UNIVERSITATEA OVIDIUS, CONSTANTA

MOTIVATIA PICTURII EXTERIOARE IN MANASTIRILE DIN IN MOLDOVA

Vladimir Iamadi Managementul tursmului bisericesc Anul II

2014

Pictura bisericeasca

Este indisolubil legata de locasul de cult ortodox. Este greu de inchipuit o biserica ortodoxa fara pictura murala care acopera de obicei intreaga suprafata interioara a zidurilor bisericii, iar uneori, ca in cazul bisericilor romanesti din nordul Moldovei, chiar suprafata exterioara ; exceptiile de la regula generala sunt putine si ele se explica numai prin imprejurarile istorice defavorabile (ca in cazul unora dintre bisericile monumente istorice din Moldova si a celor din Ardeal), prin lipsa posibilitatilor materiale de a realiza zugravirea, ori prin influenta cultelor protestante cu ai caror membri au convietuit credinciosii ortodocsi, in unele regiuni multinationale. Cat priveste icoanele mobile (portative) ele sunt intim legate nu numai de locasul cultului public si oficial al Bisericii, de unde nu lipsesc niciodata ci si de manifestarile cultului particular, patrunzand in casele credinciosilor. Folosirea si venerarea lor a fost integrata in chip fiintial manifestarilor cultului divin public. Intrand in biserica, credinciosii se inchina mai intai la icoanele de pe iconostasul din mijlocul naosului si la cele de pe catapeteasma, si abia dupa aceea iau loc in sfantul locas, pentru a participa la sfintele slujbe. Inainte de a intra in sfantul altar pentru serviciul Liturghiei, preotul ortodox se inchina in fata icoanei Mantuitorului, a Sfintei Fecioare si a Sfantului patron Hram al bisericii. Icoana nu e doar o simpla imagine sacra, ea ne da sentimentul real al prezentei lui Dumnezeu si a sfintilor. Slujba Tainei Sf. Marturisiri, atat de frecventa in viata religioasa a credinciosilor ortodocsi, se oficiaza de regula in fata icoanei Mantuitorului Hristos, la care de altfel duhovnicul se si refera in formula sacramentala de indemn catre penitent de a face o marturisire completa si sincera ("Iata, fiule, Hristos sta nevazut, primind marturisirea ta cea cu umilinta 1"). Ca intreaga arta sacra, si aceea a icoanelor (pictura bisericeasca in general) nu poate fi inteleasa in adevaratul ei continut si sens decat integrata in Biserica si in viata ei liturgica si sacramentala. Rupta de Biserica si de viata religioasa, arta iconografica nu poate fi inteleasa

1Arhimandrit Ioanichie Balan , Rinduiala Sf. Spovedanii si Impartasanii ,Ed. Mitropoliei Moldovei si Bucovinei ,Iasi-l993 , p.81

decat partial si incomplet, daca nu cu totul eronat, asa cum se si intampla cateodata, in operele unora dintre istoricii sau criticii laici de arta. Lumea creaturala infatisata in pictura iconografica ortodoxa este orientata integral catre cea de dincolo, catre vesnicie. Spre deosebire de arta religioasa apuseana, mai mult realista, orientata spre redarea cat mai fidela a omului si a naturii, in pictura bisericeasca ortodoxa atat natura cat si omul si lumea animala sunt reprezentate nu atat in existenta lor "naturala", cat in una "spirituala". In pictura bisericeasca au existat, paralel, doua curente: cel bizantino-roman traditional, in fresca, gen cultivat de zugravii si iconarii din mediul rural si din orasele de provincie, si cel apusean, inspirat de arta Renasterii italiene, practicat de pictorii cu studii facute in Apusul Europei, predominant in a doua jumatate a secolului. Primul gen a fost reprezentat de Nicolae Pocovnicu ( 1842), zugrav al biserici si de icoane, cu o bogata activitate in Bucuresti si imprejurimi (catedrala mitropolitana, Domnita Balasa s.a.). Nicolae Teodorescu ( 1880), cu o activitate de peste 50 de ani, a zugravit numeroase biserici in eparhia Buzaului (catedrala episcopala , Ciolanu, Ratesti, Berca). A deschis si o scoala de zugravi in incinta Episcopiei, in care a format numerosi ucenici: Dimitrie Teodorescu (a zugravit peste 40 de biserici), Costache Dumitrescu, Belizrie Paraschivescu, nepotul sau de sora Gheorghe Tattarescu s.a. Numerosi alti zugravi fie calugari sau preoti de mir, fie mireni au activat in alte parti ale Romaniei de atunci. Pictura in ulei, influentata de Renasterea italiana, a patruns in Moldova prin Eustatie Altini ( 1815), se pare un macedo-roman, cu studii la Viena, care a pictat mai multe biserici din Moldova (Banu si Sf. Spiridon din Iasi, catedrala din Roman), iar dupa 1812 a condus o scoala de arte frumoase in cadrul Academiei domnesti din Iasi. Pictura noua, inspirata din Renasterea italiana, predomina in a doua jumatate a secolului, datorita pictorilor academici, cu studii in Apusul Europei, care iau treptat locul vechilor zugravi proveniti din randul clerului si al credinciosilor. Intre reprezentantii ei se numara brasovenii Constantin Lecca (biserici in Craiova si Bucuresti) si Misu Popp (biserica schitului Frasinei, cateva in Bucuresti si mai multe in jurul Brasovului). Nicolae Grigorescu (838-1907), unul dintre clasicii picturii romanesti, a impodobit in tinerete bisericile din Puchenii Mari Prahova si ale manastirilor Zamfira si Agapia. La Agapia (1858-1861), locul sutelor de scene si personaje obisnuite in iconografia moldoveneasca traditionala a fost luat de compozitii mari, cu

