Gellu Naum Cand l-a vazut pisoiul Tit S-au dus atunci la dirijor
Plangand cu hohot si sughit Maestrul Domilasolfa
La circ in Targul Mosilor I-a spus: – Prietene, ti-as da Cu haina lui de catifea Pe gheata unui racitor Mustata si codita mea, I-a ascultat si, ganditor Traia voios si zambitor As da o litra de caimac, S-a asezat pe canapea oftand Un pinguin din Labrador As da orice sa te impac Sarmanul meu tenor
Zau, nu mai plange, te Se poate prapadi de dor
– Cum se numea? – Apolodor implor! Sa plece dar spre Labrador – Si ce facea? – Canta la cor Dar el plangea: – Mi-e dor, Si a plecat Apolodor mi-e dor Deci, nu era nici scamator, De fratii mei din Labrador! Nici acrobat, nici dansator
Facea si el ce-i mai usor
Si-au incercat sa-l mai Canta la cor (Era tenor) impace
Ariciul, daruindu-i ace
Grasut, curat, atragator Si ursul, cu un pumn de mure In fracul lui stralucitor Proaspat culese din padure Asa era Apolodor Si iepurele Buza-Lata
(Colegi de-ai lui Apolodor,
Dar intr-o zi Apolodor, Maestri cantareti la cor) Spre deznadejdea tuturor
A spus asa: – Sunt foarte
Camila Suzi, cea mai trista, trist! Plangea cu fata in batista, Imi place viata de corist Ea ii fusese ca o mama Dar ce sa fac? Mi-e dor, mi-e dor Il invatase prima gama
De fratii mei din Labrador! Dar el plangea: – Mi-e dor,
mi-e dor O, de-as putea un ceas macar De fratii mei din Labrador Sa stau cu ei pe un ghetar