Patrologie - Epistolele Sfântului Ignatie Teoforul

Introducere
Știrile pe care ni le dă antichitatea creștină despre Sfântul Ignatie al Antiohiei sunt

foarte palide. Despre Sfântul Ignatie Teoforul ne vorbesc Irineu, Origen, Eusebiu și Ieronim;
Sfântul Atanasie cel Mare și Sfântul Vasile citează din Epistola sa către Efeseni, iar Sfântul
Ioan Gură de Aur îl laudă într-o cuvântare, fără să îmbogățească cu ceva cunoștințele noastre
despre această mare personalitate creștină a epocii post apostolice. El însuși se numește în
fruntea epistolelor sale cu două nume: Ignatie Teoforul; având probabil primul nume din
familie, iar al doinea din botez. Al doilea nume a fost interpretat în două chipuri, potrivit
traducerii care se dă cuvântului Teofor: „cel care a fost purtat de Dumnezeu” sau „cel care
poartă pe Dumnezeu”. După primul sens, Ignatie a fost copilul, pe care l-a luat Mântuitorul în
brațe, pentru a-l da ucenicilor pildă de smerenie (Matei 18, 2-4) , iar după al doilea sens,
Ignatie purta în inimă pe Hristos, acest fapt fiind mărturisit de toate epistolele sale.
Nu știe nimeni precis despre originea sa, nașterea sa sau
despre educația sa. Sfântul Ioan Hrisostom spune că Sfântul Ignatie a cunoscut pe Apostoli, a
fost hirotonit episcop al Antiohiei de Sfântul Apostol Petru, fiind lăsat în locul lui și ajungând
al doilea episcop al Antiohiei. Eusebiu îl prezintă ca al treilea episcop după Evodiu, pe când
Origen îl dă tot ca al doilea episcop al Antiohiei1.
În toate epistolele Sfântului Ignatie, în afară de Epistola către
Romani, are scopul de a întări în sufletul membrilor Bisericilor, simțământul de unitate
creștină. Ca urmare, acest lucru l-a făcut pe ultimul editor al Sfântului Ignatie, părintele P.
Th. Camelor, să-l numească doctor al unității. Această unitate se păstrează prin supunerea și
ascultarea creștinilor de episcop, care este centrul vieții bisericești; prin păstrarea adevăratei
credințe, fugind de învățăturile ereticilor și prin viețuirea în Hristos. În Epistola către Romani,
acesta urmărește alt scop și anume să-i convingă pe creștinii din Roma să nu-l împiedice, prin
intervențiile lor, de a ajunge ucenic al lui Hristos. „Mă tem, însă, spune el, ca dragostea
voastră să nu-mi facă nedreptate; vouă vă este ușor să faceți ce voiți; dar mie îmi este greu să
dobândesc pe Dumnezeu, dacă voi nu mă veți cruța” (I,2). „Lăsați-mă să fiu mâncare fiarelor,
prin care pot dobândi pe Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu și sunt măcinat de dinții
fiarelor, ca să fiu găsit pâine curată a lui Hristos. Mai degrabă lingușiți fiarele, ca ele să-mi fie
mormânt și să nu lase nimic din trupul meu, ca nu adormind, să fiu povară cuiva. Atunci voi
fi cu adevărat ucenic al lui Hristos, când nici trupul meu nu-1 va vedea lumea”. (IV, 1-2).
1
Pr.D. Fecioru, Scrierile Părinților Apostolici, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București, 1979, pp.147-148;
Punctele de doctrină
Sfânta Treime este mărturisită de Sfântul Ignatie: „In toate câte faceți să sporiți cu
trupul și cu duhul, în Fiul și în Tatăl și în Duhul” (M., 13,1). „lisus Hristos s-a supus după
trup Tatălui, iar Apostolii lui Hristos și Tatălui și Duhului” (M., 13,2). Hristos este centrul
gândirii Sfântului Ignatie. Acest lucru îl datorează și faptul că apare în epistolele sale de 157
de ori numele lui Hristos, sub formele sale: Hristos, Iisus, Domnul, Mântuitorul. Hristos este
Dumnezeu; este în Tatăl înainte de veci, este Cuvânt veșnic al lui Dumnezeu și chip al
Tatălui. Este și Fiu al lui Dumnezeu și Fiu al omului, „zămislit de Maria, după rânduiala lui
