Nunta între tradiție și spectacol

Nunta reprezintă un ceremonial de trecere, care în zilele noastre s- a transformat într-un

spectacol amplu, păstrându-se doar anumite tradiții și obiceiuri în unele zone ale țării. Nunta
este un obicei practicat din cele mai vechi timpuri, comunitatea rurală având un rol semnificativ
în organizarea acesteia.

În cadrul acestui eveniment important sunt implicați tinerii îndrăgostiți având roluri
diferite, dar același scop: întemeierea unei familii și nașterea de copii, pentru perpetuarea speciei
umane. Această trecere de la un statut social la celălalt se realizează lin, echilibrat, participând
și socrii mari și mici, starostele, cel care se ocupă în permanență de organizarea nunții, surorile
invitate de mireasă, (druștele), stegarul sau brădarul,( cel care aduce bradul la casa mirelui),
socăcițele și lăutarii.

Nunta era anticipată printr-o serie de tradiții: scoaterea, horă a fetelor, șezătoarea,
vergelul( de Anul Nou o promisiune de căsătorie), colindatul pentru fete, feciori, claca.

Datul voalului este un obicei practicat din timpurile vechi, simbolizând integarea
femeilor în rândul celor măritate. De asemenea, „Aruncarea buchetului“ constituie alte tradiție
veche, care era ascoiaciată cu momentul voalului.

Pețitul

Tânărul care dorea să se căsătoreasca își alegea câțiva dintre prietenii lui (uneori chiar
tatăl sau alte rude) și hotărau ziua când vor merge la casa miresei. Desigur, era anuțată și familia
viitoarei mirese, pentru a avea răgazul de a se pregăti în a-și întâmpina oaspeții. În ziua stabilită
purcedeau spre casa fetei, iar la intrare acestia aveau o mica cuvantare, care diferă de la zonă la
zona. Urmează apoi momentele când tatăl feciorului stă de vorbă cu părinții miresei, discutând
diferite aspecte ale viitoarei familii. Uneori hotărârea de a face nunta era deja luată, pețitul fiind
doar o formalitate sau o ocazie de a petrece niste clipe minunate. De multe ori urma o mică
petrecere, mai ales dacă se stabilea ca nunta va vea loc.

Fedeleșul

Este o petrecere la casa miresei (de regula), în seara de dinaintea nunții, la care participa
tinerii prieteni ai celor doi miri, alti invitati. La inceputul petrecerii, tineri lucreaza ornamentele
care vor fi puse in bradul de nuntă din materiale puse la dispozitie de miri. Petrecerea nu
presupune prea multă mâacare (cozonaci) ci mai degrabă băutura și dans.
 Bradul

În dimineața nuntii, ginerele, împreună cu prieteni apropiați împodobesc doi brazi cu

diferite obiecte, fructe și chifle. Brazii sunt purtați de tineri necăsătoriți până la casa nașului,
unde, unul este legat în fața portii. Apoi, alaiul îsi continuă drumul către casa miresei, loc în care
rămâne cel de-al doilea brad. Bradul este simbolul vigorii si al tinereții; împodobirea lui
simbolizează viața "îmbelsugată" a viitoarei familii.

În Muntenia se practică următorul obicei: între graitorii mirelui și a miresei are loc un
dialog, unde se adresează întrebări și se pun ghicitori, iar prin răspunsurile corecte oferite, reiese
iscusința tânărului și modul cum își va întreține mireasa. Se ofera daruri pentru cei tineri, socrii si
rudele apropiate (in Muntenia), se face jocul miresei (hora miresei) in anumite zone (pe bani).

În Moldova si in Vâlcea, daca mireasa este din alt sat, mirele sau nasul, trebuie sa
plateasca in oua sau bani "vulpea' sau "vadraritul', ca o rascumparare a miresei.

În Moldova exista un "joc al zestrei'(fiecare obiect, inainte de a fi bagat in casa mirelui,

este jucat de catre un participant); aceasta fiind întâmpinată cu cântece și strigături.

