor: Alina Radu

Conceplie grafic5.: Cnrtre tr Lucaci
Tchnoredactor: $t cJ nn in M drNi neun u

'I'oate drcpturilc rezcrvate. Niciun fragment din aceastl

Iucrare gi nicio corrponentl grafici nu pot fi reproduse sau
transmisc, sub nicio form.l gi prin niciun mijloc, electronic
sxu n)ec.rnic, inclusiv fotocopiere, inregistrare sau prin orice htt&tlit{-i}
sistcrr dc stocarc a informaliei, firi permisiunea editorului.
Iidilic publicate de Editura NEVERLAND
Copyright (o 20l7
m
lessrpl ilntl
 \

Cuprins
 De ce am devenit polilist?

Este o intrebare care imi este adresatl de mai mulli

prieteni noi. Rlspunsul e atdt de complicat incAt nu gtiu daci
il voi putea gIsi, aga ci, am inceput sa dau timpul inapoi,
ciutdnd rispunsul.
Sunt ndscut, crescut in Piatra Neam!, un orag
interesant din toate punctele de vedere, un tdrg vechi, frurnos,
atestat documentar cu peste gase sute de ani in urmi, un origel
dezvoltat inteligent. Dealul din mijloc, Pietricica, se inalld
semel, cu fruntea acoperiti de pidure tdniri, iar releul din
vdrf se ridici drept, ca un mare semn de exclamare. Oragul
e inconjurat de alte dealuri impidurite, care dau senzalia de
covati in care, mAinile unor uriaqi au plimidit un tdrgugor
cochet, o m.ici lume in miniaturi.
Oragul in care am trdit cei mai liumoqi ani, prima
dragoste, prima dezamigire, liceul unde am invilat, iubit,
urit, cu aceeagi pasiune.
 Sorin Mihai Birbieru
l0
Dar, si revenifir la povestea noastri...
il vnd pe Sorin (pugtiul de opt-noui ani), asistind
pentru prima dati la o cercetare la fala locului: un autoturism
din cartierul unde locuiam, Mirltei, a fost spart. La fala
Iocului a venit o echipl de la Mililia Municipiului si, pentru
prima dat5., am vlzut cum se ridici o amprentl. Inutil si mai
povestesc faptul ci am furat din casi singura bandi de scoci
gi am inceput si md joc de-a detectivul cu ceiialli copii, pe
afari. Nu $tiu de unde am ficut rost de o lupi gi di-i: deduclii
(inspirate de Sir Arthur Conan Doyle 9i al lui Sherlock Holmes,
cirfi pe care le ,,inghitean" cu o vilezi uimitoare), ciutiri,
cercetiri la fala locului a posibilelor,,crime", investigalii mai
mult sau mai pulin complexe.
Ajunsesem si citesc urme pe ciment, (e vina lui Karl
May 9i ai lui Winnetou, Old Shatterhand gi Old Firehand).
lmi aduc aminte cu drag de intAia datd cAnd am pus mXna pe
cartea lui...era primul volum pe care l-am citit, pe nerdsu-
flate, intr-o singuri dupi-arniazi. Abia agteptam ca a doua
zi sd vini Alex, colegul meu de Ecoali, ca si-rli aduci si cele-
lalte doui volume. Este inutil si mai spun ci le-am devorat cu
aceeagi plicere nebuni cu care l-am ,,inghi!it" qi pe primul.
Au urmat anii in care am inceput si devorez toat5.
literatura de acest tip, de la autori romAni pAni la cei strlini,
titani ai genului. in timpul liceului am auzit de Academia de
Polilie ,,Alexandru Ioan Cuza" din Bucuregti, iar visul a prins
contur, undeva, in clasa a X-a. Am inceput si vid, si. visez si s5.
trSiesc prin prisma Academiei; orice veste care avea legituri
cu Academia imi suna direct in urechi.
Au trecut anii, am terminat liceul, am luat 9i BAC-ul
gi a venit primtil examen pe care, din picate, l-am picat cu
paisprezece sutimi. Cu el a venit prima dezam|gire. Drumul
De ce am devenit politist
l1
drum intunecat, firi nimic
de la Bucuregti spre casi a fost un
frumos. Nu am vizut nimic in jurul Ineu, eram doar eu 9i tris-
tetea mea. De fapt, mai mult dezamlgirea pentru pierderea
examenului. Cdteva zile bune nu am vrut sd ies din casl qi nu
am dat ochii cu nimeni.
Am avut ,,plicerea" si gisesc oameni care s-au bucu-
rat de egecul meu, singurii care m-au incurajat au fost pirinlii
mei. Ei au linut cu toatS: dragostea gi toati puterea sl mi in-
curajeze gi au ficut-o atit de bine incdt tristelea a ficut loc
unui alt sentiment: ambilia. A urmat un an in care am stat cu
burta pe carte, un an in care, daci-mi aduc aminte bine, chiar
de ziua mea, pe doisprezece aprilie, am invilat mai mult de
douisprezece ore doar la istorie.
A venit 9i anul urmltor, 9i a venit din nou examenul:
a fost un examen fantastic de greu. Nu pot sl redau in cuvinte
emoliile trd:ite, a fost dur de tot: din patruzeci 9i opt pe
loc, dupd probele sportive 9i medicale, am mai rirnas vreo
douizeci gi patru (nu mai lin ninte exact, aqa ci, scuze daci
am gregit).
