Oleg SEREBRIAN (n.

1969) este scriitor, istoric, politolog qi

diplomat. Este licenliat in istorie gi drept al Universitllii Pedagogice ores
de Stat din Chiginlu (1992) qi magistru in relalii internalionale al In-
stitutului European din Nisa (1993). A urmat specializiri la $coala
Nafionali de Administralie din Paris gi la universitlfile din Edinburgh
Serebrian
qi Birmingham. in 1998 a suslinut doctoratul in gtiinle politice. in
1998-1999 a fost purtltor de cuvAnt al MAE al Republicii Moldova,
intre 1999 gi 2005 a fost prorector al Universitilii Libere din Mol-
dova, fiind ulterior profesor invitat la diverse centre universitare din
Europa de Vest qi SUA. in 2010-2015 a fost Ambasador al Republicii
Moldova in Fran[a 9i pe lAngi UNESCO, iar din 2015 este Amba-
Woldemar
sadorul Republicii Moldova in Germania. Din 2013 este membru al
Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Pentru activitatea aca-
Roman
demicl gi publicistici a fost decorat de pregedintele romAn Emil
Constantinescu cu Ordinul Nalional ,,Steaua RomAniei" (2000) gi de
preqedintele francez Frangois Hollande cu Ordinul Na{ional de Merit
(2015). in anul 2012, penlrt romanul Cdntecul mdrii (Ed. Cartier,
20ll), a fost distins cu premiul special al Uniunii Scriitorilor din Re-
publica Moldova.

CARIIIER
 ,,Wenn du lange in einen Abgrund blickst,
blickt der Abgrund auch in dich hinein."'
(Friedrich Nietzsche)

$tiu, ciudat s[ te trezeqti pe lume cu sentimentul ce ea nu e

e
cea reale, ci e doar o mistificare, o iluzie, dar in caz:ulmeu chiar
aga a fost. Era intr-o dimineafd de vard, o dimineali cu multd
lumini. Cred c[ aveam trei ani, or, din spusele bunicii, doar
pdni la acea vArst[ obignuiau s5 mi mai culce vara in leaginul
din veranda de la etaj. Geamurile erau larg deschise, pentru cd
simfeam deslugit adierile vintului in starea aceea de semiveghe'
Am crdpat ochii Ei amvdztttciririle de lumini prelingAndu-se
prin coroana pomului de pir de lAngi geam. Ascultasem cdteva
clipe cu ochii intredeschigi strigitele rAndunelelor Ei fognetul
agitat al frunzelor, apoi am urmirit firicelele de praf care dansau
in ddrele lungi de lumini aurie. M-am intrebat atun ci, dacl.acele
particule de praf erau esenta aerului sau a luminii? E prima in-
trebare pe care lin minte si mi-o fi pus mie insumi. Am trecut
mina prin pdrtia luminoasi, incercdnd si prind firicelele care
se profilau in ea, dar n-am dat de nimic, n-am sim{it nimic.

,,CAnd te ui{i prea indelung in abis, abisul se uitd in tine insufi." (germ.)
MAna alunecd firi niciun obstacol gi era goa15. Atunci m-am
intrebat daci ceea ce vedeam exista cu adevirat, daci tot ceea
ce simt, tot ce aud, mai putea fi.vdzttt, simlit gi auzit la fel gi de
ceilalli, daci lumea aratl pentru toli la fel qi dac[ e chiar real6...
Am gisit de timpuriu ci lumea oamenilor e ciudati gi ci
mi-e profund strdini, iar legile dupi care pretind ei c[ ar trii
sunt neclare gi suspecte. Mai tirzi:u aveam s[ inleleg ce mi
deranja cel mai mult in ele - aseminarea cu un program presta-
bilit: ne nagtem, creEtem, visim, ne pornim, ne gribim, gregim,
vrem si pirem ceva ce nu suntem, sperdm la ceva dintr-un viitor
care efizicireal. Apoi parci revenim de unde ne-am pornit, ne
oprim surpringi de tot ce ni s-a intimplat, regretim ceva ce n-a
fost, sau a fost, nu putea fi, este, nu este, nu poate fi gi nu va fi
nicicdnd, imbitrAnim, murim... $i mai inspiimdntltoare decAt
,,programul" sunt ,,eroarea de program", abaterile de la reguli,
asta insi aveam s-o inleleg ulterior.