un numar redus de personaje. Unele scene si personaje i-au fost inspirate de diferite opere ale Renasterii italiene, dar pentru cele mai multe Grigorescu s-a folosit de modele vii (calugari, calugarite, taranci, copii), pe care le-a redat in marime naturla, cu miscari pline de gratie. Prin executia tehnica, armonizarea cromatica, expresivitatea personajelor, Grigorescu a lasat la Agapia cea mai izbutita realizare picturala in stil neoclasic din toata arta bisericeasca romaneasca. Gheorghe Tattarescu (1820-1894) considerat cel mai mare pictor bisericesc neoclasic, a pictat peste 60 de lacasuri de inchinare, - multe in Bucuresti. Cea mai izbutita realizare a lui este catedrala mitropolitana din Iasi (1884-1886), cu peste 250 de scene si icoane, legate mai ales de viata si activitatea Mantuitorului, la care se adauga figuri de ingeri si motive ornamentale, toate in stilul Renasterii italiene. La acestia se adauga alti pictori romani, ca Petru Alexandrescu, Ioachim Pompilian, George Demetrescu-Mirea, G. Stoenescu, Stefan Luchian (a lucrat impreuna cu Constantin Artachino), in Bucovina, Epaminonda Bucevschi, precum si cativa straini (francezi, danezi, polonezi) care au pictat bisericile restaurate de Andre Lecomte du Nouy, cei din urma introducand si o serie de elemente straine. In curentul general clasicist care predomana atunci in arta romaneasca, preotul Vasile Damian ( 1915) s-a reintors la vechea zugraveala in fresca, in stil bizantin traditional, dar fara sa fie inteles si ajutat de contemporanii sai.

Influente bizantine in spatiul romanesc

Tara noastra fost tot timpul sub influenta bizantina, fie ca aceasta venea de-a dreptul din Bizant, fie ca ne era adusa de alte popoare cistigate culturii bizantine. Renumele de care se bucura cultura bizantina nu putea decat sa aiba rasunet chiar la nord de hotarele sale politice. Schimburile ce se faceau intre locuitorii tarii noastre si negustorii veniti din Rasarit erau menite sa raspandeasca obiceiurile, cultura si credintele bizantinilor. Influenta bizantina a patruns la noi mai ales prin Biserica. Crestinismul era raspandit la romani inca din primele veacuri, cand imparatia romanilor nu era inca impartita in doua. In tara noastra de timpuriu s-au inaltat biserici crestine, cladite de mesteri veniti din Rasarit. Existenta lor dovedeste ca religia crestina patrunsese adanc in poporul care locuia prin partile noastre. Stim, de altfel, ca au fost si

cativa martiri, bastinasi din Dobrogea, care, in vremea prigonirilor impotriva crestinilor, au murit aparand legea lui Christos. E de presupus ca influenta bizantina se intareste si mai mult in Muntenia, caci mitropolitii greci vin in tara cu suitele lor, cu oamenii lor de incredere, care toti sunt bizantini prin nastere sau prin cultura. Moldova insa nu se grabeste sa recunoasca autoritatea Patriarhiei din

Constantinopol. Dar, treptat, influenta bizantina castiga teren si in Moldova. Icoanele bizantine, aduse in aceasta tara sunt menite sa joace un rol in raspandirea gustului fin al iconografiei si al picturii bizantine. In ceea ce priveste arta, noi am fost elevii si admiratorii bizantinilor, de la care am imprumutat arhitectura, sculptura, pictura, broderiile, tesaturile etc. Fireste ca vom gasi in aceste arte si abateri datorate fie gustului nostru, fie unor influente straine. Dar, in general, arta noastra, pana in secolul XIX, e o ramura a artei bizantine. In arhitectura religioasa deosebim doua stiluri: stilul bisericilor din Muntenia si stilul bisericilor din Moldova. Biserica din Muntenia urmeaza stilul bizantin din cea din urma perioada a existentei Bizantului. Ea se aseamana cu bisericile de la Muntele Athos, din Salonic sau din Serbia. Deosebim la o biserica munteneasca patru parti: altarul, naosul sau partea unde sta poporul, nartexul (pronaosul) si pridvorul. Turla bisericii muntenesti se intalneste la Muntele Athos, la Salonic, in Serbia. Ea este de origine bizantina. Stilul acesta a trecut si la noi. In orice caz, bisericile muntene au toate elementele stilului bizantin. Sunt trei tipuri de biserica: cele cu doua cupole, una pe naos si alta pe nartex; cu trei cupole, doua pe nartex si una pe naos; cu patru cupole, una pe naos, una pe nartex si alte doua pe fiecare colt al exonartexului (partile laterale). Ca exemplu de acest din urma tip poate servi Curtea de Arges, zidita de Neagoe Basarab. O biserica ce se apropie dupa stil mai mult de cel bizantin sau sarbo-bizantin este Sfantul Nicolae de la Curtea de Arges, care dateaza din veacul XIV. Stilul bisericilor moldovenesti se deosebeste de cel muntean. Aici gasim si biserici care dupa plan sunt bizantine, dar avem si altele in care influenta apuseana este vadita. Ceea ce este interesant la unele dintre bisericile moldovenesti este cupola, la care se pot descoperi inrauriri

armenesti, ca de pilda la Trei Ierarhi, construita de Vasile Lupu. Biserica moldoveneasca este in general inalta si lunga. Si la ea deosebim trei parti: altarul, naosul si nartexul. Cat priveste pictura bisericeasca, ea e in intregime bizantina. Zugravii bisericilor noastre veneau in cea mai mare parte din Rasarit. Elevii pe care ii aveau in tara urmau acelasi stil. Pictura bizantina a durat pana in sec. XIX si putem afirma ca dureaza inca si astazi prin traditie. Din cele aratate se vede ca vreme de secole intreaga noastra viata culturala, spirituala si politica, a fost influentata de cultura bizantina. A fost un timp cand idealul lumii bizantine era si idealul nostru. Lunga si adanca influenta bizantina face parte din insasi istoria neamului.

