“CINA CEA DE TAINĂ”

www.bibliotecapleyades.net

Material realizat de profesor Cristina Ungureanu

Școala Populară de Arte și Meserii Pitești
Secția Câmpulung-Muscel

Possible Self-Portrait, c. 1513 -www.drawingsofleonardo.org
Leonardo di ser Piero da Vinci (n. 15
aprilie 1452, Vinci - d. 2 mai 1519, Amboise), cunoscut
sub numele de Leonardo da Vinci, a fost cel mai de
seamă reprezentant al Renașterii italiene din perioada de
apogeu a acesteia.
Spirit universalist: pictor, sculptor, arhitect, muzician,
inginer, inventator, anatomist, geolog,
cartograf, botanist și scriitor, Leonardo da Vinci este
considerat adesea cel mai de seamă geniu din întreaga
istorie a omenirii. Era atât de renumit, încât regele Franței
îl considera un fel de trofeu, de comoară neprețuită a țării
sale. 
Renașterea a fost mișcarea culturală care care s-a
întins pe perioada secolelor XIV-XVII. Ea a debutat în
Italia și, ulterior, s-a răspândit în restul Europei, afectând
profund viață intelectuală europeană în perioada modernă
timpurie, influența sa fiind resimțită în literatură, filosofie,
artă, muzică, politică, știință, religie, precum și în alte
domenii de cercetare.
 www.bibliotecapleyades.net

“Cina cea de taină” este o pictură murală a lui Leonardo da Vinci, realizată pentru patronul său,
ducele Ludovico Sforza din Milano, una din cele mai celebre picturi din istoria universală a artelor. Ea se
găsește în fosta sală de mese a bisericii dominicane Santa Maria dell Grazie din Milano. Forma definitivă a
lucrării a fost precedată de studii amănunțite, schițele corespunzătoare s-au păstrat și se găsesc în biblioteca
"Albertina“ din Viena, la "Accademia" din Veneția și în "Royal Library" din castelul Windsor.
Study for the Last Supper: Apostle Bartholomew, 1495 -www.zucapaca.com Study of the Head of Philip for “The Last Supper”- ebooks.adelaide.edu.au
Notebooks-of-Leonardo-da-Vinci_Plate-XLVI_Sketches-for-The-Last-Supper -en.wikipedia.org-
Study for the head of Christ for The Last Supper-www.allpaintings.org Study for the head of Saint Peter for the Last Supper, c. 1495-artboxdesign.biz
 www.bibliotecapleyades.net

Opera măsoară 460 x 880 cm şi a fost executată în tempera și ulei, în perioada cuprinsă între 1495 și 1498.
Cunoscători în domeniu afirmă că lucrarea nu este o frescă realizată după metoda (tempera cu ou pe
tencuială udă) practicată până atunci care se dovedise eficientă pentru câteva secole. Metoda cu care Leonardo
a lucrat ”Cina cea de Taină” a fost fără precedent; el a încercat să folosească materiale noi. “În loc de frescă,
Leonardo a conceput propria sa tehnică pentru pictura murală, un fel de tempera pe piatră”. Artistul. căruia îi
plăcea să experimenteze tot felul de lucruri noi, a ales să aplice culorile pe un strat dublu de ipsos, pe tencuială
uscată. Experimentul a avut ca rezultat nu numai obţinerea unei palete cromatice mult mai variate, dar şi o
durabilitate scăzută a lucrării. Anterior, zidul fusese acoperit cu o bază puternică de materiale care aveau rolul
nu numai să absoarbă tempera, ci și pentru a proteja împotriva umezelii. Însă acea bază (compusă din gesso,
smoală și mastic) s-a dovedit a nu fi durabilă. Curând, schimbările de temperatură şi umiditatea produsă, în
special, de aburii din bucătăria mănăstirii aflate în vecinătatea sălii ce adăpostea capodopera, au cauzat
prejudicii grave picturii, contribuind la deteriorarea ei: tencuiala a început să se umfle, pigmentul să se
exfolieze foarte repede. Acest fapt este atestat într-o scrisoare a lui De Beatis, adresată cardinalului din
Aragona, în anul 1517.
 www.bibliotecapleyades.net

