Biserica Stavropoleos

Stil brânconesc

Student: Tanana Petruta

Iulia, anul II, ITA
Biserica Stavropoleos se află în centrul Bucureştiului şi se remarcă prin arhitectura
deosebită, în stil brâncovenesc. Numele său se traduce prin „Oraşul Crucii”, fiind un
cuvânt de origine greacă. Lăcaşul religios este inclus pe lista monumentelor istorice din
Bucureşti şi poartă hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”.
Presa britanica in 1853 publica o gravura
interesanta reprezentand biserica
Stavropoleos asa cum se vede mai jos, cu
mult inainte de aparitia cartilor postale:
O interesanta carte postala reprezentand o fotografie a bisericii
Stavropoleos, publicata la sfarsit de secol XIX, arata imprejurimile si
cateva figuri ale localnicilor, in stanga grilajul bisericii care sta sa cada, in
dreapta un gard de lemn, strada era traversata de sinele pe care treceau
tramvaiele trase cai.
Apoi in anii 1920 schimbarea este majora, biserica este inconjurata de cladiri in stil
modernist, iar zona devine una intens circulata de masini Ford sau Studebaker precum cele
ale lui Eliot Ness si Incoruptibilii.
Biserica Stavropoleos - vedere exterioară
Biserica Stavropoleos in 1868, de 
Amedeo Preziosi
Biserica a fost construită în anul 1724, ctitor fiind arhimandritul Ioanichie
Stratonikeas. Acesta cumpărase terenul de la jupâneasa Despa şi mai întâi şi-a
construit un han şi apoi o biserică şi o mănăstire. Mănăstirea era întreţinută cu
ajutorul banilor produşi de han, practică frecventă în Bucureştiul acelui secol. După
doar doi ani, Ioanichie a fost ales Mitropolitul Stavropolei şi tot de atunci datează şi
numele bisericii, Stravropoleos. Atunci când a murit, ctitorul bisericii a fost îngropat în
lăcaşul lui de suflet.
De-a lungul timpului, Biserica Stavropoleos a suferit mai multe incindente, care duc la avarierea ei. Cutremurul din
1838 a afectat-o serios, astfel că în anul 1841 este dărâmată turla, pentru că exista pericolul ca ea să se dărâme peste
credincioşi. Apoi, egumenul care a condus lăcaşul în anii 1850 a cerut de multe ori ca biserica să fie dărâmată şi să se
construiască una nouă, mai rezistentă. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, lăcaşul ajunsese aproape o ruină. În cele din
urmă, Ministerul Instrucţiunii şi al Cultelor intervine, angajându-l pe Ion Mincu pentru restaurarea ei.
Iniţial, celebrul architect a refuzat să înceapă lucrările de restaurare a Bisericii Stravropoleos, pentru că, în urma celor trei ani de studiu
amănunţit, ajunsese la concluzia că a fost cosntruită greşit şi lucrările de restaurare vor face mai mult rău decât bine. Cu toate acestea, în
anul 1904 începe aceste lucrări, dar şi unele pentru recosntruirea vechiului han, în care va fi amenajat ulterior muzeul monahal. Mincu
moare înainte să finalizeze proiectul, care va fi preluat de Alexandru Zagorit, elevul său. Până în anul 1940, când a fost redeschisă,
biserica, declarată între timp monument istoric, a fost folosită ca depozit pentru pietrele funerare şi elemente arhitecturale aduse de la
bisericile din centrul vechi al capitalei, care au fost demolate. Însă din anul 1940, după eforturi considerabile venite din partea preoţilor,
biserica a început din nou să ţină slujbe, iar astăzi este condusă de un ieromonah.
Astăzi, Biserica Stavropoleos impresionează prin frumuseţea sa arhitecturală – decoraţiile sculptate în piatră, piesele de mobilier şi
picturile murale sunt deosebite, făcând cinste celebrului stil brâncovenesc. Chiar dacă dimensiunile ei nu sunt foarte mari, biserica