Dar si le luim pe rAnd. in momentul in care ingir aceste
rAnduri e vara anului ry97, dar intdmplirile despre care voi vorbi
s-au petrecut cu douizeci de ani mai devreme, in URSS. Fac
aceste precizdrinu pentru a vi induce cu mai mult succes ideea
unei nonfic{iuni, ci pentru a stabili ci nara{iunea nu va fi cea a
unui copil de 7-8 ani,protagonistul celor intAmplate, adici eu cel
de atunci, ci a unui matur. Sunt congtient de faptul c[, in pofida
efortului meu de a fi. cdt mai echidistant fali de mine insumi,
c6t mai fidel in relatarea celor petrecute gi a sentimentelor pe
care le aveam, adevirul poate fi altul. imi dau seama ci orice
amintiri, mai cu seam[ amintiri atdt de precoce gi indepirtate,
sunt rodul unor prelucriri, purifici.ri, interpretiri gi adaptdri
succesive. Acesta a 9i fost motivul pentru care am rugat-o pe
bunica mea, mama Marta, sd scrie la rAndul ei tot ce linea minte
despre mine aga cum eram atunci. Nirneni nu m-a observat mai
atent decdt ddnsa in acei ani. Mi temeam cel mai mult de ochii
ei, de intrebirile ei, de ingrijoririle ei nicic6nd rostite. Intuiesc
8
c[ dinsa mult de esenla problemei, sau poate
s-a apropiat cel mai
chiar a in(eles-o cu mult inainte ca eu sd-mi fi dat seama de ea...
$tiam de mult cd va veni o zigi voi scrie despre toate acestea.
N-am convingerea cd voi putea scrie la fel Ei despre perioade mai
tirzii, mai ales despre tot ce a fost dupi acel r septembrie ry94
cind, intr-un anume fel, am murit inghilit de culoarul negru al
tcrminalului,,plec[ri" al aeroportului $eremetievo. Peste doud
ore, aeronava in care urcasem avea si aducd pe unul din aero-
porturile berlineze rlmigilele aparent insuflelite ale tAnirului
cle z4 de ani care eram atunci. Nimeni n-ar fi spus ci am murit,
pentru ci lisam impresia unui om viu: mi migcam, vorbeam
cu greu, dar deslugit. intr-un fel de regim autopilot reugisem
sd citesc anunlurile, si iau bagajul, si-l recunosc printre zecile
cle oameni ce agteptau la poarta de iegire pe Alex, un vir de-al
mamei, pe care-l mai vdzusem doar o singurd datl. fin minte
magina lui argintie, decapotabil[, o marcd foarte scumpi, fird in-
doiali, pentru cd-mi vorbea despre ea cu mdndrie, agteptAndu-mi
aprecierile. Apoi, vizAndu-mi dezinteresul, se potoli, abordAnd
nigte teme tot mai banale, la care continuam si-i rispund in doi
peri. Nu miindoiesc cd mi crezuse drogat sau chiarpsihopat, in
orice caz gi mai licinit decit el, care e un fel de pictor. Reugegte
si facd nigte tablouri neinlelese gi pocite, lipsite de orice sim!
estetic gi logic, deci foarte in vogd Ei destul de scumpe. Nu i-am
relinut atunci privirea, dar Etiu ci trebuia si mi urmireasci cu
o anumiti neincredere. Ajuns in cartierul Wannsee, in cocheta
vili in stil ethno a unchiului Fabian, am incercat din risputeri
si fac fafi intAlnirii pline de afecliune cu cohorta de rude berli-
neze ale bunicii, si par jovial gi incAntat, aga cum se cade unui
tdnlr binecrescut, dar nu cred c[ am dat dovadi de prea multi
indem1nare. Rdmas singur, in odaia ce-mi fusese afectatd, bdLu-
sem in decurs de o ori o sticli de coniac pentru a bloca p6nd 9i
acel regim autopilot care mi ghida, deconectAnd definitiv orice
contact senzorial cu asa-zisa lume exterioari.
 in mansarda vilei Randa din
Cel care s-a trezit a doua zi
cartierul Wannsee era proasplt doctorand in medicind la
Charit6' gi avea infiliqarea gi memoria tinirului care pentru
el insugi murise ct o zi mai devreme in aeroportul moscovit.
