Sunteți pe pagina 1din 14

ANTIM IVIREANUL

Didahiile sau Predicile


Mitropolitul Antim Ivireanul (1650-1716), un mare predicator si literat, s-a
remarcat indeosebi prin Didahiile sale, lucrare omiletica (disciplin teologic privind regulile
oratoriei clerului) de referinta in istoria predicii din tara noastra, ce cuprinde predici
scrise si rostite intre 1709 1716.
De la mitropolitul Antim Ivireanul ne-au ramas 28 de predici, pe care acesta le-a
tinut in zilele de sarbatoare.
La acestea se adauga 7 predici ocazionale (urcare in scaun, cuvantari funebre,
parastas etc) si 2 aparari trimise domnitorului Brancoveanu in anul 1712.

Didahiile lui Antim Ivireanul sunt primele predici originale, vii, luate din actualitatea
vremii, primele luari de pozitie clare si curajoase fata de toate problemele de ordin
social, moral, cultural si teologic, pe care le intampinau societatea si biserica
romaneasca a acelor vremuri.
Predicile lui constituie o pretioasa sursa de informatie asupra obiceiurilor, datinilor,
moravurilor si evenimentelor istorice contemporane autorului.

Ierarhul s-a adresat tuturor categoriilor sociale, cum zice el insusi in cuvantul de
invatatura la Duminica Vamesului:

Nedreptatile au constituit subiect de critica in unele din predicile sale. Un exemplu
il constituie cuvantul la sarbatoarea Sfintilor Imparati Constantin si Elena, predica
la care a fost de fata insusi conducatorul tarii:
.

Despre curajul ivireanului de a critica stapanirea, istoricul Nicolae Iorga spune:
Este o realitate ca, intr-o epoca de ploconeli, Ivireanul, cu ardoarea inimii lui si in
obstinatia eticista, are o directete neobisnuita. (N. Iorga, Istoria literaturii religioase a romnilor,
Bucureti, 1904)


Antim Ivireanul a incercat intotdeauna sa smulga comunitatea din deprinderile
rele, indemnandu-i spre o viata curata, fara patimi:
(Cuvant de invatatura la Duminica Lasatului sec de branza).
In Cuvnt de nvtur la octomvrie 26, n zioa Sfntului i marelui Mucenic
Dimitrie Izvortoriului de mir asupra cutremurului, mitropolitul critica viciile
pastoritilor sai:

Antim atrage vehement atentia asupra obiceiului urat al poporului nostru, care a
impresionat neplacut pe straini, sudalma:

De asemenea, Sfntul Antim arat i condamn frnicia i superficialitatea
cretinilor:
Antim Ivireanul realizeaza o remarcabila fresca a societatii, atunci cand le descrie
pe jupanesele frumoase, imbracate dupa moda greceasca a timpului:
.
In contrast cu aceasta opulenta, mitropolitul o pomeneste pe Sara, soia lui
Avraam,care nu se sfia s-i primeasc oaspeii frmntnd pine:
.

Mitropolitul Antim ia atitudine i mpotriva negutorilor, care, lcomindu-se la ctig,
nesocoteau srbtorile i clcau pravilele:
.

Luptele patimase dintre partidele boieresti, rabufnind uneori in patimi, ura, invidie,
comploturi, sunt surprinse critic de mitropolit intr-o predica:
.
Predicile lui Antim Ivireanul respecta urmatoarele principiile omiletice:
hristocentric (invatatura bisericeasca si indemnul spre a face bine vin de
la Hristos si se implinesc in si pentru Hristos),
eclesiocentric (se afirma necesitatea ascultarii neconditionate si
continue de Biserica ce esta pastratoarea adevarurilor de credinta
revelate),
psihologic (analiza unor stari sufletesti ale persoanelor din istoria sfanta
si observarea unor astfel de stari la ascultatori),
intuitiv (capacitatea de relationare dintre cunostintele abstracte si cele
care caracterizau societatea contemporana),
al stimularii activitatii proprii a ascultatorilor,
al actualizrii (prin raportarea nvturii evanghelice la situaii din viaa
societii)
al propovaduirii cu cuvntul i cufapta - prin modelul vieii duhovniceti.


Semntura ierarhului Antim Ivireanul,
scris cu cerneal de aur.
Predicile sunt construite dupa schema: introducere, tratare, incheiere si deseori
au la inceput un text care sintetizeaza subiectul abordat.
Introducerile sunt scurte, bazate pe analogii.
In tratare, perfect delimitata de introducere si incheiere, intra in adancul
problemelor enuntate, argumentand cu texte biblice sau explicand el insusi
sensul unor percepte morale.
Cuvantarile sunt incheiate cu o invocare a ajutorului dumnezeiesc.

Formula de adresare, desi nu figureaza niciodata la inceputul predicilor, reiese
din primele propozitii: , ,
etc.