Scrisul. Off, scrisul...in noaptea clinaintea examenului
la istorie nu am dormit de emolie. Dimineala am plecat de la
unchiul meu gi am ajuns la Piala Romani, fiind in intArziere:
nici un autobuz la orizont, deja credeam ci am pierdut
examenul. imi venea s6-mi mugc miinile de ciudi. M-a salvat
un polilist de la Rutierd', pe motocicleti: m-a ascultat, in timp
ce ii explicam, aproape plAngAnd, ce gi cum. M-a dus ca vintul
Ei, am ajuns in sala de examen cu lrei rninute inainte de a
incepe.
Dupi examen am venit acasl, rezultatele urmau si
dupi mai mult de o siptS,rain[. Daci vI' imaginali
se afis,eze
cd am dormit mai mult de douizeci'9i patru de ore adunate
 Sorin VIihai Birbieru
t2
atunci nu sunteti pe drumul cel bun. Am aEteptat cu inima la
gur[ se merg inapoi la Bucureqti, sd, vi.d rezultatele; din feri-
cire pentru mine, am intrat undeva intre primii o suti, din
vreo trei sute de locuri, o concurenti acerb5.
Ziua in care s-au citit rezultatele... emofii, nebunie
maximl. Pulsul la o suti. optzeci. Cind mi-am auzit numele
era se mi ia leqinul. Unii ficeau tumbe de bucurie (eram pe
stadion, erau peste o mie de candidali). Cei care am intrat am
fost duqi intr-o sali. unde un ofi1er ne-a comunicat data la care
urma si ne prezentim, dupi care arn plecat spre Piatra Neam!.
CAnd am ajuns acasi ai mei gtiau deja Ei m-au agteptat
cu Eampanie; a fost prima qi singuradatl cAnd am bdut o cupd
de sarnpanie. De atunci nu am mai pus gura pe alcool, nici
pAni in ziua de azi.
Bucuria a fost imens[ atAt pentru mine cAt 9i pentru
pirinlii mei, dar si a unora dintre rude. Bineinteles ci s-au
gisit suficienli idiofi care si mi intrebe daci gi cAti spagl am
dat. Rlspunsul a fost, inevitabil, acelagi: nici dac[ aveam bani
sL dau nu ag fi f5.cut-o. Ar fi fost umilitor si dai Epagi pentru
a putea intra intr-o institulie care avea si te formeze ca viitor
apirdtor al iegii. NU!
Am slrbitorit mergAnd la biliard cu prietenii, care
m-au numit A.PV.-ist (armati. pe viali). A fost o seari gi o
noapte de pomini.
Cel mai flatant a fost plAnsul unor mAndrufe de sirea
catrinta de pe ele; rrunci grea si le li.muregti cI ai si scrii, ce
ai sd, rirni.i fidel, ci ochisorii tii nu se vor opri pe nicio alti
forml duioasi. Greu, tare! Toati seara m-au petrecut de ziceai
cd plec la rlzboi, nu alta.
La un moment dat in sala de biliard gi-a ficut aparilia
o bruneti cu un pir lung ce trecea de taiie; silueta mi se pirea
De cc anr devenit polilist
13
vag cunoscuti. Am privit cu atenlie in directia ei gi, parci
sirn{indu-mi privirea, a intors spre mine o pereche de ochi
verzi, adanci ca marea. A fost momentul in care am trecut
pragul spre legin: era Iulia, prima si marea mea dragoste, cea
care-rni mecinase zilele gi nop!ile in timpul liceului.
Am vizut-o cu inci doui prietene, iar Ovidiu, cel mai
bun prieten al meu, a inteles dintr-o privire despre cine e vorba.
Cu un gest scurt a plecat spre grupul de fete gi, dupi cAteva
secunde bune de parlamentiri, fetele au venit la masa noastri
de biliard. Am ficut cunoqtinfi gi ne-am impirlit in echipe: nu
;tiu cum s-a nimerit, dar eu am fost nevoit si fac echipi exact
cu Iulia...super coincidenfl; cineva, acolo, sus, se pirea ci nu
cste indiferent la pragul leginului in care m6. gi.seam.
Am jucat biliard din doi in doi: dldeam cu tacul aiurea,
iar concentrarea se dusese de rApl. Ca un ficut, de fiecare datl
cAnd trebuia sl loveascl bilele cu tacul, sim{eam cum se lipegte
cie mine si, evident, concentrarea mea era pa-pa.
Toatl seara arrl petrecut-o in compania prietenilor,
iar la sfArqit, cAnd ne-am dus spre casl, gagca s-a imprdgtiat;
nimerisem bine de tot, allturi de mine plEea, ca pe nori,
Iulia. Nu am cum si-mi amintesc ce discutam, mintea plecase
demult prin nori. Din picate, cu fiecare pas pe care-l flceam,
ne apropiam de casa fetei Ei, gdndul ci. ne vom desparfi, m-a
ficut si mi intristez pufin.
La un moment dat am simlit mAna caldi atingin-
du-m5, delicat. Am rlspuns invitaliei mute gi am strAns uqor,
cu palma tremurAndi, degetele fine. Nu am avut curaj si o
privesc: simleam cum mi se inmoaie genunchii. Habar nu
am cum am ajuns in fala blocului unde locuia fata. M-am
trezit brusc, la un moment dat, ci imi face semn si ne oprim.
Ne-am adipostit in scara blocului Ei simleam cum mi se
 Sorin Mihai Birbieru f)e ce am devenit polilist
t4 15