Eram eu Ei nu eram'eu in acelagi timp. Jineam minte tot ce se
intAmplase in viafa care se curmase ieri, aveam imprimate in
memorie toate sunetele gi imaginile ei, toate cunoqtin(ele pe care
le acumulasem in timp. $tiam bine ce-mi pldcuse cAnd eram cu
adevdratviu qi md feream incongtient anume de reintAlnirea cu
astfel de lucruri, evitind mai cu seami sunetele, adic|mazica,
aceamtzicdcare in noile circumstan[e m-ar fi durut prea tare.
Nu v[ mirati, au gi morfii durerile 1or, unele foarte crincene
chiar, iar eu am avut dintotdeauna o sensibilitate acuti la sunete.
Contactam telefonic qi scriam cu regularitate familiei mele
din Cerniufi, dar nici chiar pentru ei nu mai aveam decAt nigte
sentimente mimate. imi ficeam cu o cadenfi matematici da-
toria de mort viu, fiind readus la o formi de viafi apropiat[ de
cea pe care o numili astfel doar de scurtele convorbiri telefonice
sdptiminale cu martorul viefii gi morfii mele. Era o reanimare
parfiali, de durati relativ scurti, dar extrem de dureroasi,
atdt de dureroasi, incit trebuia si mi ucid cAt mai grabnic din
nou. Eu, care pindL la 4 de ani n-am gtiut ce gust are alcoolul,
dupl cele trei minute de convorbire cu striinitatea, garantate
de cartela Deutsche Telekom, beam in decurs de o ori
de coniac pentru ca si-mi sting cumva durerea demenfial[ in
care eram aruncat. Nimic nu doare mai tare decit un suflet
mort reanimat. Sunt sigur ci nu aveli cum sd cunoagteli asta'
or, cei mai mu\i dintre voi, fdri ca si gtifi, au avut marele noroc
de a se nagte morli de la bun inceput. ScrdEneam din dinli din
Universitatea de Medicini din Berlin, pe ldngi care func!ioneazh ceamai
mare clinici universitari din Europa.
10
pricina acelei suferinqe debilitante cAt mergeam de la cabina
telefonici pini in odaia mea din vila Randa, apoi, odati ajuns,
imi turnam pe gAt cu sete lichidul cafeniu, pregitit prevhziftor
din vreme. Mi frigea, dar nu m[ ardea mai tare decAt ecoul
vocii tocmai avzite,care se transforma invariabil in acel strigit
implorator-disperat, ultimul lucru pe care l-am auzit inainte de
a muri: ,,Si nu cazi, Woldemar, sd nu cazi niciodatl! S6-1i duci
crucea pAni la capit!"
Nu mi-am intors privirea indirlt. Muream deja. Poate ci,
dacd o intorceam gi daci mi intorceam, mai eram in ceea ce
pare afi viafa. Sau poate ci, invers, muream amdndoi, a$a cum
credeam cd s-ar fi putut intimpla. Cineva din noi trebuia sI
dispari pentru a-l lisa pe celilalt sd mai triiascd. Am ales siL
fac asta eu. Sper ci nu am gregit, ci riu ne-am sinucis dintr-o
eroare fatali ambii.
