Obiceiuri si tradiii de nunta si botez

Nunta, in esenta, cu exceptia formalitatilor legale, nu reprezinta altceva decat o imbinare de traditii, obiceiuri si reguli populare si bisericesti, pe care atat mirii cat si nuntasii trebuie sa le respecte conform apartenentei religioase si geografice. In timp, traditiile si obiceiurile au suferit modificari, iar multe cupluri aleg din multitudinea de obiceiuri doar pe acelea care le fac placere. Totul incepe cu cererea in casatorie, unde mirele (daca ar respecta ce spune traditia) ar trebui sa mearga in petit la viitorii sai socri, inainte de a-i cere mana iubitei sale. Daca are consimtamantul acestora, alege cu multa atentie inelul de logodna si apoi o cere in casatorie pe aleasa inimii. Inelul de logodna reprezenta in trecut insemnul unei femei prin care aceasta lasa de inteles eventualilor curtezani ca este deja promisa unui anumit barbat. Piatra inelului de logodna sugera statutul social pe care acel barbat il avea. Cu cat era mai instarit, cu atat piatra era mai rara si mai scumpa. Tocmai de aceea, se considera ca dragostea adevarata este reflectata de diamante, cele mai rare si mai scumpe pietre pretioase. Alegerea inelului de logodna este o adevarata arta, cu atat mai mult cu cat viitoarea sotie il va purta la mana pentru totdeauna. Odata acceptata cererea in casatorie, tinerii miri trebuie sa decida pe cine vor alege nasi, adica parinti spirituali. Rolul nasilor cu timpul a inceput sa fie minimalizat, dar conform traditiei, nasul (sau `nasul mare` cum i se mai spune) este de fapt personajul central al nuntii, si nu tinerii miri. Nasul este urmat ca importanta in nunta de mireasa, deci in mod paradoxal mireasa este a doua figura din nunta. Apoi de abia urmeaza mirele, nasa, domnisoarele si cavalerii de onoare, parintii si ceilalti nuntasi. Alegerea nasilor, deci, are o importanta covarsitoare, atat pentru desfasurarea nuntii cat si pentru viitorul tinerilor miri. Conform traditiei si obiceiurilor, obligatiile materiale ale nasilor sunt suportarea cheltuielilor cu voalul si parura miresei, a lumanarilor si a slujbei religioase. Obligatiile spirituale, insa, sunt mult mai mari. Acestia au datoria de a-i calauzi pe tinerii miri pe drumul lor impreuna in viata. Tinerii miri, cum spune si preotul, trebuie sa-i respecte intru totul pe nasi, exact asa cum isi respecta proprii parinti. Pentru a nu se pierde din vedere aceasta datorie a mirilor, din ce in ce mai multi preoti le vorbesc mirilor la sfarsitul slujbei despre obligatia lor de a-i vizita si a se sfatui cu nasii in momentele dificile pe care le voi avea in viata. Dupa ce s-au hotarat pe cine isi doresc ca nasi, tinerii miri trebuie sa le faca acestora o vizita cu ploconul in brate. Ploconul poate fi primit sau refuzat de catre nasi, primirea acestuia echivaland cu acceptarea propunerii de a-i nasi pe tinerii miri. Dupa primirea ploconului, nasii trebuie sa cinsteasca onoarea care li s-a facut si sa desfaca o sticla din cel mai bun vin (sau sampanie, mai degraba, in zilele noastre). Ploconul cuprinde o gaina (sau alt tip de pasare - pui, curcan, rata, etc), o sticla de vin sau sampanie, grau, ulei, zahar. Conform traditiei, mirii se duc la nasi neanuntati, ciocanesc la usa si spun "nasule, am venit cu ploconul....uite-l! Ne cununi ori ba?". Nasul trebuie sa inspecteze cu atentie ploconul, si daca este multumit de ceea ce se afla in cos primeste darul: "Da, finule! Da

