O moarte care nu dovede?

te nimic de Anton Holban

Fericirea a fost mare cnd mi s-a dat prilejul sa plec la Paris! Scopul copilariei mele se realiza. Aveam sa strabat n fine eu nsumi toate ungherele prin care ma or ientam cu u?urin?a cu mintea ?i unde plasasem numai cu imagina?ia sute de romane a caror ac?iune se petrecea acolo. Palpitnd de bucurie, studiam, alaturi de Irin a, ghidurile, har?ile, car?ile explicative. O purtam cu mine prin magazine, pe l a lega?ii, pe la birouri de bilete de tren, perorndu-mi toate planurile. Ziua plecarii sosi, ?i ma conduse la gara. Trenul mai avea 20 de minute pna la pl ecare, ma instalasem bine ?i acum nu ?tiam ce sa-i vorbesc. (Poate pentru ca ma obseda ideea ca despar?irile trebuiesc ntovara?ite de suspine ?i de vorbe.) ?i am schi?at o teorie: ntotdeauna nainte de a te despar?i de cineva drag nu te pricepi sa-i vorbe?ti, tocmai pentru ca ai prea multe de spus . mi scuz am astfel uscaciunea din momentul acela? Sau era un mijloc sa ma lini?tesc, vaznd -o indiferenta? n orice caz, sarbezi eram amndoi (poate ca din cauza lumii care ne mpiedica) ?i des par?irea n-avea nimic din tragediile de odinioara, din fiecare seara. Pe obrazul rece pusei o sarutare scurta, iar gura ei nici nu ma atinse. Apoi trenul porni. Am uitat repede motivele de griji pe care le lasasem. Traiesc din surprize, ?i s eara adorm istovit de atta goana prin muzee ?i pe strazi. De la Irina mi vin scrisorile la data fixa, a?a cum hotarsem acasa. i raspund con?t iincios, dar grabit, cu gndul n alta parte, vorbindu-i de lucruri care probabil no intereseaza. De pilda, ntr-o scrisoare nu i-am spus dect de Sainte-Chapelle. Des pre mine ?i despre dnsa nimic, doar un draga la nceput ?i sarutari la urma. A?a ?i scr u ndragosti?ii ?i acestea sunt mijloacele de a ntre?ine focul nestins? A trecut o luna ?i ma gasesc ntr-un amurg n Jardin du Luxembourg. E minunat, soarele abia a apus, seara coboara armonios, pe pomi, pe flori, pe ba zinurile cu apa cu reflexe ro?cate. Singur, mpreun minile, ndrept ochii spre cer ?i ma rog: Doamne, te vizitez rar, dar sunt acum a?a de fericit ca vizita mea e obligatorie, orict de neatent ai fi Tu fa?a de to?i, sau numai fa?a de mine. Gra?ie ?ie, poat e, via?a mea este n perpetua transformare. Surprizele mi mpodobesc orice moment cu noi prilejuri de mbatare... mi simt corpul sanatos ?i sprinten, nici un defect la ma?inaria complicata, iar m intea o pot ndrepta dupa voie, nspre descoperirile cele mai subtile. Ai mboga?it lu mea ca ochii ?i urechile sa fie n ve?nica ncntare. Sunt aproape complect fericit. T oate nemul?umirile de odinioara au disparut, poate pentru ca am exagerat creznduma iremediabil bolnav, indiferent de motive. Numai o singura nemul?umire. Am lasat acasa o fata care ma iube?te. Nu e frumoas a, ?i ochii mei au obosit repede ndreptndu-se spre silueta ei bicisnica. Nu e sava nta, ?i am ostenit vorbind singur, inutil ?i ridicol. Nu e bogata ?i mi-ar ngreui a mersul purtnd-o pe umerii mei, ca melcul cocioaba. Dar e ndragostita, caci pentr u dragoste nu e nevoie de minte, de frumuse?e sau de bani. Am sim?it-o ca traie? te numai din gndul la mine, ca singura s-ar usca ntocmai ca o floare neudata. Doamne, fa sa-mi recapat libertatea... Cum, nu ai putea pricepe dect Tu, cu price perea Ta savanta. Eu nu sunt n stare de nici o hotarre." Cum au trecut trei zile, ?i cum n-am primit scrisoare de la Irina, dupa obicei, am telegrafiat: Ecrivez. Comprends pas votre silence." Telegrama mea a ramas, dupa o saptamna, fara raspuns. O nelini?te brusca mi-a alu ngat calmul ?i mi-a uscat curiozitatea pentru frumos, pe care o socoteam inepuiz abila. Rugaciunea mea de acum cteva zile mi se pare fara sens, sau eu acum sunt f ara sens, caci nea?teptata era tulburarea care ma stapne?te. ncerc sa ma gndesc pre cis la Irina, ca sa pot gasi explica?ia probabila (lasnd la o parte vreo fatalita te a naturii extravagante). Poate ca ma enerveaza mai mult faptul neputin?ei log icii mele dect motivul nsu?i al ntrzierii scrisorii. Cum? Sa nu pot deduce ce ar fi n stare sa faca Irina n lipsa mea, dupa ce am trait at?ia ani n preajma ei ?i, chiar daca nu m-am ocupat special s-o analizez, totu?i o cunosc, fatal, destul de bin e? Sa ma gndesc la sarutarile disperate din fiecare seara... dar ?i la sarutul re

ce de la urma... A evoluat poate? nsa mi-aduc aminte de marturisiri tandre care s -au petrecut n ultimul timp. ?i apoi mai sunt attea probe care se contrazic n timp, sau, chiar cu n?elesuri inverse, se suprapun. Ca sa fiu sincer, nu pot afirma nimic. Cu ct ma gndesc mai mult cu att se multiplic a detaliile ?i vad mai pu?in clar. E dureros ca sufletul omenesc este a?a de lip sit de consisten?a. ?i cu groaza vad ca se poate ca Irina sa fi luat hotarri exag erate sau attea altele intermediare. Se poate, admi?nd posibilita?ile cele mai extreme, sa se fi omort pentru mine sau sa se fi maritat pentru un altul. Cnd am cunoscut-o, eram tnar de tot, abia intrasem la Facultatea de litere. Aveam toate defectele tinere?ii. Ma credeam frumos ?i ntrziam bucuros la oglinda, unde mi variam mereu pozele, printre care buza rasfrnta mi se parea un semn sigur de dis tinc?ie. mi schimbam hainele de mai multe ori pe zi, ma pudram ?i dadeam chiar cu ro?u. Ma comparam cu ceilal?i studen?i, ma gaseam cel mai bine ?i, n dragoste, s uccesele mele mi se pareau indiscutabile. Totu?i, pna atunci, aventurile fusesera foarte vagi. O timiditate dezastruoasa ma oprea sa fac primul pas, sa ndraznesc sa ma apropii de o fata fara recomanda?ie prealabila ?i ndelungi preliminarii, ti miditate care vedeam cu ciuda mi ntrzia planurile, nsa n acela?i timp ma ?i consola: puneam pe seama ei singuratatea mea. Dar am izbutit cu ncetul sa am cuno?tin?e. V orbeam cu toate fetele urte. Curios, ca sa intru n vorba cu ele, nu sim?eam nici o emo?ie. Voiam sa fiu ncntat cu orice pre?, ?i la nceput n-am bagat de seama ca, n d efinitiv, eram tot a?a de singur. Fa?a de o urta eram incapabil sa ma angajez n vr eun fel. Priveam nsa din fundul amfiteatrului ?i ma felicitam ca lipsea nca pu?in ca sa cunosc pe toata lumea. Un grup de trei fete, ndeosebi, mi se parea intangibil. Erau mereu mpreuna, fara amestec printre ceilal?i, vioaie, grabite, surzatoare, pr icepndu-se, mi se parea, sa fie politicoase fa?a de to?i ?i n acela?i timp distant e. U?urin?a cu care se strecurau prin lumea multa, siguran?a gesturilor ?i totu? i singuratatea lor ma impresionau, ?i atunci o ambi?ie m-a strabatut: cuno?tin?a lor nu mergeam mai departe ar fi o dovada a importan?ei mele. Dar nu ?tiam cum sa ncep. nceputul mi se parea totdeauna extrem de dificil. Ma temeam ca prima mea mi?care sa nu fie ridicola. nclinat de pe atunci la neurastenie, gaseam un motiv bun de chin. ?i exclamam ridicol ridicol pe care-l credeam atenuat, deoarece mi d am seama de prezen?a lui: Nu voi fi niciodata un don Juan!" Le examinam tot timpul pe cele trei muze, n grup ?i, uneori, pe cte una, fara sa l e disting la nceput bine ?i fara sa am vreo preferin?a. Pe atunci mi se parea ca semanau ntre ele. Dadeam fiecareia aceea?i importan?a ge nerala de culoare, mi?care ?i zgomot. Din imaginea tuturor trei se ntregea o sing ura fiin?a noua. Dect sa aleg n parte, preferam jucaria ntreaga. Cu vremea am auzit cum le cheama. Maia era mai blajina, mai umila. Dudu surdea fa ra ntrerupere cunoscu?ilor ?i necunoscu?ilor, strecurndu-se gra?ios prin mul?imea care se grabea ntotdeauna sa-i faca loc. Irina era mai greu de definit. Odata s-a a?ezat, singura, n apropierea mea. Gatita ntr-o rochie de matase scurta, i ie?eau picioarele sub?iri, interminabile, pe care ?i le legana pe rnd, fara sfiala, ca o persoana care n-ar sim?i nici cea mai mica nedumerire printre streini, cu minile fara mneci n mnu?i lungi, cu fa?a pudrata prea mult. A fost ntrebata ceva de profes or ?i a raspuns cu un glas melodios, cu un timbru u?or, tremurator, fran?uzesc. Raspunsul, cu toate ca nceti?or, era dat fara ezitare, ntreg, explicit. nsa cu tot glasul fran?uzesc ?i sigur, picioarele dezvelite ?i fardul mi se parusera exager ate. ?i n alta sala, n aceea?i zi, impresie diferita. Pe nea?teptate o zarii la spatele meu. ntr-o bluza alba, capul ei mi se paru mic, cu parul, din cauza caldurii, ud de transpira?ie ?i caznd n la?e sarace, fa?a umflata ?i moale, genele aproape ine xistente, nasul crn, din?ii sub?iri ?i interminabili. n fa?a nensemnata?ii ei am fost satisfacut ca de un c?tig personal. Vioiciunea ?i prestan?a ei de odinioara ma umilise. ?i ntr-adevar, la o ntlnire pe scara mare a Universita?ii ea urca, eu coboram cu tot aerul ei seme?, nfoindu-ma n hainele mele noi, i-am aruncat o privire ncrezatoare n acele ce vor urma. Curaj m are pentru sfiiciunea mea obi?nuita.

Cuno?tin?a se facu ntr-o zi ntmplator, din nimic. O excursiune studen?easca la Curt ea de Arge? cu ni?te camarazi neprieteno?i ?i abia cunoscu?i ne-a apropiat. Acol o, n fa?a mamaligu?ei cu brnza ?i a cepei, ne descoperiram amndoi mofturo?i (sau ca facea pe mofturoasa ca sa-mi placa). Amndoi nu reu?iram, ca ceilal?i, sa ne culc am imediat. Dupa o ezitare, n urma propunerii mele, se hotar sa mearga cu mine pri n noapte. Din urma, o amica ne vesti stupid: Bine, o sa va spun mine domnului prof esor!" Porniram n ntuneric ?i coborram la Arge?. Era lini?te, aerul curat, copacii lasau u mbre lichide. Arge?ul tremura sprinten, luminnd argintiu pietricelele. Atmosfera poetica, amndoi singuri, abia sco?nd cte o vorba. Ne sim?eam aproape. ?i atunci un regret m-a chinuit: n-o cuno?team mai bine ca sa am curajul unei sarutari. Dupa cum se vede, pe atun ci aveam gustul armoniei oricarui fapt. Preliminarile amorului trebuiau sa aiba o durata hotarta. Orict de nea?teptata ar fi fost o sarutare atunci, dupa un a?a de pu?in timp de c uno?tin?a (era tnara ?i, cu tot fardul, nu-i banuiam experien?e sentimentale), cr ed ca ar fi fost bine primita. O exclamare acolo, n noapte, n singuratatea noastra , departe de trg, ar fi fost ridicola. Dar am preferat sa ne ntoarcem, nu prea trzi u, ca sa nu ne speriem complect vecinii, trecnd pe lnga o pravalie luminata, fara sa am curajul sa cumpar ceva de mncare, de frica sa nu par greoi, tulburndu-ma o f oame teribila, la care, cu tot amorul ?i poezia Arge?ului, ma gndeam tot timpul, ?i astfel mi-o exageram. Pe drum, aducndu-mi aminte de amenin?area camaradei, o nv a?ai o minciuna (ca ?i cum ar fi fost nevoie sa ne scuzam fa?a de cineva!): Mine v ei spune singura domnului S. de plimbarea noastra nocturna. Astfel paralizezi or ice aluzie rautacioasa." n trenul care ne ntorcea mai trziu acasa, amndoi, lnga fereastra, ne ntreceam sa prind em din fuga frunzele copacilor apropia?i, cu exclama?ii, bucurii ?i regrete copi lare?ti ?i, ca din ntmplare, ne atingeam minile. De pe banca din fa?a, profesorul S . deschidea vag pleoapele lasate greoi, ?i ne zmbea amuzat de vreun vis scurt sau de aventura ce se nnoda, n fa?a lui, tot mai puternic la fiecare stlp de telegraf. Am continuat la Bucure?ti conversa?iile lungi ?i nensemnate fara sa ne fi facut v reo marturisire anume, dar sim?indu-ne complici. Gaseam ntre noi asemanari care ne apropiau: eram pripi?i ?i dezordona?i. Observa? ia o facu Dudu: Ce nostimi ?i identici sunte?i cnd va vede cineva de departe!" Parerile asupra ei mi se schimbasera mult. O priveam cu un aer de u?oara superio ritate. Nu mai eram impresionat de vreun aspect de-al ei. Odata o fata o ntrerups e cu o voce ragu?ita ?i ntrebuin?nd mul?i la dracu n vorba. Sora mea Elena , prezinta I ina fara sa ncerce cu timbrul vocii sa o scuze. Altadata, Irina facea planuri pentru viitorul nostru, fara sa ma numeasca pe fa? a. O sa ma scol trziu, sa mi se aduca la pat cafeaua cu lapte." Orice socoteala de via?a tihnita mi s-a parut totdeauna ridicola, burgheza, cu t oate ca personal am fost un burghez care se nspaimnta la prima noapte nedormita. T otu?i, n-am protestat, probabil dintr-o mica perversitate: ma apropiam mai mult de ea, aveam mai multe drepturi, fara ca n schimb sa-i fagaduiesc ceva anume. Con ?tiin?a era lini?tita. Dar poate ca ma ponegresc acum ?i nu-mi mai aduc bine ami nte. n orice caz, Irina poate ca a luat totul ca o aprobare. Vacan?a mare venise. Toate aceste se ntmplasera foarte repede, ?i dupa attea nedume riri de o iarna ntreaga, explica?iile asupra caracterului ?i a aspectului Irinei se rezolvasera de ndata. Nu mai aveam curiozita?i. Dudu ?i Maia nu ma mai interes au. Tot grupul mi se clarificase de ndata ce cuno?team bine o parte din el. Eram, de fapt, foarte ncurcat, nencrezator ntr-o legatura definitiva. n schimb, mi pierdea m timpul ?i-mi limitam inutil probabilita?ile de succes pentru mai trziu. Creznduma aranjat nimeni nu s-ar mai fi gndit la mine. Se faceau ?i glume, iar camarazii m ei mi se parea nu ma invidiau prea mult. Aveam ?i remu?cari. Ma sim?eam vinovat fa?a de speran?ele pe care o lasam sa ?i le puie n mine. Tragic nceput pentru un don Juan... Dar era prea trziu sa ma opresc n drum. N-a? fi avut curajul ?i mi-ar fi parut pre a umil sa provoc o explica?ie sincera. Ca sa fiu drept, ma obi?nuisem cu via?a m ea noua ?i-mi era frica sa nu ramn iar singur. Acum, Irina nu se mai sfia sa ramna tot timpul cu mine, inventnd amndoi minciunile

cu care trebuia sa-?i explice ntrzierile acasa. Dar mereu nimic ntre noi. Rude, cuno?tin?e, profesori, examene... Cteodata, ntr-o aglomera?ie o strngeam pu?in de mna, acesta mi era tot curajul. ntr-o zi mi spuse: Sa nconjuram strada. S-ar putea sa vad pe cineva de acasa." Atmosfera periculoasa, care nsa nu se nregistra prin nici un semn. Nu mai ?tiu, de-atunci e vreme multa, sa reconstitui fiecare zi n parte, acum mi se par toate la fel, probabil nsa ca era o adncire perpetua. Obi?nuin?a ne ajuta fara voia noastra. Vacan?a veni tot atunci. Trebuia sa plec n strainatate pentru cteva luni, ?i acolo aveam timpul tuturor reflexiilor. Aveam prilejul de a nceta aventura mea. Prea p ierdusem timpul... Nasul scurt al Irinei ma persecuta. mi aduceam aminte de drumu rile lungi pe strazile margina?e, apoi de toate descoperirile asupra cuno?tin?el or ei simple; mai ales o vorba de a tatalui meu ma convinsese: Cine era ur?ica cee a cu care te-am vazut pe strada?" De ar fi zis urta nu m-ar fi impresionat a?a, l-a? fi numit numai rautacios. Ur?ica av ea o impresie de adevar care ma umilea. ncercai astfel de la Berlin sa raspund to t mai rar (totu?i raspundeam!) la scrisorile Irinei, care veneau tot mai dese. S cria la ntmplare, fara virgule ?i puncte (o ironizam mai trziu ca scrie genre Mallar m ), nseilnd laolalta tot felul de idei care-i alergau prin cap. Din n?elesul lor gene ral, trageam concluzia ca ma iube?te la nebunie ?i ca se plictise?te singura. E u?or de nchipuit, gaseam toata istoria stupida. La ntoarcere, nu am cautat s-o v ad la nceput. M-a zarit ntr-o seara de la plafonul Operei. Era cu familia, pe care n-o vazusem n complectul ei pna atunci... Domnule Sandu, ma a?tepta?i la ie?ire, nu-i a?a? Am disparut la ie?ire, dar am ntlni t-o mai trziu. Era fatal n trgul Bucure?tilor, ma mir cum nu prevazusem de la nceput . ?i dupa cteva repro?uri ?i dupa scuze de ale mele pocaite (ma scuzam fa?a de mi ne, interpretnd ndoielnic morala nu vreau s-o fac sa sufere , cu toate ca nu-mi luam nici o obliga?ie pentru mai trziu: de fapt, eram la? ?i foarte plictisit de singu ratate), plimbarile ncepura mai nti pe strada principala ?i apoi pe din dos ?i disc u?iile despre familie ?i despre rochii; ?i apoi, intr-o seara de luna plina, sar utarile nebune cu tot felul de demonstra?ii din partea ei. ?i apoi zilele identi ce: ntrzieri pe uli?e, sarutari la ntuneric... Despar?irile zilnice se faceau tot m ai greu. Trebuia multa imagina?ie ca sa-?i explice acasa ntrzierile. ncepuse sa plnga n fa?a tramvaiului, ?i asta n fiecare seara. Lumea se uita curios la noi ?i mie mi era ru?ine. Acasa, din pricina ntrzierilor, d adeam na?tere la ironii, ?i eu nu puteam suferi ironii pe seama mea. ?i timpul t recu la fel, plictisindu-ma, dezgustat de mine, regretnd succesele la care renun? asem ?i deseori avnd remu?cari. Ma obicinuisem nsa, ?i astfel eram zilnic cu ea. Nu mai cautam minciuna cu care s a ma sustrag. Vazndu-ma incapabil sa iau vreo hotarre, eram ?i mai nenorocit. Ca s a nu pierd timpul, ncercai sa vorbesc cu ea de pictura sau literatura, subiectele care ma interesau ori?icnd. i dam sa citeasca volumele pe care le studiam n acela?i timp, ?i discutam mai pe u rma impresiile. De fapt, eu mi spuneam parerile, iar Irina aproba. Aproba nsa cu a ?a vioiciune, ca nu-i mai sim?eam rolul subordonat. ntre timp, la vacan?a Craciun ului, am mai ncercat o despar?ire definitiva. ntr-o scrisoare am avut curajul sa-i spun multe. i aratam ca nu-i pot promite nimic pentru viitor, ca aveam de gnd sa-mi pastrez to ata via?a independen?a. Am gasit-o la scoborrea mea din tren, mititica, nfrigurata n paltonul sub?ire, neavnd curajul sa-mi iasa nainte, cer?ind cu privirea o vorba buna. Ce mila am avut de dnsa atunci! Cum ma socoteam o bruta pentru toate planur ile mele viclene! O luai strns de mna ?i merseram kilometri fara sa ne spunem nici o vorba. ?i ma chinuiam: Ce trebuie sa fac, Doamne, ce trebuie sa fac? Ma durea a cum supararea ei, frigul care o razbea ?i nu ?tiam cum s-o lini?tesc. Voi fi iubi nd-o! Privind-o ntreaga, sim?eam ca mi-e draga. Am promis la urma ca s-o mbun: Fac t ot ce vrei! ?i apoi iar plictiseala ?i ndoieli. I-am repetat: Nu ma voi nsura, dar v ei fi prietena mea cea mai buna!" Cnd o sim?eam mai mhnita, cautam s-o entuziasmez asupra frumuse?ii naturii cu teor ii fantastic de naive: E?ti o intelectuala, vom citi, vom discuta!" Cu toate ca nu vedeam nici un sfr?it pentru mai trziu, nu-mi mai faceam iluzia ca

e posibila o ntrerupere brusca. mi dam seama, n sfr?it, ca nu eram n stare de nici o hotarre definitiva. Ma resemnam cu gndul ca nu mi-am sacrificat dect prezentul (cu toate ca nu vedeam nimic pentru viitor, ?i ncetarea iubirii ei sau renun?area mea mi se pareau oribi le). Prezentul, nsa, vedeam, era cu desavr?ire sacrificat. Nu mai puteam spune nic i un cuvnt altei fete fara sa ntmpin lacrimile Irinei. De altfel, nu ma mai lua nim eni n serios. La ?coala cu to?ii ma osndisera printre aranja?ii definitiv . Totul era a?a de limpede, nct nu mai ncasam nici macar ironii. ncercai cel pu?in ca acest prezent sa fie ct mai copios: citeam mpreuna tot timpul, vizitam expozi?iile ?i respiram melancolia parfumului de tei de pe bulevarde, i dam sfaturi cum sa se mbrace, cum sa rda, cum sa-?i ?ie capul, cum sa se coafeze. Sfaturi binevoitoare de prieten bun , de fapt indelicate?e. Mult am aratat-o, sarma na! Am dat examene, am facut excursii, am discutat, a trecut multa vreme n felul aces ta; am sim?it emo?ii mari ?i, mereu cu ea, a trebuit sa i le mparta?esc. Cautam d eseori consolarea n fiin?a ei; uneori lacrimam, alteori ma exaltam n fa?a vreunui apus de soare. n ce fel a? putea descrie aceasta via?a cu mici obiceiuri zilnice ?i alteori cu s urprize vaste! Cum nu mai faceam planuri de elaborare, nu mai aveam remu?cari. D in pricina teoriilor pe care le peroram ma credeam darnic: o educam! ntr-o zi n-a venit: a fost la nunta unei prietene. Mi-a povestit a doua zi toata petrecerea, cu entuziasm pentru dans, invita?i ?i muzica. La toate reflexiile mele nu mai era a?a de atenta ca de obicei. Citisem o carte, nu m-a ntrebat de impresiile pe care le-am avut. Numai rochii, glume, mirele ?i mireasa. Fusese domni?oara de onoare ?i avusese cavaler. M-am enervat ca nu mai eram luat n seama ?i prefera, n locul discu?iilor intelectuale, flecarelile mahala lei. Ca sa fiu sincer, m-a durut mai ales petrecerea la care se amuzase fara min e. Eram gelos, mi dam seama, ?i ma suparam, caci ma gaseam ridicol. Sentimentul g eloziei nu pretinde neaparat dragostea. Eu nu iubeam, eram convins de asta. Nu f aceam nici un sacrificiu, aveam ve?nic necazul de a fi legat fara voie, ?i, n gen ere, ma plictiseam. ?i totu?i, atunci, lnga Irina povestind vioi petrecerea, am s uferit. mi trebuia o razbunare imediata. Am urcat-o ntr-un automobil nchis ?i am tr as perdelele. Pe drum mi vorbea despre nunta. Am ajuns la o casa de petreceri cunoscuta ?i obscura n acela?i timp. Am cerut de mncare ?i-mi aduc perfect aminte de ni?te varza ro?ie. Apoi am dezbracat-o pe ncetul, ntrziind la snii goi, pe care ii cuno?team mai de mul t. N-a protestat o clipa, nu s-a revoltat ?i n-a facut nici gestul cedarii amoro ase. A scncit doar, ?i, n ntunericul care se lasa, i vedeam ochii mari deschi?i, sfor?nduse sa vada tot ce se petrecea cu dnsa. Probabil ca nu era curiozitatea, ci mai mu lt frica. La ntoarcere mi-am exagerat raul pe care mi-l facuse vinul baut ca sa m a pot duce de-a dreptul acasa, caci banuiam ca dupa un act a?a de mare erau nece sare tot felul de mul?umiri ?i de efuzii sentimentale care m-ar fi ntrziat pe drum uri. Irina mi-a dat astfel drumul, ncercndu-se sa nu plnga ?i trime?ndu-ma singura c a sa ma ngrijesc. Plin de mila pentru gestul ei ?tiam ct plnge la despar?irile obic inuite am lasat-o totu?i. Probabil ca par grozav de hain. Cred ca oricine, de ?i-ar exprima sincer vagile impresii, ar ajunge la acelea?i rezultate. De obicei sunt cu to?ii de rea-credin ?a ?i nu-?i recunosc slabiciunile. Pentru mine, nsa?i aceasta sinceritate scrupul oasa ?i ncercare de analiza lucida nu este o scuza? Vina mea depinde de punctul d e vedere din care era privita. Irina era destul de mare ca sa-?i dea seama de actele comise ?i nu protestase n n ici un fel. N-o min?isem niciodata asupra viitorului: voiam sa-mi pastrez libertatea. Ca prieten i fagaduisem totdeauna ajutorul. Eram n tovara?ia ei pe ct puteam ?i nu ma gndeam sa ma sustrag vreodata. Nu aveam nici o preten?ie de nici un fel, ?i marturisesc ca nu fara placere am d at legaturii noastre o noua putin?a de mprospatare. Daca nu eram nca peste masura de nfierbntat, nu eram eu de vina. Sunt vinovat, dar a mea este singura aventura d in lume? Aventura nu mai revolta pe nimeni acum. Probabil ca ma iubea ?i nu-?i precupe?ea darurile. Trebuia imediat sa ma sacrifi

c? De altfel, nu renun?asem la orice planuri pentru mai trziu? Odata mi spusese: Cum suntem vazu?i tot timpul mpreuna, de ce nu vii acasa la mine sa faci o vizita? Asta i-ar asigura pe to?i. E?ti un copil ?i n-or sa te creada periculos." M-am dus cu toata timiditatea mea, din curiozitate. O casa cu trei etaje, sub?ire ?i nalta ca un joben, cu o scara nvrtindu-se n loc, pa sari ?i oameni peste tot. Voci care ntrebau de la acoperi? la pivni?a: Cine-i acolo? Apoi un tril de pian ?i apoi o ocara care n-avea n?eles. nso?it de Irina, am intrat ntr-un salona?, ?i, la intrarea mea, am auzit cele patru u?i ale camerei nchizndu-se n graba. Am nceput conversa?ia, jenat. Irina ma ncuraja. Nu te speria, a?a e la noi! Apoi, pe rnd, au intrat, membrii familiei. Madame Lisa, cu o rochie beige cu trena, cu ev antail ?i coafata Pompadour , cu obrazul de 60 de ani vopsit gros, mereu cu vorba No i, femeile ... Apoi madame Cleo, ncorsetata ?i cu snii pepeni, examinndu-ma cu pince-nez-ul; apoi madame Aspasie, sub?ire ?i nesfr?ita, ntoarsa ca un cinci. Se vorbea: Mon Dieu! C est patant! Noi, femeile! Vai, cum zici! ... ?i-aduci aminte! ... Asta nu se cade!" M-a privit fiecare n felul ei: madame Aspasie se sub?ia, madame Cleo se ngro?a, ma dame Lise zmbea gra?ios. Apoi aparu ?i Michel, tatal Irinei, capitan pensionar. Era gros, cu cararea n mijloc, cu gu?a proeminenta prin gulerul tare rasfrnt. Rdea ?i facea pe glume?ul, ?i cucoanele ntrerupeau ciripind: Vai, cum spui, Michel! Ui?i ca suntem ?i noi de fa?a! Noi, femeile! Totul era ridi col ?i amuzant. Nu n?elegeam nimic, zmbeam ?i aprobam. To?i vorbeau laolalta ?i ni meni nu n?elegea ce spune celalalt. Pareau mai multe gramofoane puse n mi?care deo data, cu placi diferite. Michel deveni impudic, ?i cum femeile se revoltau, se enerva ca i se strica efec tul povestirii. Vocile se ridicau. Am fost luat ca martor. n acela?i timp, la u?a ncepura latraturi diferite. Tnarul Grgoire, galben ?i unsuros ca un sparanghel fiert, ?i facu apari?ia: Tante Eliza scuza: Grgoire adora animalele! Nu puteam pricepe gradele de rudenie al e fiecaruia. Aveam impresia ca stau cu to?ii n camera aceea. Grgoire ntrerupse cu u n aer autoritar: Naprasnic zgomot! Apoi, ca ?i cum i s-ar fi nmuiat enervarea, cazu ca o haina pe un scaun. Convorbirea continua, suvenirurile circulau, reflexiile melancolice fumegau. Rsul gros al lui Michel rencepu. La fiecare izbucnire i se zguduia tot stomacul. Pici oarele umflate stau departate unul de altul ?i i se vedea coada jachetei pe sub scaun balabanindu-se. Aparura atunci doua gra?ii tinere. Domni?oarele Riri ?i Coca, n rose ?i bleu. Poru mbi?ele noastre!" Razboiul de la 77 . Lasa, Michel, s-a terminat cu eroismul! Riri ncepu la piano o roma n?a, cu mna stnga trecnd peste mna dreapta. Ce oi fi gndit eu atunci? Nu mai ?iu mint e. La un moment dat, ?tiu ca socoteam, masurnd din ochi pulpele rotunde ale lui M ichel, daca ar putea pune un picior peste celalalt. Grgoire numai din cnd n cnd spun ea cte o vorba: Fantastic! Naprasnic! Bombastic!" ?i ntarea astfel moliciunea galbena prin cuvinte energice. Am plecat cu frica sa nu strivesc pasarile ?i oamenii, ame?it, nvrtindu-ma pe scar a nvrtita, pe cnd, pe deasupra capului meu, rencepusera conversa?iile dintre pod ?i pivni?a. n poarta, Irina mi spuse: A aparut luna! Vorba mi se paru fara nici o noima . Irina vorbea deseori de rudele ei ?i totdeauna le critica sau se amuza pe socote ala lor. Nu o data punea n mi?care scene hazlii. Am avut nedelicate?a, n fa?a comp lectei ei ngaduin?e, sa rd din ce n ce mai tare. Ce curios lucru: to?i ai tai au ceva strmb n ei. Poarta haine demodate ?i sclipitoa re, amesteca romneasca cu fran?uzeasca ntr-un mod caraghios. Tu singura din to?i e ?ti precisa, ai sim?ul propor?iunilor, n-ai fost influen?ata de casa, de oameni ?i de pasari!" Irina surse magulita ?i primi vorbele mele ca pe un compliment. Timpul trecea, scenele se repetau ntocmai. Irina mi suporta firea. Nici una din speran?ele sau din deziluziile mele n-aveam delicate?a sau n-aveam taria sa i le ascund. Nu eram nici copil, nici om ntreg, ?i transformarea aceasta

