Nunta in cer de Mircea Eliade

1. Aparitia romanului Nunta in cer

Scris in vara si toamna lui 1938 in lagarul de la Miercurea Ciuc, unde Eliade
fusese inchis impreuna cu Nae Ionescu si alti intelectuali legionari, romanul
Nunta in cer a fost publicat in 1939 la Editura Cugetarea a lui Petre
Georgescu-Delafra (tipograf, editor i scriitor romn). Prima ediie de 4000 de
exemplare, s-a epuizat destul de repede. Romanul a fost bine primit de critic i
de public.
Nunta in cer" este un roman realist de dragoste apartinand primei etape a
creatiei eliadesti, cea din perioada interbelica. Romanul evoca mitul iubirii si
motivul cuplului, prezente obsesiv in scrierile lui Eliade.
Nunta in cer" se incadreaza in specia roman, fiind o opera narativa in proza, de
intindere mare, cu personaje complexe.

2. Titlul romanului si semnificatia acestuia

Titlul romanului, cel real, ales de autorul real (Mircea Eliade), coincide cu titlul
romanului din roman, scris de personajul-narator Andrei Mavrodin, autorul
ficional. De aceea, romanul este o poveste n poveste, un metaroman, tehnic
narativ a romanului modern introdus de Andre Gide. De altfel, Mircea Eliade
este considerat de George Clinescu drept cea mai integral (i servil)
ntrupare a gidismului n literatura noastr" (George Clinescu, Istoria literaturii
romne de la origini pn n prezent, 1941).
Semnificatia titlului vine din mitul Androginului, celebru in Grecia antica, care
simbolizeaza ideea unitatii primordiale a fapturii omenesti. (Cuvantul "androgin"
vine de la grecescul "andros", care inseamna "barbat" si de la grecescul "gyne",
insemnand "femeie",sensul intregului cuvant fiind acela de "barbat-femeie" ca
fiinta unica). Doua jumatati separate, barbatul si femeia, alearga necontenit prin
lume, cautandu-se unul pe celalalt. Acest mit explica atractia erotica pe care o
exercita reciproc barbatul si femeia. Dragostea ideala se implineste numai cand
cele doua jumatati care se potrivesc perfect se regasesc, existand in acest sens si
o sintagma proverbiala, aceea de a-ti gasi "sufletul-pereche".
Unirea deplina in care se contopesc barbatul si femeia, ca ideal erotic, este
conceputa de autor ca o nunta vesnica, posibila doar in cer, unde sufletele se
contopesc in eternitate : "noi amandoi nu suntem din lumea asta, nu ne putem
impotrivi destinului care ne-a ales unul altuia pentru o altfel de nunta".

3. Tema romanului
1

Asa cum sugereaza i titlul, romanul dezvaluie o iubire a crei mplinire nu se

poate realiza pe pmnt nici scriitorul i nici afaceristul nu reuesc s o fac
fericit pe Ileana (Lena). Tema lui Nunt n cer nu este att imposibilitatea
comunicrii n viaa cuplului, ct nepotrivirea de destin n planul existenei
comune (Eugen Simion, Mircea Eliade: Nodurile i semnele prozei , Ed. Junimea).
Tema romanului este iubirea ca experien total, dragostea perfect, aa cum
afirm autorul, cartea avnd n centru mitul androginului, preluat din
Dialogurile lui Platon.
De asemenea, romanul abordeaz tema destinului: Ar fi nspimnttor s crezi
c din tot acest cosmos, att de armonios, desvrit i egal cu sine, numai viaa
omului se petrece la ntmplare, numai destinul lui n-are niciun sens, afirm
Mavrodin.
Erosul, ca tema a romanului, naste nelinisti si incertitudini existentiale. Moartea,
singuratatea sau dezorientarea sunt marci ale existentei. Criticul literar Dumitru
Micu apreciaza personajele lui Eliade ca fiind spirite nelinistite, cautatoare,
disponibile pentru toate experientele existentiale". Indragostitii lui Eliade nu sunt
stapaniti de inhibitii erotice, ba chiar contesta normele morale impuse de
societate, traiesc experiente-limita, in afara prejudecatilor.
In prefata la aparitia din 2009 a romanului la editura Jurnalul national, intitulata
Schimbarea la fata a prozei lui Mircea Eliade, publicistul, criticul literar i
eseistul romn contemporan Paul Cernat scrie despre autor si romanul sau :
Neindoielnic, scriind aceasta carte, autorul ei evadeaza : in trecut, in imaginatie,
in mit. Nunta in cer nu e, desigur, un roman fantastic, desi misterul nu lipseste,
dar e, cu siguranta, un roman realist-simbolic, axat pe un mit al iubirii. Un roman
de idei, mai putin livresc decat celelalte, si un roman liric.