În Transilvania, se cântă o melodie specială: La luarea petelei', "La desbrobatul

miresei',care marchează trecerea miresei înrândul femeilor măritate, scotându-i-sevoalul, aceasta
fiind legată cu o broboadă. Apoi se joacă Nunteasca spre final, având are ca scop integrarea
mirilor in rândul gospodarilor.

La bărbieritul mirelui

Acest obicei se desfasoara in paralel cu gatitul miresei. Un prieten apropiat al mirelui (in
trecut un vataf) il barbiereste, in mod simbolic pe ginere. Asezat pe un scaun, cu bani sub picior,
mirele nu trebuie sa-l lase pe lautar sa-i ia banii. Barbieritul mirelui reprezinta un simbol al
pregatirii baiatului pentru nunta. Obiceiul se pare ca avea o semnificatie ritualica initiatica,
ultima dintr-un lung sir de initieri la care era supus baiatul in cursul deveniri sale ca barbat.

Tradiții și obiceiuri specifice din timpul slujbei religioase:

În timpul slujbei religioase, nimic nu este la voia întâmplării: mirii, socrii și nașii stau la
locurile destinate lor, iar obiceiurile se derulează în ordinea tradițională.

Așezarea mirilor, a nașilor și a socrilor

 La intrarea în biserică, mireasa este însoțită de naș, iar mirele de nașă. La fel ca în alai,
femeile trebuie să stea în stânga bărbatului. Conform tradiției, mirele trebuie să aibă mâna dreptă
liberă pentru a putea mânui sabia de luptă, cu care își va apăra mireasa. În fața preotului, mireasa
stă în stânga mirelului, iar nașii stau de-o parte și de alta a mirilor, ținând lumânările, iar socrii
stau de regulă pe următorul rând.

Schimbul de verighete

În biserică, preoții slujesc mai întâi logodna mirilor, în timpul căreia preotul așază cele
două verighete pe degetele inelare de la mâna dreaptă. Această slujbă ar putea fi una separată de
cea religioasă, însă cele mai multe cupluri nu mai organizează o slujbă de logodnă separată. În
timpul slujbei religioase, preoții inversează verighetele între miri, apoi le așază pe degetul inelar
de la mâna stângă, unde vor rămâne pentru tot restul vieții. Se face apoi împărtășirea din același
pahar, pentru a marca uniunea oficială a celor doi soți.

Încercarea de a se călca pe picior

În timpul ceremoniei de cununie are loc dansul lui Isaia în jurul mesei. În timpul acestui
dans, mirele și mireasa încearcă să se calce reciproc pe picior. Tradiția spune că persoana care
calcă prima pe piciorul partenerului va fi dominantă în familie.

La finalul slujbei, tinerii însurăței se sărută şi se bucură de felicitările din partea familiei.
La ieșirea din biserică se formează un pod de flori și se aruncă cu grâu și orez, simbolizând
belșugul și fertilitatea. Se fac fotografii cu toţi participanţii, după care alaiul merge spre
restaurant.

Tradiții și obiceiuri specifice zilelor noastre:

Valsul miresei

Valsul miresei, sau valsul mirilor, este cel care deschide petrecerea pe ringul de dans,
după care toți ceilalți oaspeți sunt invitați să li se alăture. Această tradiție se păstrează de pe
vremea balurilor regale, care erau deschise prin dansul gazdelor. În unele regiuni este comun și
dansul miresei cu tatăl său (tată-fiică) și al mirelui cu mama (mamă-fiu).

Furatul miresei
În actualitate, printre cele mai așteptate și mai distractive momente ale serii se numără și
furatul miresei. Într-un moment de neatenție al mirelui și a nașilor, câțiva nuntași fură mireasa,
iar unul dintre ei se întoarce cu pantoful ei drept dovadă. Mirele și nașul trebuie să negocieze
apoi răscumpărarea miresei. De obicei, în schimbul miresei se oferă vin sau alte băuturi
alcoolice, însă uneori aceste momente sunt pline de creativitate. Mirele poate fi nevoit să
îndeplinească anumite porunci sau sarcini cum ar fi să cânte în fața publicului sau să răspundă la
o serie de întrebări pentru a dovedi cât de bine își cunoaște aleasa.

