Viata si activitatea Mitropolitului Dosoftei

Timpul in care s-a nascut Sfantul Ierarh Dosoftei, era timpul cand Europa intreaga traia o
epoca de mare neliniste si nesiguranta. Atunci paganii, care devenise cei mai aprigi prigonitori ai
crucii triumfau in izbanzi si cuceriri asupra crestinatatii ajungand cu cuceririle lor pana la Viena.

Principatele Romane, prin insasi asezarea lor, devenise pentru acesti prigonitori ai crucii
teatru de operatiuni razboinice, din care pricina locuitorii, de cele mai multe ori, cadeau prada
sabiei, focului si chiar robiei.(1)

Secolul al XVII-lea, in care a trait si activat mitropolitul Dosoftei este, in Istoria

Moldovei, o etapa cu trasaturi si specificatii specific care au inraurit gandirea si activitatea
acestui ierarh. Astfel, in scaunul domnesc al Moldovei, s-au randuit, in acest secol, numerosi
demnitari; unii s-au inconjurat de sfetnici proveniti din boierii de tara, altii din greci, unii au
introdus la curtea domneasca fastul si somtuozitatea bizantina, altii au domnit in conditii
modeste. Conditiile de instabilitate si nesiguranta din a doua jumatate a acestui secol, apararea
otomana, incursiunile polone – tataresti si insasi structura oranduirii feudale au pricinuit saracie
in tara si unele situatii dramatice.

Viata celor mai multi slujitori ai altarelor era destul de grea in secolul al XVII-lea.
Potrivit unor mentiuni documentare clericii de la eparhiile rurale erau “supusi la dari grele si
aspre” (2), ei plateau birurile personale, dar, uneori, li se jefuia averea pentru locuitorii care nu
voiau sau nu-si puteau achita singuri obligatiile pe care le aveau.” Din pricina vietii lor nevoiase
si lipsite, unii dintre ei renuntau la preotie si chiar fugeau din tara ramanand bisericile fara
preoti”. (3)

Condiţiile economico-politice şi social-culturale n-au fost în secolul al XVII-lea din cele

mai fericite. În acest secol, Biserica Moldovei a fost condusă de trei mari ierarhi şi cărturari, care
au înscris pagini de referinţă în viaţa cultural bisericească a poporului nostru: mitropoliţii
Anastasie Crimca la începutul secolului, Varlaam în deceniile IV – VI şi Dosoftei, în a doua
jumătate a acestui secol.

Alaturi de marile personalitai romanesti care au ilustrat viata noastra culturala din secolul
al XVII-lea se afla si figura Sfantului Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei. “ Acest Dosofteiu
mitropolitul – scrie ion Neculce – nu era om prost de felul lui; era neam de mazil, prea invatat;
multe limbi stia: elineste, latineste, slovineste si alte. Adanc din carti stia; si deplin calugar, si
cucernic, si bland ca un miel; in tara noastra pre aceste vremi nu se afla om ca acesta”. (4)

Lipsa de documente asupra vietii acestiu mare ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane, a
facut ca cercetatorii vietii lui sa formulize diferite pareri. Chiar cronicarii, moldoveni si munteni,
scriitorii contemporani sau urmatori, care ar fi putut da la iveala amanunte asupra vietii lui
Dosoftei, sunt foarte saraci si aceasta saracie de informative a fost probabil din cauza
framantarilor si nenorocirilor din Principatele Romane.

In ceea ce priveste anul nasterii parerile sunt impartite: unii dau anul 1624, unii anul
1625, iar altii anul 1630. Cel mai probabil an de nastere este anul 1624, dupa cum afirma marele
istoric Nicolae Iorga. Aceasta parere se intemeiaza pe urmatoarea intamplare: in ianuarie 1684,
Dosoftei a plecat in Rusia ca sol, cu o cerere catre tarii rusi Ioan si Petru ca sa primesca Moldova
sub ocrotirea lor. Ajungand la Kiev, Dosoftei a fost silit sa ramana aici din cauza epidemiei, unde
il gasim pana in luna martie, in acelasi an tot in Kiev. In Mineele sale, (editate in 1682-1686) la 9
iulie, Dosoftei transmite impresiile sale asupra bunului miros si a puterii de vindecare a
moastelor sfintilor din lavra Pecerska, cu care ocazie descrie urmatoarea minune intamplata cu
el: “ Eram bolnav – zice el – si am iesit (din pesterile Lavrei) atat de sanatos incat am plecat pe
jos, sarind inaintea cailor… fiind om de 60 de ani”. Astfel ca putem spune ca Dosoftei a vazut
lumina zilei in 1624 .(5) Scazand cei 60 de ani, pe care spune mitropolitul Dosoftei ii avea in
1684 cand se afla in Rusia, ne da exact anul 1624.

