CANTEMIR D

Domnitor, patriot si mare carturar, Dimitrie Cantemir este una din figurile cele mai de seama de
la sfirsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea. Prin lui activitate,
reprezinta in cultura romaneasca un moment hotaritor, in evolutia spre lumea moderna.
A fost un deschizator de drumuri noi, in multiple domenii de creatie, istoric, literat, geograf,
dar mai presus de toate un filozof in toate aceste ramuri de activitate intelectuala. D Cantemir s-
a nascut la Iasi, la 26 octombrie 1673, ca fiu al viitorului domn al Moldovei, Constantin
Cantemir (1685-1693). Familia este de origine razaseasca din tinutul Faldului, impresurata de
nevoi in secolul al XVII-lea, dar mindra si activa in societatea moldoveana. Tatal sau era pe
atunci un mic boier ce-si petrecuse timpul legat de cariera armelor.
Primele studii de limba si literatura greaca, retorica, logica, filozofie naturala si teologie
ortodoxa le-a facut in tara, sub conducerea invatatului grec Ieremia Cacavelas. Trimis in 1688
ca ostatic al tatalui sau pe linga Poarta otomana, urmeaza cursurile Academiei grecesti de pe
linga Patriarhia din Constantinopol, studiind limbi straine, indeosebi greaca si latina, literatura
clasica, istorie si, bineinteles, iarasi teologie ortodoxa.
Dupa terminarea studiilor, el ramine, cu mici intreruperi, in capitala Imperiului otoman,
ca reprezentant al fratelui sau Antioh Cantemir, pina in 1710, pastrind strinsa legatura cu
cercurile diplomatice de acolo, dar si cu cele culturale, grecesti si turcesti. La 10 decembrie
1710, la 33 de ani, Dimitrie Cantemir ajunge domn al Moldovei ca un credincios al Imperiului
otoman.Pierderea bataliei cu turcii din 8-12 iulie 1711, la care Dimitrie Cantemir a luat parte
alaturi de rusi, a determinat plecarea lui in Rusia.
Contactul cu Rusia reformelor lui Petru cel Mare deschide in bibliografia cantemiriana seria
unor lucrari fundamentale, care se resimt de pe urma influentelor iluminismului timpuriu,
alimentat de valorile europene cultivate de cercurile Academiei ruse, atasate ideilor leibniziene.
A fost nu numai sfetnicul avizat al lui Petru cel Mare in problemele lumii orientale, turcesti in
mod deosebit, dar si un carturar atasat politicii de renovare a societatii rusesti. Mediul prielnic
de la Curtea lui Petru cel Mare a favorizat activitatea sa stiintifica si dezvoltarea gindirii sale
filozofice si social-politice care, cu toate limitele ei idealiste, cuprinde valoroase elemente
progresiste. Prin eruditia sa a stirnit curiozitatea si interesul Academiei din Berlin, al carei
membru a fost ales la 11 iulie 1714. În 1722 participa la campania intreprinsa de Rusia

