ȘTEFAN Irninis-Alexandra

PIPP II

RECENZIE – FORREST GUMP

Filmul „Forrest Gump” este despre un bărbat cu deficiență de învățare care își
depășește cu succes dizabilitatea, având mereu susținerea și iubirea mamei sale. El, la rândul
său, dă dovadă că persoanele cu dizabilități au în suflet numai iubire pură și bunătate.

Personajul principal se numește Forrest Gump, ca și titlul filmului și înfățișează o

lungă perioadă din viața sa. Filmul începe cu Forest stând pe o bancă în stație și așteptând
autobuzul. La un moment dat se așază o doamnă lângă el și acesta face o remarcă la adresa
pantofilor pe care ea îi poartă, făcându-l să-și amintească de cea mai importantă pereche de
pantofi pe care a avut-o. Pe lângă deficiența de învățare pe care o avea, Forrest era nevoit să
poarte proteză la ambele picioare pentru a putea merge. Pe tot parcursul filmului, mama sa îi
aduce aminte că el nu este prost și că nimeni nu trebuie să-i spună așa ceva.

Forrest trăia într-o casă mare în Alabama, alături de mama sa, iar pentru a face bani în
plus închiriau camere călătorilor. Figura paternă lipsind din peisaj, acestuia îi făcea mare
plăcere să vadă casa plină mereu.

În prima sa zi de școală, începe discriminarea din partea colegilor, în autobuz, unde

niciunul dintre copii nu voia să-l lase să stea lângă ei. O singură fetiță, pe nume Jenny, îl lasă
să se așeze lângă ea. Pe lângă mama sa, aceasta a fost singura care i-a pus întrebări despre el
vreodată. Mama lui Forrest este chemată la școală, iar directorul îi spune că inteligența
acestuia este sub medie și că nu poate să fie elev la o școală de stat. Pentru că aceasta îl iubea
foarte mult, a făcut orice ca acesta să-și poată continua studiile.

Forrest și Jenny au fost cei mai buni prieteni și au avut o legătură foarte strânsă. La un
moment dat niște băieți încep să arunce cu pietre în Forrest și să-l fugărească cu bicicletele,
iar Jenny strigă la el să alerge și să nu se mai oprească. Pentru că avea acele proteze în
picioare, acestea se desfac și Forrest începe să alerge fără ele. Acela a fost momentul în care
Forrest și-a descoperit pasiunea pentru alergat. Alergând o dată spre casa lui Jenny, acesta
spune că tatăl lui Jenny le iubește foarte mult pe fetele sale, atingându-le și sărutându-le
frecvent. Ce nu realiza el atunci, pentru că era foarte mic, era faptul că tatăl lor le abuza de
fapt sexual. Mama lui Jenny murise, când aceasta era mai mică, iar tatăl lor era alcoolic.
Jenny și Forrest aleargă prin lanul de porumb, tatăl ei țipând si alergând după ea, iar Jenny îi
spune să se oprească cu ea și să se roage ca aceasta să poată zbura.

Datorită pasiunii sale pentru alergat, Forrest ajunge în echipa de fotbal a liceului.
Mama sa este foarte mândră de el, iar după absolvire acesta se înrolează în armată. Înainte să
plece, Jenny îi spune același lucru ca de fiecare dată când acesta a avut probleme cu bătăușii
și anume, să alerge. Ajunge să lupte în Vietnam, unde în urma unui flagrant o mare parte din
batalion este rănită, iar Forrest își cară colegii pe care îi găsește în căutarea prietenului său cel
mai bun Bubba. Locotenentul Dan nu dorește să fie salvat și îi poartă pică lui Forrest pentru o
lungă perioadă de timp. În timpul atacurilor, Forrest este împușcat în fund și ajunge coleg de
pat cu Locotenentul Dan, rămas fără ambele picioare. În perioada în care acesta primește
îngrijire pentru împușcătură, ajunge să-și dezvolte încă o pasiune și anume cea pentru ping
pong, la care și de data această, este foarte bun.