umezesc ochii, iar inima a ajLlns la doui

sute $i ceva de betAi mi-au pompat mAinile, urAndu-mi toate cele bune pe noul
pe minut. M-am rezemalde perete, iar ochii au stat in pimAnt; drum pe care apucasem.
la cAt eram de tintdliu!, nu aveam nicio gans[ si ii ridic. Pe drumul spre Bucuregti am avut ocazia si. intAlnesc
Am simlit degetele fetei ridicAndu-mi birbia gi am o familie de oameni absolut minunafi, din Ploieqti, dar, despre
incremenit... m-am cufundat in apele adAnci ale ochilor gi ei voi povesti la momentul oportun.
am simlit respiralia dulce odihnindu-se pe buzele mele. Am
lnchis ochii gi am simlit o mici descircare electricl atunci
cAnd buzele ei le-au atins pe ale mele. Respiralia s-a oprit s,i
mi-ag fi dorit ca momentul acela si nu se termine veci. Din
plcate, cdnd am deschis ochii, am auzit soptit un ,,noapte
bun5", dupi care am vizut-o urcAnd scirile.
Ci nu am dormit toati noaptea, mai are rost si spun?
Am ajuns acasd gi nu rni-a trebuit nici mAncare, nimic. Am
stat pAn[ dimineafa cu mdinile sub cap, privind tavanul alb,
pitat pe ici pe acolo de cadavre de lAnlari ucigi cu sAnge rece.
Mi gdndeam Ia anii care trecuserl din momentul in
care apiruse fata asta in viala mea. A venit ca un uragan qi a
lisat dezastru in urm6. Din fericire, cu un simplu gest, a qters
anii de oftat si dor.
Pentru ochii ei verzi am fost in stare si fac gesturi de
care nu mi puteam crede capabil dar acestea vor fi parte din
secretele mele, bine ascunse, acolo, undeva, in fundul sufletului.
Mog Ene a venit intr-un tArziu gi am alunecat in bralele
lui. A fost o noapte scurti, plini de frimdntiri 9i suspine. Nu
mai gtiu de cAte ori m-am trezit gi de cAte ori am adormit la loc.
Dimineafa urmdtoare am ficut bagaje, am pregitit
tot ce era de pregitit pentru drumul spre Bucuregti, unde mi
a$tepta o noul via!6, un nou inceput. Pregitirile au fost f5.cute
intr-un ritm nebun; la un moment dat, valiza stdtea cuminte
in mijlocul casei. Am inchis-o cu chitr cu vai gi am purces
la a-mi lua rimas bun de la toate rudele, unchi, mltugi, care
 1.
Prima zi Ei, ci aici voiam si ajung: prima zi. Arn ajuns la poarta
Academiei, unde am intrat vreo treizeci-patruzeci de inqi,
de Academie speriali de bornbe. Drumul de la intrare pAni pe platoul din
mijlocul Academiei ni s.a pirut ca drumul Golgotei. Am ajuns
pe platou si am fost preluali de nigte colegi din anul patru,
jandarmi, care urmau s[ ne fie comandanli de pluton pini Ia
jurimdnt. Dupi ce ne-au adunat ei, intr-un fel, consultAnd tot
felul de liste gi listule, am format un fel de coloanl gi am luat
drumul dormitoarelor.
Odati ajungi acolo, am simlit pentru prima datl
mirosul cazon: paturi din metal, saltele cam tari, nigte perne
de-1i spirgeai capul cu ele, dar nu conta. in dormitorul meu
cram $ase ingi: doi moldoveni, doi olteni, un ardelean gi un
coleg din Buziu. Am desficut tofi bagajele qi ne-am oprit brusc:
unul dintre olteni avea o valiz| de lemn, iar cdnd a desfbcut-o,
deasupra hainelor avea gradele pdnl la sergent-major.
Restul ne-arn spart de rAs gi au inceput bancurile
cazone: cum, nu le gtili? Alea cu oltenii care umbii dupl grade,
ardelenii sI doarm6, iar moldovenii dupd mAncare. Ei bine,
c&nd am deslEcut valiza mea, deasupra tronau doi cozonaci
 Sorin l4ihai Blrbieru De ce am devenit polilist
18 19

