GARTEA VIETITllR ]IIELE

ALEKSANDAR HEMON

Traducere de Anca Dumitrescu

BLACK BUTTON BOOKS

 NE.GUPRIl{S

r.,,Viepile celorlalli" (,,The Lives of Others"), publicat inigial

cu titlul ,,The Other Questions", Der Andere Nebenon: The South-
Easl-European Anthologg, ed. Richard Swartz, S. Fischer Verlag,
Germania, zooT
z. ,,Sunet gi perspectivl" (,,Sound and Vision"), publicat inilial
cu titlul ,,To Catch a Thief", The GuardianWeekend, ro iulie zoo4.
3. ,,CinI in familie" (,,Family Dining"), publicat inigial in
doui pir;i: ,,Rationed", The Nerir Yorker,3 septembrie zooT gi
,,Borscht", The Neu Yorker, zz noiembrie zoro.
4. ,,CazulKauders" (,,The Kauders Case"), McSweeney's, nr. 8,
2002.
5. ,,Viaga in timpul rizboiului" (,,Life DuringWartime"), The Neu.r
Yorker, rz iunie zoo6.
6. ,,Muntele vrdjit" (,,The Magic Mountain"), The Neur Yorker,
B iunie zoo9.

7. ,,SI fie ceea ce nu poate fi" (,,Let There Be What Cannot Be"),
publicat iniqial cu titlul ,,Genocide's Epic Hero", The Neur York
Times, z7 iulie zoo8.
8. ,,Viegi de cdine" (,,Dog Lives"), publicat inigial cu titlul ,,War
Dogs", Grcnta, nr. uB, februarie zorz.
9. ,,Cartea viegii mele" (,,The Book of My Life"), The Neur Yorker,
z5 decembrie zooo.
ro. ,[iefile unui flAneur" (,,The Lives ofa Flaneur"), publicat ini-
gial cutitlul ,,Mapping Home", The Neu; Yorker,5decembrie zot.
rr.,,Motive pentru care nu vreau si plec din Chicago: o listi
aleatorie incompleti." ("Reasons Why I Do Not Wish to Leave
Chicago: An Incomplete, Random List"), publicat inigial in
Chicago inlheYear zooo, ed. Teri Boyd, 3 Book Publishing, zoo6.
12. ,,DacI Dumnezeu ar exista, ar fi un bun mijlocag" (,,If God
Existed, He'd Be a Solid Midfielder", Gronta, nr. ro8, septem-
brie zoo9.
13. ,fiafa marilor maegtri" este pentru prima dati publicat aici.
l^4. ,,Yiagain adlpostul de ciini" (,,The Kennel Life"), publicat
inigial cu titlul ,,In the Doghouse",Playboy, august zoo6.
15. ,,Acvariul" (,,The Aquarium"), The Neu Yorker,4iunie zor.

Toate eseurile au fost publicate inigial intr-o formi oarecum di-

feritl gi au fost revizuite gi editate pentru aceasti carte.
 YrETrtE GEt0RIALII

r. Cin" este ea?

in seara de z7 martie 1969, tata era in Leningrad, uRss, la stu-

dii postuniversitare in electronici. Mama era acasi, in Sarajevo,
in mijlocul travaliului, inconjurati de comitetul de prietene.
Mama igi ginea miinile pe burta rotundi, guierind gi gipind,
dar comitetul nu plrea ingrijorat. Aveam exact patru ani 9i ju-
mitate, orbitam in jurul ei, incercdnd sI o gin de minl sau si
mi aqez in braqele ei, pini cdnd m-au trimis in camera mea
qi mi-au ordonat sI mi culc. Am incllcat ordinul gi am moni-
torizat desfEgurarea evenimentelor prin gaura cheii' Evident,
eram ingrozit, pentru ci, degi gtiam cI are un bebeluq in burti
(aga cum mi se spusese), nu gtiam cum merg de fapt lucrurile,
ce avea si se intAmple cu ea, cu noi, cu mine. Cind in cele din
urml fost dusl la spital in dureri groaznice gi sonore, am ri-
a
mas cu gindurile terifiante contracarate doar de tanti |ozefina,
care m-a linigtit garantAndu-mi ci mama nu va muri 9i ci se va
intoarce gi-mi va aduce un frate sau o sori. Voiam si se intoar-
ci mama; nu voiam un frate sau o sori; voiam ca totul si fie ca
. inainte. inainte lumea imi aparginea armonios; intr-adevir, in
mare parte, lumea eram eu.
Dar nimic nu mai era - gi nici nu mai putea fi vreodatl - ca
inainte. Peste doui zile, m-am dus insogit de doi adulgi (ale ci-
ror nume gi feqe s-au scufundat in fundul nisipos al unei mingi
ce incepe si imbitrineascl: tot ceea ce gtiam despre ei era ci
niciunul nu era tata, care se afla inci in URSS) sI o luim pe
mama din spital. Dar un lucru imi amintesc: nu a fost nici pe
jumltate la fel de bucuroasi si mI vadi cum am fost eu. In
drum spre casl, am stat in maginl in spate lingl mama 9i un
cocolog de chestii impachetate despre care susfineau cI ar fi
 ALEKSANDAR HEMON