Sfantul Ierarh Dosftei (numele de laic Dimitrie Barila) se naste la 26 octombrie 1624
dintr-o familie de negustori macedoneni. In privinta originii lui Dosoftei, parerile sunt impartite:
unii sustin ca nu ar fi fost de origine romaneasca, ci mai degrab de origine greceasca. Aceasta
afirmatie o intemeiaza pe faptul ca in cronici se spune ca Dosoftei a fost “fiu de negutator”.
Cronicarul Ion Neculce , care a fost contemporan cu Dosoftei, ne spune ca fost “fiu de mazal”.

In lucrarea domnului Stefan Ciobanu, tradusa din rusa, gasim parerea ca mitropolitul
Dosoftei ar fi de origine slav. Motivarea acestei pareri o sustine prin urmatoarele: “ Pe la 1649
intalnim pe Dosoftei ca un monah modest al uneia din manastirile Moldovei, anume Probota,
unde cum se vede dintr-o insemnare a sa, se ocupa cu studiul limbilor: greaca, latina, romaneasca
si polona. Faptul ca, intre limbile in curs de studiere intalnim si limba romaneasca, putem indrazi
sa credem, ca el nu era de origine romaneasca, iar studiul limbii grecesti inlatura parerea
domnului Nicolae Iorga ca Dosoftei ar fi grec de origine. Faptul ca in amintita notita, el nu
vorbeste despre limba slavona bisericeasca si limba literara din sudul Rusiei… se poate
presupune ca mitropolitul Dosoftei, era mai degraba slav, poate din tinuturile de sud-vest ale
Rusiei, vecine cu tara Moldovei…” ; “ intr-una din scrisorile sale catre patriarhul Ioachim,
Dosoftei intervine pentru o oarecare ruda din Lemberg numita Kiriak Papara, ceea ce ne face sa
credm mai mult, ca Dosoftei, este de origine din Rusia sud-vestica…”(6)

Astfel s-a crezut de unii istorici ca era de origine grec; altii au presupus ca era ucrainean;
azi avem motive întemeiate a crede că era român macedonean.

Cele dintai cunostinte de carte, viitorul mitropolit le-ar fi capatat probabil de la calugarii
manastirii Probota, avand in vedere ca a si fost calugarit aici, avnd o afinitate catre aceste locuri.
Daca socotim insa, temeinica sa pregatire de carte si multimea limbilor ce cunostea, inclinam a
crede ca Dosoftei ar fi studiat si prin alte parti, caci la noi nu erau atunci asa zisele scoli cu
invatatura inalta, afara de cea infiintata de Vasile Lupu. Daca ne gandim la stransele legaturi pe
care le avea cu Polonia, im acel timp, se prea poate ca el sa-si fi desavarsit studiile intr-un oras
din aceasta tara, cum au mai facut si alti tineri romani din acel timp. Despre pregatirea lui
carturareasca ne spune Ion Neculce ca era prea invatat, “multe limbi stia elineste, latineste,
slavoneste, si altele”

Originar din Moldova,de prin partile Sucevei, probabil din apropiere de manastirea
Probota unde mai tarziu s-a si calugarit, viitorul irarh pe nume de laiuc Dimitrie, coboara, se
pare, din neam de mazili, ca fiu al lui Leontie Barila (Barila sau Borila) si al Mariei,zisa si
Misira. Doi frati ai sai, Chiriac si Vasile, sunt atestati la 1673 ca locuitori ai Sucevei, iar a unei
surori casatorita cu unul Serbu. Sunt putine lamurite imprejurarile in care Sfantul Ierarh Dosftei
imbratiseaza cariera ecleziastica; decisive poate sa fi fost insa impulsul celor dintai inclinatii
carturaresti. Razlete parvin din epoca si informatiile ce ingaduie reconstituirea primei perioade a
formarii sale spiritual, ca si mai tarziu a conditiilor ce vor fi favorizat desavarsirea culturii sale
umaniste. Opinia potrivit careia Dosoftei ar fi invatat la Iasi, la Scoala domneasca de la Trei
Ierarhi, ar fi sustinuta si de marturia documentara ce confirma prelungirea aflarii sale in orasul de
resedinta ca ierodiacon la Mitropolie. Aici se va fi simtit intai atras si inraurit de personalitatea
mitropolitului Varlaam, ale carui initiative cultural le va prelua, facandu-le sa triumfe mai tarziu
deplin. Cunostintele sale in domeniul limbilor vechi (elina, latina) sau al unor limbi si culture
modern (polona, ucraineana,rusa neogreaca) ar justifica ipoteza unor eventuale studii, continuate
in Polonia, cum se crede la Lvov, in scoala Fratiei ortodoxe.
 Potrivit pornirii interne si inclinarii sale catre viata ascetica, el se va duce in manastirea
Probota sa se calugareasca. Anul in care a venit la manastire nu se cunoaste; din niste autografe
ale mitropolitului Dosoftei aflam ca la 14 septembrie 1649 era ieromonah in aceasta manastire.