aducea cu sine o stare nesigura, entuziasm, planuri, petreceri ?i apoi ?ovaiala , nencredere, disperare. Prezum?ios peste masura, fiecare insucces ma istovea. Er a pe timpul cnd ncepea sa ma tulbure n?elesul mor?ii, la care nu ma gndisem pna atunc i dect cu u?urin?a, ?i ma deprindeam cu greu cu aceasta idee. Irina suferea toate toanele mele. O pedepseam amarnic de orice mi se ntmpla, o umileam, o dispre?uiam . Gaseam cuvinte savant combinate care s-o doara. De la tatal meu, care njura bir jare?te, ?i pna la mine, care cautam ?i n mnie sa ma exprim interesant, era un prog res mare. Cnd o vedeam a?a de abatuta, ma cuprindea mila, ?i o tram cu aceea?i fre nezie spre camera unde ne ntlneam de obicei, ?i acolo ne grabeam sa ne mbra?i?am pa tima?, ca sa nu mai avem vreme sa ne gndim la ceea ce a fost. La urma plngeam nceti ?or, ?i Irina ma mngia ca o sora. Atunci ma recuno?team incapabil de a duce via?a singur, ?i nimeni altul nu ma putea potoli mai bine ca Irina. ?i bucuria, tot a?a de intensa, mi-o revarsam tot asupra ei. Rdeam copilare?te, f ugeam fara sa-mi pese de nimeni pe strada, faceam planuri, pline de fantezie, ?i fata se lasa n voia fericirii mele. Aveam ncredere n mine atunci, ?i, la bra? cu I rina, visam succese cu altele... Cu toate lacrimile Irinei, care izbucneau zilnic naintea celei mai scurte despar? iri, cu toate mbra?i?arile ei nfrigurate, uneori eram nefericit din cauza ei chiar . Astfel de ntmplari erau nsa rare, fie ca ea le pricinuia numai uneori, fie ca eu, ?innd-o tot timpul lnga mine, nu-i dam prilejul. M-am indignat intr-o zi ca a put ut prelungi o discu?ie cu mediocrul X. Irina, la argumentele mele, spuse: Ai drep tate, eu nu-mi dadeam seama! Cu un astfel de raspuns de femeie ?i deseori veneau astfel de raspunsuri din partea Irinei nu erai sigur de nimic. Aveam vag intui?i a ca toate teoriile mele asupra vie?ii, a naturii sau a artei, aprobate cu atta g raba ?i mpamntenite imediat, nu fusesera dect ni?te monologuri, Irina neavnd dect rol ul sa-mi ntre?ie elocin?a, rolul confidentelor din tragediile clasice. Am facut o excursie de elevi, ?i am avut multe peripe?ii ?i nedumeriri. Amicii erau, unii, de cea mai proasta calitate. Fete cu vorbe greoaie ?i gesturi la fel. Schimbau ntre ele zilnic cele cteva rochii ?i cei c?iva ciorapi pe care-i aveau. E ridicol sa vezi aceea?i bluza ro?ie cu panglicu?e colorate, ornamentate preten?ios, aparnd n fiecare zi pe alt trup. Ma indignam cnd vedeam ca Irina lasa sa i se schimbe hainele n felul acesta. Daca mi le iau ele, ce vrei sa fac! Baie?ii se mbatau, glumeau grosolan ?i ?ineau la mese interminabile discursuri. Unul din ei paruse Irinei bine. Cel mai bine dupa tine! Iar deoarece eu, la nceput, ma jena sem sa stau numai cu dnsa, Irina se mprietenise cu celalalt. A trebuit sa-i arat c um avea be?ia vorbelor, cum adauga spume ?i floricele la fiecare cuvnt ?i cum, la masa oficiala care ni se dadea, arunca n mijlocul perora?iei un cu vrf ?i straluci t ndesat!" Toate acestea mi aratau gustul prost al Irinei ?i ca, de nu m-ar fi ntlnit ntmplator pe mine, ar fi gasit cu u?urin?a pe altcineva pe care l-ar fi admirat. La fel gu st prost a aratat ?i cnd am cntat la pian mai mult ca mediocru, spre admira?ia cel orlal?i nepricepu?i, ?i apoi cnd, rama?i singuri, Irina avu o criza de lacrimi ne bune de umilin?a ?i de admira?ie pentru priceperea mea vasta. Cuno?team destul d e bine muzica, ca sa ?tiu ce prost cntasem, dar laudele ei mi facura placere ?i nu am tras imediat concluzii rele. De atunci, Irina spunea despre mine, ca ?i desp re to?i cei care i erau simpatici Sandu cnta dragu? la piano! Dupa attea car?i citite ?i comentate mpreuna, se mul?umea cu astfel de formulari rudimentare, care nu nse mnau nimic ?i care demonstrau nepriceperea ei complecta. n preajma tuturor ?i to?i rauvoitori facusem cele mai mari impruden?e. Curios, do rin?a de a-mi pastra independen?a persista totu?i n mine ?i mi era tot a?a de urt s a-mi leg existen?a ntr-o aventura mica. Ridicolul de a ma vedea suspectat de al?i i pe care-i socoteam inofensivi ?i mai ales ironizat ma chinuia. Dar groaza de a ramne singur ?i de a vedea pe Irina cu al?ii ma facea sa suport orice ridicol. A stfel, la bra? cu dnsa, faceam un col? separat, cautnd doar sa-l mai atenuez, aducn d ntre noi pe inofensivul Niki Mihail. Trio caraghios, la care ne pretam cu to?ii Niki ?i Irina, din incon?tien?a, eu din nemernicie. Deseori mi se ntmpla sa ma plictisesc cu Irina, dar asta nu ne oprea sa fim mereu m preuna ?i sa ne parasim cu greu. Neputin?a de a o avea n voia mea mi mboldea dorin? ele. De ndata ce nervii se discordau, temerile de a nu fi descoperi?i veneau, ?i mai ales plictiseala de a ramne cu ea cnd nimic nu ma mai tenta, cu tot trupul fra

ged ?i gol de lnga mine. Atunci nu ?tiam ce sa-i mai vorbesc ?i ma sim?eam rau n c amera straina. Cu perversitate mi pregateam plecarea, ca ea sa nu simta plictiseala ?i indiferen ?a mea, cnd voiam sa parasesc camera dupa o ora, eu, care nainte de a intra, dorin d-o, i promisesem ca vom sta patru ore mpreuna. Cugetam minciuna pe ndelete, ?i pri ntr-o jumatate de vorba reflectam ca ceasul meu ntrzie, ca timpul trece fara sa ne dam seama, ca aveam presupunerea ca cineva ne pnde?te intrarea. Plngnd, Irina ntrzia pe ct putea plecarea. Cnd se hotara sa se mbrace, era ncovoiata la o veste rea. mi parea rau, ?i n strada nu ?tiam ce sa fac ca sa-i readuc veseli a. Irina nu a fost niciodata convinsa ca eu ?in la ea. Nu faceam nici un sacrificiu , nu renun?am la nici un spectacol numai pentru a ramne cu dnsa ?i nu o puteam min ?i cu totul. i ?i spuneam raspicat ca nu o voi lua de nevasta. Pretextam, pentru ca s-o mblnzesc, o teorie asupra temperamentelor artistice, din care voiam s-o con ving ca faceam parte. Un astfel de temperament trebuia lasat n voie ?i nu trebuia nlan?uit cu obiceiuri burgheze. Ba izbucnea n lacrimi: Dar daca eu nu ma pot lipsi de tine! Atunci tot a?a de pervers, dar cu sufletul n acela?i timp plin de parere de rau pentru durerea ei, o pova?uiam sa aiba voin?a sa ma uite ?i sa se distre ze cu al?ii. Imediat ce s-ar fi distrat, a? fi suferit. Odata, familia Irinei ia gasit chiar un candidat, la ?ara, la o matu?a. Cnd mi-a spus Irina, rznd, istoria , am trimis-o sa-l vada ?i, daca se poate, sa-l accepte. La ntoarcere mi-a povest it toata prostia candidatului ?i eu m-am amuzat cel dinti. (Am trimis-o ca sa ncerc sa gasesc o modalitate de a scapa de ea, n acela?i timp, sa-i vad repulsia fa?a de al?ii ?i ntoarcerea ei ?i mai nebuna spre mine.) n impos ibilitatea de a gasi vreo scapare, Irina se gndea deseori la moarte, n momentele d espar?irii marturisea scncit, facndu-ma sa lacramez eu nsumi: ?tii cum a? vrea sa mo r, Sandule! Nu mai ?tiu cnd a spus pentru prima oara Irina astfel de vorbe ?i nici cnd le-a transformat, dndu-le un sens nou: Eu o sa ma omor! mi dam seama ca de la cu vinte la fapt distan?a era enorma, dar astfel de evenimente, orict de rare, se ntmp la totu?i, ?i uneori era a?a de complecta tragedia ei ntiparita pe toata fiin?a, ca o sim?eam n stare de orice. Aceasta stare i-o producea nencrederea pe care o av ea n viitor. (Eu nu-i promiteam nimic, dimpotriva, o consolam doar spunndu- i ca ntotdeauna voi trece pe la ea ?i a? fi facut-o, caci n-a? fi avut curajul s-o parasesc cnd a? f i ?tiut-o nenorocita.) Aceasta nencredere era o hrana ve?nica ?i un ve?nic motiv de explozie la despar?irile noastre de fiecare seara. Nu ?tiam cum s-o conving c a nsa?i dragostea ei pentru mine o oprea sa faca a?a ceva, deoarece ?tia ce nevoi e aveam de ea. Eram deseori trist, ?i atunci o chemam sa ma consoleze. Atunci Ir ina nu ma mai amenin?a ca se omoara. Vorbea despre viitorul ei cu o oarecare lin i?te. Adauga doar nsa ca ceva normal: Nu ma omor, fiindca nu ma la?i tu! ?i de cte ori era m mpreuna lnga vreun pericol deasupra unei stnci n excursii o sim?eam mi?cata, ?i ui a vorba ?i privea n spa?iu. Pricepeam ca se petrecea ceva anormal n ea. De cele ma i multe ori vedeam clar ce o zbuciuma pe Irina, uneori nsa nu n?elegeam bine, fie ca n ea se petreceau lucruri neobi?nuite, fie ca firea mea curioasa, nesuprapunndu -se pe starea ei normala, o faceau sa mi se para ciudata (caci eu nu puteam pare a fa?a de mine ciudat, fiind deprins cu sinuozita?ile mele, care mi se pareau no rmale). Astfel, poate din pricina mea, aparea Irina tulbure ?i nen?eleasa. Zbuciumul ei era a?a de spontan ca nu-l banuiesc nesincer. ntr-o zi vorbeam, batndu-mi joc de fetele batrne ?i, ca s-o chinui, am adaugat, far a vreo schimbare a vocii, ca sa creada ca glumesc sau ca sunt numai rautacios ?i astfel sa-?i pregateasca un raspuns: Tu ai sa rami fata batrna Asta pentru nimic n l me!" La o noua ntrebare, de data asta sincera, caci eram prea ndurerat ca sa nu fiu sin cer: Dar ce o sa faci? , nu-mi raspunse nimic, dar nici nu fu n stare sa repare ceva . Ce rost a avut vorba aceea (sau ce rost a avut ntrebarea mea)? ?i asta daca nu la nceputul dragostei, totu?i, pe cnd mai plngea nca cu aceea?i deznadejde. Se gndea ca n cele din urma tot o s-o iau? Sau dragostea ei pentru mine n-o mpiedic a sa-?i faca, macar uneori, ?i mici socoteli pentru mai trziu?

n ce constau mai trziu u?urin?ele Irinei? ntr-o vorba pe care i-o spuneam deseori, fara sa banuiesc ce adevarata era: n a nu conta niciodata pe dnsa. Cu toate ca ace asta privea numai lucrurile nensemnate, totu?i ndoielile mele subzistau. Un exemplu: una din preten?iile mele era sa vie exact la ntlniri (ceea ce era dest ul de greu pentru ea, care sta departe). Reu?eam s-o fac sa fie exacta, dar ntotd eauna aveam impresia ca are grija de a nu ntrzia numai spre a nu provoca mnia mea. Scuzele ei umile la cea mai mica inexactitate nevoita mi faceau mila. Nu puteam ns a renun?a la preten?ia mea: sim?eam ca imediat ce nu s-ar teme, ar veni fara nic i o ordine, m-ar face sa a?tept ridicol, ?i nu mi-ar face placerea dect n cazuri c u totul speciale, cnd m-a? fi plns, ?i numai pu?ina vreme dupa plngerea mea, nainte de a uita din nou. Nu contam pe dnsa, mai ales cnd o rugam de ceva care nu i se parea ca mi-e necesar neaparat. mi placea sa discut cu ea literatura sau arta, chiar daca nu facea dect sa-mi repete parerile, ?i asistam, ascultnd-o, la propriile mele gnduri. mi placea sa se ocupe ?i ea singura, fie ca a? fi voit o dezvoltare a personalita?ii ei, fie ca a? fi voit sa adnceasca vreun autor pe care-l cuno?team superficial, ?i la care, ocupat aiurea, nu puteam sa ntrzii. Ea mi-ar fi ntreit cuno- ?tin?ele, fara sa fiu nevoit sa ma ocup special. Dar observa?iile ei erau a?a de disperate, nct nu puteam armoniza nimic. Cnd plecam undeva, i lasam un plan de studii, ea trebuia sa-mi scrie observa?iile ?i nu-mi scria niciodata despre asta n fierbin?eala rndurilor pasionate sau numai oarecare, iar la ntrebarile mele repetate se mul?umea numai cu generalita?i ( foarte interes ant" sau nu-mi prea place ), care ma enervau. La ntoarcere, constatam ca nu lucrase aproape nimic, ca n fiecare zi i se ntmplase ct e un accident care s-o opreasca, ?i ca ceea ce cetise fusese n fuga, fara de nici un sistem. Nu-mi placea la Irina nici u?urin?a cu care vorbea despre oameni, mpar?ind repede acel e dragu? sau e antipatic sau e bine, vorbe?te fran?uze?te , care aratau ct de sup rficiala ?i ct de egala tuturor fetelor era n judeca?ile ei. Uneori, cte o exclamar e de a ei venea a?a de pe nea?teptate ?i n a?a contradic?ie cu temperamentul meu, pe care presupuneam ca-l cunoa?te cel pu?in n trasaturile lui generale, nct ramneam uimit. Unul din cele mai puternice sentimente pe care le aveam era acel al cins tei (excep?ie n dragoste), pe care-l mpingeam la exces, ?i pentru care aveam toate scrupulele. De aci, o ve?nica persiflare a moravurilor celorlal?i ?i de cele ma i multe ori dezgust. Poate ca totul pornea din acela?i instinct de a ma diferen?ia ?i de a avea motiv ele unor noi mndrii personale. Nu admiteam deci nu numai necinstea fa?i?a, dar ni ci aranjamentele cele mai nuan?ate care sunt n obiceiul celor mai cinsti?i dintre noi. Irina, binen?eles, ca oricnd, mi mparta?ea parerile. Fusesera sute de discu?ii ?i totdeauna rsese ?i ea, batjocorise ?i ea, despre?uise ?i ea. Asta n-o mpiedeca se odata sa ma ntrebe fara de nici o ndoiala: Prietena mea Florica (o prietena oare care, pe care abia o suportam) e amenin?ata la profesorul X, camaradul tau de ?c oala. Insista tu s-o treaca!" Si, n momentul cnd mi aratam indignarea ?i mhnirea adnca, vaznd ca attea discu?ii fuse era zadarnice ?i attea momente de n?elegere ntre noi, o farsa caci ea nu facuse dect sa ma aprobe ?i sa ma repete fara vreo convingere proprie, ca mai ales ma lasas em prins de aceasta gluma ea adauga ?i mai incon?tient: Bine, ?tiu ca nu trebuie sa faci de astea pentru nimic n lume, dar credeam ca pentru mine e altceva! ... Ras puns de femeiu?ca... Mi-aduc aminte ca i-am facut o morala lunga de un ceas, ?i n momentul cnd i-o face am sim?eam ce inutila e aceasta morala, ce ridicola, nu numai pentru ca era impo sibil de schimbat ceva din fiin?a Irinei, dar ?i pentru vorbele mele nse?i, care nu se mai ispraveau, repetau acelea?i lucruri, eram banal ca cele mai banale pag ini de morala de prin clasele primare; nu aveam nici o convingere de a schimba c eva ca sa dau o via?a vorbelor, sau poate aveam chiar indiferen?a dupa unul din instinctele mele ciudate de a-mi fi brusc indiferent un fapt pentru care lucrase m, la care visasem ani de zile, de a ma persecuta brusc, n miezul unor gnduri, pe care le crezusem primordiale, o prajitura colorata pe care n-o puteam s-o alung din minte cu ct ma ncapa?nam mai mult s-o uit, con?tient n acela?i timp ca ma amuz,

neputnd-o s-o alung. ?i totu?i, continuam cu persecu?ia spre Irina, pe care mi-o n chipuiam distrata, plictisita, enervata, doritoare s-o las mai iute n pace, cu pl acerea de a ma sim?i ?i a aparea caraghios, placere egala cu aceea cnd, fiind de obicei bun, faci fara nici o pricina rau unui animal la care ?ii, numai ca sa te sim?i rau, sa te dispre?uie?ti ?i sa-?i strici o reputa?ie la care lucrase?i cu truda ?i de care te sim?eai mndru. Mereu nici o scrisoare. Un vis... Ma gasii deodata ntr-o bisericu?a de mahala. Acolo, o nunta umila ?i to t lume cunoscuta, ocupata toata ca sa dea impresia unei nun?i mari. ntr-un col? N iki Mihail ?i rezimase capul pe gtul de cocostrc ?i, n mijloc, mirii: domnul, rotofe i, facut cu peni?a ronda; alaturi, Irina, dizgra?ioasa n valuri albe, gesticulnd d izgra?ios, vopsita cu ro?u pe fa?a ei ro?ie. O sim?eam ca joaca un rol ?i ca-?i permite chiar sa faca exclamari sau gesturi ridicole ca sa impresioneze pe cei c are gaseau prezen?a ei acolo nefireasca. Dupa ce acceptase totul, nu numai faptu l, dar ?i exhibi?ia lui n toate detaliile, acum i se parea, din scrupul pentru tr ecut, ca n-ar trebui sa ramna calma. Din cnd n cnd arunca chiar cte un raspuns nervos vecinului conciliant. Rudele toate n preajma, cu demnitate. Cararea impecabila a lui Michel se prelunge a, lata ?i alba prin parul negru, sticlos de pomada. Apoi un popa pi?igaiat a nceput Isaia dan?uie?te, ?i au nceput cu to?ii sa se nvrtea sca dupa vocea lui. Tot mai repede ?i mai dizgra?ios. Irina ?optea mereu vecinul ui: Ah, cum ma enerveaza! n mers, voalurile i se deranjasera. Ma gndeam cum sa ma ra zbun... Sa-mi fac apari?ia brusc acolo. Dar cum?... Sufeream ngrozitor, dar preferam orice, numai sa nu fiu ridicol. Tot atunci aten?ia mi fu atrasa n alta parte, pe obiectul din mijloc, n jurul carui a se dan?uia. Mi se paruse la nceput o masa, dar era un catafalc. (Vis melodramat ic, stupid, nsa care ma face ?i acum sa tremur.) ?i pe el, printre cteva flori, cu ochii nchi?i, cu gura deschisa, cu nasul crn, iara?i Irina. Vnata, umila, ?i mica, tocmai ca atunci cnd o alungam acasa ?i ea se ?inea dupa mine. Fara mi?care, aco lo, din pricina mea... Nu puteam s-o vad dect uneori, ceilal?i treceau mereu prim prejur ?i-mi mpiedecau vederea. Treceau tot mai repede ?i ma miram cum de nu ame? esc. De la o vreme au nceput sa ?opaie. ?i la un moment dat ?i ma asigur ca asta e nemaipomenit chiar ?i n vis, le-am vaz ut pe amndoua deodata. Una ro?ie, dizgra?ioasa, cealalta neagra, n?epenita. M-am trezit ?ipnd. Imaginile erau a?a de puternice, ca le-am vazut nca ?i treaz. A trebuit sa-mi ntaresc toata judecata ca sa ma potolesc. Nu se poate sa fie a?a. Aceea?i persoana de doua ori deodata, asta nu se poate. A? n?elege sa se fi maritat, chiar din motive u?uratice. S-a deprins cu altul, sp era sa nceapa alta via?a, cu toate ca repede s-au mai petrecut toate. Dar sa fi f acut nunta la biserica, adica sa dea amploare unor lucruri pe care trebuia sa le lase n ct mai mare obscuritate pentru ea ?i pentru al?ii, asta nu cred. O cred as tfel n stare de vicii fundamentale ?i mi se par imposibile anumite chestiuni de d etaliu. Nu pot sa ma explic bine, dar sunt convins ca to?i care ar cunoa?te perfect situ a?ia ar judeca la fel. Fac sfor?ari s-o reconstituiesc ca sa pricep ce a facut. Caut acum din memorie s a refac scenele dintre noi, n toate nuan?ele caci mai cu seama nuan?ele pot trada adevarul. Sa dau exacta nsemnatate unor vorbe pe care nu le-am adncit atunci dect vag, pentru ca atunci nu ma interesau dect rareori, cnd aveam vreo nemul?umire sau cnd nervii mei ma chinuiau mai ascu?it. Sa aflu adevarul dupa ni?te frnturi de ad evar care pot fi interpretate n attea feluri. Greutatea vine mai ales din neputin? a de a putea clasa toate amintirile. Sunt doar vorbe, priviri, interjec?ii care nu se leaga de nici un eveniment. Nu ?tiu n ce ordine s-au produs ele, ?i astfel nu voi izbuti sa dau o consisten?a precisa descoperirilor mele. Voi forma o fiin ?a statica compusa din sute de exclamari tradatoare, care s-au petrecut n timp. n definitiv, Irina poate a evoluat. M-a iubit la nceput mult, ?i apoi gndul ca treb uie sa se aranjeze ntr-un fel i-a ncol?it, i-a nmuiat dragostea ?i la urma a invada t-o complect. Deci sentimentele ei au fost n ve?nica mi?care. ?i nici evolu?ia nu s-a facut mecanic.

Au fost reveniri, remu?cari, apoi din nou hotarri de eliberare. Ezitarile perpetue complica extrem chestiunea. Memoria mea nu poate sa aranjeze trecutul. (Opera lui Proust e o dovada de memorie prodigioasa. Cu ct mai complicata ar fi fost din punct de vedere psihologic daca memoria lui a r fi fost defectuoasa! Dar n-ar fi putut ?ti adevarul, ?i numai adevarul interes eaza n anumite ocazii.) Aruncnd la ntmplare tot ce-mi aduc aminte despre dnsa, formez o fiin?a stranie din cauza prea multor apucaturi contradictorii ?i suprapuse. Nu imposibila, caci n via?a toate sunt posibile. Oamenii sunt facu?i din pamnt net recut prin sita, au fost lucra?i n graba. Nu mi se pare ca rezultatul la care voi ajunge va fi lipsit de via?a. Aud respira?ia Irinei, nu ?tiu numai daca aceasta va fi Irina adevarata, ?i asta a? vrea s-o ?tiu. ?i mereu ncep cercetarile mele de la capat, cercetari zadarnic e, care nu vor duce la nici un rezultat, dar la care nu am taria sa renun?. Cum sa ?tiu adevarul asupra ei cnd nu ?tiu adevarul asupra mea? ?i eu ma am la ndemna, ma ?tiu sincer fa?a de mine, ?i n acela?i timp ma analizez pasionat ?i fara ntreru pere de cnd ma cunosc. Cnd ma gndesc, vad ce gusturi mereu contrarii am avut ntotdea una. De-mi citesc jurnalul de zi al ctorva clipe din via?a mea, vad ca uneori sun t mul?umit ?i alteori disperat, uneori mi-e mila de ea ?i alteori o urasc ?i alt eori nu ma intereseaza. Cum sa disting din tot ce a spus ea ce e sincer, cnd eu nu sunt sigur daca reflex iile mele nu sunt pornite din ciuda sau din remu?care, ?i ca n-o judec pe rnd sau cu excesiva ngaduin?a sau cu excesiva severitate. Nu ?tiu daca tot chinul meu se nume?te dragoste sau amor propriu... Daca mi-ar p area rau sa aflu ca a murit... Nu ?tiu n ct timp m-a? consola daca a murit ?i n ct d aca m-a n?elat. Cred nsa ca daca a? afla ca totul n-a fost dect o gluma, a? fi feri cit pentru o clipa. Mi-a? destinde nervii, m-a? odihni. Apoi, cu dnsa, iar a? ncep e sa ma plictisesc groaznic, cum m-am plictisit tot timpul. Sau poate ntre doi ca re se cunosc total, care au terminat de a gunguri amorul ?i care l practica la or e fixe, ca ntr-un menaj autentic, plictiseala este inevitabila? Sau port cu mine aceasta plictiseala? Sau numai sunt sugestionat de ideea asta? Sunt incapabil de dragoste proaspata mereu renceputa, cu toate ca mintea mea o viseaza ntotdeauna. Ma duc cu mine ?i nu ma cunosc, cu toate ca ma observ cu o grija migaloasa ?i tr uda inutila. Vreau sa pricep pe al?ii! Ma mir cum pot suporta sa tri cu mine, pret utindeni, pe mine, strainul. ?i uneori acel strain e blnd, agreabil, dar alteori e odios cu egoismul lui. ?i eu l port mereu cu mine... Sfinxul n?epeni pe nisipuri (crn ca ?i Irina), ncruntat, cu buza atrnnd, pare ca past reaza un secret din pricina tacerii lui ndelungate. Oamenii vorbesc tot timpul. Daca ar fi nregistrat pe discuri tot ce spun zilnic, te-ai ngrozi de atta pierdere de vreme, ?i mai ales de attea contraziceri. Legnd toa te vorbele din timp de o luna te-ai crede ntr-un haos. Te-ai ndoi de preten?ia noa imensa di stra de a te crede organic ?i de a-?i da limite. Ar trebui sa degajezi ficultate ceea ce-?i apar?ine personal de ceea ce e omenesc. O munca inversa de cea pe care o faci n arta. Acolo cau?i generalita?i ?i aci le dai la o parte. Nu ma intereseaza prin ce seman cu al?ii, ci prin ceea ce difer. A? gasi pe discul gramofonului meu imaginar tot felul de exclamari momentane, me reu contrare ?i idioate: mi-e foame, mi-e sete, mi-e frig, mi-e cald , sau supa te nc alze?te, friptura e prea arsa, prajitura prea dulce , mici exclama?ii necesare, se va zice, totu?i numarul lor mare e sinistru. Unul facea socoteala asupra bunici i lui, buna menajera, ct a dormit n via?a ?i ct a mncat. Chiar cteva zile n ?ir n-a fa cut dect sa sune pe slugi. Cu to?ii spunem fraze goale ?i inutile de milioane de ori. Caci e inutil sa spui ca ?i-e foame cnd ai mncarea gata regulat la aceea?i or a. Sa cautam sa degajam din acest lest ce e caracteristic unui anumit om care ne intereseaza ?i i apar?ine n mod special. De altminteri, chiar ?i acele exclama?ii pot servi. Numarndu-le ?i comparndu-le, vei putea zice: A e mai mncacios ca B. A e cel mai mncacios din to?i cei o suta pe care i-am cercetat. Cu toate ca concluzi ile pot fi defectuoase. ntr-adevar, un om poate sa mannce mult ?i sa nu spuie la f iecare moment mi-e foame . ?i invers, altul se poate tngui toata ziua, tocmai pentru ca nu are ce mnca. Oricum, un om e tot a?a de misterios ca ?i Sfinxul. Unul pent ru ca tace, celalt pentru ca vorbe?te. Am fost ntr-o seara ntr-o taverna lnga Saint-Julien la Pauvre.