ploconul incoace si sa fie cu noroc!". Daca nu este satisfacut, poate inapoia darul: "Cam saracut ploconul...luati-l cu voi si mai veniti cand mai creste!", iar acest lucru inseamna ca nu este de acord sa-i naseasca. In ziua nuntii, daca ar fi sa respectati traditiile romanesti (si nu cele imprumutate de pe alte meleaguri unde mirele si restul nuntasilor isi asteapta mireasa direct in biserica, iar aceasta vine doar insotita de tatal sau), ar trebui ca alaiul de nunta sa fie pornit de catre cavalerii de onoare ai mirelui. Acestia iau cu ei lautarii si se duc la mire acasa unde se vor ocupa de barbieritul mirelui, semn al transformarii flacaului in barbat. Dupa ce a fost barbierit, mirele si parintii acestuia, impreuna cu cavalerii de onoare si urmati de lautari pornesc cu alaiul spre casa nasilor. Aici, mirele (care este responsabil de cumpararea buchetelor pentru nasa si pentru mireasa sa) ii daruieste nasei buchetul si ii prinde nasului papionul la gat. Mai exista obiceiul ca mirele sa le aduca nasilor cateva cadouri `de imbracat`, conform traditiei (pe vremuri se faceau cadou camasi si fuste populare brodate manual). Nasul mare ii cinsteste pe cei din alai cu `vin si bucate alese` (piscoturi si sampanie), apoi impreuna cu nasa iau lumanarile de nunta, parura si voalul miresei (pe care au datoria sa le cumpere) si pornesc in fruntea alaiului spre casa miresei. Aici are loc gatitul miresei de catre nasa si domnisoarele de onoare, si prinsul parurii si al voalului de catre nasa. Gatita fiind, mireasa iese din casa si se intalneste cu mirele care ii daruieste buchetul de mireasa. In semn de apreciere, mireasa le prinde cocardele nasului, nasei si mirelui (exact in aceasta ordine). Apoi domnisoarele de onoare continua cu impartitul cocardelor catre socrii mari si mici, catre rude si catre ceilalti nuntasi. Nuntasii prezenti in alai incing apoi hora miresei in batatura casei acesteia, in timp ce nasa are datoria sa rupa turta miresei si sa o imparta celor prezenti. Tot alaiul, urmat de lautari, porneste in cele din urma catre biserica. Mersul in alai, ca si intrarea in biserica trebuie sa respecte urmatoarele reguli: in deschiderea alaiului trebuie sa fie o domnisoara de onoare si un cavaler de onoare care sa duca lumanarile celor doi miri. In spatele lor se afla nasul si mireasa, apoi mirele si nasa. Imediat in urma lor vin socrii mari, apoi cei mici. Atat in coloana, cat si in biserica, mireasa sta intotdeauna la stanga mirelui sau a nasului, iar toate femeile din alai stau de asemenea in stanga barbatilor pe care ii insotesc. In timpul cununiei religioase, preotii slujesc intai `logodna` celor doi miri, intrucat de cele mai multe ori mirii nu fac slujba de logodire inaintea celei de cununie. In timpul acestei slujbe, ei `logodesc` pe cei doi miri, si de regula aseaza verighetele pe degetele inelare ale mainii drepte. De abia dupa logodna are loc slujba de cununare a celor doi miri, in timpul careia preotii inverseaza verighetele intre miri, si apoi le aseaza pe degetele inelare de la mana stanga, unde vor ramane pentru tot restul vietii. In timpul slujbei de cununie, preotii ii iau pe miri si nasi (cateodata si pe purtatorii lumanarilor) la dansul lui Isaia in jurul mesei, unde mirele si mireasa incearca sa se calce pe picior reciproc. La sfarsitul slujbei mirii se saruta, sunt felicitati de catre rude si nuntasi, se impart bomboane sau marturii. La iesirea din biserica, nuntasii fac un pod de flori si arunca cu grau si orez.

