Subiecte date la examene – Istoria ieroglifică

I. Subiecte despre personaj

Caracterizaţi, la alegere, două personaje antitetice din Istoria ieroglifică; (sugestie: perechea
Corb-Inorog sau Lup-Strutocamilă sau Inorog-Hameleon)

Inorogul lui Cantemir: tradiţii simbolice;

Poetica personajului în Istoria ieroglifică (un personaj la alegere – funcţii simbolice, ocurenţe
etc.); identic cu Modalităţi de construcţie a personajului în Istoria ieroglifică;
Alegeţi un personaj din Istoria ieroglifică şi prezentaţi-l (tradiţie simbolică, rol în text etc.);

Sugestii de rezolvare pentru un subiect despre personaj

1-2 paragraf(e) introductive despre operă (importanţa în istoria LITERATURII române →
primul roman, şi un roman valoros→pe scurt, în ce constă valoarea lui?→ tehnicile de construcţie
(utilizarea sofisticată a alegoriei (vedeţi Izvoditoriul cititorului, sănătate, Iarăşi cătră cititoriu (de
la final, chiasmul – de betejirea inimilor foarte ferindu-ne, dezvălind le acoperim…), pluralitatea
direcţiilor tematice (roman, adîncimea complexităţii ideologice, conştiinţa de sine a autorului ca
scriitor, rafinament stilistic, complexitatea modalităţilor de construcţie a personajului etc.) vezi mai
jos la „în ce constă valoarea romanului?” nu mai mult de jumătate de pagină despre text în general

trecerea→ la valoarea literară a romanului contribuie şi modalităţile de construcţie a

personajului:
Detalierea cîtorva dintre aceste particularităţi de construcţie a personajului:

1. alegoria ca procedeu specific de construire a personajelor→ (referire la Izvoditoriul

cititorului, sănătate: „fietecare chip supt numele a vreuniia din pasiri sau a vreunuia din
dobitoace a supune, și firea chipului cu firea dihaniii ca să-și răducă tare am nevoit”- legătură
organică, motivată între persoana istorică şi personajul romanesc + referire la Iarăşi cătră
cititoriu (de la final) dezvăluirea „persoanelor reale prin scara de la sfîrşit, „Scara a numerelor
și cuvintelor ieroglificești tâlcuitoare”: „de betejirea inimilor foarte ferindu-ne, dezvălind, le
acoperim, și acoperindu-le, le dezvălim”

2. tipuri de personaje: individuale+colective (adunarea ca personaj colectiv în prima parte;

echipa de vînătoare (Dulăii, Coteii)

3. complexitatea modalităţilor de caracterizare → directă, de către narator (portret+aprecieri

sau condamnări explicite ale personajelor: vezi Corbul: „ Iară în monarhiia pasirilor era pasirea
carea să chiamă Corb, carea macară că din tagma a doa era, însă, cu o întâmplare, pre acea vreme epitrop
Vulturului era. Acesta toate lucrurile în monarhiia pasirilor a face sau a desface în voia sa avea, nici glas
sau cuvânt împotriva lui cineva a scorni a îndrăzni putea (că în vremile vechi poftele stăpânilor pravile de lege
supușilor era). Aceasta pasire precum tuturor dobitoacelor moartea le poftește cine poate să nu știe? Și precum
pre dinafară neagră, din hereghie, încă mai poneagră pe dinluntru era de pizmă și de mânie ”,
Hameleonul, Inorogul, Lupul, Strutocamila); indirectă (prin discurs sau prin replici → vezi
Corbul, Cucunozul arogant şi dispreţuitor faţă de dobitoace: „Până când dară, o, pasirilor, în
glogozala în zădar vă îngăimați și statul vredniciii voastre în samă nu băgați? Până când vor urla, vor lătra și vor
scânci jigăniile și dobitoacele acestea, carile pururea supt umbra noastră îmblă și ochii noștri totdeauna în spinarea
lor privăsc? Până când ce firea singură arată, voi aceasta nu cunoașteți vreodată? ”, Lupul, Strutocamila,
Hameleonul şi discursul dublu), prin fapte (vezi Inorogul şi Şoimul, Hameleonul), prin scrisori,
prin povestirile altora (vezi Lupul), prin vis (vezi Hameleonului) etc.