Aruncarea buchetului

Momentul așteptat de toate domnișoarele dornice de măritiș este aruncarea buchetului.

Mireasa cheamă pe ringul de dans toate fetele nemăritate, se întoarce cu spatele și aruncă
buchetul peste cap. Tradiția spune că persoana care va prinde buchetul va fi următoarea care se
mărită.

Voalul miresei
Spre finalul petrecerii, nașa desprinde voalul din părul miresei și îl înlocuiește cu o
basma, un simbol al trecerii miresei de la domnișoară la femeie măritată, ceremonia fiind însoțită
de un cântec specific. Voalul va fi prins apoi în părul unei fete nemăritate sau în părul celei care
a prins buchetul de mireasă.

Tăierea tortului de nuntă

Tăierea tortului este un moment simbolic, fiind prima sarcină pe care cei doi miri o
îndeplinesc împreună ca soț și soție.

Trecerea pragului în casă după nuntă

Ajunși acasă, mirele va lua mireasa în brațe și vor trece pragul casei împreună, ca semn al
uniunii și al purtării de grijă.

De- a lungul timpului, românii au preluat anumite obiceiuri și tradiții de la alte popoare,
precum alegerea domnișoarelor și a cavalerilor de onoare. Aceștia se disting de restul invitaților
prin costumele lor croite după același model, având tonuri asemănătoare. De asemenea, alte
obiceuri împrumutate mai sunt transmiterea de la o generație la alte a unui obiect de o valoare
sentimentală importantă, precum o bijuterie sau o agrafă de păr sau eșaerfă, semnificând
prosperitatea miresei cât și acelui care oferă obiectul.

Cântece caracteristice repertoriului nupțial

Creaţii vocale, preluare şi în execuţie instrumentală cu sau fără acompaniament de grup

instrumental, ce au caracter liric, lirico-dramatic, interpretate în cadrul a trei acte ritual-
ceremoniale importante ale nunţii tradiţionale: la Îmbrăcarea miresei, la Iertăciunea tinerilor, la
Legătoarea miresei.

În prezent dintre aceste trei acte rituale-ceremoniale îşi păstrează funcţionalitatea

Legătoarea miresei, preluând unele exemple de cântece ale miresei din cadrul Îmbrăcării miresei
şi Iertăciunii. Cântecul miresei este un element tradiţional nelipsit de la nunţile contemporane. Se
interpretează pe întreg teritoriul Republicii Moldova cu multiple tipuri melodice şi variante, de
asemenea în diferite zone ale spaţiului românesc, se întâlneşte la popoarele slave vecine, la
popoarele balcanice.

2. Caracterizare: descriere, funcţii, aspecte morfologice, mod de manifestare:

Cântecele miresei se caracterizează printr-o polivalentă funcţională, care în relaţie sincretică cu
celelalte elemente ale riturilor corespunzătoare contribuie la intergrarea acesteia în rândul
nevestelor şi restabilirea echilibrului întrerupt în sistemul relaţiilor de înrudire, la nivelul
grupului de vârstă şi al întregii comunităţi. Cântecul miresei există în execuţie vocală,
instrumentală şi vocal - instrumentală. Prin conţinutul său tematic exprimă o gamă largă de
sentimente. Predominant este sentimentul dureros provocat de despărţirea miresei de familia ei,
statutul social anterior, capătând deseori accente tragice. Textele poetice conţin diverse motive,
dintre care sunt evidenţiate motive tematice stabile, reprezentative, care reflectă nemijlocit
atmosfera nupţială, şi motive ”călătoare”. Ritmul se încadrează în sistemul parlando-rubato, în
zona extracarpatică, iar în Transilavania și Banat ritmul este acomodat pașilor din mersul
ceremonios.