Istoria picturii bisericesti in Moldova

In Moldova nu s-au pastrat picturi din veacul al XIV-lea, dupa cum n-au ramas nici din timpul lui Alexandru Basarab. Presupunem ca unele din ctitoriile sale au fost totusi pictate, caci documentele din timpul lui pomenesc nume de zugravi (Nichita, Dobre si Stefan). In timpul lui Stefan cel Mare pictura bisericeasca a cunoscut o dezvoltare fara precedent. Se pastreaza pana azi frescele bisericilor din Lujeni, Voronet (altar si naos), Sf. Ilie de langa Suceava, Sf. Nicolae din Popauti Botosani. Biserica din Balinesti, ctitoria logofatului Ion Tautu, a fost impodobita cu picturi de ieromonahul Gavril, primul zugrav cunoscut cu numele in epoca lui Stefan cel Mare, autorul uneia din cele mai remarcabile realizari artistice din tot Rasaritul ortodox. Se stie ca a fost pictata si Putna probabil si alte ctitorii ale domnului, - dar acelea nu s-au pastrat. Analiza picturilor din bisericile lui Stefan cel Mare arata ca in timpul lui a existat o preocupare permanenta pentru impodobirea lacasurilor de inchinare. Unitatea stilului si a planului iconografic dovedesc ca zugravii lui nu proveneau din afara hotarelor Moldovei, veniti fiecare cu conceptii si principii proprii, ci erau mesteri romani, formati in acelasi mediu artistic, adica in aceeasi scoala moldoveneasca de pictura. Se adauga la acesti zugravi de biserici si marii miniaturisti moldoveni din epoca lui Alexandru cel Bun si Stefan cel Mare: Gavril Uric, Teodor Marisescu si atatia altii. Pictura bisericeasca din aceasa zona ajunge la perioada ei de maxima inflorire in timpul lui Petru Rares, cand s-au realizat cele mai ample ansambluri picturale din intreaga arta romaneasca. Acum, locul decorului de firide, arcade si ocnite, precum si al ceramicii smaltuite,

obisnuite la monumentele lui Stefan cel Mare, a fost luat de pictura murala, ca unic mijloc de impodobire a exteriorului. Astfel de picturi aparusera mai de mult in Transilvania (Strei, Criscior, Ostrov), iar cercetari arheologice recente au dovedit ca vechea biserica de la Moldovita a fost pictata si in exterior in timpul lui Stefan cel Mare. Pe langa picturile interioare ale unor biserici (Dobrovat, Sf. Gheorghe din Suceava, Sf. Dumitru din Suceava, Parhauti), sub Petru Rares s-au impodobit cu picturi exterioare bisericile Sf. Gheorghe din Hirlau (1530) care s-au distrus la inceputul secolului nostru, - Probota (1532) si Adormirea din Baia (1532), din care se pastreaza urme slabe. In schimb, au ramas alte patru, ale caror picturi exterioare stirnesc admiratia tuturor vizitatorilor pana astazi: Humor, realizate de zugravul Toma din Suceava (1535), Moldovita (1537), Arbore, ctitoria parcalabului Luca Arbore din 1502, lucrate de Dragos zugrav, fiul popii Coman din Iasi, unul dintre cei mai mari artisti romani din toate timpurile2, si Voronet, terminate in timpul pastoririi mitropolitului Grigorie Rosca (1547). Dintre scenele cele mai reprezentative din aceste ansambluri picturale exterioare, consemnam Imnul Acatist, cu asediul Constantinopolului de catre persi din 626 (Humor, Moldovita, Arbore), Cinul, o impresionanta procesiune de ingeri, prooroci, apostoli, ierarhi, mucenici si cuviosi in atitudine de rugaciune (Humor, Moldovita, Arbore, Voronet), Arborele lui Iesei (Humor, Moldovita, Voronet), filozofii antici (Humor, Voronet),Judecata de

apoi (Moldovita, Arbore si mai ales la Voronet). La Voronet, scena Judecatii de apoi constituie compozitia cea mai ampla si mai dramatica, cu mult superioara scenelor similare din alte biserici moldovene si cu nimic mai prejos decat celebra pictura cu acelasi subiect a lui Michelangelo din Capela Sixtina de la Vatican. Tot la Voronet, pe fatada sudica, sunt zugraviti Sf. Gheorghe, mitropolitul Grigorie Rosca. Daniil Sihastrul, 12 scene din viata Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, filozofii antici. Desfasurate pe un fond albastru, viu, inspirat din stralucirea naturii inconjuratoare, frescele de la Voronet adevarate capodopere ale artei universale incanta privirile prin farmecul de nedescris al culorilor, prin finetea desenului si prin frumusetea figurilor, redate cu talentul unui adevarat portretist. Dintre picturile interioare ale celorlalte biserici intereseaza tablurile votive ale ctitorilor de la Humor, Moldovita si Arbore, sinoadele ecumenice (Humor, Arbore) si sinaxarul, cu 365 de
2 Grigore URECHE, Letopiseul ri Moldovei, ESPLA, ediie ngrijit de P. P. Panaitescu, Bucureti, 1955 , p. 38