“Cina cea de Taină” a fost ultima cină pe care a luat-o Hristos cu apostolii săi, înainte să fie arestat şi apoi
crucificat. Leonardo a valorificat acest subiect biblic şi l-a ilustrat magistral surprinzând momentul răspunsului
emoţional, generat de efectul cuvintelor "Unul dintre voi mă va trăda!“ asupra fiecărui apostol al său.
Dispunerea ucenicilor în jurul unei mese circulare sau pătrate, precum şi imaginea lui Isus oferindu-i
trădătorului Iuda, o bucată de pâine înmuiată în vin, Ioan sprijinindu-şi capul de pieptul Domnului, toate acestea au
fost imagini tradiţionale folosite până în acel moment. Leonardo a ales să reprezinte scena biblică într-un mod
deosebit de cel utilizat până atunci. Astfel, toate personajele sunt amplasate în linie, în spatele unei mese
dreptunghiulare, astfel încât chipurile şi ipostazele lor să fie expuse ochilului privitorului. Pe masă au fost pictate
fața de masă, cuţite, furculite, pahare, etc - obiecte folosite zilnic, similare cu cele ale călugărilor care locuiau la
mănăstire.
Poziția dominantă a lui Hristos este accentuată de spațiul liber din jurul lui. Palmele Domnului sunt îndreptate
spre pâinea şi vinul aflate dinaintea Sa – alimente ce simbolizează trupul şi sângele său – sacrificul suprem făcut în
favoarea omenirii. Privirea lui coboară spre obiectele aranjate în mod ordonat dinaintea Sa. La stânga și dreapta lui
obiectele cad imediat în dezordine. 
Ioan se află în imediata apropiere, la dreapta Fiului lui Dumnezeu, poziţie de favoare, cunoscut fiind faptul că
el era apostolul preferat al lui Isus. Există teorii care susţin că personajul din dreapta lui Isus, în această pictură, este
Maria Magdalena. Însă, specialişti în istoria artei renascentiste indentifică personajul ca fiind apostolul Ioan, în
ciuda trăsăturilor foarte feminine. În plus, în Biblie nu se afirmă nicăieri că la Cină ar fi participat vreo femeie.
 În ciuda reacţiei dramatice a apostolilor, scena exprimă şi o anume ordine. Compozițional, ”Cina cea de
Taină” a fost construită după raționamente aproape matematice. Punctul cel mai important este perspectiva
tehnică incredibilă. Fiecare element singular al lucrării atrage atenţia asupra centrului compoziţiei - chipul lui
Hristos. Este ceea ce Leonardo numea "mişcarea minţii".
Isus este aşezat în centru compoziţiei, capul său fiind încadrat de o deschizătura arhitecturală - o fereastră
prin care se vede un peisaj cu orizontul foarte coborât, având ca fundal cerul. Această fereastră are rolul de a
asigura un contrast între figura lui Hristos şi exterior şi, de asemenea, pentru a conduce privirea noastră asupra
celei mai importante figuri din compoziţia picturală.
Cei doisprezece apostolii sunt aranjaţi în jurul lui Isus, împărțiți în patru grupuri de câte trei, dispuse două
la dreapta și două la stânga Mântuitorului, grupuri unite de posturile şi gesturile lor. Această împărţire nu rupe
unitatea tabloului. Respectând principiul estetic unitate în varietate, pictorul conduce privitorul, pe grupe mici,
către imaginea de ansamblu.

Leonardo-last supper- www.paintdrawer.co.uk. www.pinterest.com

 Compoziţia scenei e magistrală prin simplitatea ei. Este înfăţişată sugestiv, dar subtil, multitudinea de
reacţii ale personajelor. “În modul de prezentare a apostolilor nu lipseşte nici mimica, nici atitudinile corporale
ale fiecăruia, însă artistul a pus accentul pe gesturi ca mijloc principal de exprimare a frământărilor interioare,”
Leonardo considerând mişcările trupului ca adevăraţi “mesageri ai sufletului”. (E. Pohonţu)
Chipurile din pictură, cu excepția lui Isus, sunt raportate la persoane reale. Se spune că Leonardo a
cutreierat străzile din Milano mai mult de doi ani, căutând fețe pentru a desena chipurile celor doisprezece
apostoli. Există o mulţime de studii preliminare ale picturii. Potrivit surselor, pictorul petrecea mult timp
rătăcind prin închisorile milaneze cu infractori pentru a localiza un Iuda corespunzător. Călugării s-au plâns,
după luni de muncă, că fața lui Iuda Iscarioteanul nu era încă gata. Leonardo le-a răspuns că în tot oraşul nu a
putut găsi o înfățișare suficient de expresivă pentru a ilustra răul. Însă, sub presiunea feţelor bisericeşti a folosit,
în cele din urmă, un facies realizat anterior. Vasari scrie că fața lui Iuda este, în mod absolut, “întruchiparea
trădării şi a lipsei de omenie“.  

