EPOCA MEDIEVALĂ (III)

Epoca lui Mihai Viteazul

Variantă de eseu
 Surse istorice
• SURSA A.
„În această țară [Țara Românească] aș fi putut trăi liniștit, singur și fără nicio frică, dacă nu mă
simțeam chemat de credința mea față de Maiestatea Voastră și față de întreaga creștinătate.
Eu însă, nevrând să sporesc puterea turcilor prin ostașii mei, spre distrugerea creștinilor, de
bună voie m-am arătat gata de a lua parte la Ligă [Liga Sfântă – n.n.]...”
(Din Memoriul voievodului Mihai Viteazul către împăratul romano-german Rudolf al II-lea, 1601)
• SURSA B.
„Pe când Ștefan cel Mare fusese, înainte de toate, un înțelept apărător al țării sale, Mihai [Viteazul
– n.n.], consumat de flacără, depășește în acțiunea sa patria și neamul lui, pentru a sluji
marele ideal de reînviere a credinței.” (Nicolae Iorga, Locul românilor în istoria universală, 1985)
• SURSA C.
„În secolele XVIII-XX, personalitatea lui Mihai Viteazul a căpătat dimensiunile unui simbol național
românesc. Prin efortul antiotoman și prin perspectiva continuării acestuia, domnul a fost
apreciat drept un mare general al Răsăritului, capabil chiar de a elibera Constantinopolul de
sub turci. Prin statutul dobândit în raport cu Imperiul Otoman, Mihai și unii contemporani erau
convinși că Țara Românească devenise din nou un scut pentru întreaga creștinătate. Unirea
celor trei țări, deși nu s-a făcut din rațiuni naționale, ci politice și militare, i-a plasat pentru
prima oară pe români, pentru o clipă, sub același sceptru.”
(Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan (coordonatori), Istoria României. Compendiu, 2004)
 Sarcină

Utilizează sursele și cunoștințele obținute anterior pentru a

redacta un eseu cu tema:
Ideea unității naționale sau a solidarității creștine a prevalat în
planurile lui Mihai Viteazul?
Formulează argumente relevante (cel puțin trei), corecte din
punct de vedere științific, pentru a-ți susține opinia referitoare
la tema propusă (10 puncte);
Explică relații de cauză-efect (cel puțin două) (5 puncte);
Integrează critic informațiile din sursele propuse (3 puncte);
Expune ideile în baza unui plan logic care să includă introducere,
cuprins, concluzie (5 puncte);
Utilizează corect limbajul istoric (2 puncte)
 Ideea unității naționale sau a solidarității creștine
a prevalat în planurile lui Mihai Viteazul?