El a imbratisat calugaria de tanar dupa cum afirma si episcopul Melchisedec spunand: “

Unul dintre ctitorii cei mari ai manastirii Probota a fost renumitul mitropolit al Moldovei
Dosoftei. El fiind calugarit inca din tinerete in aceasta manastire, a pastrat o deosebita
veneratiune pentru dansa”. (7) Despre el cronicarul Ion Neculce ne mai spune ca era calugar
deplin si cucernic si bland ca un miel. Ca monah a dus, in acea manstire, o viata exemplara.
Timpul il intrebuinta pentrul serviciul si indatoririle cerute de viata manastireasca, iar cel care ii
mai ramanea liber il folosea pentru luminarea sa, ca mai tarziu sa poata impartasi si altora lumina
de carte.

Despre serioasele sale studii ce le-a facut, cat a petrecut in manastirea Probota, ne
vorbeste cronicarul timpului sau – Miron Costin – care scriind biografia lui Roman Voda si
vorbind de originea orasului Roman, aminteste de un document aflat la mitropolitul Dosoftei,
spunand: “ si aceasta am adeverit iubite cititorule, dintr-un uric al acestui Domn, precum scrie
acest Dosoftei mitropolitul si carele se afla la manastirea Probota”. (8)

In 1649, dupa un timp petrecut ca ieromonah la manastirea Probota, unde prezenta sa este
semnalata, Sfantul Doftei se impune, urcand treptele ierarhiei bisericesti. In 1658 el se afla in
fruntea episcopiei de la Husi. Melchisedec episcopul Romanului, in lucrarea sa, Cronica
Romanului, ne spune ca Dosoftei a ajuns episcop al eparhiei Husilor; ziua si luna cand a fost ales
si instalat nu se cunoaste. Se stie ca in anul 1658 el era episcop de Husi, acestlucru putandu-se
afla dintr-un uric slav dat de Gheorghe Ghica Voda la 10 mai 1658, pentru apararea tiganilor
manastiresti. In acest document figureaza si Dosoftei ca episcop, impreuna cu alti ierarhi.

in anul urmator, 1659, a fost ales episcop al eparhiei Romanului in locul ramas vacant
prin moartea titularului. Aceste informatii ne-au ramas dintr-un hrisov domnesc, din 16
decembrie 1659, dat “pentru scutirea a opt poslusnici dati in serviciul manastirii Agapia., unde il
gasim impreuna cu alti ierarhi ai bisericii. In epoca pastoriei la Roman se naste, probabil,
prietenia sa cu Miron Costin, precum si aceea cu Dositei Natara, viitorul patriarh al Iersalimului,
pe care il intalneste in 1664 la curtea din Iasi al domnitorului Eustratie Dabija. In 1665 incepe sa
versifice Psaltirea care se va dovedi mai apoi capodopera sa poetica.

Inteligenta si cultura sa l-au ridicat in ierarhia bisericeasca si mai sus. In 1667 ajunge
mitropolit al Moldovei, in timpul domniei lui Duca Voda; iar in aceasta calitate va sprijini in anii
urmatori politica antiturceasca a lui Stefan Petriceicu. Ocupand acest post de mare raspundere “el
devine o facile luminoasa a bisericii si un luptator neobosit pentru inaltarea si luminarea clerului
si pentru ameliorarea starii si pozitiunea bisericii, care in acele timpuri grele prin care trecea tara,
a indurate aceeasi soarta si aceleasi nevoi ca si poporul, caruia-I apartinea”.(9) Tara Moldovei
devenise in acele timpuri un teatru de razboi; dar era intesata si de multi locuitori, straini de
neam, mai ales greci, care prin jafurile lor storceau vlaga poporului roman. El a ocupat scunul
mitropoliei de Suceav, cum se numea atunci, in doua randuri, intre anii 1671-1673 si 1675-1686.