4. Structura si compozitia romanului

Romanul are un motto biblic (extras din Noul Testament...", Cartea intaia catre
corinteni", capitolul 13, paragraful 12) care exprima sugestiv ideologia prozei
erotice a lui Mircea Eliade : Acum vedem ca prin oglind, n ghicitur, atunci
insa, fa ctre fa; acum cunosc n parte, dar atunci voi cunoate pe deplin.
Incipitul este o interogatie retorica a lui Mavrodin despre situatia imaginara in
care un barbat oarecare intalnit pe strada ar fi fost tatal lui.
Din punct de vedere compozitional, romanul "Nunta in cer" este alctuit din
saisprezece capitole (numerotate cu cifre romane, fara titluri), grupate in dou
pri care cuprind dou povestiri, ce au n centru aceeai eroin, Ileana/Lena, fapt
sugerat abia n ultimul capitol.
Prima parte cuprinde istoria de iubire mai recent, dintre tnrul scriitor Andrei
Mavrodin i Ileana, idila ncheiat brusc prin dispariia neateptat a femeii, iar
partea a doua are n centru o poveste de iubire mai veche, din urma cu vreo optnou ani, trit de tnrul i, pe atunci, aventurierul Barbu Hasna, n prezent
cstorit i tat a doi copii, i de Lena, o tnr misterioas.

5. Subiectul propriu-zis

Subiectul romanului este plasat in Bucurestiul de alta data, cadru des intalnit in
opera literara a lui Eliade.
Total diferiti, cei doi protagonisti care nu se cunosteau scriitorul Andrei
Mavrodin, necasatorit, trecut de 30 de ani si afaceristul Barbu Hasna, de 40 de
ani, recasatorit, cu doi copii isi povestesc la o cabana, inaintea unei partide de
2

vanatoare, marea dragoste. Fiecare dintre ei este, pe rand, personaj-narator.

Fluxul cronologic este abolit, iar perspectiva auctoriala este subiectiva, fapt
exprimat prin folosirea persoanei I.
Din evocarea intamplarilor rememorate de cei doi barbati, intelegem ca acestia
iubisera, in perioade diferite, aceeasi femeie: Lena (pentru Hasnas) si Ileana
(pentru Mavrodin).
Desi istorisirea lui Hasnas este plasata in partea a doua a cartii (capitolele X-XVI),
cronologic, intamplarile sale le preced pe acelea traite de Mavrodin, de aceea le
vom aborda in aceasta ordine.
Se pare ca Barbu Hasna l-ar intruchipa cumva pe Nae Ionescu, coleg de celula
si confident al lui Eliade in timpul elaborarii romanului : ambii au doi copii, au o
atitudine mai pozitiva fata de viata, iar pe sotia politicianului o chema Ileana.
In 1917, in timpul primului razboi mondial, Barbu Hasna care era student in
Franta si ofiter in armata acestui stat, este trimis in Moldova, in cadrul misiunii
militare franceze. Calatorind cu trenul spre Iasi, Hasna o cunoaste pe Lena, o
tanara de cincisprezece ani. Episodul este uitat dar, peste sapte ani, intr-o seara,
in casa prietenei sale, Clody, Barbu Hasna o reintalneste pe Lena, devenita acum
o tanara frumoasa si sobra, pe care gazda o prezinta drept " ultima fecioara din
secolul XIX!". Dupa mai mult timp, calatorind cu trenul spre Milano, tanarul o
reintalneste pe fata care, de fapt, il urmase intentionat, deoarece se indragostise
de el.
In termenii relatiei sacru-profan, Hasna il reprezinta pe cel de-al doilea. De
aceea, iubirea dintre el si Lena, pornita dintr-un ramasag la Venetia, nu poate
avea rezonante cosmice, toata evolutia acesteia fiind intamplatoare. Chiar si
casatoria celor doi de la Paris este supusa hazardului.
Reveniti in lumea mondena a Bucurestiului, cei doi incep sa se instraineze.
Barbatul se zbate intre iubire, nefericire si indoiala, iar femeia isi pierde "incetul
cu incetul ceea ce era mister, spontaneitate, fantezie in faptura ei". Cuplul
socotit altadata perfect, nu are nicio sansa sa ajunga la implinire : Imi dadeam si
eu seama uneori ca am fi putut trai cu adevarat fericiti, ca totul ne pregatise
pentru asta, dar se intampla ceva, dincolo de noi si de dragostea noastra, care ne
facea sa suferim si sa cautam suferinta.
Anii trec si cei doi ajung la divort.
Prima confesiune ii apartine lui Andrei Mavrodin (cap. I- IX), este mai profunda
si permite descifrarea semnificatiilor mitice ale romanului ca si explicarea titlului.
Corespondentele dintre autor si personajul sau, Mavrodin, sunt evidente :
amandoi sunt romancieri, au aceeasi varsta, conceptii similare asupra procreatiei
(Eliade le constrange in 1932 pe cele doua iubite simultane, actrita Sorana opa
si Nina Mare, viitoarea sotie, la avort, pe ultima interventia costand-o chiar viata.
Personajul Andrei Mavrodin o determina si el pe Ileana sa avorteze, si desi autorul
nu precizeaza explicit, se subintelege ca si ea ar fi sfarsit din aceeasi cauza ca
Nina lui Eliade).
Mavrodin, scriitor la moda in acea vreme, o cunoaste pe Ileana in casa unui
arhitect, intr-o seara de ianuarie, cam la opt ani dupa despartirea ei de Hasna.
Pentru Ileana intalnirea cu Mavrodin reprezinta sansa de a recupera statutul ei
mitic. El este un initiat, un creator, pe care il visase inca din anii sederii in
Germania : "Stam seara la fereastra si cantam asteptandu-te. Stiam ca am sa te
intalnesc".
3