scene din viata sfintilor, dupa zilele anului (Voronet). La toate se observa o serie de elemente specific moldovenesti (peisaje, costume, arme, obiecte de uz casnic, instrumente muzicale s.a.), inca o dovada ca mesterii zugravi erau autohtoni. Marea epoca a picturilor moldovenesti s-a incheiat cu decoratia exterioara a Voronetului. O reinviorare a activitatii cultural-artistice s-a produs in timpul domniei lui Alexandru Lapusenanu, sub care s-au zugravit catedrala episcopala din Roman, biserica manastirilor Risca (de un grec din insula Zante), cu picturi de interior si exterior, biserica manastirii Slatina, probabil cele ale manastirilor Bistrita si Pingarati. Catre sfarsitul secolului s-a realizat ultimul ansamblu de pictura exterioara din Moldova, la biserica manastirii Sucevita, ctitoria Movilestilor testamentul artei clasice modovenesti 3 , dupa cuvantul francezului Paul Henry. A fost lucrata de doi romani, fratii Ioan si Sofronie (tot ei zugravind si interiorul). Picturile lor se remarca prin stralucirea coloritului, in care predomina verdele inchis, prin introducerea de elemente din natrua si mediul inconjurator. Intre scenele reprezentative exterioare se numara Arborele lui Iesei, cu filozofii elini, Imnul Acatist, Cinul, Scara Sf. Ioan Scararul, tema cea mai interesanta de la Sucevita (care va aparea si la Risca), iar intre cele interioare: scene din viata Mantuitorului si tabloul votiv (naos), viata lui Moise, in zeci de scene (gropnita), sinaxarul, vietile Sfintilor Gheorghe si Nicolae (pronaos), Judecata de apoi si viata Sf. Ioan cel Nou (pridvorul inchis). Picturile exterioare ale acestor biserici, adevarate muzee in aer liber, sau carti ilustrate deschise la toate paginile 4 , cum le considera francezul Andre Grabar, au intrat de mult in circuitul valorilor universale, fiind cele mai reprezentative opere de arta medievala romaneasca.

Originile picturii exterioare Pictura exterioara a bisericilor romanesti a aparut inaintea celor din Moldova, in a doua jumatate a secolului XIV, in Transilvania. Biserica din Suntamaria Orlea are picturi specifice artei bizantine din epoca Paleologilor, probabil executate in anul 1311. Alte ansambluri picturale dateaza din jurul anului 1400 in bisericile din Lesnic (cu o impresionanta scena a Judecatii de apoi), Criscior si Ribita (in amindoua, tablourile votive ale ctitorilor), iar cea de la Densus a fost
3

Grigore URECHE, Letopiseul ri Moldovei, ESPLA, ediie ngrijit de P. P. Panaitescu, Bucureti, 1955 , p.42 Andr Nicolaevitch Grabar , La Peinture byzantine , France,1953

impodobita cu fresce in anul 1443 de zugravul Stefan, se apre originar din Tara Romaneasca. Tot in secolul al XV-lea au fost zugravite bisericile din Cetatea Coltului, Ostrov, Zlatna, iar in Bihor, cele de la Seghiste, Tarcaita, Remetea, Tileagd s.a. Potrivit aprecierii specialistilor, numai picturile bisericii din Suntamaria Orlea sunt influentate de arta bizantina din epoca Paleologilor, executate de un mester din sudul Dunarii, pe cand celelalte sunt realizate de mesteri romani, fie din partea locului, fie din alte tinuturi locuite de romani. Deci s-a ajuns la o creatie noua, cu trasaturi proprii, la o arta autentic romaneasca. Se poate vorbi mai ales in primele decenii ale secolului al XV-lea de o adevarata scoala de pictura locala in Transilvania, a carei dezvoltare sta in strinsa legatura cu afirmarea politica si militara a cnezatelor si voievodatelor romanesti din aceste parti. Bisericile cu pictur exterioar din nordul Moldovei constituie, prin unicitatea lor pe plan mondial, cele mai cunoscute i mai vizitate monumente din ara noastr]. Apreciate de strini mai degrab ca o apariie exotic n peisajul turistic, ele rmn i pentru noi un simbol nedefinit, cu care nu ne putem identifica altfel dect la nivelul unor emoii i intuiii nedesluite, cu neputin a fi exprimate. Cele cteva date istorice i o sumar trecere n revist a iconografiei, chiar nsoit de comentarii tehnice, artistice sau teologice, pe care le putem obine pentru a le cunoate i nelege mai bine, ne rmn de obicei exterioare, fr o legtur real i lucrtoare cu viaa noastr. De bun seam c ele definesc un anumit moment istoric, fiind exprimarea specific a unei epoci fa de care mentalitile, modul de via i societatea n ansmblul ei s-au modificat radical. Dar aceast epoc a rmas n contiina noastr ca una exemplar pentru istoria poporului romn, iar Tradiia cretin, pe care o nfieaz aceste fresce, are o valoare peren, ce poate fi mplinit aici i acum. Studiile pe aceast tem au fost nu puine i au reflectat interesul istoricilor de art nc de la nceputul secolului al XX-lea. O prezentare competent i sugestiv a cercetrilor n acest domeniu, din perioada anterioar apariiei lucrrii sale (1963), o gsim la Sorin Ulea, n Originea i semnificaia ideologic a picturii exterioare moldoveneti, din care redm principalele opinii: Astfel, J. Strzygowski a vzut n pictura exterioar moldoveneasc un procedeu de origini iraniene, mai precis mazdeiste5.
5