Study head to the Last Supper Judas- www.art-wallpaper.com Leonardo da Vinci Judas detail - pixshark.com
 Efectul capodoperei provine din contrastul izbitor dintre atitudinea apostolilor şi cea a lui Isus care
priveşte dincolo de agitaţia inutilă. El e conştient de menirea lui şi stă singur ca o statuie a seninătăţii. Aflat în
centru compoziţiei, Fiul lui Dumnezeu îşi întinde braţele într-un gest plin de nobleţe, calm şi resemnare,
reprezentând punctul plin de linişte şi echilibru, în jurul căruia se dezlănţuie reacţiile celor doisprezece
apostoli care au reacționat la cuvintele fatidice, în funcţie de vârsta şi temperamentul specific fiecăruia dintre
ei. Aceştia sunt prezentaţi ca nişte oameni simpli, în diverse atitudini şi stări sufleteşti: groază, revoltă, durere,
indignare, furie, mâhnire, uimire, teamă, melancolie, etc. Iacov, îşi deschide braţele, într-un gest de
surprindere. Lângă el, Filip îşi declară dragostea pentru Isus şi nevinovăţia sa, încleştându-şi mâinile la piept.
Petru se avântă înainte, iar imediat în faţa lui, Iuda se trage înapoi, cu un gest vinovat. La capătul din dreapta
al mesei, de la stânga la dreapta, Matei, Iuda Tadeu şi Simon discută aprins despre vestea dură pe care au
primit-o, ei gesticulează vehement, exprimându-şi agitaţia şi îndoiala.
Fiecare personaj din lucrare este un portret de sine stătător, realizat atât de precis și complet, încât ar putea
fi desprins pentru a figura ca portret independent. Totuşi, fiecare dintre acestea a fost perfect integrat în
ansamblul compoziţiei.
Virgil Brădăţeanu considera această capodoperă “un tratat de psihologie umană redat în imagini de o
excepţională forţă artistică”. Dezvăluirea trădării lui Isus a constituit “un moment dramatic ce a declanşat o
puternică reacţie colectivă şi personală, amplificată în multiple şi sugestiv nesfârşitele ei manifestări.”
Iuda este singura persoană a cărei față, redată din profil, se pierde în umbră, acesta fiind considerat un
indiciu că este pierdut din lumina lui Hristos. El ţine în mâini ceea ce ar putea fi o pungă cu bani. Acesta face
parte şi este totodată înlăturat din mişcarea tovarăşilor săi, apărând aici detaşat de ceilalţi apostoli. Astfel
izolat, el devine al doilea personaj solitar din grup, întruchipând vinovatul. Iuda este, de asemenea, singurul
individ altul decât Hristos nu trebuie interpretat în valul de emoție care pare să crească de la stânga la dreapta
în pictură în încercarea de a simboliza vina lui.
indmoss.empowernetwork.com
 Pictura ne trezeşte impresia ca am lua parte în mod real la eveniment, că asistăm realmente la "Cina cea de
Taină”, că şi noi aflăm despre faptul că unul dintre apostoli îl va "vinde" pe Hristos, pentru doar câţiva bănuţi.
“Prin concepţia profundă a temei, prin aranjamentul simplu, însă perfect al personajelor, prin atitudinile
apostolilor scoase în evidenţă prin gest, expresie facială şi manieră, prin dramatismul şi, în acelaşi timp,
caracterul sublim al redării, Da Vinci a atins un prag de expresivitate devenit model în pictură.” Generaţiile
următoare de pictori, printre care Rubens şi Rembrandt, au fost profund impresionaţi de opera lui şi s‑au lăsat
influenţaţi de ea şi de calitatea ei narativă. Totodată, lucrarea a stat şi la baza celor mai reuşite pagini de proză ale
lui Goethe.
Compoziţia a devenit simbolică pentru reperezentarea Ultimei Cine. Ea a devenit cunoscută prin
nenumăratele reproduceri şi multiplicări, notabilă fiind cea realizată de Raffaello Morghen în 1800.
 ”Cina cea de taină” a devenit una dintre capodoperele cel mai apreciate din lume. A început să dobândească o
reputație unică imediat după ce a fost terminată în 1498 și prestigiul ei nu s-a diminuat. În ciuda numeroaselor
schimbări de gusturi, stiluri artistice și a deteriorării fizice rapide, lucrarea a fost şi este considerată o creație
extraordinară, valoarea ei artistică nefiind pusă la îndoială niciodată.
În decursul secolelor, pictura a fost restaurată de mai multe ori, rezultatul fiind întunecarea suprafeţei pictate.
Mai mult, călugării dominicani au distrus peretele inferior, deschizând o uşă chiar la mijloc, eliminând astfel
picioarele lui Isus. În august 1943, în urma unui bombardament aerian, tavanul încăperii se prăbuşeşte, dar
pictura rămâne ca prin minune intactă, protejată doar de câţiva saci cu nisip. Ultima restaurare, începută în 1980
şi terminată la 28 mai 1999, a reînnoit, milimetru cu milimetru, pigmentul, restituind şi consolidând astfel ceea
ce mai rămăsese din pictură şi readucând la vedere aspecte de o luminozitate şi prospeţime neaşteptate.
Restaurarea a redat măreţia compoziţiei, dezvăluind totodată că pictura mai păstrează foarte puţin din vopseaua
originală.
În 1980, împreună cu biserica şi cu mănăstirea dominicană, opera lui Leonardo a fost declarată de
către UNESCO patrimoniu al umanităţii.
Există două copii în mărime naturală ale Cinei: una se găseşte la Biserica Minorită din Viena, alta în
muzeul mănăstirii din Tongerlo (Belgia).
"Cina cea de Taină" a lui Leonardo da Vinci este estimată la 510 milioane de dolari. Principalul motiv pentru
care n-a fost vîndută sau furată pînă acum este acela că nu poate fi mutată. Este a treia din topul celor mai scumpe
lucrări artistice din lume, după Capela Sixtină (789 milioane de dolari) şi Gioconda (642 milioane dolari).
“Cina cea de taină” – înainte de restaurarea picturii

