UNIVERSITATEA „ANDREI ŞAGUNA”

FACULTATEA DE PSIHOSOCIOLOGIE
SPECIALIZAREA:PSIHOLOGIE
DISCIPLINĂ : PSIHOLOGIE INTERCULTURALĂ

TEMĂ DE REFERAT:
OBICEIURI ȘI TRADIŢII DE NUNTĂ ÎN DOBROGEA

Profesor Coordonator STUDENT:

Pădurean Laura
Steliana Borcan ANUL III

CONSTANŢA 2020
 ETIMOLOGIE

Din latină nuptiae.

Fonetismul nu este normal. S-a căutat să se explice rezultatul roman prin

încrucișarea latină nuntiāre (Densusianu, Hlr., 127) sauplecând de la pluralul
*nupți>nunți (Pușcariu; Byck-Graur 25). Cipariu, Arhiv., 469, urmat de Pascu,
Beiträge, 11; Philippide, II, 660 și Scribanar preferasă pornească de la latină nupta,
ipoteză care nu înlătură problema. Oricum, trebuiesă se admită un infix nazal
*nunptiae, fie prin încrucișare cu nuntiāre (confer v. sardănunça "întâlnire"), fie
prin simplă propagare; și de la pluralul numpți s-a putut trece la numți.

INTRODUCERE

În funcție de zona geografică a țării întâlnim o multitudine de obiceiuri, tradiții

și superstiții de nuntă ce se țin mai ales pentru norocul și reușita drumului pe care
tinerii căsătoriți încep a-l parcurge împreună. Altfel spus, aceste obiceiuri, tradiții
și superstiții de nuntă se referă în principal la bunul mers al vieții tinerilor
căsătoriți, belșug, voie bună, înțelegere și noroc.

Nunta sau căsătoria este al doilea cel mai mare eveniment din viața omului,
după naștere. În viziunea populară nunta sau căsătoria este înțeleasă ca o trecere
spre o altă etapă a vieții, etapă ce marchează intrarea tinerilor în viața socială, în
rândul oamenilor.

Din cele mai vechi timpuri românului nu i-a plăcut să trăiască singur şi degeaba
pe pământ. El a cinstit căsătoria, prin căsătorie a dorit să se integreze în comunitate
şi să intre,,în rând cu lumea”.
 O nuntă la români presupune mult fast și veselie, iar tradițiile și obiceiurile de
nuntă au fost și vor fi nelipsite. Acestea au pe de altă parte și rolul de a-i amuza
atât pe miri, cât și pe nuntași. Cele mai multe obiceiuri de nuntă la români s-au
moștenit din generație în generație, astfel că unele dintre ele sunt foarte vechi.

Pe vremuri cele mai frumoase nunți ale românilor se făceau cu siguranță la sate.
Acolo, chiar și în vremurile noastre, tradițiile și obiceiurile se întrec în importanță,
iar ulițele satelor răsună a veselie și voie bună. Atmosfera este una autentică prin
joc, cântec, chiuituri, dar și nelipsitele practici tradiționale.

O nuntă cu tradiții și superstiții presupune respectarea anumitor practice și

obiceiuri încă de la îmbrăcarea mirilor în hainele de ceremonie până la finalul
petrecerii.

Astfel tradiția cere ca, înainte de a merge la casa nași lor și mai apoi la mireasa,
mirele să fie gătit și aranjat de către cavalerii de onoare la casa acestuia. Tot aici
conform tradiției mirele trebuiesă fie bărbierit de către un prieten apropiat sau
cavaler de onoare. Acest obicei simbolizează trecerea de la statutul de flăcău la cel
de bărbat matur, însurat, cap de familie.

Odată gătit și aranjat mirele merge cu întreg alaiul de nuntă la casa nașilor.
Acesta dăruiește nașei buchetul de nuntă, iar nașului îi pune papionul sau cravata la
gât. Nașilor le revine datoria de a-i primi pe nuntași cu vin și bucate alese. După ce
nuntașii au fost ospătați cum se cuvine, nașiii au lumânările de cununie, parura și
voalul miresei și împreună cu întreg alaiul de nuntă se îndreaptă către casa miresei.