Întors din războiul din Vietnam, Forrest primește medalii și statutul de cetățean de
onoare. Participă la diferite întâlniri cu președinții Americii și ajunge să vorbească în fața
publicului. Reprezintă America în lupta cu China la un concurs de Ping Pong, devenind
vedetă. După ce a participat la o emisiune în New York, ieșit din studiourile televiziunii, se
întâlnește cu Locotenentul Dan, care era într-un scaun cu rotile. Chiar dacă locotenentul Dan
acum era mai degrabă un cerșetor, respectul lui Forrest față de el nu a dispărut. Acesta
hotărăște să-și petreacă sărbătorile de iarnă cu Locotenentul. Forrest îi povestește despre
planul său de a cumpăra o barcă de pescuit creveți, iar locotenentul îi spune ironic că dacă
reușește să-și cumpere barca, el îi va fi ajutor. Ajuns înapoi acasă la mama sa, acesta primește
sponsorizare de la o firmă de palete de ping pong. Cu banii câștigați își cumpără o barcă de
pescuit creveți, aceasta fiind promisiunea pe care el și Bubba și-o făcuseră în război.

Bărcii pe care o cumpără îi pune numele Jenny. Într-una din zile apare pe ponton,
Locotenentul Dan. Cei doi își pornesc afacerea și în scurt timp ajung să mai cumpere alte 10
bărci de pescuit creveți și câștigă foarte mulți bani. În tot acest timp Forrest se gândește
mereu la Jenny, fiind îndrăgostit de ea încă din copilărie. Fiind pe mare într-una din zile,
forrest primește un telefon neașteptat. Din păcate, mama lui era grav bolnavă. Se reîntoarce
acasă și rămâne acolo, mama sa murind după o luptă cu cancerul. Locotenentul Dan
investește banii de pe afacere la Apple, așa că Forrest este asigurat din punct de vedere
financiar. O mare parte din bani o donează pentru caritate.
 De-a lungul poveștii despre viața sa se opresc diverși oameni pe bancă lângă acesta.
Unii pun întrebări, alții îl ironizează. Ultima persoană care rămâne pe bancă alături de el
până la finalul filmului, este o bătrânică. Acesta îi povestește cum rămas singur la casa din
Alabama, Jenny reapare. Locuiesc împreună pentru o perioadă, iar în seara de Anul Nou,
Forrest îi cere să fie soția sa. Jenny refuză, dar ulterior vine în camera sa unde dorm
împreună. Dimineața ea pleacă din nou și Forrest este devastat. Stând singur pe prispa casei,
acesta se ridică și începe să alerge. Nu se oprește pentru câțiva ani din alergat.

Motivul pentru care el stă pe bancă, așteptând autobuzul este că a primit o scrisoare de
la Jenny, care îi cere să se vadă cu ea. Bătrânica de pe bancă îi spune unde este adresa, iar
acesta se ridică și aleargă către Jenny. Ajuns la Jenny, Forrest îl cunoaște pe băiețelul acesteia
care îi poartă și numele. Este de fapt băiețelul său, ea rămânând însărcinată în ultima lor
noapte petrecută împreună. Forrest se teme ca băiețelul să nu fi moștenit de la el deficiența
de învățare, însă Jenny îl liniștește spunând că este unul dintre cei mai inteligenți copii din
clasă. Deși toată viața, Jenny a încercat să fugă negăsindu-și locul nicăieri, acum fiind grav
bolnavă îi cere lui Forrest să se căsătorească pentru a trăi ultimele clipe împreună ca o
familie. Viața dereglată a lui Jenny a fost cauzată de abuzurile la care a fost supusă în
copilărie. Pe parcursul filmului, aceasta se luptă cu abuzurile fizice din partea unuia dintre
iubiții săi, cu adicția de droguri și tentativele de suicid. Cei doi ajung să se căsătorească, iar
Jenny își petrece ultimele clipe alături de Forrest și băiețelul lor la casa din Alabama. Jenny
este înmormântată sub copacul in care cei doi se jucau în copilărie.

Scena de final a filmului îi prezintă pe Forrest și băiețelul său când acesta pleacă la
școală. Din cartea pe care mama lui Forrest i-o citea mereu înainte de culcare, acum fiind a
băiețelului, cade o pană. Pana semnifică prezența lui Jenny, deoarece ea se ruga mereu la
Dumnezeu să poată zbura. Cu toate că Forrest avea un handicap mental, acesta nu a fost
împiedicat din a fi un tată bun și iubitor.

Filmul „Forrest Gump” ne demonstrează că și oamenii cu dizabilități merită susținuți,

încurajați și mai ales iubiți. Ei își pot depăși condiția și cu puțin ajutor din partea celor din jur
pot duce vieți normale.