Dar m-am abitut. S-ar cuveni sivi spun ce m-a determinat
s[ scriu despre toate cele ce urmeazd. E din pricina aceluiaqi
martor. Ambii ne angajaserdm pentru perioada de vari, intr-o
vacan!6, ca asistenli medicali la una din taberele de pionieri
de ldngi Alupka. Era intr-o noapte de august 1989. Cernea o
ploaie miruntd, potoliti, neobiqnuiti pentru aceasti perioadi
a anului in Crimeea. Nu ploua cu stropi, ci cu un fel de pulbere
lichidi, care se ageza uniform peste lumea furati de intuneric.
o sticld Aleile laterale ale parcului din Mishor erau pustii 9i neiluminate,
strijuite de siluetele negre ale arborilor care pendulau molcom
in bdtaia vXntului. Din clidirea circulari din beton armat a re-
staurantului, un fel de carte devizitl'a modernismului sovietic
de pe Coasta de Sud a Crimeei, se auzeau purtate de vint frAn-
turi din Boat on the river3. in aer st[pAnea o ricoare clementdr
qi mirosea inlepitor a chiparos umezit 9i de asta 9i sunetele care
,,Vasut de pe rdu" (engl.), titlul unei melodii a formaiiei americane ,,Styx"'
 veneau pireau si fie la fel - umede si condimentate. Jin minte
chiar 9i mort cum mirosea in acea noapte parcul din Mishor gi
cum piereau triste in intuneric frdnturile acelei melodii... Ne
agezaserdm pe o bancd jilavi, expusi rafalelor de stropi sdrati,
scuipali de talazurile care se frdngeau trosnind de stAncile ab-
rupte. Tdceam, stAnd ca intotdeauna la distanfa cuveniti unul
de celilalt. Ce mult ticusem impreuni in toli acei gapte ani de
studenfie! Cred ci am ficut apel la toate intonafiile ticerii. La
un moment dat linigtea se sparse gi auzii intrebarea:
-- Spune-mi, Woldemar, oare de ce egti intr-atAt de diferit
de noi, ceilalli? Ce crezi ci te-a fdcut astfel?
O vreme n-am rispuns nimic. M-am gandit ini(ial cd pentru
cineva care fdcea medicind, gi inci o specializare caanoastrd,
intrebarea era pe cAt de fireasci pe atAt de inutili, dar in scurt
timp am simtit un fel de reverberalie interioard, un ecou insis-
tent care zicea: ,,ai auzit ce intrebare !i-a pus?"
- O si md gAndesc, am rS.spuns eu intr-un t?rziu. Numai-
decdt.
Nu gtiu cui anume i-am ficut promisiunea asta. in orice caz,
anume in noaptea cu pricina mi-a venit ideea s[ scriu despre
aceasti genezd a diferenlei. Cred cd eram deja perfect congtient
ci originea ei e in ceea ce Vdgotskia numea,,criza de la gapte ani".
Toate drumurile in ciutdrile mele anterioare m[ duceau anume
intr-acolo, spre vArsta cdnd mi s-a turnat gi solidificat interiorul
pentru totdeauna.
Da, a Ei o disculie la cantina facultitii cu profesorul
mai fost
Veazemski. Cred ci eram in anul patru. Mi se pireau interesante
cursurile lui. $i eu ii pdream interesant. Probabil m[ considera
,,rtn caz deosebit". inclin si cred cd discufiile noastre aparent
intdmpl[toare de la cantina facultdlii n-au fost niciodati nigte
Lev VAgotski (1896-1934), psiholog rus, autorul teoriei ,,crizei d,ela7 ani"
vArsta la care se formeazi ,,eu1 social" al individului.
12
sinrple coincidente. MI vina.
Si eu, la rdndul meu, asteptam
irccle dialoguri pline de echivocuri, incdrcate de aluzii gi pe-
numbre. Ne ln(elegeam perfect. imi mergea vestea de cel mai
lrromitdtor student al Institutului Secenov, in timp ce el era, cu
siguranli, unul dintre cei mai cultivafi psihopatologi sovietici.
lrr acea disculie de care aminteam, una din primele pe care le-
rrrrr avut, mAncAndu-ne fiecare macaroanele cubrdnzd de vaci
lrr una dintre misulele de cherestea ale cantinei universitare,
I lm intrebat:
- Foarte interesant ce spuneafi, Aleksandr Filippovici, la
;,r'clegerea de azi despre alegerea ralionali. . . Poate ci intrebarea
rrrca e naivd, un pic trasi de pir si n-are nicio legiturd cu teoria
rrstir, dar... cum credeli, de ce-mi place, bunioard, mai mult
'lclcmann decdt Corelli? E din pricina unei predispoziliiin-
trinsece sau e doar consecinta unui cumul de factori extrinseci?