Apoi, tot alaiul se indreapta spre locatia unde va avea loc petrecerea. Desi traditia spune ca la nunta se petrece 3 zile si 3 nopti, poate doar in anumite zone rurale se mai respecta acest obicei. La oras, petrecerea tine insa aproape toata noaptea, si are si aceasta anumite obiceiuri de respectat. In locul unde va avea loc petrecerea, intrarea se face exact in ordinea iesirii din biserica, adica: domnisoara si cavalerul de onoare care poarta lumanarile intra primii, cu lumanarile aprinse. Urmeaza mirii, apoi nasii, socrii mari, socrii mici. Dupa ce s-a imortalizat momentul intrarii acestora in local (sau casa), tot in aceasta ordine, se aseaza cu totii la intrare pentru a primi cu sampanie (sau alte cocktailuri) pe nuntasi. Odata intrati in local, dupa servirea antreurilor pe muzica de `caf-concert`, mirii fac deschiderea serii cu valsul miresei. Imediat dupa aceea, nasii urmati de restul nuntasilor pot dansa si ei. Furtul miresei este un moment plin de umor, finalizandu-se cu rascumpararea miresei de catre nas sau mire si cu regasirea romantica a proaspetilor insuratei. In zilele noastre, nuntasii au inceput sa improvizeze si alte furturi (al mirelui, al nasei, al socrilor, etc) pentru a avea ocazia sa ceara ca rascumparare executarea de diverse sarcini umoristice (recitare de poezii, interpretarea unei melodii, rostitul unei declaratii, etc). Imediat dupa servirea tortului, nasa se ocupa de scosul voalului miresei. Scoaterea voalului si inlocuirea acestuia cu o esarfa rosie (de regula pe ritmul cantecului popular `ia-ti mireasa ziua buna`) semnaleaza tranformarea tinerei fete in femeie maritata. Mireasa va prinde voalul scos din parul ei in parul altei tinere nemaritate. Un moment mult asteptat de catre cei necasatoriti este aruncarea buchetului de catre mireasa si aruncarea jartelei de catre mire. Mireasa arunca buchetul spre multimea de fete nemaritate, iar conform traditiei cea care va prinde buchetul va fi urmatoarea la maritis. La fel se intampla si in cazul aruncarii jartelei de catre mire. Multe cupluri moderne si fara prejudecati au transformat aceste momente in scene pline de amuzament pentru toti cei prezenti: mirele poate scoate cu dintii jarteaua de pe piciorul miresei, iar tanarul neinsurat care a prins jarteaua poate fi rugat sa o urce in acelasi fel pe piciorul domnisoarei care a prins buchetul de mireasa. Pe rand nuntasii se retrag, dar nu inainte a le inmana tinerilor casatoriti cadouri de casa noua. Ajunsi acasa (sau la camera de la hotel), mirele trebuie sa treaca pragul cu sotia lui purtata pe brate, pasind astfel impreuna pentru prima oara in caminul conjugal. Desi petrecerea pare a se fi incheiat, dupa o scurta odihna, nuntasii continua sa petreaca la casa mirilor cu ciorba de potroace. Dupa cateva zile proaspetii casatoriti pleaca in luna de miere pentru a celebra primele zile ale casniciei. Astfel se incheie acest eveniment unic in viata oricarui cuplu. "Botezul este Taina initierii crestine, poarta de intrare n crestinism sau taina fundamentala si indispensabila pentru mntuire, prin care omul renaste pentru viata spirituala, adica devine membru al Bisericii lui Hristos, dobndind iertarea pacatului stramosesc (la prunci), precum si a tuturor celorlalte pacate personale facute pna la botez (la adulti).