viu ci ar fi chiar sora mea. Fafa presupusei surori era bogi-

,si
ta in uitimul hal, cu o singuri grimasi urdti, indescriptibill.
Mai mult, avea faga intunecatl, de parci ar fi fost datl cu fu-
ningine. Cdnd am atins-o pe obraz cu un deget, sub funingine
a aplruto linie palidi.
murdarl, i-am anunfat pe adulli, dar niciunul dintre
E
-
ei nu a Iuat in seami aceasti problemi.
Din acel moment, mi-a fost greu sa-mi fac ascultate nevo-
ile ,si gnndurile. De asemenea, ciocolata avea si devini greu
de obqinut.
Astfel, sosirea presupusei surori a marcat inceputul unei
perioade chinuitoare, solitare. Mul;imi de oameni (aducdnd
ciocolati de care nu aveam voie sI mI ating) veneau la noi gi
se aplecau as.upra ei sco;dnd sunete ridicole. Cdfiva imi acor-
dau gi mie pufini atenfie, in timp ce ei ii acordau o atenfie de-
plini, exasperant de nemeritati: nu flcea decit si doarmi, sI
plingi gi si provoace schimbiri frecvente de scutece. Pe cAnd
eu puteam citi deja cuvinte scurte, ca si nu mai spun ci vor-
beam fluent gi gtiam tot felul de lucruri interesante: cunog-
team steagurile multor giri, deosebeam cu ugurinqi animalele
sllbatice de cele domestice. in toati casa erau poze driguge cu
mine. Aveam cuno$tinfe, aveam idei, gtiam cine sunt. Eram eu
insumi, o persoanl, iubit de toatl lumea.
Un timp, oricit de dureroasi ar fi fost pentru mine existenla
ei, nu a fost totugi decdt o chestie noui, ca o mobill noui sau
ca o plantl care se ofilegte intr-un ghiveci mare, ceva lingl care
trebuie si ajungi ca si ajungi la mama. Dar cu timpul mi-am dat
seama ci si rimini 9i si fie un obstacol permanent gi ci
avea
iubirea mamei nu va mai atinge niciodati nivelurile pre-sorI.
Nu doar ci s-a insinuat in ceea ce p6ni atunci fusese lumea
mea, dar s-a gi impus - in ciuda faptului ci nu avea un sine -
in centrul ei. in casa noastrl, in viaga mea, in viaga mamei, in