Sorin Ulea, Originea i semnificaia ideologic a picturii exterioare moldoveneti, p. 18

Dup ce identificasese mai nti n pictura exterioar moldoveneasc un procedeu de origine romanic, venit prin Transilvania, I. D. tefnescu ajunge i el la concluzia c sursa acestei arte <trebuie cutat n tradiia oriental 6>. Remarcnd ns c teme iconografice izolate apar cteodat i pe faadele unor biserici bulgreti, autorul crede c ideea picturii exterioare a ptruns n Moldova prin filier bulgreasc. Tot pentru aceast legtur nclin i Paul Henry, care citeaz ca exemple unele fragmente de pictur exterioar a ctorva biserici din Bulgaria. Autorul consider ns c pe lng influenele din afar, un rol important l-a jucat n dezvoltarea picturii exterioare moldoveneti un factor <eminamente naional>: dragostea ranului romn pentru culoare, pentru policromia faadelor, manifest n modul pitoresc n care i zugrvete pereii exteriori ai casei sale. ntr-un studiu interesant, nchinat originilor picturii exterioare moldoveneti, Andre Grabar respinge teza bulgreasc susinut de I. D. tefnescu i P. Henry, artnd c exemplele citate sunt <prea nensemnate> i totodat trzii, adic posterioare fenomenului moldovenesc. Autorul susine n schimb cu o ingenioas argumentaie, c originea picturii exterioare moldoveneti trebuie cutat n arta srbeasc. El pornete de la constatarea de principiu c pictura exterioar apare n Moldova numai la bisericile dotate cu pridvor. Sprijinindu-se pe aceast constatare, A. Grabar conchide c apariia picturii exterioare n Moldova trebuie considerat ca o consecin direct a generalizrii pridvorului n arhitectura rii, proces care a nceput, dup cum se tie, n deceniul al treilea al veacului al XVI-lea. Lund not, pe de alt parte, de existena, n Serbia veacului al XIV-lea, a unor biserici cu pridvor, la care pictura se extinde, prin arcadele acestuia, i asupra faadelor sale, A. Grabar formuleaz urmtoarea concluzie: generalizarea pidvorului n arhitectura moldoveneasc din secolul al XVI-lea a avut loc sub influena arhitecturii srbeti; dar odat cu pridvorul, meterii bisericilor moldoveneti au preluat din Serbia i decoraia sa exterioar, extinznd-o apoi asupra tuturor faadelor. Pictura

6 Ion D. tefnescu
L'evolution de la peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie depuis les origines jusqu'au XIXe siecle: album (Ed. Librairie Orientaliste Paul Geuthner, 1928) - mpreun cu Charles Diehl

exterioar moldoveneasc s-a nscut, aadar, dup A. Grabar, pe calea imitaiei unui procedeu decorativ srbesc, ce a fost apoi amplificat i perfecionat. Autorul crede, de altfel, c nii meterii srbi au fost cei care ar fi introdus acest procedeu n Moldova. Mergnd pe urmele lui A. Grabar n susinerea originii srbeti a picturii exterioare din Moldova, V. Grecu a ncercat chiar s fac un pas mai departe. Faptul c pe pereii exteriori ai pridvorului bisericii Sfntul Petru de pe lacul Prespa s-a descoperit o reprezentare a Imnului acatist ce conine o imagine a Asediului Constantinopolului (teme caracteristice i picturii exterioare moldoveneti), e considerat de V. Grecu ca o dovad n plus c prototipurile picturii exterioare moldoveneti trebuie cutate n Serbia veacului al XIV-lea. Spre deosebire de V. Grecu, P. Schweinfurt respinge ca neconvingtoare teza originilor srbeti propus de A. Grabar, autorul vznd dimpotriv, n pictura exterioar moldoveneasc, o idee venit din Occident, i anume din regiunile din nordul Italiei sau Tirol, unde se tie c n secolul al XV-lea i la nceputul celui de al XVI-lea pictura a fost de multe ori utilizat pentru decorarea parial a faadelor palatelor i chiar ale bisericilor. n sfrit, bizantinistul englez Talbot Rice consider mai presus de orice ndoial c procedeul picturii exterioare a venit n Moldova din Trapezunt. El citeaz n sprijinul tezei sale faptul c n acest ora se gsesc dou-trei biserici zugrvite n ntregime pe dinafar. Lsnd ns la o parte faptul c programele iconografice ale acestor decoraii nu au nimic comun cu cele moldoveneti, vom sublinia c exemplele citate de T. Rice dateaz din veacurile XVII-XVIII. Ele sunt, deci, mult posterioare fenomenului moldovenesc i nu pot fi luate n consideraie. n contrast cu autorii citai mai sus, George Bal este primul care a exprimat opinia c pictura exterioar <pare a fi o creaie moldoveneasc>. ncercnd s dea fenomenului o explicaie organic, G. Bal consider c el a aprut din iniiativa Bisericii, ca mijloc de educaie religioas a maselor. Fr a se ocupa n mod special de pictura exterioar, Oreste Luia i, dup el, Virgil Vtianu s-au pronunat i ei, n treact, pentru originea local a picturii exterioare moldoveneti. Spre deosebire, ns, de G. Bal, explicaia propus de ei este formal, autorii presupunnd c acest gen de art s-a constituit doar prin extinderea unui procedeu decorativ ce ar fi fost utilizat sporadic nc n vremea lui tefan cel Mare. <n Moldova afirm V. Vtanu preferina pentru policromia arhitecturii duce cu timpul la aplicarea picturii pe faadele bisericilor>.