Dumnezeu din sămânța lui David și din Duhul Sfânt” (E. 18,2). „Dumnezeu s-a arătat în trup
omenesc spre înnoirea vieții veșnice și a luat început ceea ce fusese hotărât de Dumnezeu,
prin aceasta toate se puneau în mișcare, pentru că se pregătea nimicirea morții” (E. 19,3).
Biserica este o unitate alcătuită din episcop, preoți, diaconi și credincioși. Această unitate o
dă Hristos, fiind unit cu Biserica, ala cum este unit El cu Tatăl (E. 5,1). Fără episcop nu se
poate face nimic: nici botezul, nici euharistia, nici agapa (S., 8,1-2), nici căsătoria (P., 5, 2).
Preoții sunt uniți cu episcopul cum sunt unite coardele cu chitara (E., 4,1); ei pot face cu
aprobarea episcopului, slujbele pe care le face episcopul (S., 8,1). „Căutați, le spune hotărât
credincioșilor Sfântul Ignatie, să participați la o singură euharistie; că unul este trupul
Domnului nostru lisus Hristos și unul este potirul spre unirea cu sângele Lui, unul este
jertfelnicul, după cum unul este episcopul împreună cu preoții și diaconii” (F., 4,1). Sfintele
Taine sunt prezente în epistolele Sfântului Ignatie. Botezul este arma creștinului (P. 6,2).
Euharistia este trupul Mântuitorului Iisus Hristos, trupul care a pătimit pentru păcatele
noastre și pe care Tatăl, cu bunătatea Sa, l-a înviat (S., 7,1). Mărturisirea păcatelor este
exprimată indirect de Sfântul Ignatie în aceste cuvinte: „Nu grăiesc așa, pentru că am găsit
dezbinare la voi, dimpotrivă curăție. Că toți câți sunt ai lui Dumnezeu și ai lui lisus Hristos
sunt cu episcopul, și toți câți se vor pocăi și vor veni la unitatea Bisericii, vor fi și ei ai lui
Dumnezeu, ca să fie vii după lisus Hristos”(F. 3,2). Uni teologi romano-catolici văd în
Epistola Sfântului Ignatie Teoforul către Romani o mărturie a autorității Bisericii din Roma
asupra celorlalte Biserici creștine. Nu textul epistolei le este temei, ci lunga adresă, în care
Sfântul Ignatie împodobește Biserica Romei cu cele mai alese calificative: „Bisericii celei
miluite prin voința Tatălui... celei iubite și luminate... celei care stă în frunte în țara
romanilor, vrednică de Dumnezeu, vrednică de cinste, vrednică de fericire, vrednică de laudă,
vrednică de a dobândi ce dorește, vrednică de curăție, Bisericii care stă în fruntea dragostei,
care ține legea lui Hristos, care poartă numele Tatălui”.
Ignatie către Efeseni
Epistola Sfântului Ignatie către Efeseni este alcătuită din 21 de capitole de mici
dimensiuni. În această epistolă a Sfântului Ignatie întâlnim trei termeni frecvenți: „episcop”,
„preot” și „diacon” care denumesc demnități bisericești. Termenul de „episcop” este folosit
pentru a numi demnitatea lui Onisim, fiind episcop al Bisericii locale a Efesenilor 2. Când
Sfântul Ignatie îi îndeamnă pe efeseni, folosește același termen de „episcop”, ”supuși
episcopului și preoțimii…”3 Îi sfătuiește pe efeseni să fie în unitate cu episcopul lor ” cum e
unită Biserica cu Iisus Hristos și cum e unit Iisus Hristos cu Tatăl…” 4. Episcopul reprezintă
persoana centrală a Bisericii locală a Efesului: „că trebuie să privim pe episcop ca pe Domnul
Însuși”.5 În această epistolă a Sfântului Ignatie, observăm faptul că un rol important are și
preoțimea. Potrivit îndemnului Sfântului Ignatie, efesenii trebuie să li se supună: „Se cuvinte,
dar, să slăviți în tot chipul pe lisus Hristos, Cel ce v-a slăvit pe voi, ca uniți într-o singură
ascultare, supuși episcopului și preoțimii, să fiți sfințiți în toate”6, și, de vreme ce „venerabila
voastră preoțime, vrednică de Dumnezeu, este așa de unită cu episcopul ca și coardele cu
chitară.”7 În final, termenul de „diacon” este folosit o singură dată: „Cât despre Buru, cel
