Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Textul 2
― Biserica Spirea Veche, vorbi profesorul Faustin, a fost una dintre podoabele cartierului nostru.
Ctitorită cam pe timpurile lui Grigorie Ghica-Vodă, de un grec bogat pe nume Spiros Hristofi, care, ajuns
prin părţile noastre de lume, a început să-şi spună Spirea, a dominat cu silueta ei semeaţă, vreme de mai
bine de două sute de ani, dealul ce a primit după ea numele de Dealul Spirii. La biserica asta mă duceau
părinţii mei să ascult duminica liturghia şi tot aici m-am spovedit şi am luat, de patru ori pe an, potrivit
rânduielilor noastre bisericeşti, sfânta împărtăşanie, în tinereţe.
― Te mai împărtăşeşti şi acum? întrebă pe un ton răutăcios prozatorul Săvoiu.
― Pe vremea aceea – continuă Faustin, ignorând întrebarea maliţioasă a lui Săvoiu – parohul bisericii era
părintele Andreicuţ, om de o desăvârşită bunătate şi smerenie. Ajunsese vestit în tot Bucureştiul pentru
darurile sale duhovniceşti şi faima lui de om sfânt. [...] Dacă părintele avea vreun defect, acesta era marea
lui naivitate... pesemne pentru că sufletul lui curat nu putea să conceapă minciuna. În vremea lui
Ceauşescu, preotul s-a zbătut mult ca Biserica Spirea Veche să nu fie demolată. [...]
― Chiar niciunul dintre dumneavoastră nu credeţi în miracole? murmură Maia Cantuniary. Eu am auzit
că, la un moment dat, Gheorghiu-Dej a hotărât ca moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou Basarabov să fie
mutate la Mănăstirea Cernica. Dar racla cu moaşte s-a făcut dintr-odată atât de grea, încât n-a putut fi
urnită din loc, ca semn că sfântul dorea să se odihnească şi pe mai departe în Biserica Patriarhiei.
(după Octavian Soviany – „Casa din Strada Sirenelor”)
12. Precizează timpul verbelor din fragmentul: „Te mai împărtăşeşti şi acum? întrebă pe un ton răutăcios
prozatorul Săvoiu”.
13. Alcătuieşte, despre domnitorul Dimitrie Cantemir, o frază compusă dintr-o propoziție principală și
două propoziții subordonate atributive.
Oficiu: 10 puncte.
Timp de lucru: o oră.