Ceea ce atrage n mod deosebit atenia n tezele autorilor citai mai sus (cu excepia celor menionai la urm) este faptul c, n ciuda diversitii lor aparente, ele susin, toate, una i aceeai idee de baz i anume c pictura exterioar moldoveneasc s-a nscut ca rezultat al unor influene din afar. i lucrul nu e surprinztor. Neacordnd nici o atenie societii n mijlocul creia a aprut i s-a dezvoltat pictura exterioar moldoveneasc; nentrebndu-se dac ntre aceast societate i pictura exterioar a existat sau nu o legtur oarecare; dac noul fenomen artistic a rspuns sau nu vreunei necesiti organice a acelei societi; judecnd, cu alte cuvinte, pictura exterioar din Moldova ca pe un <lucru n sine>, fr contigene cu mprejurrile istorice, cercettorilor de pn acum nu le-a rmas dect s caute n afara granielor rii punctul de plecare al unui fenomen <att de bizar>. Strzygowski a crezut a gsi acest punct n arta simbolist a mazdeismului. Ceilali, evitnd ipotezele fantastice, au vzut n pictura exterioar moldoveneasc doar dezvoltarea unui procedeu decorativ, preluat n mod ntmpltor prin imitaie, prin contaminare pur formal, din arta altor ri. Din care anume? Am vzut mai sus c n aceast privin nu exist un acord i c toate tezele expuse se resping reciproc. O. Luia, V. Vtianu i, n parte, P. Henry explic originile picturii exterioare printr-un factor local, de ordin estetic: dragostea deosebit a poporului romn pentru policromia faadelor. Dar aceasta este, de asemenea, o explicaie formal. De altminteri, astfel s-au mai manifestat dea lungul istoriei i alte popoare, fr ca aceasta s-i fi determinat s dezvolte genul picturii exterioare. Toi cercettorii de pn acum au atribuit picturii exterioare moldoveneti, n ansamblul ei, o semnificaie teologic. Ei au vzut n aceast art un instrument utilizat de Biseric n scopul educrii religioase a credincioilor. Menirea ei era <s aduc n faa ochilor clugrului acele lucruri care trebuiau s formeze obiectul preocuprilor sale zilnice> (J. Strzygowski); <s ofere credincioilor un fel de sum a adevrurilor religiei cretine> (P. Henry); <s constituie un element de nvtur religioas> (G. Bal); s in n mintea privitorilor ideea <morii i a vieii de dincolo de mormnt> (A. Grabar); <s formeze un sistem logic i teologic> (I. D. tefnescu). Considerat din punctul de vedere al unei <filozofii a culturii>, pictura exterioar moldoveneasc ar exprima <mistica sensibil a nordului> (H. Gluck). Continund linia de interpretare a naintailor si, V. Vtianu vede n pictura exterioar <o vast desfurare de teme dogmatice, apocrife i narative>. P. Henry i A. Grabar au remarcat, e adevrat, c unele subiecte iconografice prezente n aceast pictur constituie aluzii la actualitatea politic a vremii. Dar

aceste subiecte au fost considerate doar ca intruziuni accidentale ale spiritului laic ntr-o art care, n esena i scopurile ei, rmnea un fenomen eminamente religios. Lmurind, la rndul su, semnificaia ideologic a picturii exterioare a bisericilor din vremea lui Rare, Sorin Ulea ne arat ct de departe este aceast pictur de finalitatea teologal i metafizic pe care i-au atribuit-o cercettorii de pn la el. Constat, dimpotriv, ct de strns legat a fost, n ansamblul ei pictura exterioar de viaa real, pmnteasc, a maselor populare din Moldova medieval, de gndurile i ndejdile lor cele mai fierbini, de dragostea lor de libertate. Cci utiliznd iconografia religioas singura posibil n evul mediu ca pe un mijloc pentru a vehicula o idee politic arztoare, creatorii picturii exterioare moldoveneti au avut meritul deosebit de a pune aceast art n ntregime n slujba cauzei naionale a rii lor. i astfel, n timp ce pictura interioar a bisericilor a fost lsat s-i ndeplineasc n continuare rolul ei tradiional de educare religioas a maselor, pictura exterioar a fost imaginat ca purttoare a unui mesaj eminamente laic. n acea perioad, dup al doilea rzboi mondial, s-au publicat numeroase studii i monografii despre monumentele sau despre ansamblul iconografiei medievale moldoveneti, care, cu cteva excepii, au avut n vedere mai degrab prezentarea formal a picturilor murale. Prezenta lucrare nu i propune s abordeze n mod exhaustiv subiectul, nici s prezinte integral toate programele iconografice, nici s epuizeze mcar vreunul dintre ele. De asemenea, nu are pretenia de a da explicaia ultim fenomenului picturilor exterioare ale bisericilor din Moldova secolelor XV i XVI; ci mai degrab s aduc n atenie acele raiuni intime care dau coeren i sens cunoaterii. De aceea, ea are mai puin caracterul unui studiu specializat de iconografie, dorind s ofere n schimb o vedere ct maintreag, ct mai apropiat de cea a Tradiiei cretine i de cea a neamului nostru. Deosebirea principal dintre oamenii din vechime, ai societilor tradiionale, i oamenii de tiin moderni, este aceea c cei dinti opereaz din punctul de vedere al ntregului, tratnd natura ca integralitate, dobndind astfel o viziune a ntregului, a simplitii; pe cnd cei din urm pornesc de la particulariti i deduc definiii i legi prin inducie sau generalizare. n universitile de astzi dai de oameni foarte bine pregtii, adevrate enciclopedii ambulante, ns nu exist o unitate n cunoatere, nu exist un sens. n zilele noastre, nsui principiul unei astfel de educaii s-a pierdut aproape cu totul. Universitatea nu mai este locul unde s mergi pentru a dobndi acest tip de nvtur, cci totul este fragmentat, mprit n diferite seciuni. nsi ideea de cunoatere coerent este socotit