Melodia este cantabilă, deseori bogat ornamentată. Profilul melodic ondulator cu

predominarea mişcării descendente. Sistemul sonor reprezintă structurile: substrat tritonic de
mod III; tetratonic de mod III; pentatonic de mod IV, V, metabol pentatonic, pentatonic
pendulatoriu, ; pentacordie minoră; hexacordie; heptacordii. Structura arhitectonică se
încadrează în tipurile de strofă melodică: binar şi ternar cu multiple variante.

O notă spre actualitate- Importanța acordată de colectivitate acestui moment ceremonial

este atât de puternic, încât el îşi continuă existenţa contemporană în corespundere cu mentalitatea
modernă a practicanţilor şi prin aceasta permiţând evoluţia mijloacelor de expresie.

Cântecul mirelui se integrează sincretic în cadrul actului ceremonial – Bărbieritul

mirelui, ce simboliza despărţirea mirelui de grupul de flăcăi şi starea lui de holtei, constituind
totodată ritul trecerii dintr-o categorie socială în alta.

3. Descrierea comunităţii(lor), grupurilor, persoanelor sau instituţiilor purtătoare:

Se interpreta în grup de către flăcăi sau de lăutari. Melodia cantabilă, deseori ornamentată.
Ritmul aparţine sistemului parlando-rubato. Sistemul sonor ca şi la cântecul miresei la fel de
variat: structuri tetratonice, pentatonice, pentacordice, hexacordice, heptacordice. Forma strofică
bazată pe tipurile binar şi ternar cu multiplele lor variante.

La bărbieritul mirelui
 Danţu,

Dans ceremonial din cadrul nunţii tradiţionale cu caracter ciclic, care poate fi reluat până
la 10-15 ori. Este acompaniat de o melodie instrumentală cu acelaşi nume, uneori şi de un cântec
vocal special, sau/şi de strigături şi chiuit. Are o circulaţie generală, fiind mai frecvent practicat
în părțile de nord, centru, sud-vest şi nistrene ale R. Moldova. Cu denumiri similare circulă în
România, dar şi în zonele limitrofe ale nordului Bucovinei, în regiunile Transcarpatică, Odesa,
Viniţa, , în zonele de aşezare istorică a populaţiei „valahe”, moldo-române, de dincoace şi de
dincolo de râul Bug (Ucraina). Cu numele de Daneţ se atestă şi la huţulii carpatini din reg.
Cernăuţi şi Ivano-Frankovsk (Ucraina).
2. Caracterizare: descriere, funcţii, aspecte morfologice, mod de manifestare:
Danţul este destinat funcţiei magice de delimitare a spaţiului sacru, de trecere a limitelor
simbolice, de armonizare, comuniune şi de integrare a tinerilor în noua familie, de acreditare a
noului statut social în comunitate. Are un caracter solemn, de regulă, acompaniat de o melodie în
ritm aşezat, în măsura 6/8 sau 2/4, tempo moderat sau lent, amintind de tipul coregrafic
naţional Hora sau Hora mare. În funcţie de tradiţia locală, el poate fi acompaniat şi de cântec
vocal, de chiot şi strigătură. În cadrul ceremonialului, Danţul se interpretează de mai multe ori, el
marcând faze importante din ziua cununiei: înconjurul ritual al meselor, la mireasă şi la mire,
ieşirea alaiului nupţial din casă, plecarea alaiului spre cununie, încheierea cununiei, intrarea
mirilor la masa mare (banchetul nupţial). Condus de vornicelul cel mare sau de nun, el este jucat
fie de rudele apropiate, de miri, naşi, socri, fie de toţi nuntaşii, prinşi de mâini, în formă unui şir
sau cerc. Melodiile de Danţ sunt nelipsite din repertoriul lăutarilor (muzicanţii profesionişti de
tradiţie orală). Ele cunosc o mare diversitate de variante, fiind interpretate de formaţia
tradiţională de nuntă . Sunt preluate şi în repertoriul formaţiilor moderne (electronizate şi
computerizate) de nuntă.
Dansul ceremonial se ăractică din ce în ce mai puțin în zilele noastre; interpretându-se o
singură dată sau deloc.