8
 CARTEA VIETILOR MELE

fiecare zi, continuu, pentru totdeauna, ea era acolo, acel non-

eu cu pielea de funingine, celilalt.
sI o extermin imediat ce am avut oca-
De aceea am incercat
zia. intr-o zi de primivari, mama s-a dus sI rispundi la tele-
fon gi a llsat-o cu mine. Tata era incl in Rusia, gi probabil ci
vorbea chiar cu el. A vorbit un timp, in afara razei mele vizua-
le, in timp ce eu priveam minuscula creaturl, cu faga inexpre-
sivi, cu absenga absoluti a vreunui gind sau personalitlgi, cu
evidenta lipsi de substangi, cu prezenfa ei nemeritatl. Am in-
ceput s-o sufoc, aplsind cu degetele mari pe trahee, cum v5-
zusem la televizor. Era moale gi caldi, vie, gi existenga ei era in
miinile mele. I-am simgit gitul sub degete, fremlta de viagi, ii
provocam durere. Brusc, mi-am dat seama cI nu trebuie sI fac
ceea ce flceam, ci nu trebuie s-o omor, pentru ci e sora mea
mai mici gi o iubesc. Dar corpul o ia mereu inaintea gAndului
,si am aplsat inci o clipi, pdni a inceput sI vomite lapte brin-
zit. intr-o fracgiune de secundi, eram ingrozit de posibilitatea
de a o pierde: o chema Kristina, eram fratele ei gi voiam si tri-
iascl s-o iubesc si mai mult. Deqi gtiam cum ii puteam curma
via;a, nu $tiam cum s-o fac si nu moarl.
Mama a auzit-o plingind, a llsat telefonul gi a alergat in
ajutorul ei. A luat-o in braqe, a linigtit-o, a $ters-o de lapte,
a flcut-o sI inspire gi si expire, apoi mi-a cerut o explicalie.
Abia descoperita iubire pentru sora mea gi sentimentul de vi-
novllie aferent nu inlocuiseri deloc instinctele de autoapirare:
am afirmat cu impertinengl cI incepuse sI plingi gi ci ii pu-
sesem mAna la gurl ca sI n-o deranjeze pe mama. In copillrie
am gtiut mereu mai multe decit credeau plringii mei ci gtiu:
mereu am fost pufin mai matur decat puteau ei vedea. In acel
moment, fIrI rugine, mi-am sus{inut bunele intenfii, dublate
de ignoranla biiegelului, as,a ci am fost avertizat gi iertat. Nu
am mai incercat niciodati s-o omor pe Kristina gi am iubit-o
 ALEKSANDAR HEMON

neintrerupt de atunci incoace. Dar nu am nicio indoiali cI un

timp am fost supravegheat indeaproape.
Amintirea acelei tentative de criml este prima in care mi
pot privi dintr:o perspective exterioari gi ceea ce vld este sora
mea 9i eu insumi. Niciodati nu voi fi singur in lume, niciodatl
lumea nu va mai fi a mea.
Niciodatl sinele meu nuva mai fi un teritoriu suveran lipsit
de prezenla celorlalgi. Niciodatl nu voi mai avea toatl ciocola-
ta doar pentru mine.

z. Cine suntem noi?

in timpul copiliriei i4 Sarajevo, la inceputul anilor '7o, con-

ceptul social dominant pentru copii era ralo.Daciaveai cigiva
prieteni, automat aveai o raja, dar de obicei rujo era definiti de
cartierul sau de complexul de clldiri in care locuiai: ne petre-
ceam majoritatea timpului dupi gcoali jucdndu-ne pe stradi.
Fiecare rcjaaveao ierarhie generafional*uelika rajo erau copiii
mai mari, printre ale ciror responsabilitlgi se numlra gi ace-
ea de a proteja malo ruja - copiii mici - impotriva abuzului sau
buzunirelilor de citre alte ra1a. Drepturile copiilor mai mari
includeau supunere deplini, in timp ce mala ro.jc puteau fi tri-
migi oricind si cumpere ligiri, reviste cu femei goale, chiar gi
prezervative sau igi ofereau voluntar capetele practicii nemi-
loase a castanelor din partea ueliko raja: capul meu a fost ade-
sea supus focului de artilerie al nemiloaselor mozzolas. Multe
rujo eral definite gi numite dupi liderul lor, de obicei cel mai
puternic, cel mai mai dur copil. Ne temeam, de exemplu, de
rajalaieiza, alcirei lider, eiza, eraun binecunoscutjclijaS, un
bltlug. In mod normal nu ne intdlneam cu el, pentru ci era
destul de mare cit si fie implicat in diverse glinIrii. Cipltase
o dimensiune mitologici, in timp ce fratele siu mai mic Zeko