Tuqi sec qi mi analizd iscoditor o frAnturi de secundi cu
othii lui clprui. Avea o privire ascu(itd, care te sfredelea iute
( il () bormasine.
- Ca si vl dau nigte rdspunsuri atdt de precise, Skawronski,
rr r trebui mai intAi s[ inleleg de ce vi' place muzica baroc, apoi
rrrrrzica clasicd si muzica in general.
F'a!a lui ovald fu strdbituti de un licir. Nu, nu-mi zAmbise.
I altminteri, nu fin minte s[ fi zdmbit micar o datd in prezenta
)c
rrrr:rl in anii studenfiei.
- Colegii mei v-ar spune ci e vorba de mediul in care ali
r rcscut, ci afi fost influenlafi de gusturile celor cu care ali triit
inrpreuni, cd afi avut niEte exemple pe care le-ati urmat, deci
t ii ar fi consecinla uneiinrAuriri extrinsece. Eu cred ci mediul
t' tloar un factor adilional. Cred c[ preferinlele ne sunt codate.
Merdiul le poate numai declanga ori estompa. Daci codul dum-
rrcavoastri genetic ar fi fost refractar 9i imun la muzici, atunci
prrteali, datoriti anturajului, efortului, autocontrolului, sd o
(u noagteti, dar niciodat[ n-a!i fi iubit-o cu-adevirat. $i nici n-a!i
infelege-o qi sim{i pini la capit. Ceea ce vi spun e o erezie din
punctul de vedere al liniei oficiale a psihologiei sovietice, dar.. .
Considerafi c5: rispunsul pe care vi l-am dat a fost la intrebarea
pe care nu mi-afi pus-o.
Am zAmbit fdr[ si spun ceva. Ficu qi el o pauzl, privind
cumva imprigtiat spre misufele de alituri, apoi imi zise:
e cu mediul gi individualitatea, Skawronski...
- $titi cum
Omul e ca o gemiL. Depinde mult de cum e glefuiti, dar conteaztr
mai ales ce fel de piatri e. Un giuvaiergiu foarte iscusit va gti
si faci dintr-un ametist o minune, aga incAt pAnd gi un ochi
priceput si-l cread[ un alexandrit, dar nici cel mai pur gi bine
lucrat ametist nu va avea niciodati valoarea unui alexandrit.
cei care gtiu si deosebeasci un alexandrit de un
- Pentruobiectat eu dupi o clipd de ticere, dar mi tem ci
ametist, am
din igtia sunt tot mai pulini in lumea asta contraficutd. CAli
o fi? Unu din zece mii?
mai pufin important, s-a
- Asta nu conteazi. Adici, e cu
corectat el indati. Ceea ce conteazd adevirat e cine va pune
preful, cei9999 sau acel r.
Am consim{it cu un suris. Oare nu credeam la fel?
prelucririi poli comite erori.