superstiie medieval, napoiere; astfel c ajungi specialist ntr-un domeniu particular, cu un punct de vedere ngust, fr a ti care este scopul lucrurilor. Ar trebui s ne strduim a nva necesitatea de a avea un punct de vedere, de a face ca toat nvtura noastr s aib un centru . Iar centrul acela, desigur, este Ortodoxia, al crei el este mntuirea sufletului DRUMUL SPRE ACAS Din tot ceea ce se cunoate despre bisericile cu pictur exterioar din nordul Moldovei, poate c ceea ce a ptruns cel mai mult n contiina oamenilor, de aici i de aiurea,este albastrul de Vorone - att de cunoscut, poate tocmai datorit necunoaterii lui. Poate c nu albastrul de Vorone a ajuns o tain pentru omul contemporan, ci Cerul. Poate c nu reeta culorii n-o mai gsim, ci calea ctre mpria Cerurilor, pentru care, ntr-adevr, performanele tiinei moderne nu ne sunt de mare ajutor. A drui Cerul (nu numai a pstra i a aminti reflexele lui) constituie chemarea Bisericii n lume. ncercarea de apropiere printr-o cunoatere natural de locul care pstreaz i amintete reflexele cerului, reprezint, n nelegerea Sfinilor Prini, nzuina celor care, neputnd s mplineasc legea duhovniceasc i fiind mutai pentru aceasta n deprinderea confuziei pmnteti - doresc s nu se deprteze de starea neptima a virtuii i de adevrul cunotinei. A o vizita e ca i cum ai intra n albastru, pentru c retina nu-l va mai uita niciodat. A trece pragul Voroneului e ca i cum ai trece mpreun cu Alice n ara Minunilor, de cealalt parte a oglinzii, cu ajutorul icoanelor.

OGLINDA VIRTUTII Tot Sfinii Prini ne desluesc dubla natur (astzi ignorat) de o parte si cealalt parte a oglinzii, care se face aadar pe dou planuri. Identificndu-le pe acestea n cuvntul Sfntului Apostol Pavel: cci vedem acum ca prin oglind, n ghicitur (I Cor. 13, 12), Sfntul Maxim Mrturisitorul arat c oglinda este contiina care are n ea netirbit forma tuturor virtuilor cu fapta i prin care cel curat cu nelegerea vede pe Dumnezeu; ea este deprinderea cu mplinirea poruncilor (trecerea, nevoina noastr,). Deci toat dreptatea de aici, comparat cu cea viitoare,

are nelesul unei oglinzi, ce reflect chipul lucrurilor originare, dar nu cuprinde nsi lucruri le n substana lor descoperit. Cel dotat cu o sensibilitate mai fin a simurilor i cu o percepie mai ptrunztoare a raiunilor din lucruri, va intui dincolo de oglind, n acea ar Minunat, tocmai firea cea mai intim a propriei naturi, adevratul acas; nc nu tie, picturile oglindesc n jur tainicul de dincolo, sau adncul firii se rsfrnge pe pereii bisericilor. CLUZIRE N CALEA DUHULUI Este de remarcat puterea revelatoare egal pe care Sfinii Prini o recunosc cuvintelor Scripturii (i ceea ce acestea sunt pentru auz, aceea este icoana pentru vz) i creaiei, legii scrise i legii naturale. De aceea, cel ce vrea s cltoreasc drept i fr greeal spre Dumnezeu are nevoie n chip necesar de amndou: de cunotina Scripturii n Duh, i de contemplaia natural a lucrurilor dup Duh. n anii n care se zugrvea pe pereii bisericilor Moldovei aceast Chorographia Caeli(Harta a Cerului) sau Chorographia Ecclesiae (Definiie a Bisericii) pentru cel ce vrea s cltoreasc drept i fr greeal spre Dumnezeu, se tipreau la Basel n 1532 prima Chorographia Transylvaniae i la Viena n 1541 prima Chorographia Moldaviae; pentru cel ce vrea s cltoreasc drept i fr greeal n cile acestei lumi, dar poate i pentru cel de la miaznoapte care tnjea dup acas, i pentru cel de la mare i de la miazzi care mai cuta reflexele Cerului. n vremea aceea, se pare c acolo se cunotea taina albastrului de Vorone. DEFINIREA PICTURII MOLDOVENETI

Se poate spune c ceea ce s-a pstrat din pictura mural moldoveneasc din secolele XV i XVI se cuprinde cronologic i semantic ntre Cavalcada de la Ptrui, presupus imediat consecutiv construirii bisericii n 1487, i Scara de la Sucevia, pictat ctre 1600, avnd ca miez arigradul asediat de pe faadele din timpul lui Petru Rare. Troparul Sfinilor mprai leag i definete n modul cel mai deplin aceste imagini: cel ntre mprai apostolul Tu, Doamne, mprteasca cetate n minile Tale o a pus. O astfel de sublimare a mpriei cretine