4. funcţii/valori simbolice ale personajelor (pornirile tiranice→ Corbul; înălţimea/perfecţiunea

morală/umană→Inorogul; prostia absolută/impostura absolută→ Strutocamila devenită epitrop

1
 (conducătorul) peste dobitoace; perfidia absolută→ Hameleonul; înţeleptul→Lupul;
demnitatea şi elogiul libertăţii→Liliacul)

Încheierea generală

II. Subiecte despre aspecte mai generale ale romanului

Elemente de literaritate în Istoria ieroglifică (structură, tehnici narative, construcţia personajelor

etc.);
Elemente de paratext şi valoare literară în Istoria ieroglifică → Referire la:
1. Izvoditoriul cititorului, sănătate → conștiința de scriitor/autor de roman a lui D. C.,
retorica modestiei, justificarea alegerii alegoriei ca mod de reprezentare şi de construcţie a textului,
nevoinţa spre deprinderea ritoricească, sentenţiile, tehnica in media res)
2. Iarăşi cătră cititoriu (de la final) dezvăluirea „persoanelor reale prin scara de la sfîrşit, „Scara
a numerelor și cuvintelor ieroglificești tâlcuitoare”: „de betejirea inimilor foarte ferindu-ne,
dezvălind, le acoperim, și acoperindu-le, le dezvălim”

În ce constă valoarea romanului Istoria ieroglifică? = Elemente de literaritate în Istoria

ieroglifică
(discutarea, la alegere a unor dintre punctele de mai jos)
1. tehnicile de construcţie
a. utilizarea sofisticată a alegoriei (vedeţi Izvoditoriul cititorului, sănătate, Iarăşi cătră cititoriu
(de la final, chiasmul – de betejirea inimilor foarte ferindu-ne, dezvălind le acoperim…)
b. tehnica in media res
c. împletirea între discursul narativ şi structuri comentative (sentenţiile)
d. folosirea procedeului/tehnicii de punere în abis (mise en abyme) (inorogul şi pasărea neagră
din visul Hameleonului)
e. alternarea/împletirea discursului narativ auctorial cu alte forme discursive: povestiri
autonome (→”povestirea în ramă”: Poveştile Vulpii (2, despre Lup, Lupul şi Dulăul, Lupul şi
Armăsarul) + Povestea Liliacului, Duflul şi corăbierul); forme oratorice închegate, după normele
oratoriei (discursurile de la adunarea din partea I , se remarcă discursul Vidrei, al Ciacalului, al
Lupului, al Cucunozului, al Bîtlanului, al Corbului); visul (relatat)+interpretarea visului; scrisorile
(vezi partea a VII, scrisorile către Corb de la Dulăi şi de la Şoim+Scrisoarea de răspuns a Corbului
către Şoim „Iară Șoimului într-acesta chip răspuns trimasă: „Cartea ta am luat și într-însa cuvintele
inimii Inorogului am citit. Deci iată că-ți dzic: nu să poate, nu să face, nu să află, cătră mine altă
dată a scrie te părăsește…”
f. tehnici de sondare a psihicului (monologul interior→ Hameleonul care vorbeşte singur)

2. pluralitatea direcţiilor tematice (roman politic/istoric travestit prin alegorie; pamflet/satiră

politic(ă)→ (pledoarie împotriva tiraniei), autobiografie travestită (autorul relatează alegoric
episoade din propria viaţa, transfigurate/transformate ficţional, vezi Elvira Sorohan);

3. adîncimea complexităţii ideologice (ideile filozofice→ vezi discuţiile Lupului cu Brehnacea

sau răspunsurile demne ale Liliacului, politice, observaţiile psihologice ale autorului, oniromanţie
etc.)
4. conştiinţa de sine a autorului ca scriitor (vezi „prefaţa”… Izvoditoriul cititorului, sănătate)

5. rafinament stilistic (scriitură barocă, retorică a exagerării, a caricaturalului, a deformării

groteşti)
6. complexitatea modalităţilor de construcţie a personajului.