La multele necazuri intampinate de Sfantul Ierarh Dosoftei, s-a adaugat si unul: acela de
a-si parasi scunul de mitropolit de doua ori din cauza tulburarilor din tara Moldovei. Chiar in
timpul pastoriei lui s-a inceput un razboi intre doua puteri ale timpului: Polonia si Imeriul
Otoman. In lupta de la Hotin din 1673 polonii sunt invinsi. Domnitorul de atunci al Moldovei
Stefan Petriceicu Voda, care era contra turcilor a fost nevoit sa se retraga in Polonia. Si
mitropolitul Dosoftei, care era un antiotoman convins si declarat, a trebuit sa plece si el , luand
spre mai multa siguranta Sfintele Moaste ale Sfantului Ioan cel Nou, odoarele mitropoliei si
hrisoavele mitropolitane.

Uricarul lui Theodor Codrescu face mentiune despre plecarea lui Dosoftei in Moldova
spunand: “ Eara Mitropolitul, ce au fost la acea vreme, Dosofteiu, vazand acele mari turburari si
temandu-se ca nucumva desavarsit sa se intample vre-o pierire tarii, a luat aicea dMitropolia
veche moastele sfantului Ioan, impreuna cu toate odoarele Mitropoliei si cu hrisoavele cele de
mosie si cu buna voia sa, nerobit de nimeni si cu stirea Craiului s-a cerut sa mearga l sprijineala
tarii lesesti, ca sa le pazeasca acolo, pana se va face pace, sa vie si el sa le aduca iarasi in
pamantul Moldovei”.(10)

Cronicarul Ion Neculce insa ne spune ca “ dup ace a mers la Jolcfa, il punea Craiul
Sobieschi de se imbraca cu vesmintele cele scumpe si odoarele Mitropoliei tarii noastre si slujea
Liturghie la zile mari si la Iordan, la Boboteaza, cu ceremonia dupa obiceiul tarii noastre si se
mira Craiul si toti domnii lesesti si lauda frumoasa ceremonie ce ers in biserica tarii noastre”.(11)

Tot timpul cat a stat in Polonia, Sfantul Iearh Dosoftei a cercetat multe acte si documente
de prin diferite orase. Cu prilejul unor cercetari facute in orasul Krillos a descoperit vestitul
evangheliar chirilic “Krilosian” care a fots scria in anul 1143, de un roman mpldovean.

In 1673, in Polonia la Uniev,se tiparesc ”Psaltire a Sfantului Proroc David (Psaltirea in

versuri)” si “Preacinstitul Acatist al Preasfintitei Nascatoare de Dumnezeu”, prelucrata de
mitropolitul Dosoftei dupa traduceri romanesti anterioare, continand numeroase pasaje de proza
ritmata. Sfantului Ierarh Dosoftei i s-au mai atribuit insa, mai de curand, si o traducere anterioara
a “ Paraclisului Precistii “, scoasa de sub tipar la Iasi, probabil in anii 1645-1649, impreuna cu
doua fragmente biblice, “ Cuvinte si jele la robie Ierusalimului, cand din Ierusalim la Vavilon i-
au mutat Navuhodonosor imparat, si pomenire si de napaste ce-au napastuit acei doi giudecatori
preSusana”, talmacita din slavona, si o introducere de 48 de versuri originale. Din aceasta
perspective este reconsiderata si data debutului sau literar.

In 1674, prin februarie, e silit impreuna cu domnitorul sa paraseasca tara dupa lupta de la
Hotin (11 noiembrie 1673), in preajma careia trecusera din tabara turcilor in cea a hatmanului
Jan Sobieski. Mitropolitul Dosoftei se refugiaza in Polonia unde ramane pana in 1675. La
inceputul anului 1675 revine in Moldova, unde, dupa o detentie de cateva luni in manastirea
Sfantul Sava din Iasi, redobandeste functia de mitropolit , probabil la interventia lui Dositei
Notara pe langa domnitorul Dumitrascu Cantacuzino. Urmeaza pentru Sfantul Ierarh Dosoftei un
deceniu de intense si sistematica activitate de traducere si tiparire a cartilor de cult in limba
romana. Necesitatea consacrarii limbii poporului in serviciul liturgic este inteleasa de el, ca si
mai inainte de mitropolitul Varlaam, din perspective acelui ravnit progress cultural, menit pentru
a risipi ignorant si a face accesibila cartea adresata intregii semintii “rumanesti”.

