2. Miorița.

Etnologia morții

Gail Kligman – Nunta mortului. Ritual, poetică și cultură populară în Transilvania

Această carte este de fapt un studiu făcut de autoare în satul Ieud din Maramureș,
despre ritualul nunții și cel al morții. La început, aceasta a dorit să afle mai mult despre
Transilvania pentru că auzise de cunoscuta poveste a contelui Dracula, însă acesta nu a
fost singurul motiv pentru care și-a dorit să cerceteze această zonă. Deși a întâmpinat
anumite dificultăți în efectuarea cercetării sale, a reușit să își atingă „scopul” și să asiste
la evenimentele despre care ne relatează. Acestea sunt descrise pe larg, având chiar și
imagini surprinse în timpul ceremonialurilor.
În introducerea cărții, aceasta ne prezintă câteva noțiuni introductive despre graiul
maramureșean și despre poziția geografică a acestei regiuni. Așa cum spune și G.
Kligman, „Pentru moroșeni, tradițiile au fost întotdeauna parte integrantă a identității lor.
Prin aceste structure familiare ale experienței, ei au dat sens lumii trăite și au interpretat-
o.”
Pentru locuitorii din Ieud, satul în care autoarea a stat timp de 13 luni pentru a
observa și analiza aceste ritualuri, femeia este centrul tuturor evenimentelor din ciclul
vieții. Femeia este cea care aduce omul în lume prin naștere și tot ea este cea care îl
scoate din această lume, bocindu-l la înmormântare. Însă pe parcursul acestei vieți
pământești, femeia suferă anumite schimbări din punct de vedere social în cadrul nunții,
atunci când părăsește lumea fetelor nemăritate și intră în cea a femeilor măritate,
părăsindu-și totodată și casa pentru a locui în casa mirelui, uneori alături chiar și de
soacră.
Nunta și moartea sunt considerate a fi ritualuri de trecere. Ambele își pun amprenta
prin schimbările pe care le produc asupra ființei umane. Nunta este considerată și ea o
moarte pentru mnireasă care va pleca din casa părintească și va trăi în stini printre străini.
Așa cum aceasta este rugată de prietenele sale nemăritate să nu plece în casa mnirelui, așa
și mortul este implorat de rudele sale să nu plece la țîntirim și să amîne acest moment.
Sătenii din Ieud consideră că nașterea și moartea sunt evenimente date de Dumnezeu, în
timp ce nunta este un eveniment social care îi schimbă statutul social miresei (ex.
schimbarea numelui acesteia). Atât nunta cât și înmormântarea durează 3 zile. “Nunta
celebrează ciclurile reproductive (biologice) și productive (sociale) ale ordinii
culturale.” Ceremonialul nunții este prezentat pe larg în această carte, descriind cu de-
amănuntul tot ce se întâmplă. Mnireasa are o pereche de nași, iar mnirele are o altă
pereche de nași, nașii mnirelui reprezentând părinții acestuia. Nunta împrumută o serie de
termeni din cei ai comerțului, acest lucru fiind subliniat și de motto-ul capitolului Nunta:
„Căsătoria este un schimb negociat ca la piață; dacă te tîrgui cu ochii închiși, o să
plătești amarnic.” Tot în cadrul acesteia, observăm o serie de termeni din sfera negoțului
în Horea găinii și în Pețitul mniresii, aceasta fiind comparată cu găina care va fi
cumpărată de nașa mirelui ce înlocuiește mama acestuia.
Deoarece nunta durează 3 zile, aceasta cuprinde și un ritual de pregătire înainte de
a fi înfăptuită. Astfel are loc Jocul steagului mirelui. Steagul cade în responsabilitatea
stegarului – vărul cel mai apropiat al mirelui.
- Steagul este cusut din batice ale unor prietene (negre, albe, verzi, roșii) și
coliere legate peste năframe. Totul este cusut cu ață roșie, simbol al dragostei
înfocate.
- Verdeața pusă peste steag reprezintă cununa acestuia care se va păstra și se va
pune în prima baie a copilului pentru ca acesta să fie norocos
- Jocul Cununii miresii: drușcă – verișoara cea mai apropiată a miresei; pereche
simbolică cu stegarul, cununa miresei reprezintă fecioria și puritatea acesteia.
Cununa ei va fi îngropată de mama acesteia în curtea casei și din ea va răsări
busuioc
- Gestul strângerii mâinii prin șorț - înțelegerea dintre viitoarea mireasă cu
viitoarea soacră. (după logodnă)
- Iertăciunea
Mama miresei va fi reprezentată de bucătăreasa acesteia, numită socăciță.
La Horea găinii, aceasta se va târgui cu nașa mirelui.
- La înmormântare, dacă răposatul este femeie, este scos din casă pe umerii
femeilor, iar dacă este bărbat, pe umerii bărbaților. Cei necăsătoriți nu au voie
să care morți, decât dacă cel decedat este necăsătorit, acest lucru simbolizând o
nuntă a mortului; alaiul format din cei care ar fi trebuit să îl conducă spre
biserică la nuntă.