www.bibliotecapleyades.net
“Cina cea de taină” - după restaurarea picturii

“Cina cea de taină”(după ultima restaurare) - ro.wikipedia.org

Chipul lui Isus înainte şi după restaurarea picturii

www.bibliotecapleyades.net www.bibliotecapleyades.net
 www.dreamstime.com

Luca 22

7. Ziua praznicului Azimelor, în care trebuiau jertfite paştile, a venit.

8. Şi Isus a trimis pe Petru şi pe Ioan şi le-a zis: "Duceţi-vă de pregătiţi-ne paştile, ca să mâncăm."
9. "Unde voieşti să pregătim?", L-au întrebat ei.
10. El le-a răspuns: "Iată, când veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducând un ulcior cu apă; mergeţi
după el în casa în care va intra
11. şi spuneţi stăpânului casei: “Învăţătorul îţi zice: "Unde este odaia pentru oaspeţi în care să mănânc paştile
cu ucenicii Mei?"
12. Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi paştile."
13. Ei au plecat şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit paştile.
14. Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli.
15. El le-a zis: "Am dorit mult să mănânc paştile acestea cu voi înainte de patima Mea;
16. căci vă spun că de acum încolo nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu."
17. Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: "Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi;
18. pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui
Dumnezeu."
19. Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: "Acesta este trupul
Meu care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea."
20. Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: "Acest pahar este legământul cel nou,
făcut în sângele Meu care se varsă pentru voi.
21. Dar iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.
22. Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!"
23. Şi au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.
www.ebible.ro
ro.wikipedia.org
Bibliografie:
ro.wikipedia.org,
interferente.ro,
•garbo.ro,
•tickitaly.com
•bibliotecapleyades.net
•Brădăţeanu Virgil - “Întâlnire cu capodopera”,
Întreprinderea Poligrafică “Arta grafică”, Bucureşti,1973,
•Dima Victor -“Educaţie plastică”-manual pentru clasa a VI
a,
Editura “Teora”, Bucureşti, 2006,
•Pohonţu Eugen - “Iniţiere în artele plastice”,
Editura “Albatros”, Bucureşti, 1980 Leonardo da Vinci, portret de Francesco Melzi- ro.wikipedia.org