CULTURA

COMUNICĂRII
PEDAGOGICE

1
 Evaluare:
Finală: Examen oral
Curentă:
-Evidenţa implicării studenţilor în discuţii, dezbateri,
realizarea sarcinilor;
-competenţe de exprimare liberă în scris (eseuri); de
argumentare în dezbatere; de comparare a cadrului
didactic comunicativ pasionat,specialist, intrus şi
simpatic; de cunoaştere a normelor comunicării etc.
-2 probe obligatorii
Evaluarea 1. Evaluarea limbajului ştiinţific şi
interpersonal al profesorului în transmiterea unui
conţinut didactic prin metoda simulare (oral).
Evaluarea 2. Evaluarea discursului pedagogic festiv
elaborat pentru un public educaţional (festivitatea de
2
1 septembrie, ziua profesorului, Anul Nou etc.
Precondiții (prerecuzite):
• cunoaşterea formelor de comunicare (verbal,
nonverbal şi paraverbal);
• competenţă de prezentare a unei comunicări
în faţa grupului cunoscut şi nou;
• creativitate în elaborarea eseului;
• cunoaşterea nivelului competenţei de
comunicare prin evaluarea la examenul de
bacalaureat la limba română:
• PS. crearea unei adrese comune a grupei
• pentru comunicarea cu decanatul si
• profesorul de curs
3
 Descriere succintă a integrării
cursului în programul de studii
Acest curs este unul de introducere în comunicarea
pedagogică a educatorului /învăţătorului/profesorului.
Este propus studenţilor pentru formarea unei
culturi a comunicării pedagogice formată din
cunoaşterea şi aplicarea limbajului ştiinţific şi
interpersonal al activităţilor
didactice şcolare.

4
 Competenţe dezvoltate în cadrul
cursului:
• cunoaşterea terminologiei pedagogice pentru crearea discursului didactic al
învăţătorului;
• interpretarea cîmpului conceptual al termenilor: comunicare umană -
comunicare didactică – comunicare pedagogică – cultura comunicării pedagogice;
• argumentarea utilităţii culturii comunicării pedagogice în formarea relaţiilor
elev-elev; profesor-elev; profesor – profesor; profesor - cadru managerial prin
înlăturarea barierelor pedagogice;
• prezentarea unui discurs pedagogic prin utilizarea dimensiunii ştiinţifice
(limbajul ştiinţific pedagogic) şi dimensiunii interpersonale (limbajul afectiv-
atitudinal, relaţional) a comunicării
• proiectarea strategiei de dezvoltare şi autodezvoltare a culturii
comunicării pedagogice în cadrul programului de studii universitar
……………………………………..

5
"Doamne, să nu mă laşi
să fiu mulţumit de mine
însumi"

Lucian Blaga
6
 Competenţe:
• 1.Cunoaştere (ştiu):
• 1. Definire a culturii şi comunicării în context pedagogic
• 2. Aplicare (pot):
• Comparare a culturii pedagogice şi elevului;
• Realizarea distincţiei comunicării în diverse relaţii;
3. Integrare (extind aplicarea):
Elaborarea schemei procesului de comunicare prin termeni
caracteristici specialităţii;
Realizarea portretului profesorului care se
distinge prin cultura comunicării pedagogice

7
 Teme de seminar
(vor fi expediate la adresa grupei)
• 1. Analizaţi cultura comunicării pedagogice reflectată de profesorul V.
Mândâcanu în volumul “Profesorul maestru” (376-382). Elaboraţi un tabel
din 2 rubrici şi includeţi nume ale savanţilor şi noţiunile ştiinţifice
investigate.
• (reproduceţi sinonime ale cuvintelor: cult; comunicativ; competent)
• 2. Interpretaţi schema procesului de comunicare înlocuind cu termenii
specifici specialităţii dvs. şi elaboraţi o altă schemă.
• 3. Propuneţi exemple de cultură pedagogică şi cultură a elevului.
• 4. Elaboraţi un tabel din 2 rubrici in care menţionaţi activitatea
profesorului si copilului în cadrul lecţiilor pentru fiecare tendinţă a
comunicării pedagogice.
• 5. Reproduceţi în scris exemple de dialog: elev-elev (la recreaţie);
• elev-profesor (la prezentarea temei de acasă);
• profesor- profesor (în context formal şi extraformal)
Lucru în perechi:
DISCUŢIE

1. O persoană cultă este:

2. O persoană comunicativă este:
3. Un cadru didactic competent
este:

9
Definiri şi axe de interpretare ale culturii
1. CULTÚRĂ, culturi, DEX
 Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create
de omenire şi a instituţiilor necesare pentru
comunicarea acestor valori.
 Faptul de a poseda cunoştinţe variate în diverse
domenii; totalitatea acestor cunoştinţe; nivel
(ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge
cineva.
 Om de cultură = persoană cu un nivel intelectual
ridicat, care posedă cunoştinţe universale multe
şi temeinice.
 Din fr. culture, lat. cultura.

10
Axe de interpretare ale culturii

 1. ansamblul de realizări anterioare pe care le moştenim.