împreună cu mine rob, diaconul vostru după Dumnezeu, în toate binecuvântat, doresc să
rămână cu mine spre cinstea voastră și a episcopului” 8. Buru era la rândul lui un colaborator
al lui Ignatie.
Ignatie către Magnezieni
2
Române, București, 1979, p.157;
3
Române, p.158;
4
Române, p.159;
5
Române, p.159;
6
Române, p.158;
7
Române, P.158;
8
Române, p.157;
Epistola Sfântului Ignatie către Magnezieni este alcătuită din 15 capitole de mici
dimensiuni. În această epistolă a Sfântului Ignatie întâlnim patru termeni frecvenți:
„episcop”, „preoțime”, „întâi-stătător", „diacon". În această epistolă a Sfântului Ignatie, el
mulțumește episcopului Magnezienilor, Damas, și preoților Basu și Apolonie, precum și
diaconului Zotion9. Capul bisericii locale este episcopul, căruia trebuie să i se supună
membrii acesteia.10 Episcopul, deși este persoana cea mai respectată a comunității 11, nu este
singur întâi-stătător al acestei biserici. Recomandarea lui Ignatie este: ”să nu faceți nimic fără
de episcopi și de preoți”12, subliniind însemnătatea rolului preoților în păstorirea bisericii
locale. Preoții sunt menționați prin „întâi-stătători", îndemnul Sfântului Ignatie fiind „uniți-vă
cu episcopul și cu întâistătătorii voștri potrivit chipului și învățăturii celei nestricăcioase”.
Prin titlul de „întâi-stătători" înțelegem că face referire la preoți. Diaconul „se supune
episcopului ca harului lui Dumnezeu, iar preoțimii ca legii lui Iisus Hristos” 13. Prin acest
verset înțelegem faptul că diaconul este prezentat ca „supus” nu numai episcopului, ci și
preotului. Această epistolă precizează rolul fiecărei trepte ierarhice.
Ignatie către Tralieni
Epistola Sfântului Ignatie către Tralieni este alcătuită din 18 capitole. În această
epistolă ne prezintă clerul local: „De asemenea, toți să respecte pe diaconi ca pe lisus Hristos;
să respecte și pe episcop, care este chip al Tatălui, iar pe preoți ca pe sobor al lui Dumnezeu
și ca adunare a Apostolilor. Fără de aceștia nu se poate vorbi de biserică" 14. Capul central al
clerului local este episcopul, care împreună cu preoții alcătuiesc mădularele Bisericii, prin
care credincioșii trebuie să li se supună ca „Apostolilor lui Hristos” 15. Ignatie mărturisește
faptul că „trebuie ca și diaconii, ca slujitori ai tainelor lui Iisus Hristos, să placă tuturor în tot
chipul. Că nu sunt slujitori ai mâncărurilor și băuturilor, ci slujitori ai Bisericii lui
9
Române, București, 1979, p.165;
10
Române, p.168;
11
Române, p.165;
12
Române, p.167;
13
Române, p.165;
14
Române, p.171;
15
Române, p.170;
Dumnezeu”16, deci, diaconii, sunt supuși episcopului.17 Rolul lor, a episcopilor, în
comunitatea bisericească locală, este legat direct de săvârșirea tainelor Bisericii: „care face
ceva fără episcop, fără preoți și fără diaconi, acela nu are conștiința curată.”18
Ignatie către Romani
Epistola Sfântului Ignatie către Romani este alcătuită din 10 capitole de mici
dimensiuni. Sfântul Ignatie se autocaracterizează drept „episcopul Siriei" 19, știind că este
episcop al Bisericii locale a Antiohiei, menționarea sa ca episcop al Siriei denumește o
rezonanță a demnității sale.
Ignatie către Filadelfieni
Epistola Sfântului Ignatie către Filadelfieni este alcătuită din 11 capitole. Această
Epistolă este adresată bisericii locale din Filadelfia. Clerul local fiind alcătuit din episcop,
preoți și diaconi. Persoana centrală a bisericii este tot episcopul, deoarece „toți câți sunt ai lui
Dumnezeu și ai lui Iisus Hristos, sunt cu episcopul" 20. Autoritatea poziției episcopului în
