Folclorul romanesc

- Muzica autentica populara

Folclorul nostru este definit de creatiile stramosilor nostri, transmise din generatie in generatie
prin viu grai si imbogatite pe parcursul secolelor. Muzica populara este una dintre manifestarile
artistice prin care se reflecta spiritualitatea, gandirea si simtirea poporului nostru, este parte a
culturii spirituale a natiunii noastre. Artistii de muzica populara sunt principalii pastratori ai
valorilor noastre culturale, promotori ai spiritualitatii noastre si fara ei identitatea noastra ar fi
stearsa.

Continuitatea folclorului nostru depinde de interpretii de muzica populara , de opera folclorica

pe care acestia au cules-o din popor si o transmit mai departe generatiilor actuale si viitoare si nu
in ultimul rand de creatiile lor. Un artist adevarat nu moare niciodata, el va trai o vesnicie prin
cantecele lui. Multumim tuturor artistilor pentru ca exista, in egala masura va multumim
dumneavoastra, celor care iubiti muzica populara romaneasca pentru ca si datorita voua putem
pastra si lasa urmasilor nostri ca zestre, spiritualitatea si identitatea noastra nationala, folclorul cu
obiceiurile, datinile si traditiile poporului nostru.

Genurile folclorice muzicale se definesc prin trei criterii: ambianta / functia, continutul de idei
al textului poetic legat de functia si trasaturile structurale muzicale, precum si ale textului (ritm,
melodie, forma, versificatie).

Repertoriul liricii neocazionale contine cele mai vii genuri ale folclorului, fiind supus ca atare
unei continue prefaceri, pentru a fi in pas cu viata si simtamintele oamenilor, tipurile melodice
concretizandu-se in nenumarate variante. ...Este cu putinta ca unele stiluri sa vietuiasca secole
intregi dar este de neconceput ca in decurs de secole sa nu se creeze melodii noi. Sfera larga a
liricii neocazionale este definita doar pe baza criteriului literar si functional: luand in considerare
si criteriul muzical se disting trei genuri: - doina, cantecul propriu-zis si muzica de joc.

Jocul popular, pentru a se putea realiza, are nevoie de un sprijin ritmic provenit din afara.
Acesta este generat de instrumente muzicale, de componenta compartimentala, precum si de
structura si modalitatea de interpretare a melodiilor.

1
 Formatiile instrumentale vechi, care cantau la jocul satului, nunti sau insoteau colindatorii, erau
compuse din vioara, una sau doua contre (vioara a II-a) si o broanca (un violoncel cu trei
coarde). Cu timpul, formatiile instrumentale vechi au fost inlocuite cu tarafuri de suflatori, cu
care s-au facut inregistrari in localitatile Bata, Lipova, Varadia si Rosia.

Este o datorie a noastra sa veghem cat se poate asupra autenticitatii folclorului muzical ca o
mostenire a trecutului si sa-l dam generatiei viitoare intr-o forma care sa corespunda realitatii.

In opinia mea, muzica populara autohtona trebuie promovata in societatea noastra prin
informarea oamenilor cu privire la adevaratele valori. Prin informare, se va face distingerea intre
chici si autentic, iar cei care o promoveaza cu adevarat vor avea parte de stima si respectul
cuvenit.