Era distractiv. Sub pamnt, ntr-o veche nchisoare a Revolu?iei, se cntau cntece vechi franceze, tandre sau cu o savoare galica. Cornemusa acompania. A cntat roman?e se ntimentale ?i o mica baba vopsita exagerat, sfor?ndu-se sa para tnara. M-a straful gerat o idee: a?a va fi Irina la batrne?e! ntr-adevar, cu toata carnea bo?ita, avea mult din asp ectul Irinei. Silueta, culoarea fe?ii ?i a parului, ochii, nasul scurt, din?ii lungi, buza inf erioara strivita. Apoi gesturile aveau, ca ?i la Irina, ceva strident n ele. A?a va fi Irina batrna! Ce satisfac?ie am avut! Sim?eam ca descoperirea asta are sa ma bucure ntotdeauna, chiar cnd totul mi va fi egal. Aveam o razbunare pentru a ma potoli pu?in. Consolare imbecila, mi dadeam seama, dar ma bucuram totu?i... Sunt talente speciale ca sa pricepi o opera literara, o bucata muzicala, o statu ie sau un copac, orict ar parea ca aceste lucruri sunt la ndemna oricui. ntr-adevar, de?i fiecare marturise?te fara jena ca nu poate pricepe o problema de matematic a, ?i va permite sa-?i dea parerile asupra chestiunilor literare (mai ales n Fran? a), se va ofensa de nu le vei lua n serios ?i nu va crede ca pentru asta trebuie pricepere nnascuta pe care s-o educi apoi prin ani de zile de munca migaloasa. n orice caz, nimeni nu va marturisi (afara de cei care vor sa fie originali) ca n u gusta natura. Pot sa nu faca nici cea mai mica sfor?are sa fie n preajma ei, po t sa traiasca ani de zile fara sa se gndeasca la ea, preten?ia lor nu este mai mi ca. Ca ?i cum a nu pricepe farmecul naturii ar nsemna ceva pentru inteligen?a cui va. Genialul Kant a putut sa transforme judecata lumii fara sa faca mica distan? a dintre Knigsberg ?i mare ca sa vada valurile. Fiecare poate sa aiba alte compet in?e, sa scrie un act judecatoresc caligrafic, de pilda. Poate ca fiind a?a de l ega?i de schimbarile perpetue ale anului, de raze ?i de frunze, e greu de martur isit ca n-am nva?at nimic de la ele. Exista lucruri ?i mai strns legate de noi ?i nu le observam: moartea. Nici macar groaza ca vom suporta-o nu ne dezmor?e?te. Unii dau o interpretare: p referam sa nu ne gndim. N-au dreptate. Nu renun?am la gndul ei din stoicism sau di n la?itate mascata, ci din incapacitatea de a o gusta. A gusta moartea (cu spaim a sau cu delicii, n orice caz a fi impregnat de ea) este un talent special, ?i oa menii talenta?i sunt rari. De aceea vedem attea nmormntari, ?i nu facem nici o refl exie, dupa cum vedem attea apusuri de soare, ?i nu le observam. (Binen?eles, sunt unii care observa toate apusurile ?i al?ii care freamata la fie care mort, iar amintirea lor continua apoi sa-i tulbure.) Facem doar o socoteala de taraba: s-ar putea sa mai traim, deoarece sunt oameni mai batrni ca noi . ?i ne punem din nou la micile noastre treburi zilnice. Amnam cu u?urin?a pe anul viitor un plan mai neobi?nuit, fara de nici o graba ne sorbim cafeaua ?i ne facem sies ta, ?i nici n momentul cnd, n sfr?it, facem pasul sacru, nu ne tulburam, caci suntem mediocri ?i atunci. Ma gndeam odata ca ar fi interesant de studiat un om mediocr u fiind obligat sa faca un gest mare. De pilda, un general prost, trebuind sa ia o hotarre mare ntr-o lupta, cu riscul ca de va gre?i sau de se va sustrage va fi m pu?cat. Ar fi interesant de vazut storcndu-?i creierul ?i mi?cndu-?i fruntea cum n u mai obicinuise sa faca, ncruntndu-?i trasaturile, de obicei moi ?i lene?e. La fe l ?i un om care este silit sa moara ?i nu pricepe ce e moartea. Un viteaz da o u ltima comanda de lupta, ceea ce se admira, dar mie, care nu pricep regulile mili tare, ?i care nu ma preocup dect de cadavre, mi se pare fara rost aceasta admira? ie. E tot a?a de enervant ca ?i pentru un muzician, caruia n momentul interpretar ii unei sonate a lui Beethoven i-ai povesti despre o importanta teorema algebric a. Un gramatic va face n timpul mor?ii o observa?ie gramaticala (n isonul lui Felix d A rvers), un func?ionar ?i va clasa actele, un avar ?i va aranja banii, unul care a avut impresia ca a fost un tata exemplar va da pove?e. Nu vor savura clipa cu cl ipa toata amplitudinea mor?ii dect acei care au trait tot timpul cu sufletul ?i t oate gndurile n preajma ei ?i au pus-o n toata meseria lor zilnica, la care, de?i n epricepu?i, trebuiau sa ia parte. Cel ales va fi agasat de vecinii care l tulbura , de doctorul care-l pipaie, de rudele care ?ipa dupa el. Are o unica ocazie sa simta n toata plenitudinea un vis pe care l-a urmarit atta vreme ?i acela i este ra tat din neghiobia celorlal?i. Caci ceilal?i nu-i pot pricepe gustul, talentul mo

r?ii fiind rar de tot. Fara rost a fost, de pilda, moartea lui Bonbonel. Sub?irel, n haina perfecta peri ata, cu pantaloni pe dunga. De vreo 24 ani. Avea trasa- turile fine, complect ba rbierit, nasul sub?ire u?or arcuit, buzele abia conturate, sprncenele abia vizibi le, fa?a alb-galbena, pe care cea mai mica bubuli?a era cu ngrijire ascunsa sub p udra. Gesturile i erau ntotdeauna interesante , ?i la discu?ii spinteca u?urel aerul cu doua degete alipite la vrf. Vocea i era sub?irica, discreta, dnd impresia ca fac e reflexii subtile. Eu eram copil pe atunci, ?i tot mi dadeam seama de farsa nentr erupta a lui Bonbonel. Asta nu ma mpiedeca sa-l iau de model, dar nu-l salutam, c aci n?elegeam ca ar fi fost ridicol sa-l salu?i. Ve?nic l vedeam n tovara?ia domni?oarelor, care, mi se spunea, nu-l luau niciodata n serios. Le oferea servicii. Astfel, o data a promis sa le faca fotografii. Lea dat ntlnire n gradina publica, le-a aranjat n grupe ?i n parte, pe alei, pe banci, printre flori, a montat aparatul, l-a apropiat ?i l-a departat, a cerut de zece ori imobilitate perfecta, ?i cnd, peste o saptamna, i s-au cerut fotografiile, a m arturisit cu rsul lui sub?irel ca totul n-a fost dect o gluma . Pe la serbarile ora?e lului, care se faceau la gradina, era batut de to?i cu confeti, pe jumatate iron ic, el raspundea tuturor gra?ios merci, ?i ?i lasa confetile pe haine, pe palarie ?i n urechi. Cnd cineva i atragea aten?ia sa se scuture, schi?a un gest de suprema plictiseala, se peria vag cu mna de cteva ori ?i adauga: nchipuie?te-?i, mon cher, nu ?tiu ce sa ma mai fac! ?i apoi, la prima ocazie, iar a?i merci! Acest fleac purta n el o tragedie autentica. Inima lui mica, probabil ?i ea gra?ioa sa ?i parfumata, batea capricios, mai tare ?i mai ncet, amenin?nd la fiecare momen t sa se opreasca de tot. Parea imposibil ca fluturatecul de Bonbonel sa aiba ascuns n el un secret a?a de grav. Orice mi?care de a lui te facea sa crezi ca totul nu este dect o noua poza , c u toate ca, de data aceasta, to?i doctorii atestau adevarul. ntr-adevar, la vreo sincopa, ?i lungea degetele n stnga pieptului cu atta elegan?a, ?i nchidea pe jumatate ochii cu atta falsitate, murmura un mon cher a?a de delicat, ca nu puteai fi imp resionat. Moartea i-a venit dupa doua zile de boala n pat. Mi s-a spus ca nu ?i-a schimbat deloc obiceiurile nici atunci. A rugat sa fie ridicat ca sa i se puie sub saltea pantalonii pentru dunga. n pantalonii irepro?abili l-au dus la cimitir ?i din Cmpiile Elizee trebuie sa se fi privit ncntat. Ce rost are moartea sa vie l a astfel de oameni? La Ivonne Segal, vecina mea din trgul X, a intrat moartea la fel. Ovreica purta vreo 50 de ani, dar era nca frumoasa, eleganta, zdravana. Barbatul sau, avocatul Segal, avea ochii sub?ia?i ?i buzele lungite de satisfac?ia de a a vea o astfel de nevasta. Baiatul lor, sub?irel ?i cochet, tocmai venise de la Pa ris, unde-?i terminase studiile. Seara facusera petrecere, ?i casa lor din mijlo cul gradinii nflorite fusese singura luminata pna trziu n strada neagra ?i calma. Au stins apoi luminile, pe rnd, n salon, n camera baiatului ?i n ietac. A doua zi dimi nea?a am fost trezit de ni?te ?ipete sf?ietoare ?i curnd am vazut pe baiat fugind prin gradina, rupnd c?iva trandafiri ?i intrnd n casa, lasnd u?a deschisa. Apoi au nce put lumini, palide din pricina zilei, nti n ietac ?i apoi n salona?. Mi s-a spus ca Ivonne se trezise cu o durere de piept ?i murise, nainte de a veni doctorul, de o anghina pectorala pe care o ignorase. La u?a din fa?a, un om a a?ezat draperii negre, n timp ce altul ?inea scara. Pe o u?a din dreapta au nceput vizitatorii. Dupa o zi a pornit co?ciugul. S-au cobort draperiile, s-au deschis ferestrele, ?i totul a reintrat n normal. Lnga gard o mic a batrna facea reflexia: Saraca! Cu o zi nainte era fericita, cntase la piano, mncase bine. Cine s-ar fi a?t eptat! ntr-adevar, a?a am vazut ?i pe barbatul ei mai pe urma. Nu mpovarat de o grozavie precisa, ci sub?iat ca un semn de ntrebare, cautnd sa priceapa un eveniment care n u avea rost n casa la el. n schimb, spalatoreasa familiei noastre, Dumitra, avea despre moarte, cu toata ne ghiobia ei, idei mai precise. Nu doara ca pricepuse cine ?tie ce sisteme filosof ice complicate n legatura cu ea, nici ca o persecutau curiozita?i metafizice ?i n ici macar nu nchipuia, pentru folosul ei, vreo poveste copilareasca, n care ngerii

ar cnta fara grije. Numai cnd freca rufele de diminea?a pna seara, ndoindu-?i corpul schilod deasupra a lbiei, reflecta cu toata sinceritatea: De-a? muri odata, sa ma odihnesc ?i eu!" Atta a n?eles Dumitra: un loc de repaos. ?i c?i sunt oamenii mai de?tep?i dect ea ca re sa n?eleaga macar atta? Cum a sim?it Dumitra cea schiloada ca e pe duca, s-a mbracat cu haina ei de sarba toare, ?i-a ntins trupul mic ct a putut mai bine, fara sa economiseasca din spa?iu dintre cele patru scnduri. N-a renun?at nici la o particica din dreptul ei, dar n-a luat o poza prea impertinenta, ca ?i cum nu s-ar mai teme de dojana. Fa?a ei era sfioasa, a?a cum se cade sa fie la o ocazie att de solemna. Boierul Barbu Pandele, dimpotriva, a iubit cu furie via?a. N-a facut teorii, dar a sorbit din ea cum sorbi apa proaspata dupa o zi de munca pe caldura, cu viole n?a ?i cu zgomot. Copil, slugile se ndoiau de pe atunci sub ordinele lui despote. n razboiul de la 77 s-a jucat cu via?a altora fara nici o considera?ie, ca ?i cu m numai pentru distrac?ia lui s-ar fi nceput un joc boieresc. A vrt groaza ?i n inam ici, ?i n amici, ?i era convins ca un glonte n-ar ndrazni sa-l loveasca. Ca ?i cum ar fi avut dreptate, gloan?ele nu omorau dect pe vecinii lui. Nici patriotism, n ici instinctul datoriei, numai satisfac?ia de a porunci ?i de a-?i cheltui energ ia. Facea impresia unei for?e imense: corp enorm, mu?chii tresarind la orice mi?care . Fa?a ro?ie de snge, vinele umflate, parul ?epos. Avea gesturile scurte, iar vor ba aspra, sacadata nu permitea nici o ezitare. Dupa lupta, dragostea. Femeile de pe mo?ie veneau la porunca lui, fete sau neves te, fara mpotrivire, ca ?i cum ai gasi nerod sa te mpotrive?ti unui cataclism. Le ?inea cteva zile la dnsul, apoi le da drumul. Cine le cuno?tea mai dinainte nu le mai recuno?tea. Trupurile lor palpitnd de tinere?e, snii puternici, coapsele vnjoas e, rsul sanatos, toate dispareau. Ca ni?te umbre mpovarate, mute, galbui, ?i vedeau de treaba, parca boierul le-ar fi stors n cteva clipe toata pofta de via?a. Le fu rase fara mila ?i tinere?ea, ?i frumuse?ea, ?i sanatatea. Pandele, n schimb, neis tovit, aparea imediat pe calul vnjos ca un taur, n cautarea unor noi succese. Umil i, ?aranii l salutau, iar el nu raspundea n nici un fel. Nu se supara nimeni ?i-l acceptau cum accep?i neputincios o for?a de a naturii. Ospe?ele de la conac erau celebre n ?ara. Avea Pandele o imensa satisfac?ie de a primi bine. A?tepta pe musafiri n capul sc arii, ncercnd chiar sa surda gra?ios. n antreul enorm era aranjata o armata de lauta ri. Apoi ncepeau jocul. Pandele privea din jel?, indulgent ?i dispre?uitor, cum a i privi o jucarie pe care, de nvrte?ti de manivela, danseaza cteva papu?i ntr-o melo die de cteva sunete. Mosafirii se ame?eau de dansul ?i de veselia la care erau si li?i negre?it, ?i mai ales de teama care plutea n aer. Se ncepea, mai trziu, mncarea . Pasarile nenumarate erau aduse pe masa, vinul clocotea n sticle. n bucatarie, pe un cuptor mare ct un rug, se frigea boul ntreg. Cu to?ii mncau ?i beau ca sminti?i i, pe nerasuflate, ?i la urma, ghiftui?i, umfla?i, nvine?i?i, cu bale la gura, cu sos pe haine, be?i complect, adormeau pe mese, ?i de sforaiturile lor tremura c asa. Boierul, care mncase ?i bause mai mult dect to?i, ramnea nsa neschimbat. Impunator, de pe jel? patrona pe adormi?i, dupa cum un pazitor ?i-ar pazi porcii . Cnd se convingea ca nimeni nu-l mai stinghere?te, chema un lautar ?i punea sa-i cnte la ureche cntecul lui favorit La deal la Ani?oara!... Cu o mna ?i ?inea necontenit paharul la gura, cu toate ca nu sorbea tot timpul, ia r cu cealalta batea n masa tactul. Cnd se lumina de ziua, pleca la culcare, fara sa se mai ngrijeasca de cei rama?i. n lipsa lui totul reintra n ordine. ?i iubea pamntul cum ai iubi un om. Privea lanurile de gru cu ochii sclipind, cum s -ar fi uitat la carnea de femeie alba, proaspata, neacoperita. ?i ngrijea pomii fr uctiferi cum ?i-ar ngriji o mama copilul. Cu arta desprindea un mar prguit, ?i-l ntorcea ca sa-l arate, cum ai ntoarce un vas pre?ios. ?i cnd aparea n vrful dealului de unde coborau gradinariile, ?i cnd se apl eca asupra sufletelor de pomi, asupra straturilor fara numar unde legumele cele mai felurite sorbeau pamntul, facea impresia unui muzician inspirat, dirijnd la o imensa orchestra o simfonie extrem de complicata, dar saltnd de via?a. Caci pentr

u boierul Pandele ramurile copacilor erau bra?e fierbin?i, trunchiurile umede co rpuri prin care curge sngele, iar merele rotunde sni de femeie mplinita. A murit deodata, dobort ca un stejar ntr-o padure. Oamenii s-au minunat de aceasta veste ?i ?i-au facut cruce. Erau deprin?i ca n fiecare an sa conduca pe cineva l a cimitir, dar boierul li se parea etern. To?i repetau ?tirea, nedumeri?i. ?i da ca Pandele s-ar fi sculat din sicriul enorm n care ncapuse cu greu, nu s-ar fi mir at nimeni. I s-a facut o nmormntare magnifica, a?a cum hotarse el prin testament ?i cum se ?i cadea sa se faca. Era tocmai n zi de Pa?te. Se strnsese lume multa ?i, ceea ce nu hotarse boierul mai dinainte, mul?i erau sincer emo?iona?i. Femeile pe care le te rorizase odinioara acum jeluiau din toata inima. Au venit domni de la ora? care au adus coroane multe, muzica militara ?i au ?inut discursuri. Ca ?i cum natura ar fi fost parta?a la aceasta sarbatorire, cire?ii to?i erau n floare. Pe dedesubtul florii alba-roz au purtat opt ?arani asudnd trupul de plumb. Cnd a a tins sicriul pamntul din fundul gropii, zgomotul a avut o nuan?a ciudata: un ples cait special, prelungit ?i forte, ca o sarutare pe care ar fi dat-o Wotan Endei. Preo?ii au continuat multa vreme cntecele lor tnguitoare ?i nepotrivite pentru bat rnul Pandele. Ar fi fost mai bine, n loc de flori, sa dea drumul unui butoi de vin pe ?arna rascolita ?i, n preajma, sa se ntinda un praznic monstru unde sa se ghif tuiasca mosafirii, caci boierului nu-i placea sa plece nimeni de la el flamnd. Sa se aduca haita de vnatoare care sa se bata netulburata pe sub masa dupa ciolanel e ntregi, sa se rda, sa se faca glume suculente. Cine-l cuno?tea pe boier ?i-ar fi dat seama ca e singura petrecere demna de el; ?ipetele be?ivilor ar fi parut sa cre, iar sindrofia ntreaga ciudata, dar corespunzatoare. Iar la urma, cnd ar fi ca zut pe jos, neputnd sa se mi?te din pricina stomacului prea plin ?i ar fi adormit n sat, sforaind, un lautar sa se aplece la capul lui Pandele ?i sa-i cnte prelung la Ani?oara... Caci n-ar fi fost nici un sacrilegiu... Ce-o fi crezut Irina despre moarte? Odata, de pilda dar amndoi eram n ocazia aceea identici intrasem dispu?i, vorbare? i, flamnzi, intr-o cofetarie mica. n momentul cnd Irina ?i ndesa cu chef din?ii ntr-o prajitura de ?ocolata, privirea i a luneca pe fereastra ?i exclama: Ah! Ce ntmplare!" Ma uit: la masa de pe pavaj a cofetariei ?edea, domol, domnul Cornea, o cuno?tin ?a destul de vaga de a noastra. ?tiam ca domnului Cornea i murise cu cteva zile nai nte nevasta; l cuno?team destul de pu?in ?i ne sim?eam destul de tineri ca sa tre buiasca sa-i fi scris cteva rnduri de condolean?a, dar, de obicei, cnd l ntlneam, vorb eam cu el. Era imposibil sa plecam fara sa ne oprim n calea noastra la el. Era co mplicat, vazndu-l abatut, sa ne prefacem ca nu ?tim nimic despre nenorocirea lui ?i ca nici macar nu-i observam raspunsurile anevoioase. Eram prea grabi?i, prea dornici de plimbare ca sa-l a?teptam sa plece, ?i domnul Cornea sta cu rabdare, mnca ncet, ca un om care nu mai pre?uia timpul. Eram prea bine dispu?i ca sa fim t ri?ti ?i sa-i spunem cuvinte de consolare. Am fi fost comici, hipocri?i, ?i cine ?tie? ne-ar fi cuprins un rs nervos ?i ridicol n momentul acela. Am ie?it ?i am v orbit cu el ca ?i cum nimic nu s-ar fi ntmplat, ne-am aratat mai veseli ca de obic ei, am facut ?i mai mult scandal, ca sa faca impresia ca nu-i observam deloc nic i figura, nici doliul de la mna, am debitat spirite unul lnga altul, stupide toate , pe un ton strident, ?i l-am lasat brusc, fara sa ?tim daca el a spus vreo vorb a tot timpul... Oricum ar fi luat domnul Cornea scena aceasta sau de-i va fi sunat falsitatea ei , sau de va fi crezut-o adevarata aceasta explozie cazndu-i deodata, ntr-un moment cnd se credea mai singur, trebuie sa-i fi parut dezgustatoare ?i totdeauna i vom apare n mintea lui ca ni?te personagii grote?ti. Am avut remu?cari, dar de ce se vor fi produs ele? Ru?inea de a fi fost comic? G elozia de a fi dat domnului Cornea o ocazie de superioritate? Sau gndul mor?ii, care, ca de obicei, a nceput curnd sa ma tulbure? Sau bucuria de a-mi gasi o scuza ?i de a arunca, la?, numai pe Irina tot dispre?ul pe care-l me ritam amndoi? ?i acum, dupa at?ia ani, cnd a pornit sa ma framnte gndul micimii mele de atunci totul n-o fi dect ncercarea de a o ponegri pe Irina ?i astfel a ma conso la?

Dar o alta ocazie mi precizeaza sensibilitatea ei fa?a de moarte. n absen?a mea, murise tatal unui bun prieten comun. Prietenul fusese deseori cu n oi, aratase un suflet ales ?i ne era drag. Mi-a parut rau desigur, acea parere d e rau obi?nuita la oameni (timp de zece minute, dupa noutate, discu?ii asupra pr ietenului, asupra durerii lui, asupra ultimei clipe cnd l-am vazut, supozi?ii, ap oi discu?ia trece asupra altui obiect, asupra vremii, a prajiturilor uneori, ca sa revie din timp n timp ?i tot mai rar, prin cte un saracul ). Cnd asi?ti personal la toata desfa?urarea mor?ii ?i a durerii celor dimprejur, at unci discu?iile ?i chiar parerea de rau dureaza mai mult. Totul e n raport cu cantitatea peripe?iilor. Moartea, singura importanta, ?ine ma i pu?in aten?ia dect detaliile ei fara importan?a. Unei mame careia i s-ar aduce vestea mor?ii pe nea?teptate a copilului ei, nainte de a ?ipa, de a plnge, de a le ?ina, de a se omor chiar, ar ntreba: Cum?" Irina parea ?i ea afectata de supararea prietenului nostru. Mi-a spus: I-am scris. Cum erai absent, te-am scuzat ?i pe tine! Gestul ei mi-a placut. l facu se singura, fara sa-i dau ideea, o ?tiam lene?a la scris ?i eram mi?cat. E drept cu acel te-am scuzat ?i pe tine suna oficial ?i demonstra ca ea scrisese mai mult pentru ca trebuia dect pentru ca sim?ise nevoia. Dar era inutil sa interpretez n ra u ceea ce facuse. Era zadarnic ?i imposibil sa reconstituiesc starea ei sufleteasca din momentul a cela, ?i faptul de a ma fi scuzat ?i pe mine nu era poate dect o expresie gre?ita. Se gndise sa ma aminteasca, fie ca orice emo?ie de a ei venea spre mine, fie ca ? tiuse supararea pe care aveam s-o mparta?esc ?i eu. Dar nu este totul. Curnd dupa aceea, abia dupa doua saptamni, bietul prieten ?i pierdu ?i pe mama, ?i tot a?a, d in cauza lipsei mele, am aflat vestea mai trziu de la Irina. ?i i-ai scris? Trebuia? O! Acel trebuia , care arata perfect ce stearpa suflete?te era! Crezuse de datoria ei sa scrie nti, dar printr-o interpretare u?or for?ata putea sa nu se mai cazneas ca a doua oara (?i ce cazna ?i pricinuiesc scrisorile acestea cnd nu sim?i mare lu cru!). Cum termenii primei scrisori erau vagi, mintea prietenului meu era destul de dezordonata acum ca sa-?i mai dea seama; avea mai trziu sa profileze scrisoar ea unica pe suferin?a lui dubla ?i sa ne pastreze recuno?tin?a. n special, u?urin ?a sufleteasca din partea ei. i paruse rau o data, era obositor sa renceapa parere a de rau. Prilejul unei ndoite mor?i era rar, ?i ea nu-?i educase sensibilitatea dect pentru o singura moarte. Dar poate, din motive exact contrarii, n sufletul pr ietenului nostru se petrecuse o stare sufleteasca similara. Fusese rapus a?a de mult prima oara, se sim?ea nca a?a de extenuat, nct a doua lovitura o suportase cal m (caci durerea nu se nmul?e?te cu numarul mor?ilor. Dimpotriva, parca se lini?te ?te: cape?i convingerea ca nu mai ai nici un rost n via?a ?i ca totul poate sa-?i fie egal). Cu toate ca a doua lovitura era mult mai teribila: prietenul nostru ramnea singur pe lume... Moartea Irinei n-ar putea fi dect mediocra. E plictisitor cum natura sile?te pe t o?i oamenii sa joace un rol la care nu se pricep. Te dezgu?ti de ei vazndu-i a?a de stngaci. i auzi n momentul acela rostind cte o vorba goala, pe care aveau obiceiu l s-o spuie ?i altadata, la masa sau la culcare, ntreaba, ?i ntrebarile ramn tot a? a de nensemnate, cer cu staruin?a sa li se povesteasca pentru a zecea oara spirit ul unui copil al familiei sau descrierea unui eveniment care umple ultima pagina a unui ziar. Mor pentru o ve?nicie ?i spun grav vreunui copil: Sa nu ui?i ?i sa ascul?i de mama ta! , cnd copilul, n c?iva ani doar, va fi mare. Trec hotare nemasura te ?i masura cu metrul. Irina n-ar putea n?elege un astfel de moment, ar vorbi to t timpul ?i chiar ar da din mini. Ar spune ceva similar lui: X cnta dragu? la piano ! , cu toate ca ea nu poate distinge dect un tango de un schimmy. ?i-ar da un aer d e importan?a ca sa aiba ce povesti lumea, acela?i aer pe care ?i l-ar da ?i daca s-ar marita. Ma recitesc: or fi adevarate observa?iile mele, sau singurul lucru adevarat o fi numai ura mea mpotriva ei, banuind-o necredincioasa? Cu ce drept trag concluzii pentru viitor cnd eu nu ?tiu nimic precis despre trecu t? Sau pot fi sigur ca eu, n momentul mor?ii, voi fi mai pu?in mediocru? n orice c az, voi fi att de curios sa ma vad cum sunt, ca sentimentele mele nu vor mai fi s

pontane. Cu tot gustul pentru adevarul pur, n momentul cel mai tragic voi fi arti ficial... Un gnd nou ma intereseaza acum: ce credea Irina despre Dumnezeu? Asta nu pentru ca ma preocupa n mod special astfel de chestiuni, dar poate pentru ca vreau sa umplu cu tot dinadinsul cu vreun sentiment trupul Irinei, pe care, cu toata bicisnicia lui, nu pot sa-l admit de?ert, ?i a? vrea sa-l ?tiu interesnd u-se de ceva, chiar n afara gusturilor mele. Mi-aduc aminte de o figura conven?io nala, cnd ntmplator intram prin vreo biserica. Continua, fara sfiala, sa-mi strnga mn a ?i acolo. Apoi mi-aduc aminte cum ?i batea joc de preotul care o spovedea, de c opila, n fiecare an, ?i care o mai ntreba nca, ?i acum, cnd cuno?tea toate pacatele, de nu fura din dulapul mamei vreo buca?ica de zahar. La fel conven?ionala era ? i fa?a de vreo tragedie umana. Uneori chiar era rea. Mi-a povestit, astfel, ca s -a dus cu mai multe camarade sa-i prezinte condolean?e unei profesoare la care ? inea ?i careia i murise tatal. Acolo, n momentul cnd profesoara, de obicei re?inuta , a izbucnit n lacrami, ele s-au pornit pe un rs nebun, suspect, pe care au trebui t sa ?i-l ascunda cu batista, prefacndu-se ca plng, astfel ca profesoara, ngrijorat a, nu ?tia cum sa le mai potoleasca. Situa?ia era grotesca ?i denota uscaciune s ufleteasca. E drept nsa ca eu, cnd mi s-a spus ntmplarea, n loc sa ma indignez, am gasit ca nu e dect un interesant caz psihologic, cnd n momente grave, cu toate inten?iile bune ?i emo?ia sincera, te manifestezi invers de cum ar trebui. Ma ntreb iar daca i placea natura. O duceam, n entuziasmul meu, pretutindeni dupa m ine, pe dealuri, prin paduri, pe mun?i, la mare, exclamam, ?ipam, tremuram de pl acere sau eram melancolic cnd, imperial, se cobora soarele sa se culce. mi ntrerupe am extazul numai pentru a ntreba: Nu e a?a ca e frumos? ?i mi se raspundea identic: Da! Cum pot sa ?tiu, a?adar, ntruct i placeau aceste lucruri cu adevarat sau numai m a repeta ?i daca truda excursiei n-o suporta dect din dragoste pentru mine? Dar p e atunci nu-mi puneam astfel de ntrebari. Vedeam clar numai cu intermiten?e, ?i a ceste lucidita?i nu cauzau frici zadarnice. Cnd eram asupra vreunei lecturi, ma m ul?umeam de cele mai multe ori cu aproxima?ii din partea ei, ?i eu continuam, ca un nebun, sa-mi monologhez parerile ?i eram fericit. Cnd, deci, n fa?a unor chest iuni destul de precise, ma lasam n?elat, cu att mai mult nu puteam sa-mi dau seama ntruct admira?ia Irinei pentru natura era profunda, aci, unde afirma?iile nu se p ot face precis. Imaginile sau observa?iile laturalnice nu vadesc neaparat n?elege rea. ?i apoi eu nsumi, care sunt a?a de mndru n chestiunea aceasta, de cte ori nu pa rasesc o seara parfumata, cu stele sclipitoare, cu luna enorma, cu pomii fo?nito ri legannd umbre, ca sa ma duc sa ma culc, nainte chiar de a-mi fi somn?! Cred, to tu?i, ca acum nu-mi dau seama de credin?ele religioase ale Irinei pentru ca nu m a intereseaza religia, ?i nu-mi dau seama de gustul ei pentru natura tocmai pent ru ca ma interesa prea mult natura, ?i vibra?ia mea proprie mi era suficienta. Erau nsa ?i subiecte asupra carora n-am discutat niciodata cu Irina, cu toate ca ma preocupau mult. Muzica, la care ma gndeam mereu, care ma urmarea prin vreo fra za zile ntregi, pentru care faceam toate sacrificiile ?i toate nebuniile, i era co mplect necunoscuta. Nu am lipsit timp de ani de la un singur concert, mergeam de zeci de ori la acee a?i opera ?i nu ma vad o singura data mpreuna cu ea. O paraseam seara orict de dis perata a? fi lasat-o, fara sa pot face sacrificiul vreunei ore de muzica. Sa sim ?i ca te cuprinde n ntregime vreun pasaj wagnerian, sa te urmareasca ntocmai ca o f iin?a, sa-?i pui n el toate gndurile, toate voile, sa-?i rascoleasca toate puteril e tale interioare, n momentele acelea sa nu existe pentru tine altceva pe lume, ? i aceea cu care stai tot timpul mpreuna sa nu poata pricepe nimic din toate acest ea! (?i nici nu po?i sa-i nume?ti sufletul sterp, caci totul nu e dect un mic def ect al urechii.) Ma mir ca am putut crede n oarecare asemanari dintre noi. Irina era vorbarea?a, spunea la ntmplare tot ce auzea, tot ce credea momentan, dar timp de ani, ct am fost mpreuna, nu-mi amintesc s-o fi auzit vreodata facnd vreo reflexi e asupra muzicii. Doar uneori o vorba banala ?i proasta, pe care o zicea identic ?i cu acelea?i inten?ii: E un baiat foarte dragu?! ?i apoi cnta dragu? la piano nloc uit cteodata prin vorbe?te dragu? fran?uze?te!" Lipea pe acela?i dragu? de fraze enervant de banale. n definitiv, nici nu ?tiu ct era de dezinteresata. Nu ca mici apucaturi de a primi