cadrul bisericii locale se ridică la Însuși Hristos, de vreme ce Sfântul Ignatie dă mărturie că
„despre episcopul vostru am aflat că n-a dobândit această slujire, care este a întregii
comunități, nici prin el, nici prin oameni, nici din dorința de slavă deșartă, ci datorită
dragostei lui Dumnezeu Tatăl și a Domnului lisus Hristos."21 Avem prezentată săvârșirea
tainei Dumnezeieștii Euharistii. Mărturia Sfântului Ignatie este importantă: „căutați, dar, să
participați la o singură euharistie; că unul este trupul Domnului nostru lisus Hristos și unul
este potirul spre unirea cu sângele Lui, unul este jertfelnicul, după cum unul este episcopul
împreună cu preoții și diaconii, cei împreună cu mine robi; pentru ca ceea ce faceți, s-o faceți
după Dumnezeu"22. Prin Epistola sa, el oferă informații deosebit de importante despre cea
mai de jos treaptă a clerului, și anume despre diaconi. Dincolo de îndatoririle lor în cadrul
16
Române, București, 1979, pp.170-171;
17
Române, P.170;
18
Române, p.172;
19
Române, p.175;
20
Române, p.179;
21
Române, p.178;
22
Române, p.179;
bisericii, au și un rol de a face călătorii misionare, scopul fiind acela de a asigura
comunicarea cu diferitele biserici locale.
Ignatie către Smirneni
Epistola Sfântului Ignatie către Smirneni este alcătuită din 13 capitole. Regimul de
organizare a Bisericii au la bază următorul capitol: „cu toții urmați pe episcop, după cum
urmează lisus Hristos pe Tatăl, iar pe preoți ca pe Apostoli, pe diaconi respectați-i ca pe
porunca lui Dumnezeu. Nimeni să nu facă fără episcop ceva din cele ce aparțin Bisericii.
Acea Euharistie să fie socotită bună, care este făcută de episcop sau de cel căruia episcopul i-
a îngăduit. Unde se vede episcopul, acolo să fie și mulțimea credincioșilor, după cum unde
este lisus Hristos, acolo este și Biserica universală 23. Fără episcop nu este îngăduit nici a
boteza, nici a face agapă; că este bineplăcut lui Dumnezeu ceea ce aprobă episcopul, ca tot ce
se săvârșește să fie sigur și întemeiat" 24. Ca și în celelalte epistole, centrul și capul bisericii
este episcopul. Relația Apostolilor cu Iisus Hristos constituie pentru Sfântul Ignatie modelul
relației dintre episcop și preoți. În această epistolă se face prezența a unor 2 diaconi, Filon și
Reu Agatopod, care îl urmează pe Sfântul Ignatie de „dragul lui Dumnezeu" 25. De asemenea,
este menționat și Buru, însă fără a fi caracterizat în această epistolă ca diacon.
Ignatie către Policarp
Epistola Sfântului Ignatie către Policarp este alcătuită din 8 capitole. Această ultimă
epistolă a Sfântului Ignatie către Policarp nu este lipsită de informații cu privire la regimul de
organizare a Bisericii. Capul central al clerului local este episcopul, fiind înconjurat de preoți
și de diaconi26. Însemnătatea poziției episcopului se întemeiază pe sfaturile și îndemnurile
Sfântului Ignatie către Policarp despre rolul și îndatoririle pe care trebuie să le îndeplinească
în calitate de episcop.
23
Biserica universală, termen întrebuințat pentru prima dată la Literatura creștină de Sfântul Ignatie;
24
Române, București, 1979, P.184;
25
Române, p.185;
26
Române, p.189.

Patrologie - Epistolele Sfântului Ignatie Teoforul

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Patrologie - Epistolele Sfântului Ignatie Teoforul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Introducere

Știrile pe care ni le dă antichitatea creștină despre Sfântul Ignatie al Antiohiei sunt

Ignatie către Efeseni

Ignatie către Magnezieni

Ignatie către Tralieni

Ignatie către Romani

Ignatie către Filadelfieni

Ignatie către Smirneni

Ignatie către Policarp

S-ar putea să vă placă și