Botezul se savrseste numai in biserica. Biserica Ortodoxa are practica botezarii copiiilor mici, marturisirea credintei facndu-se de catre nasi. Nasul de la botez trebuie sa fie crestin ortodox si bun credincios. Nu pot fi nasi parintii copilului. Rolul nasului este foarte important, el nerezumndu-se doar la cadourile facute finului. Pentru cel botezat, nasul este parinte spiritual, raspunzator n fata lui Dumnezeu, alaturi de parintii trupesti, de cresterea ca bun crestin a finului. El trebuie sa vegheze ca fiul sau spiritual sa primeasca o buna educatie religios-morala. La rndul sau, finul este dator sa asculte pe nas si sa-l respecte, la fel ca pe parintii sai dupa trup. Prima parte din slujba Botezului este sfintirea apei pentru botez. Urmeaza apoi ungerea celui ce se boteaza cu undelemnul bucuriei pe frunte, pe piept, la mini si la piciare. A treia si cea mai importanta parte a Sfntului Botez este savrsirea Tainei, adica ntreita cufundare a pruncului n apa sfintita de catre preot, n numele Sfintei Treimi. Aceasta ntreita cufundare arata, pe de o parte, ca temeiul credintei noastre este Sfnta Treime si, pe de alta, nchipuie cele trei zile petrecute de Domnul n mormn. Prin cufundarea n apa se nchipuie moartea noastra pentru viata de pacat de pna atunci, si ngroparea noastra mpreuna cu Hristos, iar prin iesirea din apa se nchipuie nvierea noastra mpreuna cu El, pentru viata cea noua ntru Hristos. Botezul poate fi savrsit dupa mplinirea a opt zile (de obicei, copilul se boteaza ntre opt si patruzeci de zile). Botezul se poate oficia n orice zi, de preferat n zile de sarbatoare, dupa Sfnta Liturghie. Lumanarea de botez - revine in sarcina nasilor. Se decoreaza cu funda albastra pentru baiat si roz sau rosie pentru fata. De asemenea, nasii ii daruiesc copilului un trusou complet de imbracat. In biserica nasa tine copilul iar dupa scoaterea lui din apa sfintita il infasoara intr-o bucata de panza alba, nefinisata, necusuta (nu prosop sau paturica). Fasa de legat, cumparata tot de nasi nu trebuie sa fie nici prea scurta (copilul se va casatori repede) nici prea lunga (se va casatori tarziu). Un alt obicei este ca nasa copilului sa prinda la rever celor ce asisita la slujba cruciulite legate cu aceeasi culoare ca funda lumanarii de botez. Pentru slujba, parintii copilului trebuie sa duca la biserica vin si ulei - pentru impartasanie si mirungere. Obiceiul este ca la slujba de botez copilul sa fie dus de moasa si adus inapoi de nasul sau. In pragul casei nasul ii da mamei copilul si ii spune: "MI-AI DAT UN PAGAN, TI -AM ADUS UN CRESTIN." A doua zi dupa botez, nasii vin acasa la fin sa-i faca baie. Acesta e momentul cand pruncului i se fac "ursitele". n cadita se pune un ban de argint pentru purificarea apei, busuioc, flori parfumate, grau.

Apa din scaldatoare trebuie aruncata deasupra unui par ascutit sau la radacina unui pom pentru ca nimeni sa nu poata calca peste ea. In timpul ritualului lumanarea de botez trebuie sa stea aprinsa, iar la sfarsit se stinge de tavan. Credina n ursitoare, n puterea lor de a croi soarta fiecrui om, a fost i mai este nc rspndit i nrdcinat n snul poporului romn, ea fiind motenit de la romani. Sunt trei aa numite zne care vin n nopile fr so (3, 5, 7) din prima sptmn de via a copilului nou-nscut i-i menesc soarta. Se zice c n timpurile strvechi, aceste ursitoare erau vzute i auzite cum ursesc de ctre moaele, care -- n aceste zile -- privegheau nounscuii, pe mamele acestora i chiar de prinii copilului. Din pcate, pentru c moaele au destinuit acest secret, n zilele noastre ele nu mai au acest dar. n apa de la prima baie tradiia spune ca trebuie s se pun:

Busuioc - ca s fie atrgtor copilul mai ales dac este fat Gru - s fie cinstit Mrar - s fie placut ca mrarul n bucate Ment i romani - s creasc uor i s fie sntos Mciulii de mac - ca s doarm bine Semine de cnep - ca s creasc repede Pene - ca s fie uor ca pana Ap sfinit - ca s fie copilul curat ca aceasta Lapte dulce Ou - ca s fie sntos i plin ca oul, care trebuie s rmn ntreg, mama copilului urmnd s-l pun n apa de baie din a 2-a zi Bani - ca n viaa copilul s aib parte de avere.

Elev: Cintez Alexandra Clasa: a-X-a A