Cultura comportă o dimensiune patrimonială, în special artistică,
literară, arhitecturală...

 2. dezvoltarea anumitor facultăţi spirituale, în particular de

judecată, care vor face diferenţa între o persoană incultă şi o
persoană cultivată. Este vorba despre o formă de ştiinţă, de erudiţie.
In acest sens, o cultură este un ansamblu constituit de cunoştiinţe, dar
şi un ansamblu de cunoştiinţe în constituire. De exemplu, muzica
occidentală manifestă o altă stare de spirit decât sonorităţile budismului
zen.

 3. ansamblul de comportamente create în timp într-o societate.

Putem defini termenul de „comportament” ca gestică, raport la timp
sau la spaţiu. Aceste expresii desemnează reprezentări, comportamente
şi reflexe dobândite prin experienţă, care dau un caracter de evidenţă
anumitor obiective şi valori, care motivează anumite presupoziţii legate
de ceea ce ar trebui să fie viaţa personală sau socială.
11
 VALOAREA este cea care
determină comportamentul la
nivelul individului şi al grupului.
 Vl.Pâslaru: „axiomă a educaţiei, căci cel ce
este educat nu însuşeşte doar valori create de
omenire, ci, însuşindu-le, îşi creează propriile
cunoştinţe, competenţe, atitudini etc.” [p. 6,
Principiul pozitiv al educaţiei: Studii şi eseuri pedagogice. –
Chişinău, Editura Civitas, 2003, 320 p. ].

 Discuţie: valori ale grupurilor (muzicieni, actori, politicieni,

afaceri, arhitecţi, medici)

 O şcoală în care profesorul nu învaţă şi

el, e o absurditate” ,C. Noica 12
Cultura generală ansamblul de valori
fundamentale necesare fiecărui om pentru
realizarea sa individuală şi socială.

Cultura de specialitate:
„un ansamblu de cunoştinţe, priceperi şi
deprinderi necesare stăpînirii teoretice şi practice a
unei anumite profesii”. (Presupune „ponderea
prealabilă a unei culturi generale”, dar şi o anumită
aprofundare a acesteia în anumite domenii ale cunoaşterii
ştiinţifice, umaniste, economice, tehnologice....)

Cultura pedagogică - acoperă toate

laturile educaţiei (intelectuală, morală,
profesională, estetică, fizică) şi toate nivelurile
sistemului de învăţămînt. 13
 CULTURA
COMUNICĂRII
PEDAGOGICE

14
COMUNICARE

15
 Scopurile comunicării
• să fim receptaţi (auziţi sau citiţi);
• să fim înţeleşi;
• să fim acceptaţi;
• să provocăm o reacţie (o schimbare
de comportament sau de atitudine).

• Nicki Stanton, Comunicarea, SC “Ştiinţa

&Tehnica” SA 1995, p.3

16
 Definirea comunicării pedagogice

 Comunicarea pedagogică –
 un principiu axiomatic al
activităţii de educaţie care presupune un
mesaj educaţional elaborat de subiectul
educaţiei (profesor), capabil să provoace
reacţia formativă a obiectului educaţiei
(şcolar), evaluabilă în termen de
conexiune inversă externă şi internă”.
 Profesor, savant Sorin Cristea
(Dicţionar de termeni pedagogici)
17
PROCESUL DE COMUNICARE

18
Modelul C.Shannon şi W. Weaver, 1949

MESAJ
CODARE DECODARE

EMIŢĂTOR RECEPTOR

FEEDBACK

19
Tendinţe în evoluţia conceptului
de comunicare pedagogică
(după S. Cristea)

20
• 1.tendinţa accentuării rolului
subiectului educaţiei (profesorului) –
sec.XIX -perioada interbelică;

• Cadrul didactic (emiţătorul)

elaborează şi valorifică simultan
conţinutul-mijloacele-canalele
mesajului educaţional,

21
• 2. tendinţa accentuării rolului
obiectului educaţiei (elevului) -
(perioada anilor 1950—1960);

• Elevul (receptor) , (auto)perfectibil

la nivelul mecanismelor declanşate şi
al structurilor psihologic angajate

22
• 3. tendinţa dezvoltării interacţiunii
formative dintre profesor/emiţător
şi elev/receptor,- (perioada anilor
1970-1990 dezvoltată şi în prezent)
• angajarea în plan cognitiv, dar şi
afectiv, motivaţional, caracterial la
nivel verbal, dar şi nonverbal

23
 Surse bibliografice:
• Cristea Sorin, Dicţionar de pedagogie,
termenul Comunicare pedagogică, Ed.
Chişinău-Bucureşti, Grupul Editorial Litera,
2000.
• Mândâcanu V. Profesorul maestru,p. 376-382.
• Nicola Ioan, Tratat de pedagogie şcolară,
Bucureşti, Ed. Aramis, 2000, p.474-476:
Personalitatea profesorului
• Pânişoară Ioan-Ovidiu, Comunicarea
eficientă. Iaşi, Ed. Polirom, 2007, Elementele
procesului de comunicare

24