Aici nașa va ajuta mireasa să se gătească și îi va prinde voalul. În tot acest timp
mireasa rămâne ferită de ochii mirelui, iar pe fundal se va auzi binecunoscuta
melodie “Ia-ți mireasă ziua bună”. Moment emoționant, acest obicei de nuntă va
smulge lacrimile celor prezenți, mai ales pe cele ale părinților și rudelor apropiate.
De acum mireasa este gata să meargă împreună cu alesul inimii în fața lui
Dumnezeu pentru a-și mărturisi iubirea veșnică.

După ce mireasa este gătită se va întâlni cu mirele care îi va dărui buchetul de

mireasă și care o va putea admira îmbrăcată în rochia albă.

Împreună cu nașii și întreg alaiul, mirii vor merge mai apoi spre biserică, dar nu
înainte de a rupe turta miresei, pe care nașa o va împărți celor prezenți, dar și de a
juca hora miresei purtată cu trei pași înainte și trei înapoi conform tradiției
populare. Tot acum mireasa trebuie să prindă în piept cocardele celor prezenți,
începând cu mirele, nașii, părinții, apoi restul rudelor și prietenilor. Ca lucrurile să
meargă mai repede, mireasa este ajutată și de către domnișoarele de onoare.
 Obiceiuri de nuntă în Dobrogea

O nuntă în Dobrogea începe cu o seară înainte, cand se face “închinatul

betelei”. Soacra mare cu alte rude, femei, merg să ia nașa pentru a merge împreună
la mireasă. Nașa pune miresei în păr beteala adusă de soacră și voalul, pentru a-l
proba. Acesta e un prilej pentru o mică petrecere numai între femei.

A doua zi, în ziua nuntii, mirele, de la care pornește toată nuntă, trebuie să
aducă un buchet de flori pentru mireasă și altul pentru mire. Mireasa este ascunsă
si mirele trebuie să o gasească. Cand o găsește, trebuie să-i facă un cadou (de
obicei bijuterii) și să îi pună bani într-un pantof, ca să atragă prosperitatea. În
zonele de țară, încă se mai ține obiceiul miresei care merge să aducă apă de la
fantană înainte să plece de acasă.

Mai sunt nunți la care nașa rupe o turtă deasupra capului miresei. După ce nașa
îi pune voalul miresei, trebuie să îi dea în dar o poșetă cu farduri, parfum si
bijuterii. Mireasa trebuie să îi dea un cadou în schimb, de obicei un săpun si un
prosop, cadou care trebuie dat si soacrei.

Dobrogea este un punct de întalnire între mai multe popoare. Pe langă romăni, în
Dobrogea au fost din totdeauna turci, tătari și chiar ucrainieni. Traditiile fiecărui
popor s-au amestecat, rezultand într-o multime de obiceiuri, greu de păstrat toate
într-o singură nuntă, asa că, în ziua de azi, tinerii preferă o nuntă cu obiceiuri
importate. Totusi, mai sunt cateva obiceiuri păstrate doar în această zonă.

În mod tradițional, la ieșirea de la cununie nu se aruncă asupra mirilor boabe de

grau, însa s-a împrumutat obiceiul de a arunca boabe de orez.

Cine merge la o petrecere de nuntă în Dobrogea ar face bine să știe să danseze

“geamparalele” și “floricica”. Înainte de masa principală, se obisnuiește ca nașul să
spună “Tatăl nostru”.

Obiceiul “dezgătitului” are aici numele de “legătoare”. Înainte de legătoare se

face hora miresei, în care se prind doar fetele si femeile. Acestea trebuie să
plătească o sumă modică (5-10 lei) pentru a dansa cu mireasa. Spre dimineață are
loc dansul găinii, pe care nașul trebuie să îl plătească. După ce găina este jucată,
nașul, socrul mare si fratii mirelui primesc cate un prosop.

În unele sate, a doua zi după nuntă se păstrează obiceiul supei de potroace, adică
o mică petrecere cu miri, nași si socrii dar si familiile mirilor care are loc a doua zi
după nuntă.
BIBLIOGRAFIE:

1.https://www.traditii-superstitii.ro/nunta-la-romani-obiceiuri-traditii-si-superstitii-de-nunta/

2.https://blog.madvideo.ro/obiceiuri-de-nunta-in-dobrogea/

3. https://ro.wiktionary.org/wiki/nunta