vizualizat de frescele interioare i exterioare ale bisericilor moldoveneti pare a fi fost proorocit de Sfntul Clement Romanul n a sa a doua Epistol ctre Corinteni (cap. XII): Fiind ntrebat nsui Domnul de cineva cnd va veni mpria, a spus: <Cnd vor fi cele dou una, cnd partea din afar va fi ca cea dinuntru>. Asemenea repere ar putea permite o considerare a acestor ansambluri ca o ncheiere i, ndrznim s spunem, dintr-un punct de vedere, ca o mplinire a ceea ce se numete art bizantin. Este greu de spus cu precizie n ce msur aceasta a fost contiina care a determinat evenimentele, sau concluzia pe care a impus-o deznodmntul lor; care a fost partea omului, i care a fost lucrarea lui Dumnezeu; este greu de urmrit oscilaia contiinei ntre imperativele acestei lumi i chemarea de sus; n ce msur omul a rspuns acesteia i ct a fost de consecvent. tim c n permanen domnii Moldovei au avut n vedere alternativa luptei directe, au fost gata s fac tot ce le sttea n putere, cu toate mijloacele posibile, diplomatice i militare, pentru a nfrunta pericolele ce ameninau Moldova, att din afar, ct i dinuntru. O dovedesc chiar i ctitoriile lui tefan. n 1487 ncepe cu dou biserici: cea de la Ptrui, nchinat Sfintei Cruci, o putem socoti simbolul biruinei duhovniceti obinut prin rstignire; cealalt, de la Bdeui, avnd ca patron pe Sfntul Procopie, cu ajutorul cruia s-a obinut victoria de la Rmnic din 1481, pe care o marcheaz, poate fi socotit simbolul luptei antiotomane fie, reluat atunci dup moartea lui Mahomed al II-lea. S fie oare o ntmplare c istoria a fcut s dispar ctitoria de la Miliui (n rzboi!), iar bisericua de la Ptrui a rmas s ne impresioneze prin cuminenia, modestia, fragilitatea ei? n 1500 tefan nla de data aceasta Crucea luptei armate, ncercnd s profite de o alian antiotoman (cruciada proclamat de papa Alexandru al IV -lea, rmas pn la urm fr rezultat), marcnd evenimentul prin hramul de la Volov. S-ar putea sesiza nemplinirea ncercrii lui tefan n bisericamartor, care s-a dorit una dintre cele mai monumentale, ajuns pn la noi cu cea mai anost bolt i rmas fr pictur, din anii n care se mbodobea Voroneul Sfntului duhovnic Daniil. Dincolo de aceste consideraii, ceea ce se poate spune cu certitudine este c pn la urm s-a mplinit gndul lui Dumnezeu cu tefan voievod. Pe-un picior de mprie, (pe-o) gur de mprie, bisericile pictate au rmas ca un semn pus de Dumnezeu ntr-un moment de cumpn al istoriei, care arat unde i cum este Biserica. Cnd Pronia a rnduit n aceste pri ridicarea de la oameni a mpriei cretine, paradigma mpriei Cerurilor, a druit n schimb

alt icoan cluzitoare mai fidel a acesteia, zugrvit pe pereii bisericilor. Experiena isihast bizantin - trit la nivel personal de evlavia rus i exprimat n icoan - a nfiat bisericile Moldovei cu chipul mpriei, care lumineaz lumea, aa cum le-a vzut dup un veac Sfntul Mitropolit Dosoftei: lui Hristos slae, ce-au fost zugrvite de dau strlucoare. Tradiia ascetic a Bisericii arat c la nceputul vieii duhovniceti omul primete un har deosebit de mare, care, nsuit printr-un efort ndelungat, i va arta adevrul despre sine, despre lume, despre Dumnezeu, ca un reper ce-i va cluzi apoi ntreaga via. Un asemenea reper sunt aceste biserici la scara vieii unui popor. Din istoria neamului Romnesc reiese c misiunea lui nu este s civilizeze lumea, ci s pstreze peste veacuri Fclia Cunotinei adevrat mntuitoare i s apere cu preul vieii Trupul mistic al lui Hristos, Biserica Lui, adugndu-ne pe noi, copiii Lui, ca mdulare vii ale acestui trup. Neavnd o mrturie scris direct de la pictorii acelor vremi, care s ne arate contiina cu care i-au nfptuit lucrarea lor, ndjduim c nu vom fi departe de adevr dac o vom reprezenta printr-o nsemnare a unui caligraf ce se nevoia a scrie n Sfntul Munte, n anii de nceput ai domniei lui tefan cel Mare, nvtura Bisericii smn care a nflorit i a rodit i n picturile bisericilor de pe pmntul Moldovei

BIBLIOGRAFIE Academia Romn, Secia de tiine Istorice i Arheologice, Istoria Romnilor, vol. IV, Editura Enciclopedic, Bucureti, 2001, p. 482. Sorin Ulea, Originea i semnificaia ideologic a picturii exterioare moldoveneti, tefan S. GOROVEI, Maria Magdalena Szekely, Princeps omni laude maior: o istorie a lui tefan cel Mare, Sfnta Mnstire Putna, Editura Muatinii, 2005. tefan ANDREESCU, Cronica lui tefan cel mare: nelesurile unei ntreruperi, reluat n Portret n istorie: tefan cel Mare i Sfnt (1504-2004), Editura Muatinii, Sfnta Mnstire Putna, 2003. Paraschiva-Victoria BATARIUC, Biserici din timpul lui tefan cel Mare la Suceava, n Ars Transsilvaniae, XII-XIII, 2002-2003, Institutul de arheologie i istoria artei ClujNapoca, Editura Academiei Romne Dimitrie CANTEMIR, Descrierea Moldovei, Despre starea bisericeasc a Moldovei, Editura Academiei Romne, Bucureti, 1973. Monumente istorice i bisericeti din Mitropolia Moldovei i Sucevei, Editura Mitropoliei Moldovei i Sucevei, Iai, 1974.