Superstiții legate de nuntă:

Perlele aduc lacrimi într-o căsnicie

Nu purta perle în ziua nunții. În mitologiile clasice perlele simbolizează lacrimile lunii
sau ale îngerilor, iar tradiția românească spune că perlele vor aduce lacrimi în căsnicia ta. De
asemenea, ele sunt un simbol al suferinței, din pricina procesului anevoios prin care sunt formate
în interiorul scoicii.
 Plânsul la nuntă
Lacrimile de emoție sunt binevenite pe tot parcursul nunții. Mai mult, se spune că, dacă mireasa
plânge în timpul ceremoniei, acelea vor fi ultimele lacrimi din viața ei.

De 3 ori domnișoară de onoare

Cifra 3 este de regulă una a norocului, a continuității vieții, însă, în cazul domnișoarelor de
onoare aceasta funcționează cu sens invers. Conform superstițiilor, fetele care au fost domnișoare
de onoare de trei ori nu se mai mărită.
Ploaia în ziua nunții
Contrar așteptărilor, o ploaie sănătoasă în timpul nunții este semn al prosperității, așa că
nicio mireasă nu trebuie să se întristeze dacă ploaia i-a încurcat vreun plan. În plus, ploaia oferă
un cadru extrem de romantic pentru niște poze de vis, pe care le poți prețui tot restul vieții .

În concluzie, în ultima perioadă de timp putem observa o tendință accentuată de reducere

a ceremonialului a câtorva din elementele esențiale: scurtarea duratei nunții, diminuarea/disparția
anumitor personaje (in Muntenia rolul Starostelui a disparut, rolul lui fiind preluat de lăutar, în
timp ce în Transilvania și Moldova el are un rol deosebit de important ca un adevarat conducator,
de staroste, bun orator si un adevarat maestru de ceremonii). Sub influenta citadină, costumule
popular au fost înlocuite de haine civile (costumul popular se mai folosește încî, dar în anumite
momente premergătoare)

Bibliografie:
Cântecul miresei/jalea miresei/ la îmbrăcatul miresei/ la pus florile/Plângi mireasă şi suspină/ La
gătitul miresei - creație interpretată vocal în grup feminin cu sau fără solistă, sau instrumental, în
sistem ritmic parlando-rubato, tempo lent.

Cântecul mirelui/La bărbieritul mirelui – creație vocală, interpretată în grup bărbătesc sau
solistic, în tempo lent, sistem ritmic parlando-rubato, cu sau fără acompaniament instrumental la
îmbrăcarea și pregătirea mirelui pentru nuntă.

Cantecul ginerelui cand il barbiereste

Versuri Justina Baluteanu

1 Frunzulita diditel

Ginerica ginerel

Roaga te de barbier

Sa-ti mai lase un firicel

Sa faci dragoste cu el

2 Cand eram la tata june

Stiam saua cum se pune

Puneam saua haiduceste

Si plecam seara la fete

3 Ce facusi te insurasi

Multa drgoste sticasi

N-o stricasi numai pe a ta

Stricasi si pe-a altora

Alegerea muzicii este poate unul dintre cele mai grele si mai importante aspect privind o nunta
deoarece muzica este aceea care pune invitatii in miscare. De aceea este important sa gasiti o
formative de nunta care sa aiba un repertoriu muzical cat mai diversificat pentru a fi siguri ca
fiecare invitat va fi multumit de ceea ce asculta.

O formatie de nunta trebuie sa aiba un repertoriu care sa includa melodii pentru toate categorille
de varsta si pentru toate gusturile, din majoritatea stilurilor muzicale astfel incat sa reuseasca sa ii
multumesca pe toti. Trebuie sa fim constienti de faptul ca la o nunta participa tineri si oameni de
toate varstaele, iar preferintele muzicale ale acestora difera.

O formatie de nunta trebuie sa aiba un repertoriu care sa includa melodii pentru toate categorille
de varsta si pentru toate gusturile, din majoritatea stilurilor muzicale astfel incat sa reuseasca sa ii
multumesca pe toti. Trebuie sa fim constienti de faptul ca la o nunta participa tineri si oameni de
toate varstaele, iar preferintele muzicale ale acestora difera.