Iubirea exploziva, totala, il deturneaza pe scriitor de la menirea sa.

In plan mitic, iubirea celor doi reface fiinta perfecta a Androginului pe care Zeus il
despicase in doua, din invidie, alcatuind barbatul si femeia: "Dar cel care a
cunoscut, ca mine, desavarsita integrare, unirea aceea de neinteles pentru
experienta si mintea omeneasca, stie ca de la un anumit nivel viata nu mai are
sfarsit, ca omul moare pentru ca e singur, e despartit, despicat in doua, dar ca
printr-o mare imbratisare se regaseste pe sine intr-o fiinta cosmica, autonoma si
eterna..."
Latura profana a Ilenei ii cere sa-si doreasca un copil, insa barbatul refuza din
teama ca astfel isi va pierde menirea sacra, de Creator: "Noi nu suntem o pereche
din aceasta lume (...). Destinul nostru nu se implineste aici pe pamant. Noi ne-am
cunoscut numai in dragoste. Dragostea e raiul nostru, dragostea fara fruct" .
Cand Ileana se interneaza intr-o clinica (pentru a scapa de sarcina), Mavrodin
retraieste destinul lui Faust - omul care si-a vandut sufletul Diavolului si a carui
iubita (Margareta) isi omorase copilul.
Peste catva timp, Ileana dispare fara urma (probabil, in moarte). Mavrodin
incearca sa reinvie timpul iubirii, scriind un roman intitulat "Nunta in cer", dar
acesta nu mai seamana cu paradisul pierdut.
Cei doi barbati intruchipeaza doua ipostaze ale masculinitatii : de o parte orgoliul
artistului iresponsabil, iubitor de libertate si insetat de iubire, de cealalta
frivolitatea mondena a afaceristului de succes, incapabil de un angajament
sentimental serios.
Diferenta dintre cele doua iubiri este evidenta : cea dintre Ileana si Mavrodin este
mai intensa si o depaseste calitativ pe cea dintre Lena si Hasnas, ceea ce se
remarca si la nivelul expresivitatii relatarilor : limbajul lui Mavrodin este mai
literar, pe cand cel al lui Hasnas este mai primitiv, saracacios in elemente
artistice.
Singurul personaj feminin, Ileana Lena este o figura distanta, misterioasa si
derutanta, stapanita de o magie erotica tulburatoare.

