Elemente

Elemente
structurale
structurale ale
ale
comunicării
comunicării
pedagogice
pedagogice
 principiu axiomatic al activităţii
de educaţie;
 mesaj educaţional;
 subiectul educaţiei ,
 obiectului educaţiei;
 conexiune inversă

Sunt elemente ale…

 Elemente ale procesului de
comunicare
 informaţia codificată:
informaţia codificată:
 transmiţătorul mesajului;
 primitorul mesajului:
 "drumul", "calea" pe care mesajul se transmite ;
 sistemul de semne prin care se semnifică ceva, se
receptează sau transmite un mesaj informaţional;
 interpretarea mesajului;:
 situatia particularizata în care are loc comunicarea
 Specificul comunicării pedagogice
 Construind o analiză paralelă între funcţionarea
telegrafului şi procesul de transmitere a informaţiei
de către profesor spre elev, L. Şoitu menţionează:
 în comunicarea pedagogică nu se
păstrează regula receptării mesajului
indiferent de calitatea emiterii şi
canalului de transmitere, deoarece
receptorul are propriile sisteme de
preluare, decodificare
 [L. Şoitu, Pedagogia comunicării p. 130].
 Scopul educaţiei şcolare:
 formarea unui tânăr cu o cultură
comunicativă de bază, capabil să
înţeleagă lumea din jurul său, să
comunice şi să interacţioneze cu
semenii, exprimându-şi gânduri, stări,
sentimente, opinii etc., să se
integreze efectiv în contextul viitorului
parcurs şcolar, respectiv profesional.
TRIUNGHIUL PEDAGOGIC

CONŢINUT
DIDACTIC

CADRU ELEV/COPIL
DIDACTIC
o problemă de organizare a
condiţiilor învăţării
 Elementele capacităţii de recepţie:
după E. Macavei, Teoria educaţiei. [p.112]
 capacităţile intelectuale: concentrarea atenţiei,
disponibilitatea de a asculta, actualizarea
cunoştinţelor proprii, conexiunile;
 trairea afectivă: dorinţa comunicării, curiozitatea,
disponibilitatea;
 atitudinea: acceptarea comunicării, deschiderea spre
confruntarea opiniilor;
 capacităţile volitive: răbdarea, rezistenţa la efort,
consecvenţa;
 capacitatea de a percepe şi de a asculta:
activismul ascultării, deprinderea ascultării.
 Elementele capacităţii de emitere:
 conţinutulul mesajelor prin care sint transmise
informaţii, idei, opinii, îndemnuri,recomandări,
sfaturi, convingeri, motivaţii;
 modul de exprimare a mesajelor este caracterizat de
indicatori ca: relevanţă, forţă, intensitate, specificul
exprimării verbale şi nonverbale, putere de
convingere, capacitate de inducere a unei stări dorite;
 metodologia emiterii mesajelor este exprimată de
indicatorii eficienţei metodelor: expunere, dezbatere
euristică, problematizatoare;
 tactul comunicării solicită indicatori ca: limbaj
adecvat, accesibil, pertinent, nuanţe expresive (ton,
pauze), captarea şi menţinerea atenţiei, trezirea
interesului, crearea atmosferei agreabile prin farmecul
personal (gesturi, mimică, pantomimă).
 Modelul comunicativ-
funcţional la nivelul
curriculum-ului şcolar:
 dezvoltarea integrată a
capacităţilor de
receptare şi de
exprimare orală !!!
Concluzia autoarei privind disocierea
a două poziţii de comunicare
transmiţător (rol activ) şi cea de
receptor, ascultător (rol pasiv)
 performanţa comunicativă este
determinată de interacţiunea şi
de calitatea prestaţiei acestor
două roluri.
 În opinia savantului I. Cerghit:
 „Transferul informaţiei devine
comunicare propriu-zisă de-abia
atunci, cînd cunoştinţele din care este
alcătuit conţinutul (mesajul) determină
o acţiune corespunzătoare şi din partea
partenerului, cînd se transformă într-o
interacţiune între parteneri” ( p. 58).
[1] Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri şi strategii, Aramis,
Bucureşti, 2002.
 În concluzie:
 Activitatea cadrelor didactice se bazează pe
principiul axiomatic de comunicare
pedagogică, de aceea este necesară
 stimularea acestora de a elabora mesajul
educaţional ţinînd seama de:
 particularităţile cîmpului psihosocial,
ambianţa educaţională
 colectivul de elevi
 COMPETENŢE:
• 1.Cunoaştere (ştiu):
• Definirea comunicării pedagogice şi elementelor
procesului de comunicare
• 2. Aplicare (pot):
• Descrierea specificului comunicării pedagogice;
• Caracterizarea elementelor capacităţii de recepţie şi
emitere pedagogică;
• 3. Integrare (extind aplicarea):
Interpretarea triunghiului pedagogic prin
completarea cu elemente specifice procesului de
comunicare pedagogică
1. Construiţi un mesaj, apoi încercaţi să-l traduceţi în cel puţin
două coduri diferite. Realizaţi apoi feedback pozitiv şi
negativ.
2. Caracterizaţi cîmpul psihosocial, ambianţa educaţională,
colectivul de elevi, capacitatea de recepţie şi capacitatea de
emitere în baza surselor bibliografice (L. Ezechil).
3. Reconstruiţi schema triunghiului pedagogic prin întroducerea
în casete a elementelor specifice organizării situaţiilor de
instruire (reţea de elemente): CERGHIT, I. NEACŞU, - p.150-
160
 Surse bibliografice:
• NOTELE DE CURS (conspectul)
• EZECHIL, L. Comunicarea educaţională în
context şcolar. Bucureşti, Ed. Didactică şi
Pedagogică, 2008, 184 p.
• IUCU, R. B., Instruirea şcolară, Ed. Polirom,
2005.
• MACAVEI, E. Pedagogie. Teoria educaţiei
.Bucureşti, Ed. Aramis, 2001, 352 p.
• CERGHIT, I. NEACŞU, I. et. al, Sisteme de
instruire alternative şi complementare.
Structuri, stiluri, strategii. Bucureşti, Ed.
Aramis, 2002, 312 p.