AURELIUS

AUGUSTINUS
 Biografia lui Aurelius Augustin
Aurelius Augustin s-a născut pe 13 noiembrie 354 în micul oraș Tagast (Imperiul Roman).A crescut în familia oficialului
Patricia, care era un mic moșier. În mod curios, tatăl lui Augustin era păgân, în timp ce mama sa, Monica, era o creștina
devotata. Mama sa a făcut tot posibilul pentru a insufla creștinismul fiului ei, precum și pentru a-i oferi o educație bună.
Era o femeie foarte virtuoasă, căutând o viață dreaptă. Poate că datorită acestui fapt, soțul ei Patricius, cu puțin înainte de
moartea sa, s-a convertit la creștinism și a fost botezat. Pe lângă Aurelius, în această familie s-au născut încă doi copii.
În adolescență, Aurelius Augustin era pasionat de literatura latină. După absolvirea unei școli locale, a mers la Madavra
pentru a-și continua studiile. În această perioadă a biografiei sale, Augustin a citit celebra „Eneidă” de Virgil. Curând,
datorită lui Romanin, un prieten de familie, a reușit să plece la Cartagine, unde a studiat arta retoricii timp de 3 ani.
La vârsta de 17 ani, Aurelius Augustin a început să aibă grijă de o tânără fată. Curând au început să coabiteze împreună,
dar căsătoria lor nu a fost înregistrată oficial.Acest lucru se datora faptului că fata aparținea unei clase inferioare, așa că
nu se putea aștepta să devină soția lui Augustin. Cu toate acestea, cuplul a trăit împreună timp de aproximativ 13 ani. În
această unire, au avut un băiat Adeodat.
 Filosofia lui Augustin
 Augustin este unul din cei mai influenți gânditori, poate cel mai influent dintre toți, mai ales dacă ținem seama de
faptul că inclusiv platonismul a influențat gândirea medievală prin intermediul lui Augustin.
 El rămâne o autoritate mai mult de o mie de ani după moartea sa, influențând, de exemplu, gândirea lui Descartes.
 Înlocuiește concepția timpului ciclic cu aceea a timpului istoric, linear; istoria este „tămăduitoare” în sensul de drum
către bine. Învățătura autentică este posibilă numai prin iluminare.
 Omul se poate îndoi de multe dar nu și de certitudinea existenței sale (premerge raționalismul cartezian)
 Oamenii sunt împărțiți în două categorii : damnați și aleși; avem răspunderea de a recunoaște drumul dat de
Dumnezeu. Absurdul este semnul divinului – tot ceea ce ascultă regulile logicii noastre este omenesc, ceea ce
transcende logica noastră este divin. Sufletul este un alt ordin de realitate decât materia (corpul), este nemuritor fiind
din aceeași substanță cu Adevărul. Adevărul este Dumnezeu, este în suflet, mai lăuntric mie decât sinele meu cel mai
lăuntric. Credința precede înțelegerea, cunoașterea.
 Virtuților preluate de la Platon – dreptate, cumpătare, curaj, înțelepciune – Augustin le adaugă virtuțile creștine:
credință, speranță, iubire; acestea au fost completate cu “virtuți umanitare”: iubirea aproapelui, fidelitatea,
încrederea, umilința.
 Augustin si Sceptismul

 Pentru o perioadă Augustin este atras de scepticismul Academiei platonice târzii,

pentru ca, treptat, să-și modifice atitudinea astfel încât una din primele sale scrieri de
după convertire este Contra academicilor, un atac la adresa scepticismului academic.
 Scepticii argumentau că ceea ce ne oferă simțurile este incert și înșelător: un băț
introdus în apă ne pare frânt, un turn pătrat pare rotund privit de la o anumită distanță
etc. Altă sursă a cunoașterii nu există, deci cunoașterea este îndoielnică.
 Augustin nu împărtășește acest „empirism” al scepticilor, fiind de părere că
cunoașterea nu provine în întregime din simțuri.
 Simțurile, deși cu adevărat limitate și nedemne de încredere, au o utilitate practică și
trebuie să le luăm ca punct de pornire în acest sens relativ.
Opera
Ω Având dimensiuni considerabile, opera lui Augustin se caracterizează printr-o densitate a
genurilor, a speciilor şi a tematicii abordate:

 Sermones Convorbiri", predici rostite în faţa credincioşilor, pe probleme de teologie și morala

creștina
 Epistulae ,,Scrisori", foarte numeroase, fără a avea un caracter personal, ci urmărind
demonstrarea unor idei de doctrina creștina
 Tratate teoretice, având forma unor dezbateri în manieră ciceroniană - dialogi - între mai multe
personaje, ex: De vita beata ,,Despre viața fericită“
 De civitate Dei „Despre cetatea lui Dumnezeu", în 22 de cărți, o sinteză filosofică, istorică și
teologica a creștinismului Soliloquia Solilocviile",
 2 cărți, un dialog cu sine însuşi despre natura sufletului și condiția umană,
ex: Soliloquia ,,Solilocviile”
 Dintre genurile si speciile literare ale prozei crestine

Predici Tratate teoretice Istoriografia crestina

Cuvantari rostite in Dezbateri intre mai

biserica in care se multe persoane pe
explica si se probleme teologice Istoria universala Biografia
comenteaza un text si morala crestina
biblic si se dau Prezentarea Prezentarea vietilor
credinciosilor Minucius Felix cronologica a unor martiri
indrumari morale Ciprianus istoriei bisericii crestini persecutati
Tertullianus crestine
Hieronymus Lactantius
Augustinus Augustinus Lactantius
Hieronymus
Literatura crestina
Literatura crestina se dezvolta mai tarziu la Roma, la sfarsitul secolului al II-lea p. Chr.
si inceputul secolului al III-lea p. Chr. Scriitori crestini, cu o anumita pregatire retorica,
indeobste necrestina, realizeaza opere performante din punct de vedere artistic atat in
domeniul prozei cat si in cel al poeziei. Vechea cultura este convertita in folosul
crestinismului: scriitori pagani, precum Cicero, Catullus, Vergilius, Seneca devin modele
lterare: autorii promoveaza o proza cu intentii didascalice, in slujba demonstrarii ideilor
crestine si o poezie liturgica simpla, menita a fi cantata in biserica. Ca si poezia, proza
crestina, de factura apologetica si cu accente retorice, urmareste prin reprezentantii ei,
Minucius Felix, Tertulianus, Ciprianus, Arnobius, Lactantius, Hieronymus, Augustinus
etc., promovarea crestinismului, a morale crestine, combaterea paganismului si a ereziilor.
 Dictoane latine
♠ Alea iacta est. – Zarul este aruncat.
♠ Amicus Plato, sad magis amica veritas. - Mi-e prieten Platon, dar mai prieten adevarul
♠ Aegrato dum anima est, spes est. - Cat timp bolnavul sufla, mai este speranta.
♠ Etiam sanato vulnere cicatrix manet. - Deși rana s-a vindecat, rămâne cicatricea.
♠ Omnes homines sibi sonitatem cupiunt, saepe autem omnia, quae valetudini contraria
sunt, faciunt. - Toti oamenii vor sa aiba sanitate, dar des fac totul impotriva ei.
♠ Nihil sine Deo. – Nimic fara Dumnezeu!