CURSUL: Comunicare educaţională

Lucrare metodico-ştiinţifică

Caracteristicile psihosociale ale comunicării educaţionale

Motto:„ ... toţi aspiră să vorbească, să dialogheze

într-o lume zguduită de comunicarea multi-media, dar
care, în mod paradoxal, instaurează o tăcere impersonală.
Totul se petrece ca şi cum nu s-ar comunica esenţialul“
1. Comunicarea ca proces de definire a fiinţei umane
Comunicarea este principalul proces prin care oamenii îşi constriesc propriile imagini asupra
lumii, prin intermediul schimbului de informaţii care are loc între indivizi putându-se prezenta dovezi
despre propria viziune asupra lumii, vieţii şi a fiinţei umane. Tot prin intermediul comunicării indivizii
îşi însuşesc informaţii, îşi construiesc şi transmit imaginea despre sine, arătându-le celorlalţi cine sunt
şi se transmit achiziţiile culturale de la o generaţie la alta.
Comunicarea, în sens larg, semnifică „încercarea de a stabili o comuniune cu cineva, de a pune în
comun informaţii, idei, atitudini, de a le asocia, raporta sau a stabili legături între ele“. În sens restrâns,
comunicarea efectivă reprezintă schimbul de informaţii între doi sau mai mulţi indivizi într-o relaţie,
astfel încât mesjul transmis de emiţător să fie înţeles şi interpretat corect de către celălalt participant la
actul comunicării (receptor).
2. Caracteristicile psihosociale ale comunicării educaţionale
Procesul de comunicare desfăşurat în context şcolar are o anumită specificitate sub aspectul
manifestărilor analitice şi observabile. Acest fapt se datorează, pe de o parte, caracterului intersubiectiv
al relaţiei educaţionale, iar – pe de altă parte – caracterul dinamic al procesului comunicativ.
În mediul şcolar comunicarea este influienţată de particularităţile organizării activităţilor şcolare,
respectiv:
 poziţionarea faţă în faţă a partenerilor de relaţie, ceea ce creează impresia că, în acest fel,
contactul interpersonal se realizează automat, de la sine;
 distribuţia spaţială a elevilor în sala de clasă care induce, de asemenea, iluzia că mesajul
profesorului va fi receptat în acelaşi fel de către toţi elevii (adresativitatea mesajelor în bloc
induce profesorului perceperea clasei de elevi ca pe un interlocutor colectiv);
 primatul obiectivelor cognitive în ansamblul cerinţelor şcolare, ceea ce întreţine interesul sporit
pentru procesele de instruire însoţit, de multe ori, de reducerea preocupării pentru calitatea
relaţiilor interpersonale.
Sub imperiul acestor impresii subiective profesorul are tendinţa de a se concentra prioritar pe
conţinutul informaţional (cognitiv) al mesajului elaborat, neglijând contextul şi particularităţile
psihoindividuale în care se va realiza receptarea acestuia.
În realitate, clasa şcolară nu este o sumă de indivizi, ci fiecare elev îşi păstrează individualitatea,
receptând şi decodificând în mod personal mesajele.
Profesorul s-ar putea considera, la un momen dat, incapabil de a face faţă efortului de păstrare a
unei prize de conştiinţă cu fiecare dintre elevi. În realitate acţiunea sa este potenţată energetic de
existenţa câmpului psiho-social.
Din punct de vedere tehnic actul cunoaştrii devine o veritabilă construcţie al cărei material este
furnizat parţial de cunoştinţe (segmentul instrumental) şi parţial de relaţia însăşi (segmentul afectiv-
emoţional). În acest fel, procesul achiziţionării cunoştinţelor este elaborat şi condus de către profesor,
astfel încât el să corespundă capacităţii interlocutorului de a prelua mesajele, de a le prelucra şi de a le
dezvolta în modul său propriu. El are, astfel - pe de o parte – sarcina de a proiecta şi dirija circuitul
conţinuturilor şcolare dar are, de asemenea, sarcina de a favoriza circuitul conţinuturilor afectiv-
emoţionale şi atitudinale care se degajă în condiţiile interacţiunii directe.

Efort Circularitatea relaţiei profesor elev este condiţionată

persuasiv de efortul persuasiv al profesorului în direcţia
conţinutului

Latura persuasivă a discursului angajează un considerabil efort empatic.

„Prinderea “ elevului în circuitul

comunicaţional este condiţionată de efortul
empatic al profesorului în direcţia
partenerului
Efort Efort
empatic empatic

Captarea elevului în relaţie nu depinde numai de voinţa educatorului de a-şi chema

interlocutorul la dialog. În mod real între parteneri se interpun o mulţime de bariere de ordin fizic,
fiziologic, psihic, psihosocial, lingvistic, semantic, cultural, adică o multitudine de alte condiţionări
care dau specificitate şi inedit oricărui raport interpersonal. Prin urmare, interacţiunea didactică
angajează, în acelaşi timp, mesaje care operează în două coduri comportamentale relativ distincte:
codul mesajelor cu caracter şcolar-care decurge din conţinutul instruirii-şi codul mesajelor cu caracter
interpersonal, care exprimă cum, în ce fel şi cu ce intensitate se desfăşoară aceste relaţii.

CARACTER
CU
MESAJE Materia de DIDACTIC
studiu

Mesaje cu caracter interpersonal

Profesor Codul afectiv- emoţional Elev

Unii profesori sunt deosebit de abili în procesul transmiterii conţinuturilor şcolare: se fac uşor înţeleşi,
ştiu să stimuleze interesele de cunoaştere, realizează un control adecvat asupra modului de receptere şi
de înţelegere a cunoştinţelor transmise elevilor. Ei au preocupări exprese pentru latura didactică a
relaţionării de tip şcolar şi sunt mai puţin interesaţi de caracterul emoţional, interpersonal al
interacţiunii. Alţii, dimpotrivă, se disting prin abilităţi de relaţionare: sunt plăcuţi, apropiaţi, suportivi,
fără a fi la fel de dibaci în manipularea conţinuturilor cu caracter şcolar. Competenţele de operare cu
cele două tipuri de conţinuturi sunt definitorii pentru aptitudinea pedagogică, în general, şi pentru
aptitudinea de comunicare, în special.
Capacitatea profesorului şi a elevului de a comunica reprezintă fundamentul succesului şcolar.

Bibliografie
1. Ezechil, L., Prelegeri de didactică generală, Editura Paralela 45, 2003;
2. Paraschiva, AM, Psihologia educaţiei, Editura ASA Bucureşti, 2006
3. Cristea, S. Pedagogie, Editura Hardiscom Piteşti 1996 Vol Işi II
4. Cerghit, I. Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii, Editura
Aramis Bucureşti, 2002.