?i cheltui bani cu u?urin?a ar nsemna ceva pentru o dragoste profunda. Amndoua in stinctele pot coexista, dupa cum un avar desavr?it poate avea ureche muzicala. mi pun ntrebarea ca sa ncerc s-o n?eleg mai bine, ?i nu ca s-o critic neaparat sau s-o laud... ?tiu perfect ca a avut mai pu?in de la mine dect femeia cea mai nepreten ?ioasa ?i nu primea dect cteva bomboane, cteodata; ?i platea de obicei toate excursi ile, petrecerile ?i chiar biletele de teatru. Voi fi eu a?a de pornit mpotriva ei nct, cu attea dovezi mari, totu?i sa ezit de a f i concludent? ?i totu?i, n-am ncredere n absoluta ei scrupulozitate, dupa cum nu m i se pare nici un gust al ei absolut indiscutabil. Poate din pricina ca mi-o nchi pui ntr-o atmosfera generala, fluida, care nu admite liniile bine trase, ?i amest ec laolalta ezitarile ?i siguran?ele ei, ne?innd seama de motivele diferite care le cauzase. ?tiu ca, prevazator, i spusesem raspicat: N-a? vrea sa-?i dau un ban n iciodata, pentru ca ntre noi totul trebuie sa ramna pur. Minciuna ta fa?a de ai tai nu numai ca are toate scuzele din pricina dragostei, dar, prin sacrificiile zilnice, este ?i de admirat. nsa la cea mai mica nebagare de seama totul s-ar putea murdari. Atunci ai ramne ca toate celelalte ?i ai fi o simpla femeie ntre?inuta. Era un argument care abia masca frica de a nu fi obligat sa fac prea multe sacrificii ?i care poate fi u?or interpretat ca o simpla gros olanie de a mea. Am sim?it nsa ca-i necesar sa-l dau. Cu o alta ocazie, cu o alta femeie, nici nu m-am gndit la un astfel de mijloc, nu fiindca eram de data asta cu adevarat ndragostit, ci pentru ca aveam ncredere deplina. (?i unei alte femei, vizibil interesata, i-am dat ce a cerut.) Fara sa ma fi convins mai mult dect pri ntr-un gest mic dar definitiv, sim?eam ca fa?a de Irina trebuie sa-mi sus?in o t eorie, ca sa nu trebuiasca sa par meschin sau sa nu fiu nevoit sa fac sacrificii pe care nu le-a? fi putut ndeplini tot timpul. Irina era saraca ?i n acela?i timp cheltuitoare. Cnd avea bani, cheltuia n modul ce l mai nesocotit posibil. Ve?nic se plngea de saracia ei, dar numai pentru ca-i pl acea sa vorbeasca despre tot ce gndea, nu pentru a ma face sa iau vreo hotarre. Vo rbele nu vreau sa fii ntre?inuta o zguduisera pu?in ?i facusera imposibile orice fe l de inten?ii rele. Nu cred nsa ca patrunsesera adnc n fiin?a ei, caci ar fi trebui t ca fiin?a ei sa fie profunda, ?i atunci n-ar mai fi fost nevoie de ele. nsa cnd voiam s-o iau cu mine la vreo petrecere pentru care nu avea bani, ?i cnd voiam sa -i dau eu, ea protesta identic: Nu vreau sa fiu ntre?inuta! ntrebuin?a propriul meu argument, ?i sim?eam ca daca n-ar fi fost acela, ea nu ar fi avut nimic de spus. De altfel, aveam o putere a?a de mare asupra ei, nct la prima rugaminte renun?a ? i la el. ?i nu vedeam atunci pe obrazul ei dezastrul resemnarii, cum l vedeam pen tru motive mult mai mici, de pilda cnd trebuia sa ne despar?im pentru o noapte. Cred ca s-ar putea dovedi destul de lamurit acestea. Un cadou de ziua ei, aceast a nu putea ridica riposta e?ti ntre?inuta . Deci, fara scrupule, putea anun?a din vr eme ziua ei de na?tere ?i cele doua de botez (o chema ?i Marie-Anne) ?i mi spunea printr-un ton degajat ct de mult ?inea la ele. Eu ma revoltam (cu durere, vaznd c e u?or o n?eleg, ?i cu perversitatea de a-i strica planurile), aratnd ca mi se par e stupid obiceiul acesta. Ea atunci, cu un ton de copila mica de tot, mi explica, mngindu-se ca o amuza sa primeasca daruri (ca ?i cum nu darul ar avea vreo importan ?a, ci gesturile ce-l ntovara?esc). Irina, care att de u?or renun?a la parerile ei literare sau la oricare alte credi n?e, aici insista. ntr-o astfel de ocazie am avut o impresie care m-a cutremurat aproape. De diminea?a mi anun?ase ziua ei, care trebuia sa se ntmple peste doua zil e, ?i eu ma aratasem tot a?a de contrar obiceiului. Dupa masa mi-a venit cu noi argumente, ceea ce-mi sugera gnduri destul de curioase. Dupa pu?in timp sosi frat ele ei, care spuse fara legatura: ?tii ca poimine e ziua Irinei! Atunci am n?eles pr in cuvntul brusc ce venea stngaci dupa cele doua conversa?ii ca Irina ?i prevenise fratele n felul acesta. Mi s-a parut ca-i aud vocea: Cnd vezi pe Sandu dupa amiaza, adu-i aminte de ziua mea . Deci nu numai n?elegeri cu mine asupra altora, ci ?i invers. Sunt convins ca a?a a fost n?elesul zilei aceleia. Numai doar de nu eram prada unei idei fixe, pe car e cteva ntmplari ridicole mi-o ntre?ineau. Nu vreau sa probez interesul ei, ci numai u?urin?a ei. ntmplator am gasit cteva excep?ii ntr-o chestiune n care, n bloc, din indiferent ce mo tive, s-a aratat irepro?abila. Cred ca cea mai corespunzatoare caracteristica a

Irinei era de a putea fi influen?ata imediat de mine, dupa cum voiam. (Mai trziu va trebui sa ma conving ca oricine putea face aceasta opera?ie asupra ei?) Daca n-avea calita?i intelectuale, nu cred sa fi fost n stare nici de instincte putern ice. N-o ?in minte de minciuni grozave, de ura, de gelozie disperata, de sacrifi cii rare. Cuvintele ei, uneori mari, nu-mi faceau iluzii ?i nu le luam dect ca re zultatul unei logici ?ubrede. Cu toate acestea, era formata numai din instincte. Niciodata n-am vazut-o contrazicndu-ma numai din pricina unei judeca?i proprii. Aceste instincte erau nsa fara vreun relief, comune, nlocuindu-se unul pe altul la ntmplare, n voia ultimei impresii. Femeia momentului, una din acele femei obicinui te, care sunt n stare numai de mici rauta?i sau generozita?i. A fost deseori gelo asa, dar starea ei permanenta nu era gelozia. De i dam vreo ocazie, se consola de stul de iute, ?i ra?ionamentul meu cel mai fals o lini?tea. Era senzuala? Iara?i ncep ezitarile nainte de a da un raspuns ?i vad ct de neprecis va trebui sa fiu. Cum senzualitatea vadita sau cel pu?in sub forma unei sarutar i fugare pricinuia cele mai multe scene dintre noi, nu poate fi cercetata cu u?u rin?a. Au fost strngeri patima?e, cnd faceam pentru ele, cu toate ca frico?i, cele mai ma ri impruden?e. n case straine, n camere necunoscute, n mijlocul naturii sau profitnd de ntuneric, n preajma cuno?tin?elor. N-a avut amorul nici o practica pe care Iri na sa n-o cunoasca ?i la care sa nu se preteze. N-am vazut-o numai umilita, ci t remurnd, plngnd. n vreun tren, alaturi de mine, n noapte, tresarea cnd mi luneca mna toata pielea calda. Dar cu toate momentele aceste ascu?ite, n-a? fi renun?at pen tru ele la vreun bilet de concert. Dnsa marturisea ca nu asta o facea cea mai fer icita, ci dragostea nsa?i, care ncepea cu mult nainte ?i dura infinit dupa mplinire. Sa stea fara ntrerupere lnga mine, aceasta a fost fara ndoiala satisfac?ia ei cea mai adevarata, mai ales cnd, ntlnindu-ma zilnic, aceasta stare era ntre?inuta. N-am vazut-o timp de ani niciodata grabita sa se ntoarca spre casa, dupa oricta vreme p etrecuta mpreuna ?i dupa orice-a? fi facut. Totdeauna despar?irile erau disperate. Pentru a ?i le ntrzia, facea, fara ezitare, sacrificii zilnice. Dar daca separa?iile dintre noi erau mai lungi, imediat se sim?ea o oarecare rac eala din partea ei. Daca se amuzase cu al?ii, nu mai contenea sa povesteasca amu zamentul, ?i sim?eam o atmosfera streina, cu toate ca faptul de a-mi povesti toc mai mie toate detaliile ma facea sa nu ma impresionez prea mult. Astfel, se duse ntr-o zi cu toata familia la logodna unei prietene de a ei, ?i nu mai cu greu putu sa se hotarasca sa renun?e la un timp pe care l-ar fi putut pet rece cu mine. A doua zi, nsa, nu mai nceta sa-mi povesteasca ?i sa-mi critice, dar cu un ton n care se sim?ea ca s-a distrat, chiar facnd aceste critice. mi spuse ap oi lamurit: Am facut cuno?tin?a cu ziaristul X. M-am amuzat tot timpul cu el, e u n baiat foarte inteligent etc. Nu m-am putut opri sa nu-i spun: Dupa cum se vede, nu m-ai regretat prea mult!" Cnd despar?irea era mai mare, se sim?eau ?i mai mari schimbari n ea. O paraseam de znadajduita ?i o regaseam discutnd cu al?ii, vesela, vorbare?a. ?i atunci, imedia t, cu toate ca n lipsa o dorisem vag, voiam s-o supun iara?i, n loc sa ma bucur de aceasta desfacere lini?tita a noastra, la care ma gndisem atta. O luam cu mine, m a tnguiam, o mbra?i?am, pna ce o vedeam tot a?a de subjugata ca ?i la nceput ?i spunn d ca o scuza: ncercasem cu tot dinadinsul sa ma vindec de tine, dar vad ca nu se p oate . Binen?eles, totul intra n normal, dnsa mereu ndragostita, iar eu din cnd n cnd dorind, iar restul timpului petrecndu-l cu ea, uneori din afec?ie, alteori din mila sau din plictiseala ?i mereu cu impresia ca-mi sacrific tinere?ea n mod neinteresant . Mintea ei capabila de a uita imediat s-a tradat mai ales atunci cnd a trebuit sa se mute cu familia ei n provincie. Cred ca acest eveniment a produs, de fapt, tra gedia de la urma, ?i de am fi ramas mpreuna nu ?tiu cum s-ar fi terminat legatura dintre noi. N-a? fi avut curajul nici s-o las pe dnsa, nici sa ncep cu alta, ?i, fiind zilnic sub influen?a mea, s-ar fi crezut fericita a?a. A facut tot posibilul ?i a mai ramas cteva zile dupa plecarea alor ei. Apoi am co ndus-o pna la o sta?ie intermediara. Tremurnd toata de deznadejde, strngndu-se lnga m ine convulsiv, n ntunericul vagonului mi lua mna ?i mi-o saruta n ne?tire. ?i, la des

par?ire, sub lumina felinarului din gara umila de provincie, am vazut-o cu obraz ul ud de lacrimi, cu cearcane adnci n jurul ochilor, cu privirea ratacita ?i lucin d nefiresc, cu din?ii n?epeni?i unii ntr-al?ii lasndu-se la ntmplare mpinsa de mine pn la trenul de schimb pe care trebuia sa-l ia. Scena aceasta m-a urmarit de multe ori, ?i cnd mi-o aduc aminte nu pot sa nu scuz attea u?urin?e pe care le-a facut mai trziu ?i sa nu cred ca, indiferent de cele cteva probe care ma convinsera ca u rmarea n ascuns ?i mici planuri egoiste, era nvaluita ntreaga n plasa dragostei pent ru mine, tragica ?i dezinteresata. Desigur, nu trebuie cautat ceva ra?ional n ace asta dragoste. Ea nu-?i da seama de nimic din tot ce se ntmpla cu noi, ?i totul la ea, cu toate orele petrecute n preajma lecturilor subtile, nu era ntemeiat pe nic i o convingere, pe nici o n?elegere a mea, pe nici o cunoa?tere a ei, ca sa-?i po ata da seama ntruct i pot fi eu ?i nu altul indispensabil, ?i se lasa n voia instinc telor care o faceau, capricios sa se sacrifice, sa dispereze, sa spere, sa se am uze ?i sa ma uite. Ne-am fagaduit sa ne vedem saptamnal, ?i s-a ?inut multa vreme de fagaduiala, facn d drumul lung ?i obositor pna la ora?elul unde trebuia sa ne ntlnim. Atunci revederile erau pasionate, mbra?i?arile repezi ?i puternice, iar senzualit atea ne facea sa comitem cele mai mari impruden?e. Despar?irile, fara sa semene cu nebunia primei despar?iri, erau totu?i dureroase . Sim?eam nsa ca multe se schimbasera n fiin?a ei. E curios cu ce luciditate ?i fa ra sa-mi fac nici o iluzie o judecam tot timpul. Asta nu m-a mpiedicat, poate din indiferen?a cu care primeam aceste nouta?i, ca s a adaug poate ma n?el . mi povestea, dupa obicei, tot ce se petrecea n trgul mediocru olitica, ho?iile, amorurile. Acum, deoarece aceea?i situa?ie dura, personagiile pentru mine se conturau, se detailau, le ?tiam cusururile ?i calita?ile toate, c levetirile, existen?a lor umila. Observam ca discu?iile noastre de odinioara asupra unor chestiuni mai nalte nu fo losisera la nimic ?i ca, n loc sa nceapa sa-mi povesteasca tot ceea ce citise n lip sa mea, sau macar tot ceea ce gndise despre mine, ?i pierdea timpul n mod nensemnat. Alaturi de critici trebuiau sa vie ?i laudele. Erau acei dragu?i , acei buni , acei ca re cntau dragu? la piano . ndeosebi calificativul de bun l risipea cu multa darnicie. D e o ntrebam a citit ceva? sau se pricepe n ceva?" mi riposta, ca o scuza suficienta: Dar e a?a de bun! , ca ?i cum bunatatea ar fi put ut sa-l caracterizeze n mod deosebit pe sublocotenentul X. zornaind de diminea?a pna seara sabia pe trotuarul strazii principale, ie?it ofi?er numai cu cinci clas e liceale, terminate ?i ele anevoie. A?a ?i-a nceput Irina existen?a ei n afara de a mea. Cum eram nemul?umit, ca sa nu ma supere, trebuia sa ma minta deseori. De fapt, n u-mi dau seama ntruct a min?it, nu ?tiu daca obiceiul acesta nu l-a avut ntotdeauna . Totu?i, la nceput nu mi s-a parut ca minte, poate pentru ca fiind tot timpul mpr euna cu mine, n-avea prilejul sa ascunda ceva. Fiind fericita alaturi de mine, p etrecnd din tot ce petreceam eu, nu avea motive. Am vazut-o deseori disperata, ?i nu cred ca aceasta disperare sa fi fost numai o nalta comedie magnific jucata ca sa ma faca sa iau anumite hotarri, cu toate ca, dupa cum am mai spus, anumite so coteli nu-i lipseau. Se poate ca aceste minciuni care trebuiau sa-mi lini?teasca ndoielile sa fi fost pricinuite chiar de mine, binen?eles, ea avnd instinctul, de pe cnd i inventam cu un lux de detalii prevazatoare scuzele pe care trebuia sa le duca la familie, despre tot ceea ce se ntmpla ciudat n via?a ei de ndragostita. Ma nt reba ntotdeauna, cu nelini?te, nainte de despar?irea de la miezul nop?ii, cum ?i va explica ntrzierea. Asta ar putea fi o proba ca obiceiul nu-l avea de la nceput. Tr ebuia sa-l nve?e de la mine ?i apoi sa-l mnuiasca ndemnatec tocmai mpotriva mea. A?a mi-am platit vina. Acum nu-mi mai aduc aminte dect de o singura minciuna nainte de despar?irea noastra: i dadusem o ntlnire ?i ea ntrziase cu o ora. Ploua teribil ?i e u eram indignat, cautnd-o pe la toate col?urile strazii. n sfr?it, o gasii, ?i ea p retexta ca se adapostise sub un balcon ?i se prefacea mirata fiindca nu ma vazus e. Eu, care o cautasem de mai multe ori n locul acela, am putut sa-mi dau seama d e neadevar. Totu?i, n-am mai insistat, nednd nici o importan?a faptului, indignat numai fiindca o a?teptasem n ploaie. Acum revad a?a de bine scena, ca ma mir cum am fost a?a de neatent atunci. Dupa plecarea Irinei, banuielile mele aveau de ce sa fie nte?ite.

Observam toate stngaciile ei, dar nu le cercetam cu de-amanuntul. Sufeream pentru alte motive (sau fara motiv) ?i aveam nevoie sa fiu mngiat ct mai i ute. ncetam deci toate ntrebarile de ndata ce vedeam pe fa?a ei cea mai mica parere de rau. Poate ?i caracterul meu era nclinat, dupa attea dovezi de dragoste, sa nu creada ntr-o a?a de mare transformare sufleteasca. Acum, cnd mi nchipui de tot ce a fost ea n stare, dau invers o interpretare rea tuturor gesturilor ei. Sunt ntotdeauna de o nervozitate extrema. Asta ma face ca sa nu pot fi niciodata potolit. Fizice?te nu-mi gasesc locul. Am ticuri. mi mi?c minile ?i picioarele pna cnd adorm. Ideea acestei nervozita?i mi-o accentueaza nca. Intelectual, sar tot a? a de la un gnd la altul. Cnd vorbesc, sunt deseori incoherent, fiindca mintea mea, fugind prea repede, nu are timpul sa ntrzie ?i sa se explice fa?a de ceilal?i. Astfel, nu ma pot niciodata bucura de moment. Nu pot savura pe ncetul developarea lui. N-am putut citi niciodata o carte pe ndelete, n muzica, traiesc mai ales din a?teptarea notei urmatoare. Este ca ?i cum la Luvru, n fa?a Giocondei, ai tresar i pentru Crivelli. Gndul e tot a?a de puternic, emo?ia e mare ?i de calitate buna , dar e?ti ca n fa?a unei fotografii care ?i-ar arata ca aparatul este bun, dar c a n-a fost bine pus la punct. Aceasta nervozitate place la femei la nceput. A fi nervos e pentru ele un atribut nobil. Denota inteligen?a ?i mai ales vioici une, iar o femeie poate suporta uneori oameni pro?ti, dar i sunt insuportabili ce i blegi. Place numai la nceput. De la o vreme, aceasta mi?care ve?nica obose?te. Femeia, c a ?i pisica, e repede la mi?care, electrica, dar i place sa se ?i ncalzeasca, sa f ie mngiata, sa lncezeasca. Mie nu mi-a placut niciodata langoarea. Ma plictiseam fa cnd mereu acelea?i lucruri. Momentele de dragoste ncepeau brusc ?i se terminau bru sc, ca ?i rauta?ile sau suspinele tandre. Nu eram nsa superficial. Traiam cu intensitate. Am o memorie sentimentala impecab ila, care leaga emo?iile mele disparate ?i le da amploare. Am brodat numai o dantela mai fina, aceasta e diferen?a. Dar pentru un om normal aceste salturi sunt obositoare. Irina se sim?ea bine ame?ita, goala, pe perne m oi ?i calde, ?i eu plimbndu-mi mna n lungul trupului ei. ?i vorbele bune sa curga a bia auzite, abia n?elese, dar care faceau bine numai prin murmurul lor. ncet, pe f runte, pe obraz, pe sni, pe ?olduri, pe coapse. Placerea ei se ?inea de mna mea, n mi?carea care o faceam, ca prinsa cu clei. ?i era buna ?i cuminte, ?i de?teapta, ?i i era draga... ?i o sa se mndreasca de ce diferita o sa fie de altele. ?i o s-o faca bucuroasa, mereu bucuroasa ... Calm, bine, dar ea ar fi voit ca farmecul sa continue zile ntregi, ?i eu ma plict iseam ndata. Sim?eam cum sngele mi bate tot mai iute. Printr-o mi?care brusca, mi ncle?tam unghiile ?i i faceam rau. ?ipa ?i apoi se uita la mine, nepricepnd, iar eu rdeam, ca ?i cum ar fi fost o gluma. Apoi i vorbeam de planuri artistice. De-mi arata parere de rau, o ambi?ionam: Nu-?i plac astfel de conversa?ii? Dar nainte de toate tu e?ti o intelectuala! Cum putea sa se mai mpotr iveasca fara ca sa pierd admira?ia pentru ea? Ce scena de nalt ridicol! n momentul cnd o femeie se da cu toata carnea ?i sufletul , tu sa-i vorbe?ti despre Proust, caci e?ti intelectuala!" ?i ea sa trebuiasca sa spuie: Desigur!" Ma recitesc. A?a gasesc de identice unele motive cu ale lui Proust, ca mi se par e inutila aceasta povestire, care nu poate fi dect o copie palida a unui original magistral. De altfel, nici nu ?tiu daca mirajul lui Proust nu ma face, din cauza unor asema nari exterioare, sa-mi complic starea sufleteasca. Poate ca daca n-a? fi citit A lbertine disparue, n altfel (mai bine sau mai rau), a? fi suportat dispari?ia Iri nei. Proust ne mbraca n o haina care nu ni se potrive?te. Cnd te gnde?ti ca n nop?ile mele albe mototolesc perna ?i bigui pna la epuizare ntrebarea ce s-o fi facut Irina poate numai din pricina unei influen?e literare! Irina a suportat, aprobnd, toate descoperirile mele artistice. Mndria de a se ?ti zilnic mai bogata i-a ntarit rabdarea. Dar, oricum, nu asta e o poveste de dragoste. Am vazut odata o coni?a uitndu-se la mare prin face--main. Apa nemarginita n ve?nica leganare, cu imensele ei boga?ii de culoare, cntece ?i p

arfumuri, dezgolindu-?i ntreaga fiin?a fara nici o pudoare meschina, aratndu-?i to ata tulburatoarea ei nuditate, ?i, n fa?a, minuscul ?i artificial, tremurnd capric ios deasupra unui nas ?trengar, doua sticlu?e pe un be?i?or de abanos, la capat cu un fundule? de matase. Am rs nebune?te la imaginea grotesca. Ma rezimasem de o stnca, ?i de a? fi fost Pantagruel, a? fi darmat dealul. Coni?a s-a scuzat foarte normal. Orict de ridicol ?i s-ar parea gestul meu, nu vad bine! Aceasta imagine mi sugereaza acum felul cum ma folosesc de Irina, persoana inofen siva, cu ocazia unor chestiuni a?a de importante ca moartea, via?a, natura sau a rta. Alaturnd-o unor lucruri a?a de mari, de care ea habar n-avea, sunt eu vinovatul. ?i eu nca nu ntrebuin?ez pe Irina cum facea coni?a odinioara cu face- main-ul ca pe ceva din nefericire indispensabil pentru alte lucruri importante, dar chiar se pare ca ma uit la acele lucruri numai ca sa utilizez sticlu?ele cu be?i?orul de abanos ?i cu fundule?ul de matase la capat!... ntr-o zi, cnd eram mai grabit ca altadata, ?i cnd aratam nerabdare la mngierile ei nce te, Irina mi spuse: Ce nu-mi place la tine e ca nu pot sa am lini?te mai ndelungata. Parca ai fi o apa care curge! ntr-adevar, observasem ?i eu la ea contrariul. Nu-mi placea ca sta pe loc. Ar fi stat lipita de mine la infinit, ?i eu nu puteam asta. Ar fi tacut fara ca vreun gnd s-o zguduie brusc sau ar fi vorbit fara ncetare lucruri mici, acelea?i. Mi-e?ti drag, mi-e?ti drag!... Dorin?a ?i mplinirea ei nu erau pentru dnsa dect fapte nensemnate, care nu tulburau ?opotul ei dulce. Un gest familiar de-al ei: cum scotea bluza, pe cap, apucnd-o cu minile cruci?, de cele doua laturi. To?i spuneau: Cum s-o fi uitnd Sandu la ea! Nu e nici prea cuminte!" De fapt, cnd lipseam, ?i trecea timpul mereu cu al?ii. Uneori chiar era numai cu ct e unul, facea haz de el, vorbea, citea cu el alaturi. Dar niciodata n-am crezut ca asta nseamna ceva periculos. Acei cu care ramnea nu-m i inspirau teama. N-a? fi fost convins ca Irina ?i-ar fi dat seama de nensemnatat ea lor, dar nu-i credeam pe ei n stare sa faca gestul iste?. Irina era cu cineva, cu oricine, numai sa nu ramna singura. Vazndu-i mi?carile repezi, ai fi crezut-o foarte personala, dar depindea de cel c are i-ar fi poruncit. Singura nu avea for?a. Oricine i putea da o opinie. Cnd prot estam, se scuza: Ai dreptate! Vezi ca nu ma gndisem! De altfel, imediat ce ma ntorce am, mi reluam toate drepturile. Sclavajul ei total rencepea fara gndul vreunei mpotriviri. O chinuiam mult, poate, dar nu numai din rautate. Ma sim?eam umilit cu ea, dar n -a? fi vrut sa se iroseasca dragostea. Mi se parea ca prin rauta?i i-o ntre?ineam . Cnd o vedeam calma, mi se parea ca s-a saturat de mine. Voiam o pilda evidenta ca nu-i adevarat; ?i atunci aruncam vorba care trebuia sa dezlan?uie furtuna. Oc hii brusc n mi?care, fa?a galbena ?i o mi?care a piciorului... Aveam satisfac?ie momentana, apoi pareri de rau. ?i o mpacam cu tot atta graba. Cl ipele de mpacare erau calde, mi-amintesc. Deci ma mul?umeam cu satisfac?ii imediate, fara sa ma gndesc ca repetarea lor ar putea produce transformari mult mai profunde ?i iremediabile. Gasesc cteva pagini dintr-un jurnal de zi vechi. Vor explica ceva asupra noastra? E vorba de o plimbare facuta cu mai mul?i camarazi la mare. Luni. Trenul fuge printre oi?e ?i maci. Culoarea de lut. Apoi marea. Ce-o fi facnd Ela? C?iva turci, c?iva magari, o goarna ncercnd sunete n mijlocul zilei , casu?e albe, unele dupa altele, cobornd spre mare ca o turma de oi?e: Balcicul. Balcicul: impresia unei feti?e blonde, care, cu gesturi gra?ioase din cap, din buze ?i din mini, ?i-ar spune: Poftim la masa! Mi-e somn, sunt obosit, buna seara, Ela de departe... Mar?i. O sluga mica, Hamiri, mi deretica prin camera. Ies ?i, singur, o pornesc. Pe drum, un cimitir mic a?ipit. Pe deal, mormintele turce?ti. Apoi n gradina publ ica. Unul face un spirit local: E a?a de mica gradina, ca daca s-ar culca un maga r, i-ar ramne coada afara !

Miercuri. Pe stnci cu Irina. Am ca?arat-o cu de-a sila. Pna la mine s-au suit ni?t e oi?e bune ?i cumin?i. Picioarele lor sunt ?epene ?i neterminate parca. De fug, pocnesc pamntul ca ni?te bastoane de lemn. Pupilele ?i le ?in n vrful irisului: persoane ncrezute. Le privesc cumin?enia ?i-mi dau lacrimile. Irina nu pricepe prostia mea, ?i eu a trebuit s-o lini?tesc ?i a trebuit sa-i explic ce sim?eam. La urma face ?i ea: C um ai dreptate! ?i le prive?te cu simpatie. Joi. Hamiri mi arunca un potop de vorbe. Are ochi frumo?i ?i scnteia?i. Pleoapele i clipesc cu repeziciune ?i inegal, ai crede aripile unei pasari care ar vrea sa?i ?ie echilibrul pe un ba? prea sub?ire. Apoi se opresc ?i ramn nemi?cate pentru ctava vreme. Dupa prnz. La poarta cimitirului cre?tin, un mormnt mic nconjurat cu un gard alb, na lt. La un capat, o cruce mare, sub ea un felinar. Pe lemn, scris numele unui copil. n preajma, maci ?i melci. Vineri. Irina a izbutit sa scape de privirile prietenilor ?i sa vie la mine pent ru o clipa. Era ?i timpul... Hamiri, maturndu-mi camera, ma ntreaba daca sunt maritata . Ea este! Are 15 ani, ?i nu 12, cum credeam. mi istorise?te scena din menajul ei, din care eu nu pricep dect foarte pu?in. Acum s-a vrt sub pat cu maturatul, dar pov estirea nu ?i-o curma. Smbata. ?i am plecat pe neprevazute, fara sa-mi iau ramas bun nici de la mare, ni ci de la oi?e, nici de la Hamiri. ?i iara?i trenul printre maci... Toata ziua amart ndelung, ca de obicei fara motiv. A? spune ca ma gndesc la moarte daca n-a? auzi riposta unui om sanatos, bine odihnit ?i ghiftuit: e?ti banal. Ir ina, cu toata prietenia ei, nu poate sa-mi faca nimic, iar gndul la Ela e ca ceva cum nu se mai potrive?te pe ziua de azi. Duminica. Un popas la Constan?a, ?i iar pe drum. Ceilal?i dorm, declama, cnta, fa c dragoste. Eu mi port melancolia la cele doua capete ale vaporului. Irina, sarma na, paze?te, pentru mine, curentele. (Urmeaza o poezie de a lui Geraldy, copiata ntreaga. Mi se paruse ca se potrive?t e situa?iei dintre noi, indiferent de versurile mediocre.) Tu avais jadis, lorsq ue je t ai prise Il y a trois ans Des timidits, des pudeurs exquises, Je te les ai desaprises Je les regrette prsent. (?tiam ca pagina va fi citita de Irina, astfel ca poezia era socotita sa fie o m ica rautate ?i sa-i faca un mare necaz. Reprezenta ?i un adevar: plictiseala pe care o sim?eam, cunoscnd-o prea bine. Dar, de fapt, la o judecata dreapta, versur ile erau o lauda pentru ea, nsemnau ca cel pu?in o data am pre?uit via?a noastra. Ceea ce nu e adevarat. Chiar nainte de a ma deprinde cu ea mi se paruse ca ma sacrific. Apoi, la nceput, ea n-a aratat nici un fel de ezitare ?i nici o timiditate. Nu facea vreun gest, dar ma lasa sa fac orice fara de nici o mpotrivire.) Magaru?ii: pitici. Tot a?a d e mici, cu acelea?i figuri de copii mbatrni?i, cu aspectul lor comic ?i tragic n ac ela?i timp. Luni. La Constan?a. Baie?ii to?i la un loc. Seara la culcare zarva mare, spirite cazone, rsete suave, foc pe calcie, crema de ghete, pe nasuri, curiozita?i indisc rete pe sub plapumi. Se joaca printre paturi. Roll ?i lasa sa i se vada formele gra?ioase prin cama?u?a trandafirie. Niki zmbe?te mereu, Nelu rde cu sughi?uri, ecouri ?i rezonan?e. Dascalul alearga iepure?te ntr-un curcubeu de culori. mi place Dascalul... Are pic ioare de doua ori mai lungi ca pantalonii ?i minile de doua ori mai lungi dect mnic ele. E cel mai nalt din to?i ?i pare facut numai din chibrituri. Apoi timbrul voc ii i este de biserica . Numai timbrul. Cuvintele i sunt lume?ti. Minte cuprinzatoare, imagineaza cu u?uri n?a spiritele celorlal?i. Mar?i. Suport mai u?or pe Dascalul. Seara a venit la mine la pat cu o bomboana.. . Irina, lnga mine, cite?te ce scriu. O amuza. E buna, a?a de buna cum nu se mai po ate. O simt calda. Dar sunt chinuit. Pe vapor mi-am gasit dezlegarea. Cu Irina a laturi, singuri n noapte, tremurnd sub frig, am plns mpreuna. ?i ne ntrebam: Nu e a?a ca suntem ferici?i? Am plns mult, pentru durerile de odinioara ?i pentru cele ce a