10
 CARTEA VIETILOR MELE

conducea operafiunile zilnice de a nu face nimic in mod deo-

sebit. De el ne era cel mai frici.
Rcjc mea era una mai mici gi nu aveam un lider: din plcate,
tofi bliefii nogtri mai mari luau gcoala in serios. Eram definiqi
de locul de joaci dintre cele doui blocuri identice, construi-
te simetric, in care locuiam; ii spuneam Parcul. In geopolitica
cartierului nostru (care atunci se numea Storo stanica - Gara
Veche), eram cunoscugi ca Parkaii.Parcul nu avea doar un tobo-
gan, trei leagine, o groapl cu nisip, un carusel, ci gi binci, pe
care le foloseam pe post de porfi cind jucam fotbal. Mai impor-
tant, erau acolo pi tufigurile care constituiau logc: bazanoas-
tri, locul in care puteam sclpa de cotropitoare a raja alui eiza,
in care adunam lucruri furate de la piringi sau gterpelite de la
algi copii, mai slabi. Parcul era domeniul nostru de drept, teri-
toriul nostru suveran, in care nu avea voie niciun strlin, nu mai
vorbesc de membrii altor raja orice intrus era supus unui atac
represiv. O datl, am dus o campanie de succes impotriva unei
gigti de adolescengi care s-au gindit in mod eronat cd.Parcul e
un loc bun de fumat, biut gi pipiit. Am aruncat in ei cu pietre
gi cocoloage de hirtie cu nisip ud, ne;am repezit cu tofii la cei
izolaqi, rupindu-le de picioare nigte bege lungi, in timp ce igi
agitau neajutorafi brafele scurte. Citeodati, alte raja incercau
sI invadeze qi si preia controlul asupra Parcului gi atunci ince-
pea rizboiul: capete sparte, vinIt5i, fiecare dintre noi riscind
sI fie grav rinit. Doar atunci cind Zeko gi ai lui - nemesisul
nostru cel mai puternic - au venit in Parc, a trebuit sI batem in
retragere gi si-i privim€um se dau in leaglnele noastre gi pe
toboganul nostru, cum se piqi in nisipul nostru gi se cacl in
boschegii nogtri. Tot ce puteam face era sI ne imagindm o rdz-
bunare nemiloas5, plasati intr-un viitor nedefinit, dar sigur.
Acum am impresia ci, atunci cind nu eram la gcoali sau
nu citeam o carte, eram implicat in cite un proiect colectiv in
rojamea.ln afari de protejarea suveranitlgii Parculuisi purtarea
 ALEKSANDAR HEMON

diverselor rizboaie, petreceam timp unii acasi la ceilalli, fE-

ceam schimb de benzi desenate 9i ab$bilduri cu fotbaligti, ne
furigam cu tofii in cinematograful din apropiere (Kino Arena),
luam masa cu familiile celorlalqi si mergeam la zilele de nas,-
tere ale tuturor. Loialitatea mea era in primul rind pentru rajo
gi orice alti afiliere colectivi era complet abstractl gi absurdi.
Da, eram togi iugoslavi gi pionieri gi ne iubeam cu togii socia-
lismul gi gara gi pe fiul ei cel mai mire;, maregalul nostru Tito,
dar nu ag fi plecat la rd,zboi gi nu ag fi incasat lovituri pentru as-
tea. Celelalte identitiqi ale noastre, de exemplu etnia fieciruia
dintre noi, erau cu totul irelevante. Eram con$tiend de identi-
tatea noastri etnici doar prin prisma obiceiurilor demodate
ale bunicilor nogtri, fantastic de diferite de operagiunile noas-
tre cotidiene, ca sI nu mai vorbim de lupta impotriva opresiu-
nii lui Zeko 9i a gigtii lui.
Intr-o ziam fost cu aproape tofi cei dinralalazi:uade nag-
tere a lui Almir. Almir era ceva mai mare decit mine gi, astfel,
o autoritatd in multe lucruri despre care habar n-aveam, inclu-
siv proprietlgile explozive ale azbestului, ciruia ii spuneam vati
de sticll, gi la care el avea cumva acces nelimitat. O datl m-am
ghemuit in mod repetat in timp ce el arunca o mnnl de vati de
sticli inveliti in hArtie, ca o grenadl de m6.nl, promipnd o ex-
plozie care n-a mai venit. Almir era indeajuns de mare ca sl-i
placi muzica rock, aga cd,laziualui a pus Bijelo Dugme, trupa
rock din Sarajevo care la acel moment ii speria de moarte pe
plrinlii nogtri cu pletele gi muzica lor antisociali, antisocialis-
tI gi idioati. In afarl de asta, a fost o zi de nagtere obignuiti:
am mincat sandviEurile, am blut sucurile, l-am privit pe Almir
cum sufli in luminlri, i-am dat cadourile.
De ziua lui, Almir era imbricat ingrijir, biiefegre, cu un pu-
lover de ldnl cu dungi portocalii gi negre, pufos gi cumva stri-
lucitor: hainele noastre in Iugoslavia socialisti erau categoric
mohorite. Puloverul acesta clar aparfinea unui alt spafiu, aga

