COMUNICARE EDUCAŢIONALĂ - curs 1

Structura cursului:
1. Comunicarea – definiţii, caracteristici

1. COMUNICAREA – DEFINIŢII, CARACTERISTICI

Ce înţelegeţi prin comunicare?

-
-
-
-
DEFINIŢII
Dicţionarul explicativ al limbii române propune: „Comunicare, acţiunea de a comunica şi
rezultatul ei. 1. Înştiinţare, ştire, veste, raport, relaţie, legătură. 2. Prezentare, într-un cerc de
specialişti, a unei contribuţii personale într-o problemă ştiinţifică.” (DEX, 1996, 204). Într-o
Enciclopedie de Filosofie şi Ştiinţe umane, termenului comunicare îi este atribuită accepţiunea:
„transmitere de informaţii, prin intermediul instrumentelor verbale şi nonverbale (mimică etc)…”
(Marco Drago, Andrea Boroli, ş.a., 2004,171).
Etimologia latină a termenului comunicare este: „a face comun, a pune împreună, a
amesteca, a uni, a împărtăşi”.

Comunicare – limbă – limbaj (uneori aceşti termeni sunt folosiţi ca echivalenţi, alteori se face
distincţie clară de sens)

Comunicare: verbală, nonverbală, intrergrupală, intragrupală

Limba: maternă sau străină
Limbaj: artistic,
DEFINIREA matemetic, filosofic, emoţional
COMUNICĂRII

- procesul prin care o parte (numită emiţător) transmite informaţii (un mesaj) altei părţi (numită
receptor) (Baron R.);

- activitatea psihofizică de punere în relaţie a doua sau mai multe persoane în scopul influenţării
atitudinilor, convingerilor, comportamentelor destinatarilor si interlocutorilor (Ross R.);

Oricare ar fi şcolile, domeniile sau opiniile care definesc comunicarea, se pot identifica aspecte
comune:
- Comunicarea este un proces de transmitere de informaţii (informaţia se referă la concepte,
semne sau simboluri),
- Comunicarea poate fi asimilată unui sistem structurat de elemente (emiţător, receptor, canal,
cod, bariere, feed-back)

Comunicarea :
- reprezintă mecanismul ce face posibilă existenţa relaţiilor umane, adică toate simbolurile
spirituale şi mijloacele care servesc la transpunerea în spaţiu şi la menţinerea în timp a acestor
relaţii. Ele cuprind expresia feţei, atitudinea corporală, vocea, scrierea.
- sistem de schimb între organisme; actul comunicării efectuat de un individ declanşează un
răspuns, o modificare de comportament din partea altui individ.
- actul prin care una sau mai multe persoane transmit (emit) şi recepţionează mesaje, ceea ce se
petrece într-un anumit context, presupune anumite efecte şi prevede posibilităţi favorabile de
folosire a feed-back-ului.

1
 COMUNICARE EDUCAŢIONALĂ - curs 1
Despre comunicare se poate spune că reprezintă o modalitate fundamentală de interacţiune
psiho-socială, un schimb de mesaje între indivizi menit să realizeze relaţii interpersonale
durabile prin care se poate influenţa menţinerea sau modificarea comportamentului individual
sau de grup. De aceea este interpretată ca o interacţiune prin care subiecţii schimbă mesaje, ating
obiective specifice, dirijează şi controlează activitatea unei persoane sau unui grup, se influenţează
reciproc şi aşteaptă reacţii de răspuns (pozitive sau negative) sub formă de feed-back. Comunicarea
este, astfel, prezentă în toate domeniile vieţii sociale.

Enumeraţi 5 caracteristici/particularităţi ale comunicării.

-
-
-
-
-

CARACTERISTICILE COMUNICĂRII
- stabileşte legături între oameni
- este inevitabilă
- vizează atingerea unor scopuri
- presupune transmitere de semnificaţii
- are caracter dinamic
- are caracter ireversibil
- se desfăşoară în baza unor nevoi de:
- incluziune
- control
- afecţiune
- se desfăşoară într-un context:
- psihologic (nevoi, dorinţe, valori)
- relaţional
- situaţional (sala de clasă, club)
- ambiental (mobilier, temperatură, zgomot, spaţiu etc.)
- cultural (ex: contactul vizual)

Procesul de comunicare are o dublă finalitate:

a) serveşte transmiterii şi receptării unor informaţii şi/sau cunoştinţe;
b) urmăreşte rezonarea receptorului la mesajele transmise.

Comunicarea optimizează transmiterea exactă a informaţiei este polifuncţională şi asimetrică.

Polifuncţionalitatea comunicării constă în încercarea de valorificare a anumitor funcţii (informativ –
educative, reglativă de control şi evaluare) iar asimetria se datorează repertoriului diferit pe care îl
prezintă partenerii aflaţi în interacţiune

Comunicare educațională = comunicare didactică?

-
-
-
-
-

Comunicarea educaţională este cea care mijloceşte realizarea fenomenului educaţional în ansamblul
său, indiferent de conţinuturile, nivelurile, formele sau partenerii implicaţi

2
 COMUNICARE EDUCAŢIONALĂ - curs 1
Comunicarea didactică se referă efectiv la procesul de predare-asimilare de cunoştinţe, modul prin
care are loc vehicularea unor conţinuturi determinate, specifice unui act de învăţare sistematică,
asistată, în cadrul instituţionalizat al şcolii

Identificați caracteristici specifice ale comunicării didactice.

-
-
-
-
-

Comunicarea didactică - caracteristici:

- se desfăşoară între doi sau mai mulţi agenţi: profesor şi elevi, având ca scop comun instruirea
acestora, folosind comunicarea verbală, scrisă, non-verbală, paraverbală şi vizuală, dar mai
ales forma combinată;
- interlocutorii participă cu întreaga lor personalitate (experienţă anterioară, temperament,
mediu de provenienţă, grad de cultură, prejudecăţi şi stereotipii etc);
- inegalitatea partenerilor (poate genera dificultăţi comunicaţionale atât la nivelul elevilor cât şi
la cel al profesorului);
- relaţia pedagogică este centrată ca sarcini pe elev iar ca putere pe profesor (tendinţa ca
educatorul să asume preponderent un rol emitent, dominativ, în timp ce elevul asumă rolul de
receptor, adeseori pasiv);
- Importanța feed-back-ului
- Componenta semantică și componenta ectosemantică/extrasemantică
- mesajul didactic este conceput, selecţionat, organizat şi structurat logic de către profesor, pe
baza unor obiective didactice precise, prevăzute în programele şcolare;
- stilul didactic al comunicării este determinat de concepţia didactică a profesorului şi de
structura lui psihică;
- mesajul didactic (repertoriul) are o dimensiune explicativ-demonstrativă şi este transmis
elevilor folosind strategii didactice adecvate dezvoltării intelectuale a acestora şi nivelului de
cunoştinţe;
- comunicarea se reglează şi autoreglează cu ajutorul unor retroacţiuni (feed-back şi feed-
forward), evitând blocajele care pot să apară pe parcurs.

Funcții ale comunicării didactice:

- informativă,
- de transmitere a mesajului didactic şi educativ;
- formativă, de stimulare a gândirii şi a imaginaţiei;
- educativă, de transmitere a influenţelor educaţionale, de coeziune şi afirmare a grupurilor
şcolare;
- de evaluare şi reglare a procesului de predare - învăţare;
- de rezolvare a problemelor educaţionale şi a conflictelor şcolare.