u sa vina. Pe cer, din toate par?ile, cadeau stele... I-am spus ca mi-e draga, ?i o credeam... ?i plngeam. De ce? Ea spunea ca eram ati ns n mndria mea de om independent, ca nazuin?ele mele au fost nfrnte. Cine ?tie de c e eram a?a de deznadajduit! Ma sim?eam slab? sau ridicol? ?i ma gndesc, ?i-i masor cuvintele, ?i nu-mi iese masuratoarea ?i-i, urmaresc ges turile, ?i sunt multe care nu-s pentru mine, ?i acum, cnd sta alaturi, ar vrea sa se duca pna la ceilal?i pentru pu?in, iar de ncep sa-i vorbesc de dragoste, dnsa l asa vorba frnta, fara curiozitatea sfr?itului. Se ncearca sa doarma lnga mine, iar e u ma stapnesc, ca sa n-o tulbur. Dar cnd o sim? adormita, cu o mna atrnata ?i cu gur a ntredeschisa, nu ma mai opresc. Doarme u?or, saracu?a, cu lacrimile nca pe ochi, a adormit de ndata. E obosita, tot pazindu-mi supararea ?i oboselile mele. Singu r privesc marea ?i cerul. Miercuri. Aseara, pe mal, n a?teptarea vaporului, s-a dus cu al?ii. Nu s-a ntors dect trziu de tot. Priveam mereu n ntuneric pe unde plecase ea, dar nu v edeam nimic. A rs, a ?opait ntre straini, a? fi vrut sa urlu. O sa fim ferici?i! Dur erea ma framnta tot, dar respira?ia ei domoala continua. De-ar ?ti Irina ce-am sc ris, mi-ar strnge mna ca de obicei, apoi ar cauta sa ma mbune. Sau poate cine ?tie? vaznd ca este un mijloc ca sa fiu mai aproape de ea, va cauta sa se produca aces te scene ct mai des. S-a trezit cu vorba: A? vrea sa mor! De ce tocmai acum, cnd m-a vazut suferind pent ru dnsa? Pentru ce atunci? Fara motiv... ?i ea ?i-o fi dat seama de toate acestea , cnd eu, care mereu ma gndesc la mine, nu pricep nimic? E att de bizara via?a... Joi. Azi m-am distrat att de bine, ca aproape nu-mi venea a crede scena de ieri. Irina e din nou nensemnata. Ce-o fi facnd Ela? Vineri. Am suferit zilele acestea cea mai puternica emo?ie din via?a mea, ?i ast a din pricina Irinei. Strmba, cu picioarele sucite, cu parul la?e, cu nasul crn, c u rochia de 10 lei metru, cu locuin?a n mahalaua Dude?tilor, func?ionara, mine poa te telegrafista ?i viitoare so?ie de avocat mediocru de provincie, cu cuno?tin?e franceze de modista, cu un sentimentalism de melodrama, la dispozi?ia mea cnd vr eau ?i cnd nu vreau! Sa ma chinui eu din pricina ei! Smbata. Sarmana! Suparare dupa suparare. Ca s-o pedepsesc ?i mai mult, am lasat a nume sa gaseasca o scrisoare de a mea catre Ela. Am facut-o sa nu mai poata ?i sa vrea sa se omoare. Lnga mine, n?epenita, cu ochii usca?i ?i cu gura ntredeschisa, iar eu o rugam zadarnic sa-?i revie. Niciodata n -am vazut-o a?a de hotarta. I-am vorbit, dar nici nu ma asculta, ca ?i cum a? fi fost un strain. Noroc ca a fost la noi Dascalul care prin prezen?a lui caraghioa sa (?i venirea lui la noi a fost curiozitate grosolana sau fine?e desavr?ita?) a reu?it s-o domoleasca. Dascalul, fara sa ?tie, e un erou caruia i datorez via?a ? i fericirea mea. Seara, a trebuit sa ?in o conferin?a ?i am avut un succes mare. Ea exalta de fer icire. O ntrebai: Nu era rau daca nu erai n seara asta? mi raspunse cu o seriozitate brusca: Nu! ...Trebuie s-o fac fericita, s-o mpiedic sa se mai gndeasca la rau. Duminica. Irina alaturi, mpacata, mi cite?te ultimele rnduri, mi ia creionul ?i adau ga: Te iubesc mult, nemasurat, mult de tot, caci e?ti bun ?i drag, ?i de nu sunt de tot fericita, e ca mi-e frica. Mi se pare ca n-o sa pot sa ma bucur mult de acea sta fericire. Dar orice s-ar ntmpla de aici ncolo, nu voi uita ca ?ie ?i datorez ace ste clipe. Luni. Trebuia sa vie la hotel la 9 diminea?a ?i a venit la 11; iar acum ?i aranje aza parul ?i-?i face buzele... Timpul a trecut, trebuie sa ne ntoarcem la casele noastre... Mar?i. Ne-am ntors, mi-e urt, mi-e dor de ea. Mine avem ntlnire, ora convenabila. Nu ne vom revedea prea devreme ?i nu ne vom despar?i prea trziu. mpreuna vom fi prude

n?i. De vom ntlni cuno?tin?ele, vom rde cu ei, ne vom mpar?i n grupuri, ea nainte ?i e u n urma, ?i nu vom parea dect prieteni buni. ?i apoi ne vom da o alta ntlnire, alea sa ?i ea cu chibzuiala, ca sa nu se banuiasca nimic. Miercuri. Cum aceasta situa?ie ma indispune, prefer o transformare radicala: ple c la ?ara. Joi. Dupa atta vreme de vorba ?i scris, a? vrea acum, convins ca nimeni nu se apl eaca pe umar sa citeasca, sa fiu complect sincer. Scrisorile Irinei sosesc tot mai alarmate ?i mie mi-e lene sa raspund ?i stau me reu la ndoiala cum or sa se termine toate acestea. mi place varia?ia ?i recurg la toate minciunile ca s-o vad mereu alta, plngnd, rznd, nenorocita sau vesela, n ve?nic a truda. Cnd doua scrisori i se aseamana, eu trebuie sa-i pricinuiesc o nemul?umi re sub aparen?ele celor mai bune inten?ii ca sa am ceva nou, iar noutatea nu ntrzi e mai mult dect de la un factor la altul. ?i mereu e mai nemul?umita ?i deseori m i-e mila de ea, caci o ?tiu de ce e n stare sa faca. Apoi ncep din nou... Am crezut ntotdeauna ca n-o iubesc. Nici cnd eram singur, nici cnd eram gelos, nici cnd era buna ?i nu ?tiam ce sa-i mai fac ca sa fie fericita. Niciodata nu mi-am n chipuit ca o sa ma nsor cu ea ?i nici macar ca legatura noastra o sa continue pre a mult. De ce o chinui atunci? O chinui pentru ca nu sunt de un temperament egal , ?i, de o las calma, ea se distreaza incon?tienta cu al?ii, uita, face u?urin?e . ?i sunt mndru. Iar daca a? ?ti-o disperata, mi-ar parea rau ?i a? chema-o napoi. Tragicomedie... (Urmeaza o suta de pagini unde ea nu mai are rol). Am cautat sa analizez cu migala paginile acestea ?i n-am ajuns la nici un rezult at. Sunt desigur numeroase, pline de Irina, dar ce conteaza ele fa?a de miile de impresii scrise, de pe timpul ei, dar printre care ea nici nu e amintita. Apoi nici nu sunt totdeauna sincere, unele anume mai bune, altele anume mai rele , trebuind sa fie multe din ele citite. Nu-mi mai pot da seama care au fost scri se numai pentru ea ?i care pentru mine. De altfel, cred eu, ele ar putea folosi la deslu?irea (sau la complicarea) carac terului meu, ?i nu asta ma intereseaza acum. Cine este ea, numai asta vreau sa ? tiu. Din faptul ca o mbrac mereu cu alta haina, dupa cum o urasc sau mi-e mila, n u pot trage o concluzie. Marturisesc, cu multa neplacere am recitit notele mele. mi displacea ?i naivitate a unor reflexii, ?i mai ales aspectul meu foarte dezagreabil. E aproape o scuza pentru ce va fi facut ea mai trziu. Dar inten?ia mea este sa re construiesc oameni ntregi, ?i nu figuri conven?ionale. ntotdeauna m-au enervat ace i critici care, voind sa complecteze un scriitor, insista asupra tuturor vorbelo r lui inteligente, a gesturilor lui elocvente ?i trec sub tacere sau scuza unele slabiciuni. Rezultatul: fanto?a. Distinsul Alceste este viabil numai pentru ca n acela?i timp e ?i pu?in ridicol. n ceea ce ma prive?te, ?tiu ca era astfel, ca n-aveam ncredere n ea. Nu recunosc ca aceasta nencredere mi apar?ine ?i o arunc ?i asupra altora. Deci, mi dadea ocazii. Spunea vorbe mari ?i se contrazicea mereu. Dar daca ai memoria vorbelor, cine n u se contrazice? E drept, la dnsa intervalele dintre doua vorbe inverse erau mici, a?a ca memoria le putea observa u?or. ?i daca n-o stimasem, ?i o desconsideram, ?i o umileam, n u era ea de vina? Niciodata nu ?i-a ?inut prestigiul... Dar omul ndragostit e ntot deauna ridicol pentru cel calm. Cnd celalalt ?i spune: Te las , cum sa fii mndru ?i sa nu te rogi: Nu pleca!" ?tiu ce vor spune cei impar?iali: Amndoi sunte?i vinova?i! , ?i nimic nu ma enerveaz a mai mult. Ca ?i cum ar fi o compara?ie posibila, o cntarire precisa a celor dou a vini. Pretutindeni, vor fi amndoi vinova?i. Unul va fi violent, altul nervos, a ltul bleg. Auzi reflexiile: O merita, caci nu s-a priceput sa fie stapn n casa la e l! sau invers: O merita, caci era prea despot! Unul va fi n?elat pentru ca a fost ge los, celalalt pentru ca n-a fost. Avnd caracterul cel mai maleabil, nu este posib il ca sa ai totdeauna dreptate. ?i, cnd ai scrupule, amintirea unei mici izbucnir i de-ale tale ?i tulbura mintea ?i te face sa ai remu?cari. Caci ier?i tot raul c e ?i s-a facut. Personal, n aceste marturisiri, cu toata pasiunea pe care am puso, nu m-am cru?at deloc. Nici n-am amintit attea scene n care am fost bun, alergnd ca sa-i produc bucurii, d

istrnd-o, nva?nd-o, dezinteresat. Am cautat sa-mi descopar mici gusturi perverse di n voin?a de a fi exact, pe care, de obicei, le crezi inerente fiecarui om. Poate chiar, n parte, iscodindu-le, le-am creat. Am dat consisten?a unor vagi inten?ii ?i mi-am cladit apoi o personalitate sufleteasca falsa. Poate ca de-ar citi Iri na acestea, ea care, n definitiv, prin mine ?i-a trait dragostea ei prima, ?i-ar aminti de attea satisfac?ii complecte ?i nu m-ar recunoa?te. Sau, de m-ar crede n tot ceea ce spun, ar vedea ca sunt altul dect m-a cunoscut ea. N-ar trage concluz ii din voin?a mea de a spune tot adevarul, cu orice risc personal, ?i ar cugeta cu surprindere: Ce hipocrit a fost fara sa ?tiu!" Deci prefer ca n ntregime vinovatul sa fiu eu. Dar nu de mine depinde judecata unu i om impar?ial (adica a unui om care e mai aproape de adevar). Mereu altele vor fi propor?iile gre?elilor noastre, dupa cum a murit dintr-un accident, s-a omort, s-a maritat sacrificndu-se, sau numai ca sa se aranjeze. Se va masura ?i ct de ma re a fost suferin?a mea fa?a de fiecare din aceste gesturi. n caz ca nervozitatea mea, de care a suferit Irina, ndeosebi, va produce ceva autentic n pictura sau li teratura, va fi scuzata. De va produce ceva bun de tot, Irina va fi nvinova?ita c a fiin?a ei mica a putut avea preten?ii ?i m-a chinuit. Eu ?tiu nsa ca la suprafa?a sunt astfel de judeca?i. Adevarul sufletesc e a?a de complicat ca, neputincios, eu n-am nici o parere. Ca n preajma mea ?i-a mboga?it m intea, asta e adevarat. Dar daca pentru ea aceasta mboga?ire era ceva artificial, atunci de ce s-o numesc ingrata! ?i sa-i cer recuno?tin?a? Cum voi putea ?ti eu daca o puneam n curent cu toate observa?iile mele ca s-o nva? pe ea sau numai ca sa ma clarific pe mine? Poate nsa ca pentru dnsa n-a fost grea suportarea temperamentului meu. Primea, poate, totul fiindca era astfel construita ?i nu putea avea ini?iativa s ingura. A stat cu mine fiindca am re?inut-o, apoi s-a dus cu altul fiindca a lua t-o cu el. E a?a de greu de priceput ceva n toate acestea!... Eram amndoi ntr-un ora?el ardelenesc, ntr-o micu?a gradina publica, spre seara. Pe o banca, nu departe de noi, un soldat ?i o feti?cana se dragosteau, n nfa?i?are. E a frumu?ica, gatita, roza, rotofeie ?i cu gropi?e. Vorbea tot timpul, se apleca spre el, nu-i da pace, facea pe suparata, se alipea mngioasa. El o lasa n voie, pu? in ncovoiat, ca un om care are alte treburi, cu gndul n alta parte, fara preten?ii, fie ca ?i le ndeplinise, fie ca nu se mai gndea la ele, ?tiind ca ora e prea trzie ca sa le mai ridice. Seara se lasa ncet, parfumata, u?or rece, ?i noi ne ncalzeam unul de altul. Dupa o vreme, el spuse ceva scurt, probabil, e trziu , ceva n orice c az concludent, caci ea a avut tot atunci o mi?care brusca din cap. Apoi un semn de rugaminte pe buze ?i pe ochi. Dar el, barbatul, nu avea obiceiul sa ezite far a rost, se scula, ?i-l vazuram lung, sub?ire, mereu ndoit de spate. Fata ramase p e banca, spernd sa mai ntrzie astfel despar?irea, l ?inea de mna ?i-l ruga cu vorbe m ulte sa mai ramie. Ceasornicul de la biserica trgului i veni lui n ajutor, cu batai tari, care cadeau dureroase pe capul fetei. El spuse ceva solemn, cu un deget n s us, desigur: Vezi ca am avut dreptate! ?i apoi o trase la el, prefacndu-se ca se jo aca, de fapt s-o hotarasca. O strnse tare, o saruta, pe gura, ?i fata accepta cum inte strnsoarea. Apoi se departa de ea. Ea ramase pu?in descumpanita, apoi ?i recapata sursul vesel ?i tinere?ea, ?i o por ni n alta direc?ie, printre pomi. Din drum mai ntoarse capul dupa barbatul care se departa alene, neatent, ?i mai aplecat ca de obicei, ca sa-?i faca o ?igara. Ne uitasem la scena ?i ne gndeam la noi, apoi Irina ncepu sa se jeluiasca. Ai vazut? Ea l iube?te ?i el nu! Cum se uita la el, cum glumea cu el, cum se alip ea de el, ?i el plictisit! ?i cum i parea rau la despar?ire! ?i ce ncredere avea n vorbele lui! Cum i asculta pu?inele lui exclamari, caci el ni ci nu binevoia sa vorbeasca pe de-a-ntregul! Cum nu se ndura sa-l lase, ?i cum nto rcea capul sa-l mai vada, n timp ce el ?i facea ?igara! Fara ndoiala, el o va paras i n curnd, peste o saptamna, sau peste o luna! ?i ea, saracu?a, nu ?tie nimic ?i e fericita! Vocea Irinei era nasprita, minile dadusera drumul minilor mele, iar eu, ca un vinov at, nu spuneam nimic. Cine ar fi crezut... Cnd acum mi-e a?a de neprecisa imaginea Irinei, ce va trebui sa fie mai trziu! Dar poate ca ?i n fa?a oamenilor, ca n fa?a unui tablou sau a unei simfonii, pentru a

pricepe ceva, ai nevoie de o anumita distan?a. Numai atunci se estompeaza anumi te detalii ca sa nu mai ai dect o impresie armonioasa de ansamblu. Mai trziu voi u ita detaliile, nu ma vor mai interesa sau nu le voi mai gasi interesante. Acum ntr zii mereu asupra lor, nu pot degaja nimic din mul?imea lor, ?i nu fac dect sa-mi maresc suferin?a. Oricine mi-ar putea spune remediul: Evita, gnde?te-te la altceva!" ?i totu?i, ma complac n aceste analize. Care va fi parerea mea generala asupra Irinei mai trziu? Depinde de attea lucruri. .. De voi fi nenorocit, voi gasi ca nu mi-am cunoscut odinioara fericirea. Daca viitoarea dragoste va fi rea, Irina va fi buna; de va fi buna, Irina va fi rea. Depinde de cum va fi viitoarea: inteligenta sau proasta, frumoasa sau urta, serioasa sau u?uratica. De voi fi ndragostit, vreodata cu adevarat, voi gasi via?a trecuta ca o pierdere de vreme copilareasca. De nu voi fi ndragostit, fie ca nu voi avea prilejul sa ntln esc pe cineva care sa-mi placa, fie ca sunt eu incapabil de a?a ceva, voi crede ca Irina a fost dragostea ntreaga ?i eu nu mi-am dat seama... (La fel cu Fabrice del Dongo, care a asistat la lupta de la Waterloo fara sa ?tie.) n orice caz, ori ct voi fi ocupat n alta parte, voi avea afec?ie pentru timpul acela, pentru ca a f ost urt sau frumos tinere?ea mea, cu primele ei experien?e ?i dezamagiri... Din parerea altora, mai calmi, pot trage vreo concluzie asupra ei? Nici unul din prietenii mei nu ma felicitau odinioara pentru Irina. Acei care n-o cuno?teau dect din vedere o gaseau complect nensemnata. ?i spuneau termenul cel mai dureros, pentru ca dadea impresia de perfecta impar? ialitate: ur?ica . Se mirau ca-mi pierd atta vreme cu ea. Le facea ?i impresia ca nu e prea cuminte. Mi-aduc aminte de un batrn care se ocupa cu analizele omene?ti, ? i care, vaznd-o odata lnga mine nenorocita, cu o culoare stravezie n ochi, mi-a spu s: De ce n-o la?i n pace! O sa-?i faci numai rau! E periculoasa!" Batrnului i facea impresie de femeie fatala. Un domn, care ne vedea uneori la bibl ioteca, mi-a spus: Iata o femeie care te face fara ndoiala fericit! Se ntmplase sa ne vada numai veseli. Am gasit pe strada o cuno?tin?a. L-am ntrebat: Ce parere ai d espre Irina? S-a gndit, apoi: E foarte inteligenta ?i dragu?a!" Niki, odinioara, marturisise ca ma invidiaza. Ce concluzie sa trag? Parerea vecinilor este grabita ?i fragmentara. Uneori e interesata, dupa cum sun t rautacio?i sau indulgen?i. Trebuiesc studia?i ace?ti vecini, ntruct au cunoscut pe Irina, ct de patrunzatoare e priceperea lor de a judeca oamenii, ct sunt de dez interesa?i n judecata lor. Deci complica?ii cumplite ?i fara rezultat! Sunt n romane anumite fiin?e insesizabile din pricina unui mister voit, aruncat a supra lor de autor, a unor detalii neexplicate, a unor evenimente nea?teptate, a unor vorbe stranii. n Hardy, de pilda. Eroina mea e insesizabila dintr-un motiv contrar: truda mea de a explica n ntregim e ?i de a arunca asupra ei toata lumina de care sunt n stare. ?i literatura e de vina ca nu ne mpacam cu iubitele noastre. Traim n iluzii ?i rea litatea apoi nu ne place. Irina nu seamana cu cinstita Andromaca, pentru care nu exista slabiciuni ?i care rezista fara greutate impreca?iilor lui Pirus; cu Est her, ce-?i risca via?a ca sa-?i salveze neamul; cu Monime, supusa hotarrilor soar tei, decisa sa accepte dorin?a impetuoasa a lui Mitridate, renun?nd la propriile ei sentimente; cu Brnice, ce are curajul, orict de tragic ar fi, sa plece, lasndu-l pe Titus obliga?iilor sale imperiale; cu Junie, care, cu toata gravitatea evenim entelor, nu va ceda fara inelul de nunta pe deget. Din pricina nchipuirilor lui Racine, Irina, singura cu respira?ia veritabila, mi se pare bicisnica ?i fada. A fost ntre noi ?i o ncercare de menaj. Cteva minciuni acasa, ?i Irina a putut merg e cu mine ntr-un sat mic n mijlocul mun?ilor, lnga Sinaia. Casa ?araneasca, cu cerd ac, cu patru camere ?i cu antre?el la mijloc. Camera noastra cu oale pe pere?i, cu perne multe cu broderie romneasca, cu mobile ?arane?ti diferite. Cnd ne-am gasi t acolo, exultam, ne amuzam pe socoteala camerei. Gaseam col?uri stil Louis XIV , Lo uis XV (un scauna? cu trei picioare) sau Empire , ?i ligheanul reprezenta epoca burg heza a lui Louis-Philippe.

Via?a pa?nica de studii. Seara, culcarea la ora noua. Ma sculam cu soarele ?i ci team singur pe cerdac. Peste trei ore ma ntorceam ?i o gaseam nca adormita. O trez eam plimbndu-mi mna rece n lungul corpului ei fierbinte. Se alipea somnoroasa de mi ne, oferindu-se. Citeam sau pictam n gradina. O certam uneori ca nu era exacta la nimic, lasa sa treaca timpul, ntrzia la munca, nu se uita la ceas, vorbea o mul?i me pentru nimica, dar ncolo eram ferici?i. Ne identificam ?i nu ne permiteam nici o ini?iativa personala. Pretutindeni mpreuna ?i singuri. Am avut ?i distrac?ii. Din cerdac, printre pomii fo?nitori, o luna enorma, anume pentru noi parca, fara sa fi ?tiut dinainte, ntr-o eclipsa s-a acoperit ?i s-a d escoperit, tulburnd culorile de alb ?i negru lasate pe frunze ?i pe iarba. A fost ?i hram la biserica, cu petrecere mare, cu ?arani gati?i. Peisagiu bucolic. Pe drum, caru?ele musafirilor. Hora. Cte un ?aran beat ncerca sa tulbure petrecere a, dar ceilal?i faceau ordine. Lautarii ?igani erau neobosi?i. Noi eram mari per sonagii acolo, saluta?i ceremonios, la biserica invita?i n locul de onoare. n defi nitiv, nu prea mi dau seama ce credeau ei despre noi. n seara hramului, chefliii n e surdeau ?iret. Prevazatori, ne-am ntors din vreme acasa. Noaptea veneau pe ferea stra deschisa chiote de petrecere, uneori de la distan?e mari. Dar cele mai mare?e serbari tot natura ni le facea. O! Superbele plimbari pe mun ?i, printre brazii parfuma?i! ncovoia?i de oboseala, ?i apoi odihna pe iarba moal e, cnd te sim?i una cu pamntul! ?i adierea de matase care tremura pe obraz! Odata ne-am urcat mai mult ca de obicei pe un deal anevoios. n urma mea, Irina nu mai putea, la fiecare pas ma amenin?a plngator ca ramne pe loc, dar apoi o pornea iar dupa mine. ?i eu urcam mereu, extenuat, dar neabatut, pe un pisc mai nalt de ct toate, gol, care ma mbia cu mirajul lui. Am ajuns, ?i ndata a venit ?i Irina. nvi nsesem. mbra?i?a?i, suspenda?i n aer! Primprejur copacii coborau n valuri. Umbrele nop?ii, care venea, ?i ale brazilor tremurau. Departe, n satul nostru, se aprindeau lumini?e. Bisericu?a se vedea distinct cu zugraveala colorata pe pere ?i. Parfum, culoare, melodii. I-am spus, cu tot trupul zvcnind: Suntem ferici?i, Irina! Ce e mai minunat dect clipa aceasta! Cine e n stare sa faca la fel? Ce dragoste seamana cu a noastra?" O temps, suspends ton vol! Menajul nostru a avut multa poezie, cel pu?in eu sim?eam astfel. n urma nsa o ntmpla re a venit sa arunce o ndoiala, daca nu asupra sentimentelor mele, n tot cazul asu pra trainiciei lor. Trebuia sa plecam ntr-o zi fixata de nainte. Ne traisem descop eririle noastre n via?a comuna, mirajul acelei vie?i ?i regretul sfr?itului. Emo?i ile evolueaza. Eram la ?apte kilometri de gara ?i trebuia sa ne duca acolo o trasura. Trasura n-a venit la ora fixata ?i a?teptarea m-a enervat. Am uitat ca, de fapt, ne ntrzia despar?irea. Cteva ceasuri am fulgerat mpotriva birjarului. Disperata pri vea Irina nerabdarea mea. Trebuia sa mai ramnem o noapte. O sim?eam fericita ?i a trebuit sa ma razbun: Dar nu vezi ca nnebunesc aci de plictiseala? S-a ndoit, ca ?i cum vorba mea ar fi fost de un material care ar fi lovit-o. Eram prea nfuriat ca s-o mpac. De altminteri, sim?eam a?a. mi placuse timpul petrecut acolo, dar doua saptamni aj ungeau ?i mi se parea intolerabil sa mai prelungesc, ma iscodeau alte planuri, i ar Irina mi se parea o nchisoare. Ma ?tiam n alta parte a?teptat. Menajul nostru m inunat mi devenise brusc anost: ma credeam ridicol. n momentul plecarii, n sfr?it, a m aratat o figura mai indulgenta. Tot timpul, n trasura ?i n tren, Irina a plns, cu lacrimi ncete, sub?iri ?i nentrerupte. Am cautat s-o mpac: iara?i teorii asupra stapnirii de sine, indispensabile unei intelectuale. De atunci m-am ntrebat ntotdeauna cum se pot uni doi oameni pentru toata via?a. Me najul meu nu putuse duce mai mult de doua saptamni, cu toate condi?iile excep?ion ale n care fusese facut. Se lasa blnd noaptea, cuminte, ca sa nu ma tulbure ?i sa ma mpace. De mai departe se aude un piano. Sunete nabu?ite, nedistincte, cu att mai odihnito are. Simt gndul meu leganat de unduirea lor. N-am dect frica sa nu nceteze. E greu de trait n mijlocul oamenilor, mai cu seama pentru ca nu po?i fi niciodata

absolut sigur de ei. Mereu cu alte gusturi, alte obiceiuri. ?i cu att mai dureros cu ct inspira siguran?a. Ca lutul ntarit de pe marginea lacur ilor pe care mergi fara frica, pentru ca deodata, la un loc identic cu cel de ma i nainte, sa ?i se afunde piciorul. ?i nu po?i conta pe nimeni. I-a? prefera, pen tru mai multa lini?te, sa fie ma?ini. Sa le pui n mi?care anumite gnduri sau gestu ri dupa butonul pe care-l ape?i. Vezi un om ani de zile, spune mereu acelea?i vo rbe, cu acelea?i tresariri pe fa?a, ?i deodata, face o mi?care care nu se potriv e?te deloc cu tot ceea ce a facut. Cine ?tie ce cuvnt i s-a mplntat n minte ?i apoi gndurile au navalit ntr-un compartiment din creierul lui, pna atunci ermetic nchis. Deodata, dupa ani de via?a mpreuna, plina de emo?ii mparta?ite, o femeie ?i spune: ? tii, mi-am dat seama, nu te mai iubesc! ?i a?a e de distrata, ca nici nu se gnde?t e sa-?i ia ramas bun. Tot ce a fost n-o mai intereseaza. Sacrifica ani din via?a fara sa observe macar importan?a sacrificiului. Sa fi vorbit ani cu Irina despre oameni ?i despre sentimente, sa ma fi aprobat f renetic ?i sa-?i fi dat ?i ea nsa?i parerea n acela?i sens, ?i pe nea?teptate sa f aca la fel ca acei pe care i dispre?uia! Sa i se para ca tot ce citise ?i sim?ise la aceste lecturi, ce discutase despre ele nu mai are nici o valoare, ca tot ce vazuse nu meritase sa fie vazut, ?i nici sa nu-?i mai puie astfel de ntrebari; s a nceapa cu u?urin?a, fara tranzi?ie, o via?a noua; sa nu mai fie mndra de cuno?ti n?ele cu care am mboga?it-o, sa nu mai simta nevoia de a le utiliza n nici o ocazi e ?i sa le lase fara de nici o remu?care sa se paragineasca, sa admita oameni no i cu care de obicei nu po?i vorbi dect lucruri umile (despre muzica de la gradina publica sau despre cofetaria centrala), ?i sa suporte, mai ales, omul care n-a mers poate niciodata pe drumul preocuparilor ei, care rde poate cu un timbru prea greoi (caci nu era nimeni de care sa nu ne batem joc, ?i mai mult ca sigur, dea? fi fost de fa?a la ntlnirile lor, a? fi sugerat Irinei vreun aspect de-al lui r idicol, ar fi rs ?i ea ?i nici nu i-ar fi trecut prin minte ca ar putea sa ntrzie l a el), sau care repeta o anumita vorba; ca ?i cum eu m-a? apuca de o alta meseri e, renegndu-mi pe cea veche ?i fara parere de rau de a fi pierdut timpul zadarnic . Sa te gnde?ti pe nea?teptate, dar cu insisten?a, la interesul tau, cnd erai dezi nteresat, sau sa iube?ti ndata pe altul, cnd te-ai despar?it de celalalt, plngnd de disperare. n fiecare clipa, alte gusturi ?i alte perspective. A cazut noaptea. ?i pianul care nu mai termina ?i ma nnebune?te cu monotonia lui! n restaurant, la masa mea, un orb. A trecut ctava vreme pna sa-l descopar. ?inea ca pul plecat ?i fruntea ncre?ita, ca un om cu gndurile aiurea. Gasise pozi?ia aceea pentru ca era o expresie a tragediei lui suflete?ti sau ca-?i ascundea defectul de curio?i milostivi, sau ca a?a i era obiceiul de totdeauna. Perfect mbracat n gri , fara de nici o neglijen?a, perfect barbierit. Avea minile minunate, sub?iri, tr ansparente, ngrijite. n mini ?i strnsese toata sensibilitatea. Le plimba cu repeziciu ne ?i cu fine?e pe obiectele de pe masa ?i era uimitor cu ce ndemnare mnca fara sa se murdareasca ?i fara sa se n?ele. n acela?i timp parca preocupat de chestiuni im portante, n afara micilor nevoi zilnice. Precizia cu care mnca, singur, ?i putea ar ata ca nu era a?a de distrat cum lasa sa para. Ca ?i cum ar fi fost o ntmplare, min ile lui tremurau pe farfurie, pe pine, pe furculi?a, faceau cu repeziciune nconjur ul mncarii din fa?a. l-am invidiat aceasta precizie, eu, care vad, care pot a?a d e u?or uza de toate mijloacele de investiga?ie, ?i care nu ?tiu nimic! Astazi am facut noi descoperiri asupra mea, ?i absolut surprinzatoare. Un bleu: S osit ieri seara ?i plec azi la 5 spre Londra. Fii atunci la Gara de Nord. Radu . Radu era un prieten comun, deseori n tovara?ia noastra. El trebuia sa ?tie de tot ce se ntmpla n ?ara. Aveam, n sfr?it, posibilitatea sa aflu adevarul. ?i acum au por nit n mine ni?te sentimente extrem de stranii. Nici o bucurie la veste, nici o gr aba ca sa fiu exact la ntlnire. ?i apoi, brusc, o hotarre, ?i hotarrea m-a u?urat pa rca de buimaceala: Nu ma duc!" Iar acum stau n fa?a mea, ca n fa?a misterului mor?ii ?i al vie?ii ?i pun ntrebarea la care nu pot raspunde: De ce nu m-am dus? ?tiu ca am gndit limpede: Adevarul cel mai crud e mai bun dect nesiguran?a . De altfel, Radu, n fa?a durerii mele, ar mai f i ramas sa ma mbune, fara ndoiala. Atunci? Din la?itate, de frica de asprimea ve?t ii, am preferat chinuitoarea existen?a? Dupa cum, invers, sunt oameni care, n raz boi, se omoara de frica gloan?elor care lovesc la ntmplare primprejurul lor?

