REGALITATEA ROMEI

Roma a avut şapte regi: Romulus, Numa Pompilius, Tullus Hostilius, Ancus Marcius,
Tarquinius Priscus, Servius Tullius şi Tarquinius Superbus, dintre care ultimii trei etrusci.
Aceşti regi legendari au fost simboluri ale celor trei categorii sociale: oratores (cei ce se
roagã)-primii doi regi care organizeazã activitãţi religioase, bellatores (cei ce se luptã) -Tullus
Hostilius care întreprinde campanii militare şi laboratores (cei ce muncesc)-Ancus Marcius
care, conform legendei, construieşte portul de la Ostia. Cât despre regii etrusci, inovaţiile lor
sunt minore: ceremonialul regal, reforma cenzitarã sau…privarea de libertate din cauza
abuzurilor ultimului rege, care a dus la cãderea regalitãţii.

Ce atribute avea regele? Putem spune cã autoritatea sa era absolutã, pentru cã Senatul
nu avea decât un rol consultativ. Are imperium nelimitat, deci comandã militarã. Este
dictator, rex şi magister populi, dar mai este şi judecãtor suprem. Are drept de decizie,
Senatul şi comitia curiata (adunarea pe curii) nefãcând altceva decât sã ratifice hotãrârile sale.
Tocmai autoritatea sa absolutã a fost cauza rãsturnãrii regalitãţii.

Structuri sociale

Cât despre structura socialã din epoca regalã, în vârful piramidei era, evident, rex. Rex
care reprezintã şi garantul ordinii sociale, o punte între lumea divinã şi societate, pentru cã
are şi calitatea de pontifex maximus. Autoritatea regalã este simbolizatã pe plan familial de
autoritatea la fel de absolutã pe care o are pater familias. Statul în viziunea romanã este o
familie extinsã, cu regele ca pãrinte. Dupã rege urmau ginţile patriciene, aristocraţia. Având
un rol important în viaţa politicã a cetãţii şi fiind considerate ca existând de la bun început la
Roma, din rândul lor se alegeau membrii senatului, instituţie care ar data încã de pe vremea
lui Romulus. Competiţia din rândurile senatorilor era şi ea destul de acerbã, pentru cã erau la
mijloc prestigiu şi privilegii.

Apoi urmeazã plebeii, care, conform surselor, poposesc mai târziu la Roma. Faţã de
patricieni se aflã mai întâi în stare de dependenţã (clientela). Dar din punct de vedere juridic
sunt marea masã a oamenilor liberi. Sclavia exista şi ea, dar ţinea mai degrabã de domeniul
casnic şi nu rareori gãsim sclavi muncind alãturi de stãpâni, singura diferenţã fiind cea de
statut juridic.

În altã ordine de idei, putem vorbi şi despre o împãrţire pe criteriul zecimal. Zece
familii formeazã o gintã (gens), zece ginţi o curie, zece curii un trib. Cele trei triburi sunt
Tities, Ramnes şi Luceres, considerate în istoriografia modernã a reprezenta componentele
etnice din momentul fondãrii Romei:Ramnes/Ramnenses ar fi latinii, Tities/Titienses ar fi
sabinii (Titus Tatius, rege sabin, este coleg de guvernare cu Romulus), şi Luceres ar fi
etruscii. Dincolo de controversa acestei interpretãri, formula de organizare socialã corespunde
celei de organizare militarã, pentru cã la început legiunea avea 3000 de oameni.

O menţiune deosebitã meritã reforma lui Servius Tullius, care frapeazã prin
asemãnarea cu cea a lui Solon din Athena, ceea ce ar putea duce cu gândul la o invenţie a
autorilor romani. Ce a presupus reforma? Incadrarea socialã nu se mai face pe baza criteriului
aristocratic, ci timocratic (bazat pe avere). În funcţie de averea deţinutã, cetãţenii sunt
împãrţiţi pe categorii, fiecare cu corespondent în tipul de armament, ceea ce iar probeazã
legãtura dintre criteriile social/cenzitar şi militar. Cum erau mai exact împãrţiţi? 18 centruii
de equites, cavaleri+80 de centurii greu înarmate şi 2 centurii de fabri (lucrãtori)+trei
categorii de câte 20 de centurii+30 de centurii şi douã de cântãreţi+centuria de proletarii.
Cum se reflecta noua structurã pe plan politic? Fiecare centurie dispune de un vot, fãrã a
conta numãrul membrilor. Legea este votatã cu majoritate simplã. Dacã privim atent,
observãm cã de fapt puterea aparţine primelor douã clase, ceea ce conferã Romei secolului al
VI-lea a.Hr. un vãdit character oligarhic…

Domnia lui Romulus

Romulus nu a fost doar primul rege al Romei, dar și fondatorul ei. În 753 î.Hr.,
Romulus a început construirea orașului pe Dealul Palatin. După fondarea Romei, el a invitat
criminali, sclavi fugari, exilați și alte astfel de populații nedizerabile, oferindu-le azil. În
această manieră, Romulus a populat cinci dintre cele șapte dealuri ale Romei. Pentru a oferi
cetățenilor săi neveste, Romulus a invitat tribul vecin de sabine la un festival unde a răpit
femeile sabine și le-a adus înapoi în Roma. După bătălia dusă împotriva sabinilor, Romulus a
adus atât romanii, dar și adversarii lor sub același conducător.