- E adev[rat ci in procesul zise
Nimeni nu-i scutit de stdngicii, el apisat, aruncdndu-mi
o privire gr[biti, nici chiar marii maegtri, dar uneori gregelile
scipate in lucrul cu un ,,material neobignuit" pot da rezultate
surprinzitoare. Asta-mi amintegte de o istorie halucinanti pe
care mi-a povestit-o pAnl la rdzboiunul din cei mai mari biju-
tieri din Odesa epocii imperiale, Samuil Lifqi!. Nu mi indoiesc
ci gtifi istoria familiei mele... Principii Veazemski erau printre
clienfii importanfi ai casei Lifgi!. Aga s-a intdmplat c[ o mdtugi
de-a mea i-a incredinfat anume tatdlui lui Samuil prelucrarea
unui mare smarald de Ural cunoscut mai tArziu ca ,,smaraldul
albastru" sau,,smaraldul Lifgil". Era o comandi delicati. Sma-
raldul bine glefuit gi firi defecte se prefuiegte mai mult decdt
14
un diamant, dar analizindu-I, bitrdnul bijutier a observat chiar
in inima mineralului o lacuni., despre care o anunlase indatd
pe comanditari. inliturarea ei presupunea despicarea pietrei
in doud, dar principesa Veazemskaia dorea si aibi o singuri
nestematd mare, nu doui mai mici. Cei doi Lifqi! s-au gdndit
mult cum poate fi rezolvatdproblema, sau cum putea fi ascuns
clefectul. Dupd zlle de meditalie, bdtrdnul crezuse c[ a gisit
unghiul potrivit de tdiere pentru a,l camufla, dar comise chiar la
inceputul lucrului o gafdaparent ireparabild, o miscare gregiti.
(lredea ci-gi pierde min{ile. ii venea sd-9i taie m1na. Samuil
cra mai pufin afectat decAt taici-sdu, isi revenise mai repede.
Aduse lupa gi lumina gi privi atent smaraldul, in speranta ci.
ceva mai putea fi recuperat. Nu-i venea si creadi ce vizuse: in
urma acelei lovituri defectul se absorbise! ii spuse indati, cu
rurultd bucurie, aceastd veste lui taic6-siu. insufletit, bitrdnul
cxamini la rdndul lui piatra, apoi ar fi spus: ,,Nu defectul s-a
absorbit in piatrl, Samuil. Piatra a fost absorbiti de defect. I s-a
schimbat qi culoarea, si transparenfa. Dar este neinchipuit de
I'rumoasi tocmai aga."
iqi aranjd tacdmurile pe talgerul de plastic cafeniu si se
riclici de la masd.
- Cu oamenii se poate intAmpla la fel... Cred cd avefi un
viitor mare Skawronski. Sfatul meu e s[ v[ acceptati asa cum
srrnteli. Nu gtiu daci are rost si vi punefi prea multe intrebiri.
( ) putefi face doar daci nu vi temefi si vi uitali in prdpistii...
I )irr dacd vreodati veli gisi curaj si un moment potrivit pentru
lgil ceva, aq fi curios si aflu ce-a\ivirzutin ele.
Acest moment s-a ivit doar acum, dupi ce am sustinut teza
tlrr cloctorat in medicini cu rara mentiune summa cum laude,
cirre mi-a deschis larg usile celor mai faimoase clinici gi catedre
l lc lumii. Am acceptat firi prea multe meditalii un post la Cha-
ritc, pind la preluarea ciruia aveam la dispozifie o vacanli de
'sirsc
siptimAni, timpul necesar pentru a scrie cele ce urmeazi.
indatl dupi prAnzul festiv, care a urmat ceremoniei confirmirii,
am luat avionul spre Nisa. Singuritatea era tot ce-mi doream,
tot de ce aveam nevoie pentru a mi reintAlni cu mine insumi'
Le-am spus familiilor mele, toate adevirate qi neadevdrate
in acelagi timp, ci am nevoie de o pauzd,, ci-s extenuat dupi
suslinerea tezei gi ci trebuie si pun in ordine textul disertafiei
pentru publicare. Minfeam. Morlii nu pot fi extenuafi. Nu
simfeam nicio oboseali, chiar daci lucrasem cAte t6 ote zilnic
cu indiritnicia unui cillref hun, trei ani, zi de zi. Scriam,
citeam, frecventam spectacole, muzee, expozifii, cdlltoream,
alergam, ficeam zilnic inconjurul insulei Wannsee cu bicicleta,
toate astea intr-un regim calculat, desivdrqit, programat. Rudele
mele berlineze md credeau un pedant mecanicist, un apucat,
dar asta era singura modalitate de a mima viafa. Morlii care-gi
pistreazdfuncliile locomotorii nealterate au mare nevoie s[-gi
umple cu ceva timpul gi, mai ales, si pari ci-s vii.