Tipografia de la Ramnic ctitorita de Antim Ivireanul
In desfasurarea compozitionala a predicii se intalnesc figuri clasice ale oratoriei:
interogatia ( ),
antiteza (
),
asemanarea (Maica Domnului este asemenea soarelui, lunii, zorilor;
Dumnezeu este nevazut, nemuritor, la fel ingerii si sufletul omului),
comparatia ( Sfantul Pavel a stralucit ca luna plina,
).
personificarea si metafora (Stelele aveau deschise tamplele; cerul s-a deschis
spre somn),
negatia ( ),
repetitia , pentru obtinerea unor efecte imediateasupra ascultatorilor,
ntrebarea, care este recapitulativa, pentru sistematizarea predicii, pentru
evitarea nedumeririlor, pentru a starni interesul,
prosopeea (figura prin care se acorda viata obiectelor),
invocatia,
exclamatia,
simetria,
gradatia

Procedee stilistice:
Interogatia si repetitia asigura cadenta frazelor, avand efecte imediate asupra
ascultatorilor.
Parafrazarea, facuta uneori pe un ton familiar.
Nota ironica a stilului mitropolitului, face din acesta un adevarat precursor al
pamfletului in literatura romana. In acest stil critica vrajba si pizma dintre
oameni, in cea de a doua predica de Schimbarea la fata:
.

Textele mitropolitului Antim se remarca si prin calitatea picturala peisagistica. In
prima predica a sfantului Dumitru, autorul realizeaza un tablou viu si tulburator al
furtunii pe mare:
.
Din punct de vedere literar si artistic, predicele depasesc tot ceea ce s-a scris si s-
a tiparit in romaneste pana la acea data, prin expresivitate, vigoare si lirism. (Istoria
literaturii romane, vol. I, Ed. Academiei RPR, 1964, pag. 539)

Criticul N. Cartojan sintetizeaza astfel importanta scrierilor ivireanului: Valoarea
Didahiilor lui Antim Ivireanu st n claritatea planului, n precizia ideii i a formei, i
n vioiciunea stilului i, mai ales n legtura lor cu societatea timpului. (N. Cartojan,
Istoria literaturii romne vechi, Ed. Minerva, Bucureti, 1980, p. 410)

Asa cum remarca Al. Piru, ...Antim nu are darul povestirii, si predicile sale contin
prea putine pasaje epice, [...]. In schimb, pasajele lirice abunda... (Al. Piru, Istoria literaturii
romane de la origini pana la 1830, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1977, pag. 226)

Limba lui Antim Ivireanul este o limba naturala, pe intelesul tuturor, fara tirade si
exagerari. (Istoria literaturii romane, vol. I, Ed. Academiei RPR, 1964, pag. 546)
Frazele lungi (in descrieri) alterneaza cu cele scurte, pentru a obtine efecte
spontane.
Lexicul abunda in cuvinte arhaice, precum: , , ,
, , etc. care dau vioiciune predicilor.
Intalnim si cateva grecisme, folosite la timpul respectiv de clerici.


Rolul lui Antim Ivireanul in evolutia literaturii vechi, si implicarea sa benefica in
treburile Tarii Romanesti sunt surprinse cu obiectivitate de criticul N. Cartojan:









Antim Ivireanul a contribuit la progresul limbii romane literare, intarind elementele
proprii acesteia si inmultindu-le. El a prelungit viata unor arhaisme a caror
disparitie ar fi saracit limba.

Limba lui Antim Ivireanul este o limba naturala, pe intelesul tuturor, fara tirade si
exagerari. (Istoria literaturii romne, vol. I, Ed. Academiei RPR, 1964, pag. 546)




Antim Ivireanu are meritul de a fi stimulat introducerea limbii materne n
bisericile din ara Romneasc i de a fi fostin iiatorul predicii o predic
vie adaptat nevoilor societii i timpului, de o mare nlime moral i o real
frumusee stilistic. El a dat o strlucire deosebit domniei lui Brncoveanu,
fiindc l-a ajutat [...] s ia sub oblduirea lui cretintatea ortodox oprimat
sub vitrega stpnire a turcilor. (N. Cartojan, Istoria literaturii romne vechi, Ed. Minerva, Bucureti,
1980, p. 414)




1. N. Iorga, Istoria literaturii religioase a romnilor, Bucureti, 1904
2. Istoria literaturii romne, vol. I, Ed. Academiei RPR, 1964
3. Al. Piru, Istoria literaturii romne de la origini pn la 1830, Ed. tiintific i
Enciclopedic, Bucureti, 1977
4. N. Cartojan, Istoria literaturii romne vechi, Ed. Minerva, Bucureti, 1980


INTREBARI
1. Cate predici (didahii) pentru zilele de sarbatoare a scris si rostit Mitropolitul Antim Ivireanul ?
a) 19
b) 28
c) 26
2. Cate predici ocazionale a scris si rostit Mitropolitul Antim Ivireanul ?
a) 8
b) 10
c) 7
3. In timpul carui domnitor al Tarii Romanesti a scris Antim Ivireanul Didahiile?
a) Nicolae Mavrocordat
b) Constantin Brncoveanu
c) erban Cantacuzino
4. Ce obicei urat al poporului nostru, a impresionat neplacut pe straini ?
a) Hotia
b) Minciuna
c) Sudalma
5. Dupa ce moda a timpului erau imbracate jupanesele descrise de Antim Ivireanul ?
a) Moda greceasca
b) Moda poloneza
c) Moda turceasca


6. Ce principii respecta Antim Ivireanul in alcatuirea Predicilor ?
a) Didacticismul
b) Principiile omiletice
c) Principiul moralitatii
7. Enumerati doua procedee stilistice utilizate de Antim in Didahii :
a) Interogatia si repetitia
b) Expresivitatea si spontaneitate
c) Parafrazarea si ironia

RASPUNSURI
1. b
2. c
3. b
4. c
5. a
6. b
7. a+c

S-ar putea să vă placă și