Sau poate pentru ca ma complac n disperarea mea ?i pentru ca, pornind de la cteva date reale, am ntemeiat, sub preten?ia adevarului, o atmosfera care nu corespunde realita?ii? ?i am perversitatea de a ma hrani din aceasta bolnavicioasa hrana d upa cum mu?tele se delecteaza pe hoituri? Sau poate, ne?tiind nca adevarul, vreau sa mai prelungesc, n nchipuirea mea macar, legatura cu Irina? Dar toate aceste su nt presupuneri, ?i n-a? vrea, din pricina aranjarii lor una dupa alta, sa cada g reutatea pe vreuna din ele, pe ultima, de pilda, cum e obiceiul. Eu nu voi ?ti n iciodata de ce nu m-am dus azi la ntlnire ca sa aflu adevarul. n balcona?ul de la cladirea de alaturi, la etajul al cincilea, ?i-a uitat un copi l o mica jucarie: un be?i?or, ?i, legata la un capat, o pasarica de vata galbena . Be?i?orul e n?epenit ntr-un ochi al balustradei, a?a verde, scurta, atrna n aer, i ar pasarica se nvrte?te nceti?or la adiere. Pasare maltratata. Ciocul rupt pe jumat ate, aripile, una mai lunga ca cealalta, a?ezate nesimetric. Una din aripi, cea mai lunga, se love?te uneori de be?i?or; atunci pasarica se opre?te pentru o cli pa, apoi, dupa o mica sfor?are, rencepe sa se nvrta. Dedesubt, spa?iul gol, imens pentru mititica jucarie. ?i brusc, o mila cumplita ma cuprinde pentru vata galbena de la capatul be?i?orului. O mila cum n-am sim?i t iarna trecuta cnd o pasare flamnda ?i nfrigurata mi-a batut n geam ?i cnd mi-a fost lene sa deschid fereastra... Revad n curte un trunchi gros, pe el cteva picaturi de snge nchegat, cteva pene negre , ?i n el nfipt un topor. mprejur, pe iarba grasa, sute de pui alearga sprinten, ci ugulesc, ciripind. Pasari nebune, oameni imbecili... n fiecare clipa avem prilejul sa surprindem nea ntul, ?i totu?i continuam a trai nepasatori, ne bucuram sau ne suparam pentru lu cruri nensemnate. Cei mai inteligen?i ?i gasesc o scuza: cultul energiei. La furnici se pare ca nmormntarile se petrec cu mai multa grandoare ?i nu se trec cu vederea ca printre pasari. Cnd omori o furnica, vezi cum celelalte ncep o mi?ca re nentrerupta, se vestesc, se strng n grupuri, vin la mort ?i pleaca, apoi iara?i vin. Mai trziu porne?te un fel de cortegiu. Cteva duc cadavrul ?i celelalte ntovara ?esc spre tainele unei deschizaturi. Convoi lugubru. Probabil ca n ceata, fiecare ?i are rolul sau. Unele jelesc, altele ?in stindardele furnice?ti, altele pregat esc discursuri. ?i parcurg distan?a mi?cnd harnic picioru?ele. Ceea ce trebuie sa fie anevoios ?i obositor. Din nenorocire, pentru uzul lor nu s-a nfiin?at nca tra mcare, sa poata duce, comod ?i ieftin, toata familia deodata. Am cunoscut un batrn armean, numit Garabet, de-abia trndu-?i picioarele dupa dnsul. Putea fi dat ca exemplu al ve?nicei de?ertaciuni omene?ti, caci tinere?ea lui fu sese amestecata n multe aventuri galante n care totdeauna jucase rol de prim amore z, chiar daca succesul nu fusese ntotdeauna deplin. Mai povestea el uneori aminti ri sentimentale, pe ct l mai ajuta memoria, ?i marturisirile roze ie?ind din gura fara din?i, pe limba groasa ?i nesigura n mi?cari, erau tragicomice. Odata, de pilda, trebuia sa se nsoare. S-a dus la ?ara ca sa serbeze nunta cu car u?a plina de bomboane ?i gateli, ?i ?i-a gasit mireasa, nsa la bra?ul altui mire (pe atunci nu erau attea formalita?i), care n-a mai crezut necesar sa schimbe ziu a anun?ata, sa contramandeze invita?iile, sa mai complice socotelile, ?i chiar a facut uz de pachetele aduse de primul candidat. ?i Garabet adauga, consolndu-se: Dar cel pu?in tot eu am jucat cu ea cel dinti! Ce m ult s-a rs ?i am rs de aceasta reflexie! Ca ?i cum noi nu ne-am face zilnic consolari similare ?i uneori pentru motive ?i mai importante! Dupa ce-?i ngropi pe cine ai mai scump, ?i marturise?ti satisfac? ia: slujba a fost impozanta! ?i apoi o bucata de vreme porne?ti spre cimitir cu bu che?elul de flori... S-a deschis u?a ?i a aparut, pe nea?teptate, dupa obiceiul lui, amicul Coco. Spr inten, zvelt, gra?ios. Coco este un tnar agreabil, superficial, u?or paradoxal, s erviabil cnd nu i se cer servicii prea complicate, compatimitor pentru durerile v izibile, spiritual ?i amuzant ntotdeauna. Poarta costume ultima moda, nu lipse?te de la plaja vara, ?i la cazino este un p unct luminos, de la ceaiuri dansante, iarna. ?tie perfect toate dansurile noi, l a nevoie chiar acompaniaza la piano, improvizeaza cu dexteritate un jazband ?i g ungure?te fara istovire fran?uze?te. Fa?a de mine a fost totdeauna atent, ceea ce era un merit pentru distrac?ia lui

obi?nuita. Chiar mi se spusese, cnd n conversa?ii se gasea ca sunt ciudat ?i poate nelalocul meu, mi lua partea cu vehemen?a. Ce pricepe?i voi din Sandu! Ca ?i cum el ar fi priceput ceva! Nu-i ceream nsa nimic, caci ?tiam ca ar fi promis imediat ?i apoi ?i-ar fi uitat promisiunea. Nici macar nu-l invitam la mine, caci s-ar fi plictisit n sihastria mea sau ?i-ar fi uitat invita?ia. Venea dupa gustul lui, cteodata mai des ?i alte ori mai rar, la ore ntmplatoare. Ramnea ?i la mine tot a?a de superficial. mi vorbea de sporturi, de femei, de succese, cu toate ca nu-l ascultam dect pe jumatate. De data aceasta, sprncenele lui lasate n jos demonstrau o preocupare. Eram curios ce putuse sa i se ntmple. Mi-a explicat ndata, cu expresiile lui propri i, de care nu se putea dezbara nici cnd era grav: ?tii, Suzanne a filat . Formidabil! Suzanne, pe care mi-o prezentase la Opera, era o bruna delicioasa, surzatoare, cu fa?a mica ?i ?ireata de ?oricel. Cu matre Jack. Imaginez-vous! M-am dus ca de obicei azidiminea?a s-o iau la Bois. Facusem rost de doi cai pur-sang. ?i ea plecase. Concierge-ul mi-a rs n nas. C est, en verit, formidable! ?i ncepeam sa fiu plictisit de aceasta flecareala dezagreabila, cnd, spre mirarea mea, vazui n col?ul ochiului lui o lacrima. Fui brusc cuprins de remu?cari ?i mi facui mustrari. Ma gasii injust n gustul meu pentru forme, caci nu puteam descoperi o suferin?a reala numai din pricina expre siei caraghioase. Cu afec?ie i-am cerut sa-?i destainuiasca supararea. A ezitat. Apoi a izbucnit ntr-o mul?ime de exclamari stupide, ca sa se sustraga ntrebarii m ele. Ma mira aceasta discre?ie cnd l crezusem incapabil sa puie fru vreodata reflex iilor lui imediate. Ma gndeam ca, n definitiv, n aventuri proceda cu elegan?a, ca n u i se ?tie nimic precis, cu toate ca nu era lipsit niciodata din grupul de fete , ca de se mndrea n general cu succese, nu compromitea pe nimeni n special ?i ca, n cazul Suzannei, lacrima revelatoare fusese spontana, fara voie, negata sau ascun sa dupa o clipa de reculegere. Necazul meu era mare, ?i nu ?tiam cum sa-mi ndrept gre?ala de a-l fi tratat de obicei prea u?urel. Ca sa-l consolez fara sa-l umilesc, i-am povestit cteva frnturi din supararile mel e proprii, cu toate ca-mi displaceau marturisirile. i spuneam ce ridicola mi se p area nchipuirea pe care ?i-o fac oamenii despre moarte un schelet cu o coasa n mna cnd eu o vedeam ca pe o fecioara mplinita, capabila sa-mi inspire senzualitate. Ap oi i aratam imposibilitatea de a cunoa?te pe oameni ?i nesiguran?a pe care ne-o i nspira iubitele noastre, deoarece orice gest de-al lor poate avea dublu n?eles. E l spuse: Ai dreptate, ?i am ?i eu un exemplu. Cnd eram student dam lec?ii de engleza unei domni?oare frumu?ele, une vritable jeune fille. Dupa obiceiul meu, profitam de ocazie pour lui faire la cour. n mijlocul lec?iei venea o sluguli?a cu apa ?i dulcea?a pentru mine ?i o lasa n fa?a mea. Trebuia sa gasesc eu, mai apoi, ntre doua vorbe, prilejul ca sa avalez ?erbetul. Binen?eles, nu nghi?eam tot ce era n linguri?a, dupa regulile polite?ii. O data dupa ce am pl ecat, mi arunc ochii ntmplator pe fereastra casei elevei mele, ?i ce vad! domni?oar a, binecrescuta, de altfel, et d une famille honorable, mnca restul dulce?ului. ?i atunci mi-am pus ntrebarea de votre genre: De ce? Ma iubea et j etais sr qu elle avait de l affection pour moi cu toata gravitate mea profesorala, ?i avea gustul sa mannce dupa mine? Sau tout simplement i placea dulce?ul? Ma uitai la el sa vad daca nu este un ironic, dar parea de buna- credin?a. ntr-un picior, cu o ?igara spnzurata de buza, cu vorbe fran?uze?ti intercalate displacu t, Coco facuse caricatura groteasca a ntregii mele sensibilita?i. mi cazu capul pe umar. Fara sa-?i explice bine motivul, Coco pricepu ca ma jignis e. Vru s-o dreaga ?i facu o reflexie profunda pentru capul lui mic ?i frizat: Eu nu te n?eleg. Pe de o parte te intereseaza chestiunile mari, ca moartea ?i via ?a, iar pe de alta parte detailezi la infinit o biata fiin?a umana, fara importa n?a. Numai cei care n-au curiozita?i metafizice gasesc pe oameni complica?i. O lini?te, apoi adauga: Eu, sa-?i spun drept, nu fac distinc?ii ntre suflete. n schimb, sunt foarte pricep

ut la fizic. Un grain de beaut pus nepotrivit pe un obraz, fie el gre?it numai cu un milimetru, mi face insomnie. N-am putut sa ridic capul, a plecat fara sa ?tiu cnd ?i cum. L-am vazut pe strada ?i a voit, cu un ton care nu trada nici un gnd ascuns, sa-mi explice neaparat un nou pas de dans. Pe la mine n-a mai venit. l octombrie. Uneori era dragu?a Irina, ca atunci nainte de plecarea mea, la masa din parcul Carol, cu Niki Mihail mpreuna. Lacul, negru ?i moale, tremura sub vreo lopata singurateca, iar n spate muzica restaurantului, cu lumea colorata, cu o s cena ridicola pe care dansau femei urte. n fund, n cladire, dansuri moderne pe lnga care trecusem mai nainte. Cnd mi-am adus aminte ca ?i Irina are obiceiul sa dansez e... undeva, cu al?ii (eu n-am vazut-o niciodata), m-a durut gndul. Ca s-o iscode sc, ma prefaceam ca privesc cu interes. Apoi, la masa, cu Niki naintea noastra. Niki abia ntors din strainatate, ?i noi l nt rebam repede de toate, sarind ?i apoi revenind la acela?i subiect. Irina era vio aie, ntreba mereu, rdea, se apleca peste masa, cu gesturi sprintene din mini, cu mi ?cari repezi din cap: ?i spune, Niki ... Apoi am plecat, ?i prin tot parcul a continuat vorba nceputa. Irina, ntre noi doi, mi strngea din cnd n cnd bra?ul, ca sa ma convinga ca, n plina veselie, nu ma uitase. Dupa ce am lasat-o acasa, Niki mi-a zis: S-a facut frumoasa Irina! Pacat ca e oc upata cu tine! A? fi n stare sa ma ndragostesc." Era rareori a?a; de obicei o cuno?team aplecata, primind toate ocarile mele, toa te teoriile mele, mul?umita ?i nemul?umita cu aceea?i potolire. 2 octombrie. Rascolind prin geamantan, o carte po?tala: Scrie-mi repede ce ai de gnd sa faci ?i mai ales unde sa-?i scriu . Acum, cnd de doua saptamni nu mai primesc nimic ?i cnd ma ntreb daca nu m-a parasit! A? prefera-o moarta! 3 octombrie. ?i iara?i o zi ?i iara?i aceea?i ntrebare ma framnta: se marita sau s-a omort? Am examinat-o att, ?i cum nu ?tiu de ce e n stare. Sa se f i omort repede, nemafiind eu acolo ca s-o mpiedic cu teoriile! Cum va fi fost moar ta? Au vazut-o at?ia, ?i eu sa n-o fi vazut! Are genele mici ?i probabil ca ochii nu puteau fi nchi?i de tot ?i s-o mai fi vazut vreo dra de sticla neacoperita. Pa rul trebuie sa fi fost ?epos pe carnea galbena, iar gura crispata. Avea din?ii l ungi, ?i vreun col? va fi aparut peste buza strivita. Fa?a ve?nic mobila, calita tea ei principala, s-o fi ur?it de imobilitate. Trebuie sa fi fost foarte urta. N-o pot nchipui dect culcata pe o parte, astfel nu pot vedea dect jumatate din fa?a. De ncerc sa-i schimb pozi?ia n minte, se turbura imaginea. Nu s-a omort. Fara un motiv nou, puternic, nu se putea. A trecut multa vreme de a tunci de cnd era grabita la moarte. Teoriile mele au convins-o pe deplin. Se mari ta... pentru fericirea mea. ?tie ca nu mi-e de folos ?i, profitnd de departare, cn d nu pot face nimic, nedndu-mi ve?ti pentru mai multa siguran?a, se marita. Cu to ate ca sunt ncredin?at ca face un sacrificiu, ?i de-a? vrea oricnd m-ar prefera pe mine, poate ca numai gelozia ma chinuie. Prea de multa vreme nu se mai gnde?te d ect ca trec anii ?i ca o fata nu trebuie sa ramie singura mereu. Mie mi-a spus-o, e drept, plngnd, dar prea s-a gndit de cte ori prietenele i dau parerea. ?i apoi aleg ea. Nu-i era indiferent cu cine face sacrificiul. Dragostea mea! Am crezut-o mare macar uneori. Am vazut-o de attea ori repetata pr in parcuri, pe drumuri, prin camere, ?i totu?i am crezut-o mare? Am vazut-o pe I rina plngnd, ascultnd, aprobndu-ma, facnd scene nebune, ?i apoi mblnzita, ndragostita i atunci i luam toate faptele ?i le analizam. Nu eram mul?umit cu rezultatul anal izei mele niciodata. Nu ma asculta dect de aproape. Puterea mea asupra ei se pier dea la departare, ?i dupa un timp mai ndelungat. Izbucnirile ei prea erau pe nea?teptate ca sa aiba o baza solida, micile petrece ri ?i cuno?tin?ele ei cu care se sim?ea bine ma umileau. Dansuri, spirite ieftine, pu?in intelect, uneori conversa?ii interminabile ?i mu lte slabiciuni, care ma faceau sa ma ndoiesc de trainicia dragostei. Dar deprins cu via?a familiei mele burgheze, nu trageam concluzii prea rele. Cu toate ca, ge los din fire, cu gnd iute spre toate supozi?iile, ve?nic banuitor, sunt att de bur ghez ca a? putea fi u?or n?elat. Sunt credul, indiferent de scenele ghimpoase pe

care le fac. Trebuie pu?in talent spre a fi min?it! Toata lumea de pilda, protesta mpotriva vi e?ii mult prea vioaie pe care o ducea Irina fa?a de to?i. Toata lumea se gndea la rau, numai eu, cu toate ca ve?nic cercetator, nu credeam nimic. ?i am presupus dragostea ei mare! De fapt, ma doare mai pu?in supozi?ia dragostei ei netrainice dect gelozia ca va apar?ine altuia. Ca va fi mbra?i?ata pe gura, pe tot corpul gol, ca va fi a lui, ca ea, dupa cteva saptamni (poate mai pu?in) de primire servila a mngierilor obligat a fa?a de amintirea de altadata dupa cteva lacrimi de remu?care, sim?ind ca totu? i faptul brutal produce asupra sim?urilor ei, acum nva?ate, aceea?i voluptate, va lasa sloboda firea ei, se va ncolataci, va tremura, va geme, va obosi. A?a demult a? vrea sa fi murit!... 4 octombrie. Prost amant am fost, fara ndoiala! Nu eram niciodata mul?umit de nimic, spuneam toate gndurile rele fara cru?are, ?i chiar mi placea uneori sa chinuiesc fara motiv. Voiam lacrimi din senin atunci cnd ma durea ca nu mai plnsese de mult. ?i umilin?e la tot pasul. Ma ro?eam cnd, cu dnsa, ntlneam pe cineva strain, pierdeam sau dam al tora cadourile ei mici (marturisindu-i apoi cu regret), o vorbeam de rau sau, ?i mai grozav, lasam sa se vorbeasca de rau, iar eu surdeam. Unul a facut-o ntr-o zi moaca ?i eu am facut haz. De altfel, ca s-o chinuiesc, eram uneori brutal cum nu e n firea mea, cautam cuvinte grosolane care alunecau anevo ie pe limba, rdeam sarcastic la vreo afirma?ie de a ei, o priveam ndelung cu dispr e? pentru faptura ei mica, ceea ce o facea sa se ngalbeneasca. Tot timpul, de la n ceput, m-a chinuit dragostea ei aratata fa?is, lacrimile ?i desperarile, framnta rile care mi mpiedecau munca. Apoi, tot timpul de mai trziu, m-a durut ca nu plnge d estul, ca nu se mai arata complect nenorocita, ca nu se mai aga?a dureros de min e. ?i acum ma tem ca lipsa mea sa n-o fi dezobicinuit de puterea mea asupra ei ? i sa nu se fi convins ca nu se mai poate continua a?a, sa nu fi luat vreo hotarre ?i, profitnd de departare, sa aiba curajul ac?iunii. Mintea mea nu se gnde?te dect la razbunarea teribila de la urma, dect la vorba care ar putea fi definitiva. Ca un actor care se gnde?te n fa?a oglinzii la toate posibilita?ile de a interpret a o scena puternica, a?a mi strmb gndul dupa o forma unica de pedeapsa. Ne?tiind ntr u ct va avea efectul dorit rautatea mea, imagina?ia mi se zbate n van. Cu vaga int en?ie de a o face sa se rentoarca, mi schimonosesc figura ca sa-i arat ct sunt de n enorocit. Sau aratndu-ma indiferent va durea-o mai mult? Dar sentimentul acesta este prea f in ca sa-l simta cu taria cu care vreau. ?i apoi, chinul meu are nevoie de o des carcare fizica. Indiferen?a presupune, dimpotriva, un zmbet patern fa?a de ea ?i fa?a de acela care o strnge n fiecare noapte n bra?e, ?i chiar o aprobare tacita. A ? fi n stare? 5 octombrie. i doresc moartea, a?a am zis. Daca vorba e sincera, sunt un monstru, cu att mai mult cnd faptele ei nu o merita. Irina a fost ntotdeauna buna cu mine, m-a suferit, s-a umilit, mi-a ?tiut toate slabiciunile, ?i acum orice ar face ?i orict de mniat a? fi contra ei, n afara de a se aranja personal, se sacrifica pu?i n ?i pentru mine. Se sacrifica poate, ?i n orice caz o doare pasul pe care-l face . De altfel, nici durerea mea nu e att de grozava ca sa cer o razbunare a?a de cump lita. N-am facut nici un gest niciodata pentru a o lega sigur de mine ?i nu-l fa c nici acum. A? putea sa-i scriu ?i sa-i fagaduiesc c-o iau eu, sa-i spun sorei mele Vana sa se duca la dnsa, sau sa iau primul tren ?i sa ma ntorc. Nu voi face nimic din toate acestea. Chiar daca fa?a de mine, recunoscndu-mi sufe rin?a, ma umilesc, nu vreau sa ma umilesc fa?a de al?ii! Scena din copilarie cnd plngeam ?i ceream iertare unei fete care voia sa ma paraseasca, saturata de rauta ?ile mele, nu vreau sa se mai repete. N-a? fi n stare s-o omor. Sunt la? ?i mi-e frica pentru mine sau mi-e frica de sngele care-l voi vedea curgnd. De altminteri, chiar de se va ntoarce la mine sau se va dovedi ca la mijloc n-a f ost dect o nelamurire, bucuria ?i potolirea sufletului meu ncordat nu ma vor ndemna sa fac pasul pe care-l a?teapta mereu. Voi continua via?a de la nceput, fara nici o convingere n viitor, nemul?umit de pr ezent, suparat ca voi renun?a din pricina ei la multe succese, ro?ind de prima g

luma sau ocara a altuia asupra legaturii noastre. Totu?i, sunt incapabil sa-mi d au seama de durerea pe care o voi avea aflnd vreo veste rea. N-am presentimentul gradului de suparare. n aceea?i zi, la diferite momente, mi se pare ca m-ar durea n diferite feluri, sau uneori ca nu m-ar durea deloc. Mai ales, aci, de departe. De aproape, putin?a de a ma duce s-o vad desfigurata, nspaimntndu-ma de mna galbena (mna mai ales m-ar nspaimnta), vaznd pe al?ii ?ipnd, sau macar vaznd mormntul proaspa , aducator de amintiri, nainte de a ma fi deprins cu ideea mor?ii a? ncepe ?i eu p oate sa ?ip, sa plng, sa ma cred fara de consolare. Nu trebuie sa ma ponegresc, n u ?tiu ce voi face de voi afla-o moarta... Pentru ca mi arat necazul cu mai pu?in zgomot, ma cred mai pu?in ridicol, iar mndr ia mea, printr-o suma de complezen?e, se crede mai pu?in atinsa. Azi-diminea?a m -am surprins trime?nd Vanei o scrisoare, spunnd ca poate ma voi ntoarce la Bucure?t i. Aceasta e desigur o trecere pna la o noua scrisoare: ma voi ntoarce imediat! ntr -adevar, ce rost ar avea ntoarcerea mea? De sunt consecvent cu mine, moartea ei a r face prezen?a mea inutila, iar mariti?ul, nendeplinit nca, n-ar putea sa schimbe nimic, deoarece nu vreau sa opresc prin lacrimi ?i zgomot ceea ce-mi fuge. Sa m a umilesc fa?a de cineva de care, la glumele altora, am ro?it de attea ori. ?i to tu?i, de judec limpede, scrisoarea mea nu are dect un singur rost: prilejul de a o vedea, de a ma arata nenorocit, de a blestema sau de a-i face repro?uri cu gla s molatec ?i impresionant, de a o sili sa se ntoarca plina de remu?cari, de a o s im?i deznadajduita, de a o chema fara sa ma simt umilit, chiar de nu voi ?ti sa limpezesc daca durerea ei sub ploaia vorbelor mele e tot a?a de mare ca ?i aceea pe care o simte n lipsa mea, ?i cnd se crede datoare sa faca un gest tragic. De n u voi primi nici un raspuns la noile mele impreca?ii, ma voi ntoarce, pretextnd ac asa, ca sa nu fiu ridicol, ca sunt bolnav, n definitiv, cu toata fruntea mea ncrun tata, cu to?i mu?chii mei celebri, care ma fac sa ma pot lupta cu u?urin?a cu tr ei oameni deodata, sunt la?, mic, nesigur de ce fac ?i de ce simt, ?i mai ales n ecajit. n ziua de toamna, barca unde-mi scriu aceste note chinuite plute?te lin pe Sena, vntul abia bate, soarele se arunca furios n apa o ultima bucurie nainte de a ncepe p loile ?i frigul... Suresnes, n padure. Dar poate cine ?tie? se va fi omort. Cu toate ca n-o cred n sta re, cum o credeam n stare odinioara (reflexie dureroasa, caci e dureros sa ?tii c a dintre attea posibilita?i care pricinuiesc lipsa ve?tilor aceasta e cea mai pu? in sigura), totu?i se va fi omort. Lucru ngrozitor. Sa facem attea planuri, sa ne c hinuim, sa muncim mpreuna, attea amintiri de la vrsta noastra cea mai frumoasa, ?i totul sa se termine, totul sa fie inutil. ?i atunci ma nfior: orice mai bine, orice se poate reface, chiar ?i gndul ca a fost a altuia se poate consola, nsa asta nu... n jurul meu copacii se ntind aranja?i cu arta, cu locuri goale, socotite masurat, printre ei, melancolici, facu?i sa ma doara ?i mai mult. Dar poate, n camera, pe o zi ploioasa, a? nnebuni, sau mai bine a? lua trenul ndata napoi. De i-a? ?ti adresa sigura, i-a? telegrafia sa nu faca nimic rau, caci o iau eu.. . ?i poate ca mi-a? ?ine cuvntul... ...n barca, n noapte, ?i acum, la Comedia Franceza, naintea spectacolului A quoi rve nt les jeunes filles? Ce-a facut oare? Sunt sigur ca n urma rndurilor mele a luat o hotarre, dar care? Sa scriu faptele ca sa ma lamuresc mai bine. n mijlocul scrisorilor ei toate bune, pline de planuri, o alta cam neexplicita: Familia ?i-a pus un gnd ridicol cu mine . Am n?eles o proiec?ie de mariaj cu o partid a acceptabila. Atunci, enervat, i-am trimis o scrisoare mica ?i rea, n care i repr o?am ca ma ofenseaza, ca da vecinice ocazii la astfel de ntmplari, ca de n-are pes emne un alt scop, eu mi dam consim?amntul. Dupa o zi, o noua scrisoare de la ea (na inte de a fi primit rauta?ile) n care-mi vorbe?te iara?i amical de noi planuri mpr euna. Apoi nimic de 20 de zile. A luat, se vede, o hotarre, n urma rndurilor mele. Care? Asta e ntrebarea ce ma framnta. Prima ei nfa?i?are este de a nu-mi mai scrie nimic. Procedeu crud ?i nedrept. E nedrept fa?a de prietenia noastra veche, de faptele noastre laolalta, de imposibilitatea de a ntoarce n minte ultimii cinci ani fara s a ne ntlnim, la orice moment, unul lnga altul. ?i noi ntrebari ma iscodesc. Dupa ce-

mi spune de planurile ridicole ale familiei , adauga: A? vrea sa viu la tine imediat ca sa ma sfatuiesc, ?i a? face nebunia asta, chiar de n-a? avea dect bani de duc ere pna acolo, departe . Deci e un proiect. Un proiect care ma intereseaza. Are nev oie de sfatul meu, ?i eu, netrebnicul, i l-am dat. ?i dau consim?amntul!" Totu?i, ce o fi facnd acum? Spectacolul ncepe; dupa un act. Teribil, sa ai asupra unei femei toata puterea, sa faci ce vrei cu ea, sa o sile ?ti sa faca orice ?i-ar trece prin cap, s-o faci nenorocita sau fericita aproape n aceea?i clipa ?i apoi sa nu mai po?i nimic. Din cauza departarii, sa te sim?i neputincios de a schimba ct de pu?in mersul evenimentului. ?i impresia ca orice s for?are e vana. Cu ajutorul a?ei am mi?cat paia?a cum am vrut, n dan?urile cele m ai capricioase, ?i acum, a?a rupndu-se, paia?a ramne nemi?cata, orict m-a? strmba, o rict a? ntoarce n mna firul rupt sau oricta arta a? pune. 6 octombrie. Nu ?tiu, poate neputin?a de a ma considera un altul n mprejurari ?i m ai rele, sau poate ca de multa vreme n-am avut prilejul unei suferin?e a?a de lu ngi, dar ma simt foarte epuizat. n unele clipe sunt hotart sa plec imediat sa vad ce s-a ntmplat acolo. ?tiu ca n-o sa mai ma pot rentoarce, ca o sa renun? la planuri la care ma gndeam d e atta vreme, ca hotarrea asta e inutila sau prea trzie, ca acolo, n fa?a faptelor mp linite, durerea ar fi nca ?i mai mare ?i, mai ales, a? fi nevoit s-o port ridicol n fa?a tuturor. Dar nu mai pot. De mai continua starea asta, simt ca nu voi mai fi stapn pe mine, oricare ar fi regretul de mai trziu. De fapt, situa?ia e foarte clara. E moarta ?i atunci n-am ce cauta acolo; e maritata sau se marita ?i atunc i sau e prea trziu, sau sunt ridicol de desfac ceva, ?i, n ncercarea de a desface, mndria ranita m-ar nenoroci ?i mai mult; sau totul a fost o gluma ?i trebuie sa a m rabdare. ?i totu?i, cnd vad n fiecare diminea?a cutia de scrisori goala, dupa ce o noapte ntreaga m-am zbuciumat a?teptnd; dupa ce, cobornd scara, ma nchin lui Dumn ezeu, la care nu m-am gndit niciodata, cerndu-i o veste nu mai sunt stapn pe mine. De altminteri, nu mai primesc nimic de la nimeni, au complotat cu to?ii mpotriva mea. Sentimentul care ma chinuie, oricare mi-ar fi judecata: teama de a fi a alt uia printr-o hotarre n care intra nu numai un sacrificiu, dar ?i grija de a-?i ara nja o via?a nesigura ?i mai ales, fa?a de mine, cumplita uitare. Voi povesti o scena dintre noi caracteristica ?i din care s-ar putea vedea ca mu ltiplele interpretari ce dau tacerii ei actuale nu sunt numai jocuri ale unei im agina?ii bolnave. Se mutase n ora?elul de provincie, deci era n ultima epoca a leg aturii noastre, pe timpul cnd, din pricina distan?ei ?i a vie?ii noi pe care o du cea, i se mai potolise dragostea, chiar daca uneori declara?iile ei izbucneau to t a?a de pasionat. A venit la Bucure?ti anume sa ma ntlneasca, ?i cum familia mea toata plecase la ?ara, am chemat-o la mine acasa. Eram curios s-o vad ntre obiect ele mele familiare printre care traiam, la care ?ineam, de care i vorbisem adeseo ri ?i prevedeam cu emo?ie propria ei emo?ie, dar m-am n?elat (?i dureroasa a fost pentru mine constatarea!). Preocupata de inten?ii straine, abia observa cum o a ?teptasera florile din glastra, car?ile, placile de patefon cu muzica aleasa, po rtretele ?i focul voios din soba. Accepta mbra?i?area mea, straina, rece, ca pe o obliga?ie, ?i nu pricepeam n ce fel s-o refac, a?a cum era de obicei, ?i cum ma parasise cu o saptamna nainte. Pregatisem cu multa arta tartine ?i prajituri, le alesesem numai pe cele care ?t iam c-o sa-i placa sau i vor face mai mare efect, samovarul sclipitor nu a?tepta dect sa-i pun jaratic, iar ea statea cu bra?ele moi, cu paltonul pe dnsa, ca gata de plecare, cu privirea absenta. Am ncercat sa fiu tandru, apoi m-am pornit pe o bucurie factice, cu spirite de di ferite calibre, n?irate unele dupa altele ca margelele, cu gesturi brusce ?i prob abil caraghioase, ?i zgomotul meu accentua ?i mai mult lini?tea ei. Hotart, atmos fera dintre noi con?inea ceva impur, pe care nu-l puteam descoperi, facnd zadarni ce ?i ridicole truda mea de atunci ?i toate preparativele dinainte. Am mai pus ct eva lemne n soba de fier, am a?ezat carbuni n samovar, monolognd prin camera ?i pre facndu-ma ca nu observ raceala ei; m-a lasat sa ma ostenesc jumatate de ora ?i, cn d i-am servit paharul cu ceai, a facut un gest vag: Nu beau, nu mi-e foame, mul?u mesc .

