TEHNICI DE

COMUNICARE

1
"Doamne, să nu mă laşi
să fiu mulţumit de mine
însumi"

Lucian Blaga
2
Lucru în perechi:
DISCUŢIE

1. O persoană cultă este:

2. O persoană comunicativă este:
3. Un cadru didactic competent
este:

3
Definiri şi axe de interpretare ale culturii
1. CULTÚRĂ, culturi, DEX
 Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create
de omenire şi a instituţiilor necesare pentru
comunicarea acestor valori.
 Faptul de a poseda cunoştinţe variate în diverse
domenii; totalitatea acestor cunoştinţe; nivel
(ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge
cineva.
 Om de cultură = persoană cu un nivel intelectual
ridicat, care posedă cunoştinţe universale multe
şi temeinice.
 Din fr. culture, lat. cultura.

4
Axe de interpretare ale culturii

 1. ansamblul de realizări anterioare pe care le moştenim.

Cultura comportă o dimensiune patrimonială, în special artistică,
literară, arhitecturală...

 2. dezvoltarea anumitor facultăţi spirituale, în particular de

judecată, care vor face diferenţa între o persoană incultă şi o
persoană cultivată. Este vorba despre o formă de ştiinţă, de erudiţie.
In acest sens, o cultură este un ansamblu constituit de cunoştiinţe, dar
şi un ansamblu de cunoştiinţe în constituire. De exemplu, muzica
occidentală manifestă o altă stare de spirit decât sonorităţile budismului
zen.

 3. ansamblul de comportamente create în timp într-o societate.

Putem defini termenul de „comportament” ca gestică, raport la timp
sau la spaţiu. Aceste expresii desemnează reprezentări, comportamente
şi reflexe dobândite prin experienţă, care dau un caracter de evidenţă
anumitor obiective şi valori, care motivează anumite presupoziţii legate
de ceea ce ar trebui să fie viaţa personală sau socială.
5
 VALOAREA este cea care
determină comportamentul la
nivelul individului şi al grupului.
 Vl.Pâslaru: „axiomă a educaţiei, căci cel ce
este educat nu însuşeşte doar valori create de
omenire, ci, însuşindu-le, îşi creează propriile
cunoştinţe,
Nicki Stanton,competenţe,
Comunicarea, SC “Ştiinţaatitudini etc.”
&Tehnica” SA 1995, p.3 [p. 6,
Principiul pozitiv al educaţiei: Studii şi eseuri pedagogice. –
Chişinău, Editura Civitas, 2003, 320 p. ].

 Discuţie: valori ale grupurilor (muzicieni, actori, politicieni,

afaceri, arhitecţi, medici)

 O şcoală în care profesorul nu învaţă şi

el, e o absurditate” ,C. Noica 6
Cultura generală ansamblul de valori
fundamentale necesare fiecărui om pentru
realizarea sa individuală şi socială.

Cultura de specialitate:
„un ansamblu de cunoştinţe, priceperi şi
deprinderi necesare stăpînirii teoretice şi practice a
unei anumite profesii”. (Presupune „ponderea
prealabilă a unei culturi generale”, dar şi o anumită
aprofundare a acesteia în anumite domenii ale cunoaşterii
ştiinţifice, umaniste, economice, tehnologice....)

Cultura pedagogică - acoperă toate

laturile educaţiei (intelectuală, morală,
profesională, estetică, fizică) şi toate nivelurile
sistemului de învăţămînt. 7
 CULTURA
COMUNICĂRII
PEDAGOGICE

8
•2. Analiza
comunicării
pedagogice

9
COMUNICARE

10
 Scopurile comunicării
• să fim receptaţi (auziţi sau citiţi);
• să fim înţeleşi;
• să fim acceptaţi;
• să provocăm o reacţie (o schimbare
de comportament sau de atitudine).

• Nicki Stanton, Comunicarea, SC “Ştiinţa

&Tehnica” SA 1995, p.3

11
 Definirea comunicării pedagogice

 Comunicarea pedagogică –
 un principiu axiomatic al
activităţii de educaţie care presupune un
mesaj educaţional elaborat de subiectul
educaţiei (profesor), capabil să provoace
reacţia formativă a obiectului educaţiei
(şcolar), evaluabilă în termen de
conexiune inversă externă şi internă”.
 Profesor, savant Sorin Cristea
(Dicţionar de termeni pedagogici)
12
PROCESUL DE COMUNICARE

13
 MESAJ
CODARE DECODARE

EMIŢĂTOR RECEPTOR

FEEDBACK

14
Tendinţe în evoluţia conceptului
de comunicare pedagogică
(după S. Cristea)

15
• 1.tendinţa accentuării rolului
subiectului educaţiei (profesorului) –
sec.XIX -perioada interbelică;

• Cadrul didactic (emiţătorul)

elaborează şi valorifică simultan
conţinutul-mijloacele-canalele
mesajului educaţional, realizabil în
funcţie de resursele psihice
individuale şi psihosociale ale
obiectului educaţiei (elevului)
16
• 2. tendinţa accentuării rolului
obiectului educaţiei (elevului) -
(perioada anilor 1950—1960);

• Elevul (receptor) , (auto)perfectibil

la nivelul mecanismelor declanşate şi
al structurilor psihologic angajate

17
• 3. tendinţa dezvoltării interacţiunii
formative dintre profesor/emiţător
şi elev/receptor,- (perioada anilor
1970-1990 dezvoltată şi în prezent)
• angajarea în plan cognitiv, dar şi
afectiv, motivaţional, caracterial la
nivel verbal, dar şi nonverbal

18
 Teme de seminar
• 1. Elaboraţi un tabel unde veţi include
elemente constitutive ale culturii generale
ale individului, culturii profesorului şi culturii
comunicării pedagogice.
• 2. Interpretaţi schema procesului de
comunicare înlocuind cu termenii specifici
specialităţii dvs. şi elaboraţi o altă schemă.
• 3. Realizaţi un interviu la 1 profesor, 1
student trecut de a. I şi un părinte privind
“Structura personalităţii cadrului didactic”.

19
 Surse bibliografice:
• Nicola Ioan, Tratat de pedagogie
şcolară, Bucureşti, Ed. Aramis, 2000,
p.474-476: Personalitatea profesorului
• Cristea Sorin, Dicţionar de pedagogie,
termenul Comunicare pedagogică, Ed.
Chişinău-Bucureşti, Grupul Editorial
Litera, 2000.
• Pânişoară Ioan-Ovidiu, Comunicarea
eficientă. Iaşi, Ed. Polirom, 2007,
Elementele procesului de comunicare

20