6. O calatorie prin Bucurestiul anilor 30

Unele dintre cele mai frumoase pagini ale romanului sunt cele in care Ileana si
Mavrodin se plimba pe strazile Bucurestiului : Sunt atatea noante de vanat si
cenusiu pe anumite strazi, si trapul cailor de la trasura rasuna atat de clar pe
caldaram, incat ti se strange inima la gandul ca insulele acestea de malancolie si
tacere vor pieri intr-o zi.
Cldiri n stil cubist, restaurante, zona Cercului Militar, Cimigiul, toate acestea
sunt spaii strbtute de cuplul Ileana Mavrodin n lungile lor peregrinri,
lsndu-se cnd nvluii de clarobscurul nocturn, cnd invadai de strlucirea
reclamelor luminoase de pe firul arterelor citadine. Bulevardul Take Ionescu, Calea
Victoriei, Bulevardul Brtianu, cu a lor geometrie perfect invit la luciditate i
raiune. Cei doi strabat un teritoriu vast, cu att de multe repere nct ar putea
reconstitui o hart complet a Bucuretiului interbelic: Cotroceni, Foiorul de Foc,
Piaa Pache Protopopescu, Oborul, Spitalul Militar, malul Dmboviei, Fabricile
Lematre i bariera, simbol al marginii, dincolo de care se ntinde spaiul
nedeterminat al cmpiei. n aceste locuri Mavrodin peregrineaz cuprins de o
inexplicabil melancolie.
4

,Dorina de anulare a distanei ce-i desparte pe cei doi este mai bine observat n
spaiile cltoriei: gara i trenul. Gara de Nord este fie un loc al separrii, fie al
schimbrii unghiului de percepie a lumii, cci ndreapt privirea spre planul
deprtrii. (Andreei Rsuceanu, Bucuretiul lui Mircea Eliade. Elemente de
geografie literar, Bucureti: Humanitas, 2013)

7. Consideratii despre roman si autorul sau

Nunt n cer este un roman deosebit, prin trirea intens, de ctre personajelenarator, a unor experiene de iubire definitorii, filtrate n planul contiinei.
Autenticitatea faptelor, prin care autorul ncearc s micoreze distana dintre
realitate i ficiune, este susinut de relatarea la persoana nti, de confesiune,
autoanaliza lucid, retrospecie i introspecie, fiind ntrit de caracterul de
metaroman (roman despre roman) al crii.
Mircea Eliade creeaz, prin Nunt n cer, unul dintre cele mai reuite romane de
dragoste din literatura romn, un roman al experienei i autenticitii, al tririi
intense a sentimentului erotic ca experien definitorie. Iluzia realitii este
ntreinut de confesiunile i biografiile celor doi naratori, care nu bnuiesc la
nceputul relatrii lor c au trit dragostea perfect cu aceeai femeie, la distan
n timp, dragoste pe care amndoi au pierdut-o, tragic i ireversibil.
Despre Eliade si romanul Nunta in cer, criticul Paul Cernat scrie in lucrarea
Mircea Eliade, o captivitate i dou evadri prin literatur (realizat n cadrul
proiectului Valorificarea identitilor culturale n procesele globale ,
Universitatea din Bucureti) : scriind Nunt n cer, (Eliade) i reintegreaz
armonic latura feminin, melancolic i moldoveneasc a personalitii sale
deliberat scindate (romanul are un pronunat aer turghenievian, ca la Ibrileanu
sau Sadoveanu...), prin metafizica autohton a eroinei sale ce ntruchipeaz
Legea firii n msura n care domnioara Christina ntruchipa Frdelegea. i, nu
n ultimul rnd, prin celebrarea atmosferei unui Bucureti intim i crepuscular, a
crui fantasm nostalgic nu va nceta s-l bntuie n anii exilului.
Prin simplitatea sa, fr prea multe incursiuni lirice, fr prea mult filizofie,
Nunt n cer erste aproape de sufletul cititorului.
Prozatorul, traductorul i criticul literar interbelic Octav uluiu (1909 1949)
scrie in Romania literar : ,,Mircea Eliade i-a salvat de dou ori literatura, prin
inteligen: i n cazul Maitreyi, i n acela al Nunii n cer. Un alt autor uor ar
fi putut cdea n banalitate, sau n dulceag i ieftin sentimentalism. Mircea Eliade
ns, prin observaiile inteligente, prin analiza lucid pe care o face sentimentelor,
depeste ntr-o oarecare msur nivelul de vulgaritate pe care-l capt orice
poveste de dragoste pus pe hrtie.