In 1679 de sub tiparul reinfiintat la Iasi, la manastirea Sfintii Trei Ierarhi, cu ajutorul
mesterului Vasile Stadnicki din scoala tipografilor de la Uniev, apare, pentru inceput in conditii
modeste “ Dumezeiasca Liturghie” tradusa din greceste. Prin intermediul lui Ionascu Bilevici, sol
al domnitorului Gheorghe Duca in Rusia, mitropolitul dosoftei obtine sprijinul lui Nicolae
Milescu si al patriarhului Moscovei, Ioachim, pentru cumpararea unei tipografii. Dupa cum
rezulta din scrisorile schimbate intre Iasi si Moscova in 1679, Nicolae Milescu, desi “despartit
prin spatiu”, se dovedeste a fi ramas legat sufleteste de infaptuirile din tara, iar patriarhul
Ioachim elogiaza acum “ mintea aleasa”, “inteleapta ocarmuire” si indraznetile proiecte cultural
ale mitropolitului.

In 1680, prin stradania Sfantului Ierarh Dosoftei, sustinut de domnitorul Gheorghe Duca,
in capital Moldovei (unde, in 1680, va fi instalata si o tipografie greceasca patronata de
patriarhul Dositei al Ierusalimului), vor continua sa se editeze de aici inainte “ Psaltirea de-nteles
a Sfantului Imparat si Proroc David” (Psaltirea slavo-romana).

In 1681 se va edita si un “Molitavnic de-nteles” destinat slujitorii altarelor.

Intre anii 1682-1686 tipareste “ Viata si petrecerea Sfintilor” care are patru volume,
dintre care doar trei aparute integral. Mitrolpolitul Dosoftei o traduce incepand din 1658 dupa
izvoare grecesti si medioslave, indeosebi dupa “Mineiele” lui Maximos Margunios si editia
venetiana Glykis a “Mineielor byzantine”. Tipareste si editia a doua a Liturghierului, “Sfanta
Liturghie”, pentru tiparirea careia Mitroplitul Dosoftei capatase acordul patriarhului ecumenic di
Alexandria, Partenie Prohoros; in 1683 tipareste si “Paremiile preste an”, pate si un Octoih, rmas
neterminet si care este atribuit lui.

In 1684, in ianuarie, in timpul scurtei reveniri in scaunul tarii a lui Stefan Petriceicu,
mitropolitului I se incredinteaza o misiune diplomatic in Rusia, de unde, pregatit sa accepte
suzeranitatea tarului, domnitorul nadajduia sa primeascaajutor impotriva turcilor. Mitropolitul
Dosoftei este insa retinut la Kiev, unde, invocate fiind carantina unei epidemii de ciuma, este
interogat si constrans sa astepte raspunsul la petitia adresata tarului. Declaratia pe care o face in
fata autoritatilor kievene il arata hotarat, aparandu-si cu statornicai cauza (rezervandu-si rezerva
fata de promisiunile polonezilor “nestatornici”; mitropolitul Dosoftei atragand atentia asupra
dezavantajelorce le-ar prezenta pentru Rusia consolidarii puterii militare a turcilor). Intre timp
viziteaza Lavra Pecerska si la cei saizeci de ani ai sai,se minuneaza cu candoare neprefacuta de
miracolul conservarii Sfintelor Moaste adapostite in pestera. Aceasta vizita va declansa impresii
pe care le va nota pe un volum din “ Viata si petrecerea Sfintilor”.

Cu aceeasi neclintita speranta in izbanda popoarelor crestine asuprite in lupta comuna

impotriva “agarenilor” intampina ierarhul Dosoftei Campania din Moldova a regelui Sobieski, in
1686, an ce va marca insa dramatic ultima perioada a existentei sale. Expeditia esueaza si
mitropolitul, care, spre deosebire de domnitorul Constantin Cantemir, trecuse fatis de partea
plonilor, intampinand cu onoruri pe Sobieski la Iasi la 16 august 1686, este nevoit sa se retraga si
el odata cu ostile regelui, ce parasesc la 15 septembrie capital Moldovei, incediata. La plecare
mitropolitul Dosoftei lua cu sine, poate din ordinal regelui polon, Sfintele Moaste ale Sfantului
Ioan cel Nou de la Suceava, precum si tezaurul si arhiva Mitropoliei – 396 de documente, unele
purtand insemnurile carturarului care, in imprejurarile tulburi prin care trecea tara, incerca sa le
puna la adapost. Desi in Polonia Dosoftei le asigura, precaut, printr-un act de inventariere
legiferat cu doi martori la 22 octomrie 1686, ele se vor rataci definiv in afara tarii, in Moldova
revenind, dupa demersuri repetate ale oficialitatilor, doar Sfintele Moaste ale Sfantului Ioan cel
Nou, un secol mai tarziu.