lasă impresia de monumentalitate prin felul în care a fost ridicată. Lăcaşul este împărţit în cele patru încăperi tradiţionale (pridvor,
pronaos, naos şi altar), iar picturile din aceste încăperi prezintă detalii uimitoare.
În pridvor, sunt pictate minunile Arhanghelului Mihail, Sinoadele ecumenice şi este înfăţişat Sfântul Ioan Botezătorul, iar în pronaos, pe
lângă icoane, sunt înfăţişate şi câteva tablouri votive, printre care şi cel al domnitorului Nicolae Mavrocordat. Naosul este rezervat
cenelor din viaţa Maicii Domnului şi a Mântuitorului, iar iconostasul este unul dintre cele mai frumoase. Picturile exterioare se
integrează perfect arhitecturii, însă nu se ştie de cine au fost executate.
Stavropoleos: tabloul votiv cu Nicolae
Mavrocordat și familia.
Biserica Stavropoleos este un important centru cultural, având o bibliotecă, o colecţie
de icoane vechi şi chiar o sală de conferinţe. Biblioteca este alcătuită din importante
cărţi teologice, dar şi de istorie şi de artă. Biblioteca este accesibilă celor care sunt
studenţi la facultăţile de teologie, iar totul este informatizat – în ultimii ani, a început să
se lucreze intens la transcrierea acestor volume pe suport digital. Interesante sunt
colecţiile de cărţi cu cântări în limbile romană şi greacă – una din preocupările celor de
aici este muzica bizantină. Colecţiile de cărţi sunt completate de tratate teoretice şi de
diverse studii muzicale.
Colecţia de artă de la Biserica Stavropoleos este alcătuită din icoane, fragmente de
fresco de la bisericile demolate din centrul vechi al Bucureştiului, obiecte de
cult (candela din 1788, cădelniţa donată de Ioanichie) şi piese de artă decorativă. Deşi
legea secularizării averilor mănăstireşti a lăsat-o fără multe obiecte de tezaur, biserica a
reuşit să recupereze o bună parte din ele. De altfel, o altă preocupare a slujitorilor
acestei biserici este restaurarea icoanelor, dar şi a cărţilor vechi, a veșmintelor preoţeşti
şi a broderiilor liturgice.
Stavropoleos: interior.
Stavropoleos: interior.
Stavropoleos: iconostas vedere din pronaos.
Stavropoleos: detaliu capitel.
Stavropoleos: context.
Curtea bisericii cu lapidariul
Stavropoleos: slujba Prohodului in Vinerea
Mare.
Stavropoleos: strana.
Stavropoleos: detaliu iconostas.
Stavropoleos: boltă.
Stavropoleos: curte.
Stavropoleos: curte.
Stavropoleos: noaptea.
Biserica Stavropoleos: fațada.
In naosul bisericii, linga proschinitar, intr-o racliţa, se afla particele din moaştele unor sfinţi cinstiţi in Biserica
Rasariteana: Sfantului Apostol Andrei, Sfantului Apostol Petru, Sfantului Mucenic Ignatie Teoforul, Sfantului Martir
Iustin Filosoful, Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, Sfantului Mucenic Pantelimon, Sfantului Mucenic Teodor Stratilat,
Sfantului Sfintit Mucenic Haralambie.
In timp, adaugandu-se noi hramuri, icoanele vechi din iconostas nu mai cuprindeau toti sfintii ocrotitori. In secolul al
XIX-lea, biserica inchinata de ctitor Sfintilor Arhangheli si Sfantului Ierarh Atanasie cel Mare, a preluat hramul unui
paraclis din incinta, Sfantul Haralambie. In anul 2008, la redeschiderea Manastirii Stavropoleos, PF Parinte Patriarh
Daniel a dat un nou hram, Sfantul Iustin Martirul si Filosoful. Icoanele laterale din iconostas, dar si icoanele aflate la
inchinare pe tetrapod (Soborul Sfintilor Romani si icoana Soborul Sfintilor Arhangheli) sau icoanele care se scot la
inchinare de hram sunt pictate in zilele noastre de iconari contemporani, apropiati ai Manastirii Stavropoleos: Ion
Grigorescu si Camelia Munteanu.