flculi de bunica, iar jumitate din ea era plini cu mencare. .. na, picioare. Poveqtile alea vasluiene cu rachiu gi alte ape de foc
asta-i viafa. intre noi, atunci, pe loc, s-a legat o prietenie care sunt minciuni propagandistice.
dureazS. $i acum: olteanul cu gradele mi-a devenit cel mai bun De la masi am plecat spre dormitoare unde s-au
prieten in Academie, prostiile pe care le-am f5.cut impreund nu impirlit sectoarele: na belea, norocul meu a fost si am sector
vile zic, imi strici imaginea. la bud[. Prima dati in viala mea am invSlat cum se cur[15, un
Ne-am adunat in curte gi locotenentul de jandarmi a pisoar cu lama Ei cirimida. . .meserie, frate. La ora 12.00 arltau
inceput sd ne explice ce gi cum: la cAt de amelili eram, nu cred ca noi, nici urmi de rugin6. Dupd. vreo trei ore de frecat am
cd a inleles nimeni ce aveam de ficut, dar nu conta. Ce era plecat la dormitor, mullumit de mine gi mAndru nevoie-mare.
de retinut a fost ci regulile sunt acolo spre binele nostru, iar Ora 22.00, stingerea. Dupi ce s-a lisat Iinigtea mi-a
ordinul superiorului nu se discuti, se executl (un concept nou, venit si plAng. lmi blesteman zileie 9i mi intrebam cine dracu
care-mi cam didea peste cap echilibrul interior). Dar, am zis rn-a pus pe mine sd vin acolo. La un moment dat m-am ridicat
c5, odati ce au fost in stare algi si treaci pe acolo gi nu au mai din pat gi i-am vizut pe to{i ceilalli, in aceeagi situalie, toti riciseri
murit, speram Ei eu si fac o figurl faini, c6t de cAt. brusc, igi trdgeau nasul...nasol tare cu guturaiul [la.
Am plecat incolonafi Ia sala de mese, unde am flcut
cunogtinli cu mdncarea cazon6; fiecare inghilituri intra cu
greu, se dusese bucuria puiului la cuptor ficut de mama, a
plicintelor poale-n brAu ale bunicii, alivenciului, iar pasca,
turta cu julfl incepeau s5. devini amintiri indeplrtate. Era
o ciorbd sublire (de fapt, cam api chioari, cu nigte urme de
cartofi si ceva carne, parci...nu bag m6.na-n foc), felul doi
varzl.... laser, frate. in patru ani am mAncat lavarz6, de nici
acum, dupi douizeci gi doi de ani, nu mai suport mirosul.
Cu ciorba gisisem o solu{ie, aveam la mine un plic de
condimente gi mai bdgam in ea. Dupi:weo cAteva ore de alergat
prin piclure devenea cea mai delicioasi mAncare din lume. De
varz6.nu rni pot atinge nici rnort. Cred c[, mai degrabl ag face
greva foamei decAt si bag varzi clliti in guri.
Una peste alta, dupd ceva vreme, mAncarea chiar ni
s-a pdrut delicioasi, mai ales ci se duseserl fi1ele de la mama
de acasl. Fasolea...nuuu, c[ fasole ca acolo nu am mAncat in
veci. CAnd era ziua de fasole ne luam dupi miros gi aranjam
porfie dubln...moldoveanul tot moldovean, ce sl-i faci? Mii,
frali/cumnafi, moldoveanul daci nu mdnincd bine se stinge pe