Introducere:
La sfârșitul sec. al XVI-lea țările creștine de pe
continentul european devin tot mai nemulțumite de
extinderea influenței Imperiului Otoman. În consecință
papa de la Roma și împăratul Austriei Rudolf II inițiază
Liga Creștină în calitate de coaliție a țărilor creștine, cu
scopul de a lichida influența turcilor în Europa. La
această alianță au aderat Țara Moldovei și Transilvania,
iar în 1594 și Țara Românească condusă la acel
moment de Mihai Viteazul.
 Relația de cauzalitate(1)
Ideea solidarității creștine l-a determinat pe Mihai Viteazul nu doar să se
implice în lupta anti-otomană, dar să devină factor determinant al
acesteia. Opinia lui N. Iorga este îndreptățită prin faptul că Mihai a apărat
întreaga lume creștină, țara sa aflându-se în calea turcilor. Domnitorul a
considerat Liga drept un avantaj pentru consolidarea mișcării împotriva
Imperiului Otoman. Acest fapt îl dovedește acțiunile sale – acceptă a se
declara supus al principelui Transilvaniei Sigismund Batory doar pentru a
păstra coaliția creștină în regiune: atunci când în noiembrie 1594 Mihai
Viteazul și domnitorul Moldovei Aron Vodă au început lupta armată anti-
otomană Sigismund Batory a folosit această situație drept prilej pentru a
condiționa ajutorul său militat cu încheierea unor tratate de subordonare
a celor doi domnitori. Absența unui aliat ar fi pus la grea încercare
armatele Moldovei și Munteniei și delegația lui Mihai a semnat acel trat.
Victoriile românilor de la Călugăreni și Târgoviște din 1595 au demonstrat
că sacrificiul domnitorului Țării Românești a fost justificat și a dus la
consolidarea pozițiilor creștinilor.
 Relația de cauzalitate (2)
Doar în contextul luptei comune împotriva turcilor s-au conturat premise și pentru
unirea Munteniei, Transilvaniei și Moldovei sub o singură autoritate.
Poarta Otomană începea să încalce frecvent capitulațiile (înțelegerile stabilite
anterior) și dorea să transforme țările române în pașalîk (unitate teritorial-
administrativă turcă). Mihai Viteazul a văzut în Liga Creștină posibilitatea de a
lichida influența Imperiului Otoman prin efortul comun al țărilor creștine,
menționând că a simțit această chemare „din partea întregii creștinătăți”. Primul
pas pentru acest ideal era de a păstra alianța militară a celor trei țări românești și
acest ideal l-a determinat pe Mihai să transforme, după cum menționează I. Pop,
Țara Românească „în scut pentru întreaga creștinătate”, doar principatele
române reprezentau spațiul geografic dintre turci și lumea creștină din Europa.
În 1599 principe al Transilvaniei a devenit Andrei Batory, care era sprijinit de
Polonia. Noul principe i-a cerut lui Mihai să refuze la domnie în favoarea lui
Semion Movilă. Riscul ca Țara Românească și Transilvania să fie scoase din
coaliția anti-otomană era foarte mare.
 Ideea creștină a consolidat idealul național
Pentru a se asigura de sprijinul unui suveran creștin influent Mihai a încheiat un
acord cu împăratul Austriei Rudolf II prin care a obținut promisiunea unui sprijin
militar. Armata Țării Românești a reușit să obțină victoria de la Șelinbăr și Mihai a
devenit domnitor al Transilvaniei, întărind capacitatea de apărare împotriva
turcilor. În același timp o nouă amenințare se contura din partea domnitorului
Moldovei Ieremia Movilă care continua să solicite sprijin din Polonia pentru
fratele său Semion ca să-l pună domnitor în Țara Românească. Având aceste
riscuri, Mihai în 1600 intră cu oastea sa în Moldova, susținut de boierii locali și
este recunoscut în calitate de domnitor.
Ideea creștină a determinat consolidarea ideii naționale deoarece: 1) expedițiile
militare în Transilvania și Moldova au fost dictate de dorința de a păstra în
această zonă a Europei frontul comun anti-otoman; 2) populația celor trei țări
aveau același dușman, fapt cei-i unea; 3) românii, indiferent de categoria socială
din care făceau parte apreciau lupta pentru apărarea creștinismului drept
obligație morală.
 Ideea unității naționale

Ideea unității naționale nu era una prioritară în sec. al

XVI, întrucât conștiința națională în Europa s-a
manifestat deplin abia în sec. al XIX-lea (supranumit
secolul națiunilor). Totuși, faptul că populația română
din Transilvania l-a primit pe Mihai ca domnitor al lor,
a determinat și nobilimea maghiară să-l accepte, iar în
Moldova era așteptat de cea mai mare parte din boieri
și de popor, toți fiind nemulțumiți de influențele
frecvente din partea Poloniei sau a Porții. Această
situație demonstrează spiritul unității de neam, care
va deveni tot mai pronunțat în următoarele perioade.
 Concluzie
Mihai Viteazu este domnitorul primei uniri politice a celor trei țări
românești, unire care a fost doar calea pentru realizarea
idealului său de a stăvili influenței otomană în lumea creștină,
deoarece:
- A acceptat umilință pentru a păstra coaliția anti-otomană;
- A intrat cu oastea în Transilvania și Moldova atunci când
domnitorii acestor state refuzau să împiedice extinderea
influenței turcilor;
Mihai Viteazul a oferit exemplu în istorie de unire politică a
pământurile românești sub o singură guvernare, astfel a fost un
exemplu urmat în 1859 care s-a încheiat în 1918 cu Marea
Unire. Valorile pe care le-a apărat rămân autentice și în prezent:
credința, curajul și patriotismul.
 Itemi

Explică termenul capitulație:

Caracterizează în baza sursei rolul Țării Românești în
lupta antiotomană;
Formulează o consecință a realizării planului politic a lui
Mihai pentru români. Argumentează răspunsul cu
trimitere la un fapt istoric;
Argumentează rolul lui Mihai Viteazul în istoria
românilor. Argumentează răspunsul
Expuneți argumentat opinia cu privire la afirmația
„Secolul XIX, secolul națiunilor”