Domnia lui Numa Pompilius

După strania și misterioasa moarte a lui Romulus, domnia a căzut în mâinile lui Numa
Pompilius. Lăudat pentru înțelepciunea sa naturală, domnia lui Numa a fost marcată de pace
și prosperitate. La numirea ca rege, fiind sabin la naștere, a mărit Senatul pentru a include
100 de nobili sabini care veniseră la Roma în timpul domniei lui Romulus. Acești oameni
erau numiți, de asemenea, patricieni, în timp ce descendenții lor aveau să devină elita
Republicii.

Numa a reformat Calendarul roman ajustându-l pentru anul solar, instituind la fel de
bine mai multe ritualuri religioase ale Romei. El a organizat zona din și din afara Romei în
districte pentru un management mai ușor. El este, de asemenea, creditat pentru organizarea
primelor bresle profesionale ale Romei. Domnia sa avea să dureze 41 de ani și avea să aibă o
moarte naturală, ușoară.

Domnia lui Tullus Hostilius

Tullus Hostilius se asemăna bine lui Romulus în atitudinea sa războinică și, complet
diferit de Numa în lipsa de respect față de zei. Tullus a purtat război împotriva cetății Alba
Longa, Fidenae și Veii, oferind astfel Romei chiar mai mare teritoriu și putere. În timpul
domniei lui Tullus orașul Alba Longa a fost complet distrus, iar Tullus a înrobit populația,
trimițând-o apoi înapoi la Roma.

În ciuda naturii sale războinice, Tullus Hostilius a selectat și reprezentat al treilea grup
de persoane care formau clasa patriciană a Romei, consistând dintre cei care veniseră la
Roma pentru a căuta azil și o nouă viață. De asemenea, el a mai construit o nouă casă pentru
Senat, Curia, care a supraviețuit peste 500 de ani după moartea sa. Domnia sa a durat 31 de
ani.

Domnia lui Ancus Marcius

 În urma misterioasei morți a lui Tullus, romanii au ales un rege religios și pacifist în
locul său. Acesta era nepotul lui Numa, Ancus Marcius. Mult precum bunicul său, Ancus a
făcut puține pentru a mări granițele Romei și a dus războaie doar atunci când teritoriile sale
aveau nevoie să fie apărate. De asemenea, el a construit un apeduct, Aqua Martia și a
construit prima închisoare romană pe Dealul Capitoliului.

În timpul domniei sale, Dealul Janiculum aflat pe malul de vest era fortificat pentru a
proteja Roma. Tot el a construit și primul pod peste Tibru. De asemenea, el a fondat portul
Romei Ostia pe Marea Tireniană și dezvoltarea primelor lucrări de sare. Avea să moară din
cauze naturale, la fel ca și bunicul său înaintea sa, după 37 de ani ca rege și avea să fie amintit
ca cel mai mare Pontif al Romei.

Domnia lui Lucius Tarquinius Priscus

Lucius Tarquinius Priscus nu era doar al cincilea rege al Romei, dar și primul născut
etrusc. După imigrarea în Roma, l-a simpatizat pe Ancus Marcius, care l-a adoptat mai târziu
ca pe fiul său. La urcarea la tron, a condus războaie împotriva sabinilor și etruscilor, ceea ce a
dublat mărimea Romei și a adus mari bogății orașului.

A construit mari monumente pentru Roma. Printre acestea se număra marele sistem de
canalizare al Romei, folosit pentru secarea zonei de mlaștină dintre cele șapte dealuri ale
Romei. În locul acesteia, a început ceea ce avea să devină Forul Roman. Tot el a instituit
fondarea Jocurilor Romane. Cel mai faimos proiect de construcții al său este Circus
Maximus, un imens stadion folosit pentru întrecerile de care, rămânând până în zilele noastre
cel mai mare stadion din lume.

Domnia lui Servius Tullius

În urma morții lui Priscus, ginerele său Servius Tullius l-a succedat la tron, al doilea
rege născut etrusc aflat la conducerea Romei. Precum socrul său, Servius a câștigat războaie
împotriva etruscilor. A folosit comoara venită din campanii pentru a construi primele ziduri
ce înconjurau complet cele șapte dealuri ale Romei; construcția este cunoscută sub numele de
Pomerium. A adus și reforme pentru armata romană.

Este faimos pentru implementarea unei noi constituții pentru romani, continuând
procesul de dezvoltare al claselor orașului. A instituit primul recensământ din lume, care
diviza poporul Romei în cinci clase economice și a format Adunarea secolului. Domniei sale
îi este atribuită și construirea templului Dianei de pe Dealul Aventin.

Domnia lui Lucius Tarquinius Superbus

Al șaptelea și ultimul rege al Romei a fost Lucius Tarquinius Superbus. Ca fiul lui
Priscus și ginerele lui Servius, Tarquinius era, de asemenea, de naștere etruscă. În timpul
domniei sale etruscii au atins vârful puterii lor. Spre deosebire de toți ceilalți regi dinaintea
sa, Tarquinius a folosit violența, uciderea și terorismul pentru a menține controlul asupra
Romei. A abrogat multe dintre reformele constituționale antecedente create de către
predecesorii săi. Singurul lucru benefic Romei a fost completarea templului lui Jupiter
început de tatăl său, Priscus.