12
 CARTEA VIETILOR MELE

ci am intrebat de unde il are. E-adus din Turcia, a spus. La care

eu am rispuns zeflemitor: ,,Deci egti turc." Ar fi trebuit si fie
amtJzant, dar nimeni n-a ris; mai riu, nimeni n-a luat-o ca pe
o glumi. Ideea mea fusese ci un pulover striin il face un fel de
striin, o tachinare posibill tocmai pentru ci era incontestabil
gi manifest neadevirat5. Gluma eguati a schimbat complet at-
mosfera petrecerii: spre marea mea surprizi, Almir a inceput
si pldngi in hohote, in timp ce tofi mi priveau mustrltor. I-am
implorat si-mi dea voie sI le explic ce-am vrut si spun, gi.cum
nu mi-au dat sau n-au putut sI-mi dea, am incercat si le explic
gluma, afundindu-mi gi mai mult. Nu voi trece acum prin toa-
te etapele afundlrii in dezastru: in scurt timp, petrecerea era
gata; tofi au plecat acasi gi toqi au $tiut ci eu am stricat-o. Sau
cel pugin aga mi-o amintesc, cu vinovi;ie.
in consecingl, plringii mi-au explicat ci turc era (s,i incl
este) un termen peiorativ, rasist pentru un musulman bosni-
ac. (Peste ani aveam si-mi amintesc de aceasti insultl a mea
nechibzuitl urmirind filmarea cu Ratko Mladi6 vorbind in faga
unei camere sirbe despre intrarea in Srebrenica: aceasta este
cea mai recenti victorie in rizboiul de 5oo de ani impotriva
turcilor, a spus.) Dupi ziua lui Almir, am invi;at ci existS. cu.
vinte ca turc. Mai mult, pirea ci toati lumea gtia asta, in afari
de mine. Ceea ce-am spus l-a instrriinat pe Almir, l-a fEcut si se
simtl exclus din grupul din care se presupunea cI fac parte in-
dubitabil, indiferent despre ce grup era vorba. Dar gluma mea
ar fi trebuit si fie despre superficialitatea diferengei; fhceam
parte din ace eaEi roja, luptaserlm in atdtea rdzboaie impreuni,
dar puloverul a marcat o diferengl evanescentl, instantanee.
Almir putea fi luat peste picior tocmai pentru cI - evident - nu
exista o diferengi esen;iali, de durati, intre noi. Darin momen-
tulin care arigi cu degetul o diferenli, intri, indiferent cngi ani
ai, intr-un sistem deja existent de diferengiere, intr-o regea de
identitlgi, toate pini la urml arbitrare gi firl nicio legiturl

L3
 ALEKSANDAR HEMON

cu intenfiile tale, flri si reprezinte niciuna propria ta alegere.