Am pornit o rugaminte impetuoasa, n care puneam ultima mea speran?a de a-i destin de indiferen?a ?i, n fa?a tnguirilor mele, a adaugat: Daca vrei tu , pe un ton lipsit de orice caldura, ?i acceptarea nu putea sa-mi produca nici o mul?umire. A muia t n apa un pesmete, l-a mu?cat la un capat, apoi l-a pus alaturi, a sorbit cteva p icaturi, ?i iara?i a ramas nemi?cata. Am cautat s-o ncalzesc, s-o mbra?i?ez cu put ere, sa-i sarut minile, ochii, obrazul ?i gura, m-a lasat o bucata, apoi s-a dega jat u?urel ?i a spus: Stai, Sandu, lini?tit ?i asculta-ma. Am sa-?i vorbesc. Aveam sa capat, n sfr?it, explica?ia purtarii ei ?i-mi dam seama ca acea explica?i e nu poate sa-mi produca nici o bucurie. Mi-a pus ntrebarea care, prin fermitate ?i prin neobicinuin?a ca venea din partea ei, a despicat aerul ?i a izbit n urech e ca un ciocan. Ce ai de gnd sa faci cu mine? ncercai o paranteza care ar fi diminuat n?elesul vorbelor rostite, ar fi lungit co nversa?ia ?i ar fi creat atmosfera neprecisa ce nu i-ar fi explicat nimic, ar fi obosit-o ?i ar fi facut-o sa redevina a?a cum o ?tiam. Cnd? Raspunsul sosi tot a?a de drz: De-acum nainte . Reluai teoriile vechi: Vom fi cei mai buni prieteni, ne vom vedea ct mai mult, mndr i de mboga?irile spirituale care vor spori zilnic, dispre?uind regulele moralei o bicinuite ... ?i e potrivit pentru mine asta?" ntr-adevar, era potrivit pentru ea asta? Ce sa-i raspund? O femeie, totdeauna flu ida n judeca?ile ei, ?i are precise ideile pentru aranjarea vie?ii (redusa la o si ngura forma: mariajul). Dupa o mica tacere: De ce nu ma iei tu? N-o luam pentru ca nu puteam renun?a defin itiv la toate planurile mele copilare?ti, pentru ca o gaseam prea nensemnata pent ru mine, ?i, n acela?i timp, n-o paraseam caci mi-era mila de dnsa ?i groaza de si nguratatea mea. Cerc vi?ios n care nici o hotarre nu ?tiam sa iau, ?i timpul curgea. Puteam sa-i spun asta? Sa-i n?ir iara?i ca de obicei: Nu sunt ca to?i oamenii, ca sa accept obliga?ii ? La o ntrebare raspicata, frazele acestea, broderie literara, ar fi sunat prea fals, ?i deci am preferat sa pastrez tacere, aplecnd capul pu?in n jos. Tot ea a facut diversiunea: ?tii ca m-a cerut un locotenent!..." De data aceasta capatasem posibilitatea sa raspund, cu toate ca suferin?a pe car e mi-o pricinui vorba ei ma mpiedica sa mai dau vreo importan?a faptului ca ntreba rile erau, cel pu?in pentru moment, nlaturate. Am mers pe singurul drum ce-mi sta la dispozi?ie: sarcasmul. Tu cu un locotenent! Pentru asta m-am caznit sa te nva?, sa te fac nepre?uita pri ntre camaradele tale, sa po?i descifra ideile cele mai subtile?! Nu ?i-ar fi mil a de tine nsa?i? Un locotenent, care ar spune n loc de Racine, Racin! (Aluzie la o ntmplare anterioara de care rseseram cu chef amndoi.) Ce are a face! Nu va exista! Are bani, rude la Floren?a, unde merge n fiecare an, acolo ma voi edu ca pe cont propriu! Deci avea raspuns la toate exclamarile mele, planul fusese bine cugetat. Ca ?i c um ar fi vrut sa-mi arate ca o hotarre posibila n-ar fi fost rezultatul unei u?ur in?e, mi reaminti: ?tii bine ca am fost deseori decisa sa mor ?i ca m-ai mpiedicat. Ar fi fost ?i acela un mijloc. Acum nu mi-a mai ramas dect aceasta. ?i cu cine? Cu X. Imbecilul acela?! Dar e a?a de bun! Raspunsurile veneau formidabile, grave sau u?uratice, a?a de caracteristice pent ru ea, ca lupta era zadarnica. Lup?i atta timp ct e?ti cu inamicul pe acela?i plan , dar nu cnd te afli pe planuri paralele. nvins, nu mi-am mai ascuns deprimarea; ncercai mai bine sa mi-o exploatez, s-o ndui o?ez ?i s-o fac sa renun?e la gndurile straine. Prevazuse, ?i pentru a nu face vreo impruden?a, ?i-a reluat mutismul ?i fa?a imo bila. Vaznd ca nu eram n stare sa ncalzesc spa?iul mic dintre noi, m-am alipit de dn sa, am ncercat s-o mngi nti numai pe obraz, apoi mna, ca din ntmplare, patrundea tot adnc sub bluza. Mi-a sim?it imediat inten?iile (cu toate ca era a?a de obi?nuita

cu mbra?i?arile mele, ca ar fi putut sa nu observe ndata) ?i a ncercat sa se desfa ca. Atunci am riscat ultimul mijloc, ne?innd seama de repulsia pe care o aveam pe ntru orice fel de brutalitate. I-am smucit hainele, i-am zvrlit ghetele ?i ciorap ii, n timp ce ea se nver?una zadarnic sa se apere, zbatndu-se, ncercnd sa bata ?i sa mu?te, aruncnd cuvintele cele mai dureroase pe care nu voiam sa le aud: Te urasc, bruta! M-auzi? Te urasc! Am aruncat-o despuiata sub plapuma. Cnd m-am apropiat apoi, am gasit-o fara mi?ca re, rece, fara opunere, dar ?i fara sa se ofere ca altadata, indiferenta de ce s e va ntmpla cu dnsa. Pricepnd ca mpotrivirea ei nu putea sa-i fie de folos, ?i deci e ra inutil s-o mai continue, ntrebuin?a un alt procedeu, care astfel avea sa ma co ple?easca mai sigur. Dar contase prea pu?in pe nevoi ?i pe snge: nti doar cteva vagi tresariri, apoi respira?ia tot mai apasata ?i mai inegala, ?i la urma zbuciumul complect. Ne-am regasit abatu?i, stnjeni?i unul fa?a de altul. Am spus ca sa ncep ntr-un fel: S-a facut frig n odaie! M-am dus sa mai pun lemne pe foc, apoi am rencalzit apa de ceai ?i am reumplut pa harul cu un capat de pesmete ramas nauntru, care, nmuindu-se, murdarea aspectul ap ei. I-am oferit din nou sa bea ?i m-a refuzat iara?i. Cnd m-am apropiat, m-a ntreb at cu aceea?i voce aspra de mai nainte: De ce sa nu iau pe locotenentul X? A?a a trecut toata noaptea ceea grozava: cu succesive raciri ?i, dupa cteva lemne , ncalziri ale camerii, cu ceaiul de culoare murdara mereu repetat, cu mbra?i?aril e noastre fierbin?i, ?i apoi cu ntrebarile reci ?i inchizitoriale. Diminea?a i pleca trenul de cu vreme. S-a mbracat n graba ?i am fugit, ca sa nu ntrzi em, pna la gara, prin troiene, amuzndu-ne fara sa vrem de echilibrul pe care trebu ia sa-l ?inem pe ghea?a, mna n mna, dezmor?i?i de goana ?i de vntul sanatos ce ne pl esnea peste fa?a ?i ne nro?ea pielea. Din ce n ce ne-a revenit dispozi?ia de altadata ?i rsul fara constrngere; s-au ndepa rtat gndurile nelini?titoare, iar la treapta trenului ne-am luat ramas bun, ca ?i cum nimic nu s-ar fi ntmplat (doar fara melancolia despar?irilor). Chiar n momentu l plecarii, Irina mi-a zis: Sa nu crezi nimic din tot ce ?i-am spus asta noapte. Totul n-a fost dect o strata gema ca sa te fac sa ma iei tu! nvinsesem, sau dezastrul meu era, n momentul acela, definitiv hotart? Mi-am sim?it corpul ?i mi-am zis apoi: sunt ntreg, sanatos, ?i orice s-ar fi ntmpla t cu ceilal?i, eu n-am pa?it nimic, ?i orice tragedie a? avea, ma pot reface nca. Slaba consolare ?i scurta... n durerea mea, mi se pare ca acum, pentru prima oara, s-a ntmplat ceva real n via?a mea. Tot ce a fost timp de cinci ani lacrimi, scene, veselie, conversa?ii interm inabile erau numai la suprafa?a, fara nici o profunzime n suflet. 7 octombrie. Azi m-am framntat mai pu?in. Am avut taria ?i nu ma socoteam n stare de aceasta tarie sa nu ma mai gndesc. Sau mai bine, sa nu mai ntorc n toate felurile frazele ei ?i toate posibilita?ile. Caci gndurile, printre rndurile car?ilor, printre replicile teatrului, se ndreptau numai acolo. Am nceput poate sa ma obi?nuiesc sau ma fortifica siguran?a ca sapt amna viitoare, de nu voi mai primi nici o explica?ie, ma voi ntoarce. Din cnd n cnd, vag mi dau seama ce frumos e Parisul n zilele de toamna calde ?i moi. Ca sa treaca timpul, merg la toate spectacolele ?i ma gndesc cu groaza la ziua de mine, cnd n-o sa fie nici un matineu. Orice ar fi, e vinovata. Orice ar crede des pre mine, nu e frumos sa plece, dupa ani de zile mpreuna, fara sa-mi spuie un cuvn t. Nu e frumos sa ia o hotarre, orict de generoasa ar fi, fara sa mi-o trimita ?i mie. Altminteri, gestul ei ar semana exterior cu al oricarei femei care, parasin du-? i amantul, fuge cu altul. Orict de mult ar fi durut-o scrisoarea mea, nu tre buia sa se razbune, chiar daca nu credea ca a? putea suferi prea mult. Fara ndoia la, a facut multe sacrificii pentru mine timp de cinci ani. A facut toate nebuni ile, ?i fara nici o siguran?a ca va fi rasplatita la urma. Poate ca a ?i profita t de pe urma prieteniei mele. A nva?at, a vazut, a auzit. Chiar de nu va fi sim?i nd valoarea acestor lucruri, n-ar trebui sa le uite. Serviciile reciproce nu se compenseaza ?i deci nu pot fi ?terse perfect fara ca sa mai ramna cineva dator. O rice s-ar fi ntmplat, ramn cinci ani de amintiri comune care nu trebuie sa aiba un

sfr?it a?a de brutal sau a?a de indiferent. Oricare ar fi scuza Irinei, procedeul este rau. Prin banuieli pe care mi le produce, ncrederea se va nlatura pentru tot deauna din con?tiin?a mea. Personalitatea ei e simpla ?i nu merita poate attea ntr ebari. A fost ndragostita de mine, nu a?a de teribil nsa ca sa nu se amuze cu al?i i n lipsa mea, sa nu flecareasca, sa nu faca planuri n care nu aveam rol, sa-mi as culte pove?ele, sa nu se gndeasca ca nu va putea ramne fata batrna, cu frica vecini ca de a o parasi. Desigur, despar?irea de un om pe care te-ai obicinuit sa-l iub e?ti e grea, dar profitnd de lipsa lui, de un timp mai lung cnd n-ai mai fost mere u cu el ?i de pu?ina sfor?are, cnd e ?i n binele lui... Mijloacele nu mai importa. Discut mijloacele cnd pe mine ma doare faptul n sine! 8 octombrie. Aseara pu?in vin m-a facut mai rezonabil. Mi-am zis cu toata convin gerea: atta paguba! E cea mai buna ocazie sa scap de ea, a?a cum a? fi vrut deseo ri. Ea mi-ar face numai ncurcaturi: renun?ari, clevetiri de ale publicului, greutatea de a mai continua sau de a ma ascunde. ?i chiar uneori plictiseala. Atta paguba! N-are nici bani, nici frumuse? e, inteligen?a ei este a?a de pu?in personala ca se mul?ume?te numai sa-mi repet e observa?iunile mele. E deseori comuna ?i gase?te placerea ntre cei comuni. Nentr eaga la minte, uita, se ncurca, gre?e?te, nu pricepe, cu toate ca aproba, n-are i ntui?ii... ?i astazi ma gndesc iar la ziua plecarii, la un raspuns, la o veste, ma gndesc ce sa fac ca sa nu ma mai gndesc. Ca sa am impresia ca nimic nu s-a ntmplat, sa chibzuiesc ce dar i voi duce la ntoarc ere... n metropolitan o fata dragu?a se uita la mine. Mi-am zis: iata scaparea! Sa am nu mai curajul sa ncep vorba. Mi-ar raspunde. Ocupndu-ma cu dnsa, voi uita pe cealalta. Nu voi mai fi a?a de singur ?i gndul ntlnir ilor va face sa-mi treaca timpul. Fara curaj, n-am nceput vorba. Fata a deschis o carte, iar eu am lasat-o sa plece mai departe. N-am avut ndrazneala... ?i apoi la ce bun?... Imediat ce voi izbuti , ce rost voi mai avea? Am nevoie de dragoste adevarata, ?i asta nu vine dect ncet la ocazii mari, ?i nu la ochiade fugare. Ce i voi spune ei cnd Irinei i facusem ed uca?ia intelectuala timp de cinci ani? Ce ncredere aveam ca sa ncep munca mea de l a nceput, cnd Irina, dupa attea lacrimi ?i attea sacrificii, dupa atta timp mai cu se ama, a ?tiut sa profite de primul moment de libertate dupa cteva luni de despar?i re? Zi mai calma. Am ajuns uneori sa-mi zic: ce pu?in am suferit! Credeam ca o sa fi e mai grav! A?a de pu?in am ?inut la ea? ?i mai cu seama: sunt n stare sa ?iu la cineva? Totu?i, mereu mintea mea face o imagine: Irina, lnga un om strain, care, cum nu-l cunosc, ia forme diferite. Irina dnd explica?ii asupra nun?ii, pregatind u-se, ncercnd rochii, facnd mici escapade n doi, sau mai mul?i, ?i ei doi la o parte . El vorbindu-i, facnd socoteli, ?i ea ascultndu-l. Pe urma, ziua nun?ii, felicitari , lumina, ?i Irina repezita prin odai, privind, vorbind, ?i ncordata launtric. Ca ci, oricum, nu va putea sa nu se gndeasca ?i la mine. Apoi seara, rama?i singuri, el iste?, ea pu?in nenorocita ?i fara mi?care, el ca re o prinde n bra?e, o strnge din ce n ce mai mult, i spune c-o iarta de tot trecutu l pe care-l banuie?te. Ea rezista u?or. Apoi se culca ncet, fara zgomot, n ntuneric , sco?nd lucrurile pe ndelete, iar el ?i repeta rugamintea, ?i ntr-o seara, n sfr?it, ea va plnge, iar el o va strnge mereu. ?i cu o mi?care repede ?i va strecura mna sub cama?a ei. Fara gest, ea va primi dorin?a lui, apoi se va deprinde... 11 octombrie. Brusc, rana mi s-a redeschis. I-am scris iar o scrisoare, n care fa c toate concesiile. Nu mai am rost, nu cunosc pe nimeni ca sa-mi treaca timpul. Acum, pe o banca n Bois, a?tept sa treaca ziua. De cnd ma ?tiu am ncercat sa citesc n mine. Mi-am analizat durerile n mijlocul lor, ?i acum, cu toate acestea, ma aflu n fa?a mea ca n fa?a unui strain. Nu ?tiu cum s unt ?i nu ?tiu ct e de mare suferin?a mea. Cred uneori ca n-o simt ?i apoi ma cuprinde tot a?a de tare. Gndul la ea ma obsed eaza. Aceasta-i dragostea? Mai mult dect toate ma simt gelos. A?a e dragostea? Sa u gelozia este posibila singura, fara dragoste? De attea ori m-am gndit s-o termin cu ea, ?i acum i-am scris sa vie neaparat, ca f

ac tot ce va spune. ?i dragostea ei? A plns ?i a vrut sa se omoare. n orice caz, a fost convinsa ca vrea sa se omoare. De a? fi lasat-o, ar fi avut curajul ultim n fa?a armei grozave? A facut sacrificii, dar acum a plecat, cu toate ca nu eram acum mai rau dect atunci. M-a lasat cu riscul de a ma nenoroci, fara o vorba de p arere de rau. Este o dovada de curaj din partea ei sau un pretext de a termina f ara zbucium? Cinci ani am examinat-o. Credeam ca-i cunosc toate resorturile suflete?ti, ?i ac um, dupa cteva saptamni de despar?ire, ma ntreb de nu m-am n?elat cu desavr?ire. Tris ta e experien?a pe care o fac. Am crezut ca deoarece mi dau seama de toate gesturile ?i maniile unui personagiu, de tot ce are exterior, l cunosc perfect; ca deoarece plnge disperat, spunnd vorbe tragice ?i juraminte, adevarul din adncuri este acela?i. ?i acum vad ca natura u mana e mai complicata. For?a, orict de sincera, nu garanteaza ?i durata sentimentelor. Nu putem fi siguri de ce e nauntrul nostru. Cunosc o doamna care, la moartea barb atului ei, a ncercat de mai multe ori sa se omoare. mpiedicata mereu, la urma s-a remaritat. Acum rde ?i are copii mari. Ce suflet va fi avnd, sau care e evolu?ia lui, pe care n-o pricep eu ?i n-o fi pr icepnd-o nici ea? Ce ?tim noi de vom muri, cine are sa ne plnga ?i ct o sa fim pln?i ? Sufletul omului... n fa?a lui, aproape de noi, mic de ncape ntr-un corp ?ubred, s tam ca n fa?a infinitului. Cnd vezi o mul?ime ca acum, de ?colari care se joaca ntr-un lumini? din Bois a?a d e la fel cu to?ii, ?i dai seama ce ingenios ?i paradoxal a fost acela care s-a gnd it la personalitatea fiecarui individ n parte. Trebuie sa fi suferit enorm ?i ?io fi sim?it enorm existen?a. ?i-a ?ipat-o, ?i atunci a fost nevoit sa lase ?i pe al?ii sa ?i-o ?ipe. Rezultat e altruiste pornesc dintr-un temperament framntat de el, n el. Copiii ?ipa, sar dupa o minge care aluneca repede n toate ungherele, sfarmnd frunze le galbene. Culcat ntr-un col?, privesc ?i scriu. Contemplu cu hrtia nainte, ca un pictor cu paleta. De ce n jurul meu nu se strnge lu me? Care din ei ar fi n stare, din joaca, sa ma priveasca ?i sa faca reflexia: ui te unul care scrie uitndu-se la noi... Pe deasupra, mesteacanii ?i ntind bra?ele, saltndu-le gra?io?i ?i al?ii ca ni?te ba letiste. 12 octombrie. Urmaresc firul durerii mele, ?i cu toate ca ma simt amart, totu?i m a ntreb daca pu?in nu am min?it plngnd o iubita pierduta timp de attea pagini. Inten sitatea durerii scade, oricare ar fi omul, a?a e firea. E insuportabil sa te vai e?i ntruna. Sau poate numai durerea se transforma? E mai pu?in zgomotoasa, mai in terioara? Nu cred. Desigur, pierderea unui copil roade continuu pe o mama. Totu?i, de nu nnebune?te n primele zile, cu timpul ?i va ocupa trei sferturi din zi cu alte gnduri. ntre dragostea de mama ?i dragostea de iubita este o prapastie, nu numai ca forma , dar ?i ca trainicie. Obliga?iile, la mama, au sapat ntr-atta camarile suflete?ti ?i de atta vreme, nct o tradare este rara. Iubita nu s-a dat dect din capriciu sent imental, convinsa, de altfel, de adevarul dragostei. Este mai fara minte ?i mai grabita sa se omoare dect o mama. O spuma fierbinte n ve?nica fierbere. Tinere?ea, sim?irile proaspete, curiozitatea o mbie sa ncerce. Lan?urile cu care i-a placut la nceput sa se lege i se par curnd prea dure ?i nu se mai simte datoare sa le sup orte, ?i va gasi cu u?urin?a o scuza. ?i va iubi iara?i cu aceea?i patima, tremur , nervi, pndiri perverse, amenin?ari. ?i la o vreme, mbra?i?ata prea strns, ?i va nega dragostea dinti. Pna cnd se va deprin de ?i cu dragostea noua, se va potoli, se va sim?i prea ncre?ita la fa?a ca sa ma i placa; saturata oarecum, nici nu va mai ?ine a?a de mult sa placa; n fa?a copil ului care cre?te mereu frumos ?i drept, se va transforma (transformarea prodigio asa ale carei momente scapa cercetarilor) ?i-?i va a?inti asupra lui privirea pe ntru prima data constanta. De data aceasta nu va mai spune necontenit: Te iubesc , dar dragostea, cu mai pu?in e nuan?e poate, va fi mai rezistenta. Am vazut L ami des femmes a lui Dumas. Ce nerozie! Ca ?i cum studiul asupra femeil

or ar fi posibil. Ca ?i cum ar avea chiar n aceea?i clasa sociala acela?i resort. Ar trebui sa le cuno?ti pe toate, n cele mai variate exemplare. ?i eu n-am fost n stare, cu toata aten?ia mea ncordata, sa cunosc una singura. ?i cu ce interes! E u nu pot fi cinic. Cinismul denota lenevie mintala. Ca din rndurile mele se pot d egaja, generalita?i rezonabile asupra mea ?i asupra Irinei, se poate! Dar capriciile deconcerteaza ?i pricinuiesc surprize. ?i noi nu suntem avizi dect de acele surprize. Atta mi?care e n jocul lor nestatornic, nct banuim n orice femeie noua o excep?ie. n fa?a lacrimilor ei grozave ne nduio?am ?i credem, noi, cei car e nu putem plnge dect anevoie. Iar mai trziu deziluziile ne ncovoaie. Ct timp, cum? N u ?tim nimic. A?tept sa vad. Caci eu nsumi ma surprind zilnic sub forme care ma m ira. Vor mai veni doua dureri teribile. Vestea n sfr?it: se marita n ziua de... ?i apoi ziua aceea... ?i apoi noaptea aceea... ?i apoi: s-a maritat! ?i mai trziu: un cop il! Copilul, idealul femeii care vrea sa nceapa o via?a noua. Scuza ei fa?a de al?ii ?i fa?a de ea, ca sa primeasca preten?iile noului-venit. Noaptea am cautat o femeie straina, am ntunecat odaia ?i mi-am a?intit gndul la Ir ina, ca sa-mi substitui vizitatoarea! Eu, care o pre?uiam a?a de pu?in odinioara ! 14 octombrie. Cu capul greu. Simt o picatura de apa care curge din susul capului nauntru, mereu, monoton, cu acela?i debit ?i zgomot. Dragoste sau orgoliu? Ce-mi pasa?! Ma doare... Orice reflec?ie asupra vreunei pe rsoane o ndrept spre Irina ?i ma ntreb de era a?a. ncerc mereu s-o cunosc. Ieri am auzit: e nensemnata! (vorbindu-se de altcineva). ?i ma ntreb daca era nensemnata. Ma gndesc la toate mprejurarile, la tot ce spunea, la felul cum pricepea. Cu toate ca ma n?elegea perfect, totu?i mi dau seama ca n-am f ost niciodata surprins de vreo judecata dreapta de a ei. Nu se interesa de chest iunile intelectuale dect ascultndu-ma. Singura de o lasam, vorbea de familie, de p rieteni, de fapte cotidiene. Dar vorbea vioi. Mereu i sclipeau ochii. Acum se zba t n mine toate micile observa?iuni dureroase care le faceam odinioara. Am pricepu t totdeauna ca o faceam sa mearga pe o cale care nu-i apar?inea. Se ratacea imed iat ce nu-mi sim?ea mna alaturi. Era nensemnata. Dar eu, care mi-am pierdut cinci ani cu dnsa, care am ascultat-o tot timpul vorbe i, care n-am putut gndi un rnd fara sa nu i-l spun, fara sa nu-i cer parerea, mere u aprobatoare, cum sunt? O data, pentru prima oara, dupa lectura unui roman al lui Mauriac, care nu-mi pl acuse, spusese: Nu e chiar a?a de rau cum spui!" Nu era o reflexie noua, ci o concesie fa?a de o parere straina de mine. La argumentele mele asupra romanului, de altfel, nu a adus nici o mpotrivire ?i n ici o interpretare noua. Cu toate ca-i dadusem planul lecturilor, n una din ultimele scrisori, vestise: Pen tru varia?ie am nceput o carte de istorie interesanta . n momentul acela mi-am presim?it toate nenorocirile. Am banuit prezen?a unui nouvenit. Sper uneori ca totul e o gluma ca sa ma faca sa ma pronun?, ca sa-?i ri?te la ntmp lare dragostea. Nebuna speran?a. Nu se ncearca un a?a joc la o a?a distan?a. Deci ultima mea speran?a e o situa?ie n care m-a? sim?i ridicol! Eu, care mi bateam jo c de barba?ii care faceau concesii femeilor! Pna unde merge umilin?a mndriei mele! Sunt totu?i lucruri pe care nu le-a? face... Poate... De-a? ?ti ca iube?te pe a ltul sau se amuza cu altul, n-a? chema-o. Totu?i... m-a? duce la dnsa, a? lacrima , a? spune vorbe tainice cu planul vag de a o rede?tepta ?i a o ntoarce. ?tiu eu de tot ce a? fi n stare? n armonia perfecta, o mica surpriza, imperceptibila, care se ntinde ncet ?i fara sa bagi de seama, a cuprins ?i stricat totul. n firea Irinei, ntr-o zi, am descoperit o mica unda nelini?titoare. Nu e bine de ramas nemaritata toata via?a! Vorbea n general. Altadata a vorbit chiar de dnsa. Apoi s-a ntrebat tare ce-ar putea face ca sa ma u ite. Iar altadata mi-a spus planuri matrimoniale: Va fi mai bine pentru amndoi! ?i gndul patrundea ?i mai mult cnd, ndeparta?i, se deprindea fara mine. Dar cnd ma ntorc eam se da toata, uita planurile infidele.