De altminteri, aveam un antrenament bun. $i inainte de
aceastd moarte interioarl eram perceput de cei din jur ca un
tip serios, hotirit, sigur pe sine 9i neinfrdnat in pornirea de a fi
cel mai bun in toate: arte, limbi, literaturi, Etiinfe. Mi agilasem
inci din gcoali de toate aceste hobby-uri ca de o scdpare pentru
a camufla adAnc o tristele covirgitoare qi o frici premonitorie de
viafi. Foloseam cu iscusinfi aceasti masci a perfeclionismului
pentru a acoperi ceea ce era sub suprafafa ireproqabil de rece qi
seninl a chipului meu. Aceasti masci a ascuns mereu un suflet
solitar, vulnerabil, de o sensibilitate nesinitoasd.
Dietmar are o proprietate in Cap Ferrat, in vecin[tatea
plajei Passable, de unde se deschide o perspectivi paradisiaci
spre Villefranche sur Mer. Cred cl nu existi un loc mai frumos
pe toatS Coasta de Azur. Trecusem pe acolo cu diverse ocazli
in perioada doctoratului meu la Berlin, mai cu seami cAnd nu
era nimeni, in lunile reci ale anului'
16
- Vei putea lucra nestingherit, mi-a zis el la despirlire,
clupi prAnzul festiv pe care l-a oferit dupi suslinerea tezei in
Lrnul din cele mai scumpe restaurante de pe Kurfuerstendamm.
Nu te vom d eranja,nu va veni nimeni in cele gase sdptimAni cAt
vei fi acoio. Ai la indemdnd tot ce-!i trebuie, inclusiv masina.
Dacd ai nevoie de ceva suplimentar..., zise el privindu-mi cu
subintelesuri, nu ezita si-mi spui.
Simpatic Dietmar, din toate punctele de vedere... Am fi pu-
tut deveni prieteni buni,l-aq fi iubit sincer... M-am gAndit dese-
rlri ce destin as fi avut, cum a$ fi fost, daci cregteam alituri de el,
cu Laura. Se prea poate ci iegea din mine un ,,om normal", ca si
surorile mele: ficeam nigte gcoli de eliti, imi luam prima dozi de
clroguri pe la paisprezece ani, la optsprezece ani stricam prima
rnagind, iar la douizeci se iveau primele datorii usturitoare pe
Irr vreun cazinoa din Saint Vincent ori Bad Homburg. Urma
tradilionala crizdinrelalia cu familia. ,,Mi invilam minte" in
,,discufii sincere", ca intre ,,birbati adevirali", cu Dietmar, cu
taici-sdu, toate pline de istorii personale sulfuroase, de amin-
liri, sinceritdli Ei revelalii condimentate. Ne-am fi inleles din
priviri, cu ochii sticlindu-ne prin perdeaua aromatd de fum de
f igiri puertoricane de foi, apoi ne-am fi bdtut amical pe umir.
S-ar fi revenit astfel la,,normalitatea deplinf', aranjAndu-se o
cirsdtorie profitabili cu cineva fafi de care nu aveam nici micar
scntimente neutre. Dup[ cum e firesc, corectam repede acest
gol printr-o relafie extraconjugal[. Pentru normalitate, pentru
calmul familiei gi pentru bunul meu nume reuseam, poate, si
{irc un copil. Apoi, grafie relaliilor, intram gi eu in serviciul
tliplomatic. Mi ,,astdmpiram", mai bine-zis pistram mai cum
sc cuvine aparen(ele. Pe la 4o de ani probabil ci deveneam gi
cu ambasador in vreo lari din Lumea a Treia...
Dar nu despre ,,normalitatea" mea ratatd md pornisem si
vir vorbesc, Ei nici despre Dietmar... I-am acceptat oferta, desi
rru md prea trigea la Cap Ferrat. Era prea mare discrepanta