1
impotriva Persiei,in acest timp, boala de care suferea de multa vreme, diabet, se agraveaza si
este nevoit sa se intoarca la resedinta sa din Dimitrovka.
În seara zilei de 21 august 1723, Dimitrie Cantemir se stinge din viata Corpul neinsufletit i-a
fost transportat la Moscova si acolo a fost inmormintat in mica biserica Sfintii Constantin si
Elena, zidita de el. Osemintele i-au fost aduse in tara in 1935 si reinhumate in biserica Trei
Ierarhi din Iasi.
Opera: Cunoscând literatura europeană şi cea orientală persană, arabă şi turcă D.Cantemir,
deşi a avut puţin răgaz pentru scris, a elaborat un număr impresionant de opere, care tratează
probleme de istorie, geografie, teologie, morală, etică, filosofie, etnografie etc. Mă voi referi la
câteva lucrări care constituie debutul activităţii ştiinţifice şi literare a savantului nostru.
Opera lui Dimitrie Cantemir este extrem de diversă în ea s-au oglindit cele mai importante
probleme ridicate de dezvoltarea social-politica a Moldovei. Descrierea Moldovei (1716),
Cresterea si descresterea curtii otomane ,Viata lui Constantin Cantemir (1716-1717),
Evenimentele Cantacuzindor si ale Brincovenilor (1717-1718), Sistema religiei mahomedane
(1722),Hronicul romano-moldo-vlahilor (1719-1722), Istoria ieroglifica (1705),. De la el ne-au
ramas si importante lucrari cu caracter literar Divanul sau gilceava inteleptului cu lumea sau
giudetul sufletului cu trupul tiparita la Iasi in 1698 si dedicata fratelui Antioh, este o lucrare de
tinerete influentata de Ieremia Cacavelas fostul dascăl al autorului care îşi exprimă bucuria că
munca sa dădea roade ( ?... eu plugariul carele la holda minţii tale (adică a lui D.Cantemir) am
ostenit?), lăudându-i geniul pe care îl întrevede chiar în această scriere de început.
Divanul...cuprinde trei părţi şi tratează o temă larg răspândită în literatura miedevală : disputa
dintre suflet şi trup, adică dintre morala creştină şi concepţia opusă, laică. Înţeleptul şi Lumea se
prezintă ca două personaje care se înfruntă : Lumea e înşelătoare, se lasă ademenită de ispitele
şi plăcerile uşoare, iar Înţeleptul demonstrează că viaţa este trecătoare şi plină de păcate. Prin
urmare, cititorul asistă parcă ?la confruntarea a două atitudini total deosebite faţă de lume şi
viaţă: pe de o parte, atitudinea doctrinei creştine, care, împărţind existenţa în temporală şi
eternă, atribuie celei dintâi o valoare ascetică, îndemnând spre pregătirea pentru cea de-a doua;
pe de altă parte, atitudinea omului raţional şi şceptic care înţelege realist existenţa, limitată în
durata ei, dar plină de frumuseţi pe care omul nu trebuie să le dispreţuiască...? ( Virgil Cândea ).

2
Divanul ... este cartea lui Dimitrie Cantemir care s-a bucurat de atenţia cărturarilor, fapt
confirmat şi de numeroase copii şi ediţii. B.P.Haşdeu, care a reeditat această scriere a lui
D.Cantemir în 1865, sublinia importanţa culturală şi filologică a ? Divanului.
Pe lângă importanţa-i pentru studiul limbii noastre, această carte este un document de mare
valoare pentru istoria culturii naţionale, ca cea dintâi şi, pare-se, singura până acum operă
filozofică română originală?. În 1874 M.Eminescu procură cu 170 lei noi un exemplar al cărţii
pentru Biblioteca Universităţii din Iaşi. Cercetătorii vieţii şi operei lui D.Cantemir
( P.P.Panaitescu, Dan Bădărău, V.Coroban, V.Cândea ş.a. ) demonstrează cu argumente
concludente că ?Divanul? este una din marile opere ale gândirii româneşti de la începutul
veacului al XVIII-lea, dar, într-o anumită măsură, şi ale cugetării Europei de sud-est din
perioada respectivea.
Abordând tema disputei dintre suflet si trup, îndelung cercetată în literatura evului mediu,
Divanul sau gâlceava înteleptului cu lumea sau giudetul sufletului cu trupul este prima carte din
seria scrierilor lui Cantemir, concepută de autor în prima sa tinerete, si se bucură de o structură
tripartită, cuprinzând, pe lângă corpul propriu-zis al lucrării, cele zece porunci ale stoicilor si „a
altuia învătătură“ în care se recomandă câteva reguli de viată.
Partea întâi este aceea în care înteleptul si lumea tinde divan, pe tema imperfectiunii acesteia
din urmă, înteleptul reprosând, iar lumea replicând acuzelor. Partea a doua se bazează pe
capetele de învinuire ale înteleptului, sustinute prin citate din „Biblie“ si din filosofii antici.
Partea a III-a explică temeiurile pe care se poate realiza „legământ si asezare“ între lume si
întelept.
Operă de debut, Divanul... oglindeste un Cantemir în perioada unor căutări, un autor încă
neformat, dar meritul lui este acela de a fi scris româneste, pentru cititorii români, într-o vreme
când, pe teritoriul românesc, comentariile religioase circulau în slavonă, greacă sau în traduceri
românesti din scriitori străini. Scriind Divanul... la numai 25 ani (cu scopul evident de a scrie o
carte), Cantemir dă neamului său „o carte de morală crestină pentru mireni, pentru credinciosi
în general, care trebuie să biruiască ispitele lumii, trăind în mijlocul ei“i.
S-a spus deseori despre Divanul... lui Cantemir că este o operă fără cap si fără coadă, o
încâlceală de vorbe fără noimă, deloc originală, care dă cititorului multă bătaie de cap,
obligându-l la o lectură greoaie..

3
i