Dinard (dupa mai multa vreme). Cum starea mea devenise intolerabila, am sacrificat orice mndrie personala ?i am trimes o scrisoare umila, disperata, imploratoare. Renun?asem la rolul meu dominator, pe care-l ?inusem, fara ?ovaire, at?ia ani. Mi -aduc aminte ca nici chiar n momentul cnd scriam nu eram complect lipsit de lucidi tate. Plngeam ?i am lasat anume lacrimile sa cada pe scrisoare. Cum am terminat hr tia ?i-mi venise o idee impresionanta, am adaugat-o pe un petec de hrtie rupt la n tmplare de la marginea unui ziar, ?i am facut reflexia, cu satisfac?ie, ca aceast a hrtiu?a ar putea sa convinga ?i mai mult de dezordinea nervilor mei ?i sa provo ace mila. Am scris atunci rau, murdar ?i nu fara con?tiin?a. Cum toate scrisorile mele ramasera fara raspuns, ca ?i cum le-a? fi adresat unui inexistent, am trimis scrisoarea aceasta unui amic sigur, ca sa-i fie transmisa imediat n mna. ?i ntr-adevar, de data aceasta izbutisem: dupa cinci zile, o telegrama: Attends lettres, baisers . Nervii mei se destinsera ntr-o clipa, cum ai desface corz ile unei viori, am cazut pe pat ?i am adormit profund 24 de ore n ?ir. Dar scriso area pe care am primit-o dupa alte trei zile nu era a?a de lini?titoare cum sper asem ?i nu ma convingea ca totul nu fusese dect o mica gluma rautacioasa . Scrisoare ambigua, care dadea loc la interpretari ?i care ma facu ?i mai chinuit dect fuse sem. Iata pagina prima, singura care mi-a mai ramas printre hrtiile mele: Dragul meu Sandu, disperarea ta m-a facut nenorocita, dar n acela?i timp m-a ?i bu curat: aveam dovada ca te mai gnde?ti la mine. ?i eu, care credeam ca s-a terminat cu via?a mea! Hotarrea deznadajduita pe care o luasem, mpinsa mai ales de cei de primprejur, trebuia sa puie capat durerilor m ele. Aveam, n sfr?it, prilejul sa ma duc la Sinaia, unde am fost fericita ?i unde m i lasasem via?a toata, ?i apoi, de pe vrful unei stnci unde ne mbra?i?asem odinioar a, s-ar fi terminat totul. Tu nsa, dragul meu, ma ndemni la via?a. Dar ma vei prim i din casa altuia? Scrie-mi tot ce crezi (pe adresa prietenei mele Loulou) ?i vo i face precum vrei. Aici va fi ca ?i cum nu s-ar fi ntmplat nimic cu mine, ?i de nd ata ce fac rost de bani, de vrei, voi veni la tine, sclava umila..." Mai nti, scrisoarea citita de un indiferent, cu un accent abia liric, poate produc e efecte comice. nsa nu valoarea ei estetica ma intereseaza, ci adevarurile ce le -ar putea con?ine. Desigur, o reala parere de rau. Altfel nu mi-ar fi scris; dar cei dimprejur n-o pu tusera sili la nimic, pe ea, fata de 22 de ani, totdeauna de capul ei. Apoi, ca sa mearga la Sinaia, unde sa se omoare (caci acesta era n?elesul aluziilor ei) nu era nevoie sa se marite. nsa nu trebuie sa credem neaparat ca ar fi din partea e i ni?te minciuni ridicole ?i ca eram netot ca le mai iau n considera?ie. Ideile i erau a?a de vagi, lipsa de logica a?a de complecta, gndul faptului ascuns ?i urt o tulburase n acela?i timp, prezum?ia n superioritatea ei intelectuala, cu care o deprinsesem, i sugera ideea ca e o sacrificata , nct era n stare de fapte poziti ve, dar ntr-o atmosfera de tendin?e neprecise. Scrisoarea mai arata ca, macar n pa rte, ?i lipsa banilor o hotarse la pasul acesta. Banii, mai ales la urma, nu-i aj ungeau niciodata. Un lucru nsa nu ?tiam exact: se maritase sau numai era aproape? Ridicolul pe adresa lui Loulou nu nseamna neaparat ceva pozitiv. Spusese poate fam iliei ei ca a rupt rela?iile amicale cu mine ?i se jena sa se dezminta. Ceea ce ma facea sa cred ca faptul nu se ndeplinise este ca prea trecuse pu?in timp. E drep t, mi spusese ca un oarecare caraghios Marcu (originar din Sinaia) i facuse propun eri matrimoniale, dar ea mi povestise faptul ca pe-o cerere ridicola, ?i eu nici nu ?tiam daca nu e numai o gluma de a Irinei. n orice caz, avea o reala parere de rau pentru necazul meu, ceea ce n limbajul obi?nuit s-ar putea traduce prin avea inima buna . Sau poate totul nu era dect un plan, ca sa ma faca pe mine, n sfr?it, s-o accept of icial? Ceea ce iara?i era posibil. I-am scris (pe adresa lui Loulou!) toate aceste observa?ii ale mele, juste. Dupa o zi, m-am sim?it incapabil ca sa a?tept raspunsul cel pu?in 8 zile, ?i ntr-o cl ipa m-am hotart sa ma ntorc n ?ara. Cum n-aveam bani de drum imediat, m-am dus sa c er prietenilor, eu care nu cerusem niciodata. Am fost refuzat politicos. Atunci am cautat Muntele de pietate, cu paltonul de iarna sub?ioara. Mi-era ru?ine sa nt reb sergen?ii unde se afla. Dupa cteva ceasuri de ezitare, l-am gasit aproape vec

in de hotelul meu. Am facut coada. Mai erau femei, numai femei, una cu linguri?e de argint, alta cu haine, alta cu lenjuri. Ce umilin?a! Cum a? putea sa iert eu vreodata Irinei aceasta, chiar daca ea nu era de vina! C e monstru ma pregateam sa fiu la ntoarcere! Dupa vizele pe la lega?ii, care, toat e, erau n momentul de a se nchide, m-am dus la prefectura poli?iei sa-mi puie viza franceza. Acolo mi s-a spus: demain! M-am plns la ghi?eu, m-am zbatut ?i am spus o minciuna: Mon pre est mort! Mi-era scrba de minciuna mea. Eram a?a de deprimat, ca m-au crezut , dar nu erau de vina, nu era ?eful care trebuia sa iscaleasca. n orice caz, sa a ?tept... Am a?teptat doua ore, nvrtindu-ma nauc mprejurul unei banci rotunde din mi jlocul salii. Pe la ghi?euri, func?ionarele ?i ?opteau ntre ele aratndu-ma ?i invitndu-ma milos sa stau. Ma a?ezam pentru o clipa ca s-o pornesc iar. ?i ?eful, acel personagiu mi sterios care nu venea ?i pe care l speram de cte ori se deschidea vreo u?a! O cuco ana, ?i ea cu necazuri, s-a dus sa intervina pentru mine, ca sa mi se dea drumul mai iute. Am lasat-o ?i am suportat ru?inea ca sa se ngrijeasca strainii de mine! Apoi a sunat clopotul de ie?ire. Pe rnd plecau func?ionarii. A venit atunci ?i ?e ful de la conferin?a pe care o avusese la etajul superior. M-am dus la el: demain! I-am spus tremurnd tot: Je dois partir ce soir! C est mon pre ui est mort! Et qu est ce que cela me fait?" Primisem rasplata minciunii mele scrboase. Fa?a n fa?a, se aflau doua excremente a le umanita?ii! S-a intervenit ?i am capatat pa?aportul n cteva minute. Cu o jumatate de ora nainte de plecarea trenului eram la gara. M-am urcat n clasa treia, ca sa-mi ajunga ban ii, ?i m-am plasat ntre doi negustori de zarzavat. Curnd am fost lasat singur. Cum sa descriu cele trei zile interminabile, nvrtindu-ma n compartimentul meu ca un lu p ntr-o cu?ca! Ma uitam la fiecare zece minute la ceasul meu de la mna. Ma clatina m la cea mai mica ntrziere. Vecinii ma priveau curio?i. Elve?ia, Austria, Ungaria, Romnia... ntrzierile fatale din Romnia, dupa ce venisem exact. Semnalele ntreite de plecare de prin toate sta?iile mici din Ardeal, pna ce trenul sa se puna n mi?care greoi. Ce mizerie! Am sosit la miezul nop?ii. Am luat un automobil ?i m-am dus la prietena mea Gina . Am gasit casa ntunecata ?i am sunat lung, de mai multe ori, pna s-au aprins lumi nile. A aparut servitoarea somnoroasa, ?i cnd i-am spus ca vreau sa vorbesc cu do mni?oara, m-a crezut nebun. A trebuit s-o conving. Ma temeam sa nu se scoale par in?ii Ginei, pe care-i cuno?team destul de pu?in, dar am avut noroc. n sfr?it, a a parut la o fereastra la etaj Gina, ?inndu-?i o jacheta peste cama?a. S-a uitat bu imacita la mine. I-am ?ipat: Ce s-a ntmplat cu Irina? Pai s-a maritat cu Marcu. Sunt la Sinaia. Am mai avut taria sa ntreb: ?i s-a putut sa nu-mi scrii nimic din vreme macar tu? Credeam ca nu te intereseaza! M-am retras c?iva metri n noapte. Am mai auzit de cteva ori: Dar ce e cu tine, Sandule? Te-ai dus? Apoi o fereastra s-a nchis. Eram sfarmat, ?i totu?i mintea lucida continua reflexiile asupra mea. Nu credea c a ma intereseaza... Vrasazica, nu-i facusem impresia nici ei, care traise mai mu lt n preajma noastra ca Irina m-ar fi interesat ctu?i de pu?in, att fusesem de disc ret, att parusem de indiferent ?i att parusem de surzator fa?a de toate fetele. ?i o idee noua mi fulgera: cum sa nu aiba dreptate, cnd eu nsumi, cu o luna mai nainte, n-a? fi crezut ca ma intereseaza! Cnd apropiam cele doua imagini ale mele de la o distan?a a?a de scurta, nu mai pricepeam nimic. ?i atunci ma ntrebai ?ovaind: o are sunt normal? Prapastia din fa?a mea era deci mult mai adnca dect crezusem. A doua zi, la 5 diminea?a, sora-mea Vana pleca la Sinaia. n cinci minute i spusese m tot ceea ce-i tacusem ani de zile, ?i n alte cinci minute Vana hotarse ce are de facut. Am a?teptat doua zile, facnd kilometri n jurul cur?ii noastre. Cnd ?tiam ca Vana trebuie sa se ntoarca, i-am ie?it nainte cu trenul, la o sta?ie intermediara

. Cum m-a vazut, dintr-un col? al vagonului, nedormit ?i galben, Vana mi-a facut semn: N-ai nici o grija . ?i fara sa mai a?tept detalii, brusc lini?tit, salutai o cuno?t in?a din vagon, o domni?oara minunata de gra?ie ?i careia i facusem curte odinioa ra. Pna la Bucure?ti ne-am ntrecut n glume, n complimente, n aluzii sentimentale, n n? legeri subtile ?i complice, iar eu paream (mi s-a spus mai pe urma) extrem de ne rvos, dar extrem de fericit de succesul meu. Biata Vana nu ?tia ce sa mai creada ... Abia a doua zi Vana mi-a dat deslu?irile (caci am adormit acasa imediat). De la hotel i-am trimes o carte de vizita. A venit imediat singura. A venit la mine ?i m-a sarutat. (Nu se cuno?teau dect din vedere.) E foarte dulce ?i prietenoasa. Parea un pui?or de gaina plouat. Prima ntrebare i-a fost: Unde e Sandu? Nu pricepea cum erai ntors ?i n-ai venit s-o vezi. Parca nu-?i da seama de tot ce i se ntmplase ?i de obliga?iile ei noi. Mi sa plns ca i e urt printre straini ?i ca se preface bolnava ca sa fie lasata n pace, ca toata lumea o ntreaba ce are ?i ca asta o enerveaza peste masura. Cnd a auzit c a trebuie sa reiau trenul seara, a exclamat: Eu plec cu mata! . Mi-a repetat de mai multe ori fraza asta, cu toate ca-i explicam de ce nu se poate. Era deznadajduita cnd a trebuit s-o las. Peste o zi va gasi un pretext, va veni l a Bucure?ti, va vorbi cu tine ?i ve?i vedea ce e de facut. Peste doua zile tocmai cnd ma nelini?team din nou neavnd nici o veste, primii cteva rnduri scrise pe o foi?a de ?ocolata (fusese pusa n mijlocul altei scrisori adres ate lui Loulou; era o precau?ie ca sa nu se observe nimic, deci acum era mai pre vazatoare dect se aratase n conversa?ie cu Vana. Poate ca Marcu banuise ceva ?i pu sese unele ntrebari.) N-am putut sa nu fac reflexia ca hrtia de ?ocolata i ramasese de la nunta. Iata rndurile: N-am venit caci acum sunt bolnava cu adevarat. Te rog mult a?teapta cu rabdare. E u voi veni imediat ce voi putea. Nu ma gndesc dect la asta." Dupa alte doua zile, cum nu mai ?tiam nimic, ca sa treaca timpul mai u?or, m-am hotart sa fac o mica excursie la mare. M-a cautat n lipsa. Ma gndesc ce o fi crezut ea de plimbarea mea tocmai atunci? n orice caz, daca rolurile erau inverse, ce c oncluzii complicate a? fi tras eu! Dar mie mi se parea firesc ?i nu ?tiam de ce Vana ma privea mirata. I-am trimes veste sa vie pe la mine ?i spre seara a sosit. ?i acum, daca a? pute a povesti scena exacta dintre noi, daca mi-a? mai aduce aminte de tot ce constat asem atunci, n timp ce conversa?ia evolua! Caci luam parte la scena ?i n acela?i t imp observam, eram n acela?i timp, dupa obiceiul meu, actor ?i public, actor cupr ins de pasiunea rolului, ?i public, prodigios de curios sa auda toate vorbele, s a vada toate personagiile ?i chiar decorul. A? vrea sa transcriu cu fidelitate t ot ce gndeam atunci, cu toate ca acum, cnd sunt calm, nu mai sunt absolut convins de perfec?ia supozi?iilor mele de atunci. Sa refac clipele acelea, chiar daca ar trebui sa le neg mai apoi n tot ceea ce au ele interior. Binen?eles, am uitat multe lucruri, a?a ca nu voi transcrie dect cteva momente care nu se leaga imediat, dar care, n general, formeaza o atmosfera. Mai nti mi-am preparat intrarea. Cnd ma va vedea pe nea?teptate, orice izbucnire de a ei va fi mai sincera. Contam pe surprindere. Am spus servitoarei, care trebuia s-o introduca n camera, sa-i spuie ca nu voi ve ni dect mai trziu, cu toate ca eram acolo de mai-nainte. Cum se facuse noapte ?i lumina nu era aprinsa, nu m-ar fi vazut imediat. M-a gas it nsa de ndata ce a intrat ?i n-a avut nici o tresarire. Efectul meu fusese ratat. Am sarutat-o ca pe o straina ?i nu ?tiam ce sa ne spun em. O sim?eam transformata. Cum prevazusem altfel ntlnirea noastra, ramasei deconc ertat ?i-mi sim?ii capul vjind. Totu?i, faceam reflexia cu oarecare dispre?: I-a facut un palton nou, ridicol. Da r palaria o cunosc." Voii sa-mi spun gndul ca un nceput al pedepselor ce trebuiau sa vina, dar aten?ia m i fu atrasa de altceva. ncepu sa-?i scoata manu?ile cu febrilitate, ?i ?tiam prec is ca ?i le scoate ca sa-mi arate ca nu are verigheta. (O pusese probabil cu cin ci minute nainte n po?eta de alaturi.) Aten?ia asta fa?a de mine, aratata cu a?a d

e pu?ina discre?ie, adusa ca un plocon, mi se parea stngace ?i stupida, totu?i, m -am crezut dator sa-i mul?umesc cu efuzie. Mi-a primit mul?umirile fara tresarir ea pe care ?i-o pricinuie?te trecerea de la un gnd la altul, proba ca interpretas em bine gestul ei. La primele mele ntrebari, a aprobat cu totul observa?iile mele facute n marginea scrisorii ei trimise la Paris. Ai dreptate, nu putea sa ma obli ge nimeni sa fac pasul acesta, dar trebuia sa fac ceva cu mine. Acum e prea trziu . Repeta vorbele aspru, fara modula?ii, ca pe o lec?ie pe care ?i-o nva?ase, din v reme. Am certat-o, i-am adus aminte de trecut, dar ea repeta tot cu aceea?i voce rasti ta: Acum, nu, dar poate mai trziu!" Nu recuno?team aluatul moale caruia i putusem da orice forma. Mai ales nu semana deloc cu aceea pe care mi-o descrisese Vana. Se ntmplase ceva nt re timp, poate cteva argumente venite bine. Care, niciodata nu voi ?ti... ?i atunci am ?ipat n ajutor, ca cineva n fa?a unui pericol. A sosit biata Vana, ca re veghea prin apropiere. Vana, nu vrea sa ramna cu mine! ?ipatul meu suna strident, ?i Vana nu pricepea transformarea Irinei. Am nceput sa plng nenorocit ntr-un col? al camerei. ?tiu nsa ca ?i n clipele acele gr oaznice mi dam seama de mine ?i de ceilal?i. Era perversitate. De altfel, lucidit atea n astfel de clipe poarta numele de perversitate. Dar nu-mi caut scuze, vreau sa ma cunosc ntreg. ?tiu ca gndeam atunci, n acela?i timp, ca a? fi putut sa-mi re ?in firea de a? fi voit, dar ma lasam n voia nervilor ca sa impresionez. ?tiu apo i ca de nu-mi alesesem locul unde cazusem istovit, mi-am dat seama imediat ca a? a, la o parte, singur, paream ?i mai de plns. Vocea mea dezolata, tot pentru efec t s-a adresat Vanei, peste capul Irinei: O sa ma omor! Mul?i spun la necaz vorba asta ce nu angajeaza la nimic, nimeni nu are timpul nsa, n momentul acela, sa se nt rebe de e adevarata. Eu am reflectat limpede: Asta, desigur, n-o voi face-o!" Caci eram mereu dublu. ?i nu numai att. n acela?i timp aveam remu?cari pentru acea sta examinare continua, care facea ca emo?iile mele rele sa fie oarecum falsific ate. Nu-mi dam seama cum toate acestea puteau exista n mine deodata, dar mpletitur a lor era a?a de strnsa, ca pareau suprapuse. ntocmai ca la o orchestra unde viori le trebuiesc sa fie acompaniate de fago?i ?i de contraba?i. Izbutisem. A venit nebuna la mine, plngnd n hohote, calda, mngindu-ma, mbarbatndu-ma, ara nici o jena fa?a de Vana. De altfel, Vana parasi discret ?i tragic camera. Nu fi suparat, caci stau cu tine! Ma auzi tu? Stau cu tine! Orice s-ar ntmpla, sta u cu tine! Doar tu e?ti toata dragostea mea! Pna a plecat, a ramas a?a. Am uitat ce-am mai vorbit. Mi-au ramas doar cteva cuvin te de ale ei ?i gndurile mele cu care le ntovara?isem. Astfel, a izbucnit deodata disperata: ?tii, n-am mai citit nimic interesant cu ni meni. Fusese mndra de lec?iile ce i le dasem ?i acum se gasea sacrificata ca trebu ise sa renun?e la ele. (Ma refer la parerea generala pe care ?i-o facuse, gra?ie mie, asupra ocupa?iilor intelectuale. n practica zabovea pe ct putea la treburi marunte ?i n-avea curajul sa se apuce si ngura de ceva serios.) Am ntrebat-o ?ovaind: Ai fost a lui? Nu, m-am prefacut bolnava. Acasa ceilal?i i faceau aluzii, ?i el, saracul, n-a sp us nimic!... mi nchipuiam scena, regaseam conversa?iile strada Dude?ti pentru care aveam repulsie . Acel saracul , spus nu ironic, ci o reala compatimire, mi-arata ca Irina ncepuse s a-?i examineze noul partener. ?i cum te-ai maritat cu el a?a? Ai facut ceva? Mi-a dat un raspuns artificial ?i grabit: Nu, n-am facut nimic! N-am vrut sa ?tiu de nimic! Nu ?tiu de era adevarat. n orice caz, tonul ei demonstra ca o preocupase gndul ace sta. Ce departe eram, a?adar, de muntele de la Sinaia de pe care trebuia sa se a runce n spa?iu! Apoi, nenorocita: Dar n afara de aceasta, toata sunt murdara! Cum ma mai prime?ti tu cnd toata sunt murdara! Cum ai putut sa-?i dai gura lui?

Nu, asta nu, tu ?tii ca mie nu-mi place asta! (Aluzie la buza ei inferioara, car e sngera imediat.) De ce spunea asta? Voia, cu toate mbra?i?arile nebune ce-mi ven eau acum, totu?i sa ma hotarasca s-o las? Sau clocoteau remu?carile ?i voia sa i spa?easca? ?i cum ai putut tu la primarie spune da ? Nu, eram pe alta lume, n-am spus nimic! Iara?i da impresia, pe care o dase de multe ori odinioara, ca jucase rolul ntr-un anumit fel, ca sa se vorbeasca de dnsa. S-ar fi spus cu mali?ie ?i curiozitate: S e mai gnde?te la celalt ?i, n acela?i timp, prin astfel de mici ezitari, ?i u?ura co n?tiin?a. ?i la biserica. Irina! (Adica cu lami?a, cu flori ?i bomboane.) Daca ei au vrut! n fine, era raspunsul ce o cuprindea ntreaga! A?a cred ca era. Incapabila sa reziste unei rugamin?i din partea altora. n voia tuturor, ntocmai cu tiei de bomboane cu floricele albe pe care o arunc n mare. ?i apoi adauga, ca ?i cum ar fi sim?it ca e nevoie de o repara?ie fa?a de mine. Dar a fost foarte simplu totul! n credin?a ca fraza asta m-ar fi putut consola, nu se demonstreaza toata u?urin?a ei? De altfel, n practica, cu resursele ei, nici n-ar fi putut face ceva complic at. Totu?i, cu toate aceste gnduri, ma lini?tisem. Nu mi se mai parea ca prezen?a Irinei mi-e absolut indispensabila, cel pu?in deo camdata. Se facuse de mult noapte ?i voiam sa se duca la dnsa. Avea a doua zi sa?i spuie voin?a ei de a se despar?i. Dar din nou, desperata, ma ruga: Nu ma lasa acolo! Ia-ma cu tine! ?i n tonul ei nu era parerea de rau de a ma parasi, pentru orict de pu?in timp, ci frica de a nu putea suporta discu?iile care o a?teptau. De-a? fi vrut atunci, a? fi putut face orice cu dnsa. Dar redevenisem acela?i pe care-l cunoscuse ea odinioara, nesigur de sentimentele mele, ezitnd, voind sa amn orice hotarre definitiva. ncet, am cobort-o n strada. Acolo i-am surprins o privire dosnica, parca frica sa n-o vada cineva. nca de cteva ori: Nu ma lasa! Apoi a oprit un automobil. Acum cu automobilul! ?i iara?i un raspuns din acele care-i caracterizau toate slabiciunile: Nu-i nimic. Acum el plate?te! ...Sufle?el moale! Ca nisipul dimprejur, cu care ma joc n voie ca sa-mi mngi mna. Da r cu toata observa?ia mea, aveam o satisfac?ie imensa. Irina facuse caricatura nt regii ei afec?ii pentru acel Marcu. N-aveam sa-l invidiez niciodata, chiar daca, sarmanul, ar fi ignorat rolul pe ca re fusese silit sa-l joace sau ar fi avut mai pu?ina perspicacitate ca mine, sau ar fi interpretat cu bunavoin?a mici gesturi de ale Irinei neconvenabile pentru el, s-ar fi consolat filozofic zicnd ca a?a e lumea ?i s-ar fi aga?at pentru mul ?umirea lui proprie de mici gentile?e n care Irina ar fi fost sincer duioasa, dez interesata, ndatoritoare sau grava. La fel cu acel care, fericit de marea cu imensele ei boga?ii de culoare ?i de su nete, ?i-ar lungi trupul trndav pe nisip, dupa care l-ar netezi ?i ar ndeparta toa te ierburile ude sau scoicile prea tari. Caci pe ce ?i-ar cladi Marcu construc?i a fidelita?ii Irinei cnd ea a avut atta u?urin?a fa?a de mine, care-i fusesem o dr agoste, ?i nu un expedient? ?i ce fel de via?a e aceea fara de nici o ncredere? Ne-am despar?it stngaci. Mi-a aruncat Irina o ultima privire piezi?a ?i eu mi-am fluturat mna, nceti?or. Apoi a disparut n noapte. A doua zi eram la Gina. Fiin?a ncntatoare, dar lipsita complect de judecata precisa (dar avea sa arate mai trziu, n dragoste, o voin?a uimitoare). Am fost la biserica. Parea cam zapacita. Cum m-a vazut, a lasat pe to?i ?i a ven it la mine. Nu voia sa ma paraseasca. Nu ?tiau ceilal?i cum s-o ntoarca. Desigur, faptele nu se petrecusera fara oarecare tulburari nervoase pentru Irina . Va fi crezut ?i ea ca face gestul imolarii. Apoi Gina, prietena noastra comuna , nu-i aducea o ultima imagine a mea? n ziua aceea, trimisa de mine, Gina s-a dus s-o vada. I s-a povestit imediat unul din gesturile Irinei. Unul din ei critica o vorba de a mea, ntr-adevar urta, dar Irina mi-a luat apararea. E doar a?a de copil nca!"

?i de aici concluzia. Tot se mai gnde?te la el? Ramase singure, Irina i-a povestit multe, despre dragostea noastra, despre gelozia ei. Vorbea duios ?i ?optit, ca de un mort caruia i-ai ncerca pentru ultima data portr etul fizic ?i moral, n timp ce carnea i s-ar face, cu fiecare clipa, mai galbena ?i mai tare. Cum nu mai ?tiam nimic, am trimes-o pe Gina dupa ve?ti. ?i atunci Gina a asistat la o scena de un comic monstru ?i, desigur, pacat ca nam vazut-o ca s-o descriu. Cred ca era a?a de interesant, nct a? fi uitat ca ma pr ive?te personal ?i m-a? fi amuzat ca la teatru. Irina n mijloc ?i to?i ceilal?i pe de laturi. Secretul plesnise. Marcu ntreba buim ac: S-a putut sa ai un a?a mare secret sufletesc ?i eu sa nu ?tiu nimic? Ceilal?i ?ipau pe diferite tonuri: Rami aici! Gina ntreba: Ce faci, vii cu mine? ?i Irina se zb atea: Ce sa fac? Scena a durat, se pare, mai multe ore. La urma a ramas cu ei, dup a cum cu doua zile nainte, la impreca?iile mele, ramnea cu mine. Depindea deci de moment. E greu de ?tiut daca n toate ntmplarile ei avea ?i ea vreo hotarre personala . Fiin?a u?urateca ?i iresponsabila. Dupa o zi, nainte de a pleca la Sinaia, a tr ecut pe la Gina. Remu?carile o framntau. Mi-a trimes veste ca se va gndi toata via? a ei frumos la mine ?i ca ma roaga sa nu fac nici o prostie (sa nu ma omor poate). Oamenii ramn greoi sau u?urateci orice s-ar ntmpla cu ei. Caci ce rost aveau vorbel e ultime? Trebuiau sa ma consoleze! Ca ?i cum ea nu m-ar fi nva?at ca vorbele, cu toata siguran?a tonului, cu toate lacrimile ?i promisiunile, n-au dect o valoare momentana. Asta era ntr-o vineri. Duminica plecam la Paris. ?i cnd Vana m-a rugat sa mai ntrzii ca sa ma ntremez: Imposibil, zisei, vreau sa asist la deschiderea Salonului de toamna! ?i nu min?eam pe de-a-ntregul. Porspoder, n Bretania, la ocean. Ce va mai fi? ?i acum sa-mi continui romanul? Sau sa-mi ncep altul? nca unele mome nte de durere ascu?ita? ?i altele de indiferen?a totala, cnd te ndoie?ti ca a exis tat ceva? ?i alteori numai reverii poetice n preajma?... Gnduri care apar ?i dispa r sau numai se ntrevad, ca un notator pe valuri... Folosind, ca ?i notatorul, doar ca un detaliu de curiozitate ?i de varia?ie n decorul multiplu... Caci, sub soarele voalat, marea s-a unit perfect cu cerul. ?i n fa?a imensita?ii auguste, bietele mele gnduri sunt minuscule ?i nepotrivite. Totu?i, aventura mea va fi legata de mine, orice s-ar ntmpla. Mi-a luat o serie de prejudeca?i ?i mi-a dat altele. O voi uita-o deseori, dar ?i n momentele de uita re voi privi lumea altfel, numai din pricina ei. Lnga mine, pe nisip, s-a ntins Collette. Colette e fragila ?i vaporoasa, piciorul ei mititel abia atinge pamntul, vorba ei suna ca cristalul lovit nceti?or cu un cu ?ita? de argint. A ie?it abia din mare, apa scnteie pe dnsa ?i pare o naiada obosi ta. Respira u?urel, ca ?i cum s-ar prelinge pe corpul ei o adiere, ?i snii mitite i i tremura ca doua frunze gemene. Cu bra?ele pe solduri, pare un vas grecesc n ca re sunt nchise mirodenii. Acum, cnd se ncolatace?te n jurul trupului meu, e o iedera , pe care a plouat. Ne cuno?team de mult, dar n-o gaseam de nici o nsemnatate. Ma preocupau alte gndur i. ?i-a trimis un an de zile, de peste drum de mine, sclipirile ochilor, ca doi pescaru?i, n zadar. ?i o data, cnd am vazut-o n plin soare, am fost uimit de apari? ia ei minunata. Am chemat- o ?i a venit umila, despuiata de orice preten?ie pers onala, fara nici un gnd ascuns. O port acum pretutindeni cu mine ?i pun n ea sau i au din ea, ca dintr-o caseta, toate gusturile mele. Via?a dintre noi i se pare u n miragiu, cea mai mica despar?ire un chin. ?tie tot ce-mi place ?i ce-mi displa ce ?i ma paze?te fara odihna sa nu mi se ntmple ceva. Lnga mine, pe nisip, e amor?i ta de oboseala. Totu?i, de cte ori mi fuge mna n lungul corpului ei, i tremura carnea . ?i ochii ei enormi, negri cu straluciri albastrii, ma privesc necontenit. E n s tare sa adoarma cu ei deschi?i, numai sa ma vada. Dar eu n-am lini?te. Aplecat deasupra lor, mi se pare ca au adncuri a?a de vaste, ignorate de noi amndo i, ca ma cutremur. Asemenea calatorului care, pe vaporul cel mai sigur, se cutre mura n fa?a valurilor ve?nic rencepute. Stau singur n seara, insulele s-au sub?iat, au devenit transparente, au plutit pe valuri ?i apoi au disparut. Numai cerul ?i apa, alburii ?i ondulate, formnd mpreu

na o imensa scoica deschisa. Un om marunt vine la mine ?i aud nisipul scr?ind sub pasul lui. E factorul, care ma cunoa?te, mi lasa o scrisoare, apoi pleaca dupa ce -mi arunca amical: Toujours pensif, mon petit? a ne sert rien! Rup anvelopa n buca?ele mici, pe care le arunc una cte una, de cte ori un val se su b?iaza pna la mine. Apoi citesc cu greu din pricina nop?ii. E de la Gina. ?tii, dragul meu prieten, o veste mare: Irina a murit. Sarmana! Un accident. A ca zut de pe vrful unui munte, la Sinaia." Pentru un moment am ramas fara de nici un gnd. Apoi, un tremur ciudat prin tot co rpul. n sfr?it, n?elegeam. Nu mai era nici o ndoiala asupra bietei nenorocite. Toate interpretarile mele asupra u?urin?ei ei au fost false. Sau a?a sunt oamenii. Po t sa urmareasca un scop mare ?i sa aiba momente de distrac?ii ?i de mici placeri inofensive. Acum n?elegeam totul. A fost convinsa ca-mi este de prisos ?i disparuse. ?i, supr ema abnega?ie, preferase sa-mi para u?urateca, numai sa n-am remu?cari. Nu-?i nch ipuise ca voi pricepe-o imediat. Binen?eles, nu se putuse jertfi fara ezitari, dar la urma nvinsese. A?a cum mi-o s punea ea odinioara, ?i la suparare ?i la bucurii. A?a mica, a fost n stare de un gest mare! Ea, care se ndoia sub hotarrile tuturora, a fost n stare de o hotarre pro prie grandioasa. Poate ca a fost ademenita de spa?iul de sub ea. Sau, daca n-ar fi avut atunci ocazia, n-ar mai fi facut nimic alta data, s-ar fi obi?nuit cu no ua ei via?a, cu vremea ar fi nceput chiar sa-i placa ?i sa se mire de vechile ei disperari, numindu-le nebunii de copil . Dar, macar pentru clipa aceea, a fost mare a?a. A stricat toata arhitectura presupunerilor mele. A aratat ca eu sunt cel u?uratec, caci n-am fost n stare dect sa ma zbucium. ?i no ua mea durere de acum, nemngiata ?i, poate eterna, totu?i e limpede, neteda, ca a cuiva care nu mai are nici o nelamurire. ?i aceasta numai gra?ie ei. Nu se mai vede nimic. Cerul s-a apropiat de mare, scoica uria?a s-a nchis, cuprin zndu-ma. ?i daca ar pune cineva urechea, ar auzi desigur accente elegiace nsa prin se n caden?e masurate dupa regulile clasice, ordonate ?i cumin?i: POATE A LUNECAT... Paris, 1926