Alb Laurențiu

Anul I, Teologie Pastorala

Toma din Aquino – Despre Dumnezeu, dacă există

Această lucrare a lui Toma din Aquino cuprinde mai multe dezbateri
despre Dumnezeu, având câte trei probleme ridicate la nievlul fiecărei categorii.
Prima categorie cuprinde întrebări despre existența lui Dumnezeu dacă este
cunoscută prin sine, dacă se poate demnostra aceasta și dacă Dumnezeu chiar
există. Cerința ”Dacă Dumnezeu există este cunoscută prin sine” o dezbate Ioan
Damaschin care menționează faptul că cunoasterea lui Dumnezeu este cultivată
natural în oameni, astfel ajungîndu-se la concluzia că propoziția „Dumnezeu
există” este cunoscută prin sine. O altă problemă a primei categorii este
demonstrabilitatea sa de care ne putem da seama după ce înțelegem termenul de
Dumnezeu. În urma înțelegerii acestui termen, se știe că Dumnezeu este ”ceva
decât care nu poate fi semnificat ceva mai mare”, astfel reiese faptul că
propoziția despre existența lui Dumnezeu este cunoscută prin sine. O altă
propoziție dezbătută este dacă „Adevărul există”, această temă fiind abordată
mai întâi invers decât ar fi trebuit, afirmând astfel despre neexistența adevărului
ca dacă acesta nu există, atunci nu ar exista adevăr dar cât timp un anumit lucru
este adevărat, adevărul trebuie să existe. Despre Dumnezeu știm că El este însă-
și adevărul ”Eu sunt calea, adevărul și viața” (Ioan 14,6), rezultând din aceasta
că afirmația Dumnezeu există este cunoscută prin sine. Problematica existenței
însă nu s-a terminat căci unii afirmă faptul că despre existența lui Dumnezeu se
poate gândi și opului acesteia iar în „Metafizica, IV” și în „Analiticele
posterioare” se afirmă faptul că despre un adevăr cunoscut prin sine nu se poate
gândi opusul acestuia. Răspunsul la această problemă este dat printr-o
comparație dintre cunoașterea în sine și nu în raport cu noi și cunoașterea în sine
și în raport cu noi.
Alb Laurențiu
Anul I, Teologie Pastorala

La prima obiecție, incluzând fericirea omului, autorul aduce ca exemple

de fericiri lucrurile materiale, bogățiile, plăcerile și altele, în timp ce ei știu că
Dumnezeu este fericirea. Astfel omul, dorindu-și fericirea în mod natural,
rezultă ca este și cunoscut în mod natural de către el. Cea de-a doua obiecție e
probabil ca unii să nu gândească faptul că Dumnezeu este „ceva decât care nu se
poate gândi ceva mai mare” și crezând că este doar un corp.

Următoarea problemă este cu referire la demonstrarea propoziției dacă

Dumnezeu există. Argumentele pentru ne puterea demonstrării acestei
propoziții au fost: cele ce țin de credină nu pot fi demonstrate, nu putem ști ce
este Dumnezeu, și demonstrarea existenței lui Dumnezeu nu poate fi făcută
decât prin efecte. Cele afirmate însă sunt în concordanță cu cuvintele Sfântului
Apostol Pavel care în Epistola către romani 1,20 afirmă „cele nevăzute ale lui
Dumnezeu sunt aduse la lumină prin ce

le ce au fost făcute, dupa ce au fost înțelese”. Răspunsul autorului a venit pe

baza a doă feluri și anune: demonstrarea prin cauză și cea prin efect. Prin
această demonstrație trebuie înțeles faptul că Dumnezeu este atât cauza cât și
efectul.

O altă problemă ar fi negarea existenței lui Dumnezeu. Argumentele

autorului sunt cinci la numar, primul dintre acestea fiind și cel mai evident cu
referire la mișcare făcând aici o comparație cu focul produs din lemn care oferă
căldură zicând că același lucru nu poate fi simultan și în act, și în potență sub
același raport ci doar în raporturi diferite.

În concluzie, această temă încearcă să ne prezinte unele dintre cele mai

importante argumente care au dovedit și dovedesc existența lui Dumnezeu, pe
care fiecare dintre noi avem obligația de a le cunoaște și de a le păstra în suflet.
Alb Laurențiu
Anul I, Teologie Pastorala