in momentul in care instrdinezi pe cineva, teinstrdinezi pe tine
insufi. Cind am atras atengia prostegte asupra diferengei ine-
xistente dintre Almir gi noi, m-am autoexpulzat din raja mea.
Din picate, maturizareapresupune gi si dezvolli loialitiqi
fagl de abstracgiuni: statul, nagiunea, ideea. lgi declari supu-
nerea, iqi iubegti liderul. Trebuie si te disciplinezi si recunogri
gi si-!i pese de diferenge, trebuie si fii instruit cu privire la ce
egti cu adeudrct, trebuie si invegi cI generagii intregi de morfi gi
realizirile lor incomprehensibile te-au frcut ceea ce egti, tre-
buie sI-gi definegti loialitatea fagi de o comunitatebazatdpe
o abstracpiune care igi transcende individualitatea. Astfel, raja
este greu de menginut ca unitate sociall, loialitatea fafi de ea -
fagi de acel ,,noi" atat de concret incit (inci) pot intocmi o lis-
ti cu toate numele care o constituiau - nemaifiind acceptabill
ca angajament profund.
Nu pot fii sigur ci insulta mea a fost direct legatl de faptul
cI rizboaiele gi zilele de aur ale suveraniti;ii noastre asupra
Parcului s-au incheiat la scurt timp dupi aceea.Laun moment
dat toate conflictele cu celelalte mja s-au rezolvatprin fotbal,
la care nu eram tofi buni. Pe Zaka gi ai lui tot nu-i puteam bate,
pentru cI aveau puterea de a hotlri cind era fault sau gol. Nu
indrlzneam sl-i contrazicem gi, c6nd inscriam noi, golul era
intotdeauna anulat.
Cit despre Almir, el nu juca fotbal indeajuns de bine gi a
inceput sI asculte din ce in ce mai mult Bijelo Dugme, o trup5.
pe care aveam s-o ur5.sc mereu. CurAnd, a ajuns la acel moment
din viagl in care fetele au devenit accesibile. A inceput sI ducl
o viafl diferiti de vietrile copillriei noastre, devenind cineva
mult diferit cu mult inainte ca noi sI ajungem acolo. Nu gtiu
unde este acum sau ce s-a intimplat cu el. Nu mai aparfinem
de mult acelui ,,noi".

L4
 CARTEA VIETILOR MELE

3. Noi versus ei

ln decembrie 1993, plringii 9i sora mea au ajuns ca refugiagi in

Hamilton, Ontario. in primele doul luni, pirinqii mei s-au dus
la cursuri de englezi, in timp ce Christina a lucrat la Taco Bell,
un furnizor de fast-food etnic, pe care ii plicea si-l numeasci
Taco Hell. Lucrurile au fost foarte complicate pentru ei, avind
in vedere limba pe care nu o vorbeau, gocul mutlrii gi clima ex-
trem de neprietenoasl cu interacgiunile umane intdmplltoare
gi calde. Pentru piringii mei, gisirea unei slujbe a constituit o
acgiune insplimdntitoare de proporfii majore, dar Hamilton
este un orag metalurgic plin de imigrangi, in care numerogi lo-
cuitori sunt canadieni la prima generagie gi, astfel, prietenogi gi
ingelegitori cu noii lor compatriogi. Destul de curind, pirinqii
mei gi-au gisit de lucru: tata la o ogelirie, mama, ca adminis-
trator intr-un bloc imens, in care majoritatea locatarilor erau
niscugi in stri.inltate.
Dar, in citeva luni, pirin;ii mei au inceput sI contorizeze
diferenqele dintre noi gi ei: noi, bosniaci sau ex-iugoslavi, ei, pur
canadieni. Acea listl a diferengelor, teor€tic infinitI, includea
lucruri ca smintina (smintina noastri, milerum, era mai cre-
moasl mai gustoasl 9i mult mai buni decit a lor), znmbetele
gi
(ei zimbesc, dar nu din suflet), bebelugii (ei nu-qi infofolesc be-
belugii pe ger cumplit), plrul ud (ei ies afari cu pirul ud, expu-
nindu-se prostegte riscului de inflamagie cerebrali letall), hai-
nele (hainele lor se destraml dupi citeva splllri) etc. PIringii
mei, desigur, nu erau singurii obsedagi de diferenqe. La ince-
putul rezidengei canadiene, viala lor sociali constain principal
din intXlnirea cu oameni din vechea garl gi discutarea diferen-
;elor observate. O dati l-am ascultat pe un prieten de familie
care se poate spune cI era uluit de diferengele de substrat care
decurgeau din observaqiacd.noud ne place sI inlbugim minca-
rea (sarmc fiind un exemplu perfect), in timp ce ei o prijesc in

15
 ALEKSANDAR HEMON

ulei gi o gitesc imediat. inclinagia noastri citre inlbugire era

expresia dragostei pentru mincare gi, prin extensie gi evident,
a dragostei pentru viaqi, in timp ce ei nu gtiau cu adevirat si
trliasci, ceea ce ducea la diferengaultiml, transcendent ali.: noi
aveam suflet, ei, nu. Faptul ci - chiar gi dacl analiza preparirii
minclrii avea vreun sens - ei nu erau deloc interesagi nici sI
comiti. atrocitili gi cI noi eram in mijlocul unui rizboi brural,
sAngeros, care sub nicio formi nu putea fi interpretat ca dra-
goste de viagl, nu il punea deloc de ginduri pe bunul analist.
In timp, piringii mei au incetat s5. analizeze compulsiv di-
ferenfele, poate pentru cI pur gi simplu rimiseseri flri exem-
ple. imi place sa cred ci a fost datoriti integrlrii sociale gi, nu
mai pu;in, faptului ci de-a lungul anilor familia s-a extins prin
mai multe imigriri gi c"asitorii gi procreiri ulterioare, astfel in-
cit acum include un numir semnificativ de canadieni nativi, pe
lingl togi cei naturalizagi. A devenit mai greu si vorbim despre
noi gi ei acum, ci ne-am intilnit gi cisitorit cu unii dintre ei:
acuitatea si insemnitatea diferengelor au fost mereu condiqio-
nate de absenla contactului gi proporlionale cu distanga. Puteai
teoretiza despre canadieni doar dacl nu gtiai si interacgionezi
cu ei, pentru cI atunci vehiculele comparatiilor erau canadie-
nii ideali, contraproiectianoastrd exacti. Ei erau non-noi, noi
eram non-ei.
Motivul principal pentru aceasti diferengiere teoretici
spontanl a fost inridicinat in doringa piringilor mei de a se
simgi acasi, acolo unde pofi fi tu insugi, pentru ci togi ceilalgi
sunt gi ei acasl, la fel ca tine. In situagia in care piringii mei se
simqeau dezridlcinagi,si inferiori canadienilor, care erau mereu
acasl, comparafia constanti era o modalitate de a se egalizacu
ei retoric. Putem fi egali cu ei pentru ce ne putem compara cu
ei; 9i noi aveam un acasi. Obiceiurile noastre erau la fel de bune
ca ale lor, dac5. nu chiar mai bune: vezi smlntina sau inlbusirea

t6
 CARTEA VIETILOR MELE

filozofrcipentru sorma. Casi nu mai spun cI nu ne inlelegeau

niciodati glumele sau cI glumele lor nu erau deloc amuzante.
Dar autolegitimarea instinctivl a plrinfilor mei putea fi doar
colectivi, pentru ci asta aduseseri din vech ea1atl, in care sin-
gurul mod de legitimitate sociall insemna si apar;ii unei colec-
tivitl;i identificabilei: o ro-io mai mare, chiar daci mai abstractl.
Nu a ajutat nici faptul ci nu aveau la dispozigie o alternativl -
sI spunem, sI te definegti gi si te identifici pe tine insufi ca
profesor -, deoarece via;a profesionall sau cariera remarcabi-
lI se dezintegrase odati cu mutarea.
Este ciudat cI nevoia de autolegitimare colectivi igi face
loc cu uquringi in biagele fanteziei neoliberale a multicultu-
ralismului, care nu e altceva decit visul multor altora de a trii
impreuni, bucurogi sI tolereze gi sI invege. Astfel, diferenge-
le sunt cu adevlrat necesare pentru sentimentul apartenenfei:
atita vreme cit gtim cine suntem gi cine nu suntem, suntem la fel
de buni ca ei. in lumea multiculturali existi o mul;ime de ei,

ceea ce n-ar trebui sI fie o probleml atita timp cit stau in inte-
riorul perimetrelor lor culturale, loiali propriilor rldicini. Nu
existl o ierarhie a culturilor, decit dupl nivelurile de tolerangl
ale unei culturi care, intimplitor,'menqine democragiile occi-
dentale mult deasupra celorlalte. $i acolo unde nivelul de tole-
rangi este ridicat, diversitatea poate fi sirbltoriti gi mincarea
etnicl care iqi lirgegte orizonturile poate fi exploratl (Bine agi
venit la Taco Hell!), asezonati cu puritatea exoticl a celorlalgi.
O doamni americani drlguqi mi-a spus o dati cu toatl serio-
zitateat,,E-aga frumos si fii dintr-o alti culturl", de parcl ,,altI
culturl" ar fi un arhipelag in Pacific, neatins de neajunsurile
civilizaqiilor avansate, regat al multor spa-uri vindecitoare pen-
tru suflet. Nu m-am indurat si-i spun cI sunt deseori dureros
gi uneori fericit de complicat.

L7