EDUCATIA CA RELATIE DE COMUNICARE Atunci cand vorbim despre educatie, si in special despre educatie formala, trebuie sa ne raportam la notiunea

de comunicare umana in general si comunicare educationala (pedagogica) in special. Omul comunica in orice moment al activitatii de zi cu zi, cu atat mai mult, atunci cand doreste sa invete ceva. Etimologic, cuvantul comunicare provine din latinescul communius(comun), care a dat nastere verbului communico, ceea ce inseamna a face in comun, a pune in comun, a impartasi, a participa la intretinerea a ceea ce este comun, a fi in comun. Plecand tocmai de la sensul lingvistic al cuvantului a comunica, educatia- ca relatie de comunicare- presupune interactiune intre doua sau mai mai multe persoane, interactiune care se bazeaza pe schimburi de mesaje. Intr-o acceptiune mai larga, comunicarea consta in transmiterea si schimbul de informatii intre persoane, in circulatia de impresii si de comenzi, in impartasirea de stari affective , de decizii si judecati de valoare, care au scop final obtinerea de efecte la nivel particular, interior al fiecarui individ comunicarea inseamna a spune celor din jur cine esti,ce vrei, pentru ce doresti un anume lucru si care sunt mijloacele pe care le vei folosi pentru a-ti atinge scopurile (Anghel P.,2003,p11). Definirea conceptului comunicare nu este atat de simpla precum ar parea. Fiecare cercetator preocupat de acest domeniu se refera in definitia proprie la un anumit aspect al comunicarii. Denis McQuail (1999) exemplifica felul in care se intelege in mod curent comunicarea: verbul a comunica se refera de obicei la actiunea de a transmite un mesaj despre ceva, cuiva care este receptorul , actiune care implica insa si alte elemente si preconditii ca intentia de a transmite informatii si idei, motivatia receptorului si existenta unor persoane , obiecte, evenimente si idei care constituie subiectul mesajului ( p.14-15). Aceasta definitie pune in evidenta faptul ca, pentru a comunica, oamenii trebuie sa aiba anumite scopuri si obiective. Astfel, Petre Anghel enumera scopurile comunicarii umane (2003, p.15): a informa a convinge a impresiona 1 a provoca o reactie, a provoca o actiune

a amuza a ne face intelesi a ne exprima puncte de vedere a obtine o schimbare de comportament sau de atitudine a fi acceptati a nu tacea Revenind la problematica relatiei dintre comunicare si educatie este necesar sa fie amintit aici idealul educational al scolii romanesti care urmareste dezvoltarea libera ,integrala si armonioasa a individualitatii umane, formarea personalitatii autonome si creative (Legea invatamantului nr. 84/ 24.07.1995, art.4). Aceasta dezvoltare a individului , integrala si armonioasa, formarea personalitatii lui autonome si creative, se realizeaza prin informare, convingere , provocarea unor reactii sau actiuni, exprimarea unor puncte de vedere , acceptare , schimbare de comportamente sau atitudini ,adica tocmai scopurile pe care si le propune comunicarea umana . Toate aceste scopuri ale comunicarii, apar chiar din definitia educatiei care, in sens pedagogic, inseamna activitatea constienta a subiectului educatiei (educator) de stimulare, indrumare si formare a obiectului educatiei (educat). In contextual relational al educatiei, subiectul (educatorul, emitatorul) comunica si transmite informatii si atitudini, stimuleaza potentialul biopsihic, indruma si influenteaza formarea obiectului (educatul, receptorul). La randul sau, educatul raspunde influentelor, recepteaza, selecteaza, prelucreaza si asimileaza informatiile, acestea organizandu-le in structuri proprii. Se poate spune ca fenomenul educational in ansamblul sau este mijlocit de comunicarea umana, in general si de comunicarea educationala in particular. Comunicarea didactica este un transfer complex, multifazial si prin mai multe canale ale informatiilor intre doua entitati (indivizi sau grupuri) ce-si asuma simultan sau succesiv roluri de emitatori si receptori, semnificand continuturi dezirabile in contextul procesului instructiveducativ (Cucos, C.,2002). Aceasta definitie pentru a fi inteleasa trebuie completata cu precizarile facute de Liliana Ionescu- Ruxandoiu: comunicarea este un process in care sunt angajati reciproc emitatori si receptori; 2

 comunicarea inseamna un process interactive, in care cadrul didactic este deopotriva emitator si receptor, iar elevii sunt deopotriva receptor si emitator de mesaje; spre deosebire de comunicare, informarea presupune circulatia mesajului doar de la emitator spre receptor; cadrul didactic care informeaza adopta o forma a comunicarii ierarhica, prin care autoritatea (ca posesor de informatii) exercita o presiune privilegiata si inhibitory asupra elevilor; cadrul didactic care comunica cu elevii isi asuma pozitia de egalitate cu acestia, schimband mesaje reciproce: in timp ce cadrul didactic emite, locutorul-elev isi construieste, pe baza elementelor informationale remise, mesajul sau, care, in parte, va fi returnat. Comunicarea didactica este atat instrumentala (cu intentia unui efect la interlocutor) cat si consumatorie (fara intentia unui asemenea effect) deoarece actul transmisiei scolare nu se face in mod mecanicist, ci pe fondul unui climat interuman care contine si reproduce toate datele relationarii interpersonale (Ezechil, L., 2002,p.10). Analizand toate aceste definitii si considerente referitoare la comunicarea umana si la comunicarea didactica pot fi desprinse cateva aspecte importante: 1. comunicarea umana este o relatie intersubiectiva 2. elementele actului de comunicare (emitator, receptor) participa la interactiune cu intreaga personalitate 3. comunicarii didactice ii este caracteristica inegalitatea partenerilor (ca varsta, experienta, nivel de pregatire si cunostiinte, ca putere etc.), fiind centrata ca sarcina pe elev, iar ca putere pe cadrul didactic 4. In timpul comunicarii didactice se vehiculeaza atat mesajele scolare (cunostinte) cat si mesaje nescolare (emotii, stari, atitudini), fiind necesar insa intotdeauna feed-back-ul. 5. educatorul este cel care trebuie sa demonstreze competenta comunicativa sis a induca elevilor sai abilitatea de a comunica. 1. Caracteristicile comunicarii educationale O prima caracteristica a comunicarii educationale am primit-o deja anterior, aceasta fiind existenta unui scop atunci cand comunicam. 3

Scopurile comunicarii sunt multiple ,insa atunci cand vorbim de comunicare educationala principalul scop este acela de a ne face intelesi, de a provoca o schimbare de comportament sau de atitudine la interlocutorul nostrum elevul. Pentru ca procesul de predare-invatare sa fie efficient, trebuie in primul rand sa ne asiguram ca mesajul transmis a fost inteles. In acest sens, trebuie sa avem in vedere caractericile receptorilor elevi, pentru a putea selectiona, organiza si personalize, in functie de acesti receptori, continuturile mesajului transmis. Profesorul trebuie sa actioneze ca un filtru asupra continuturilor, adoptandu-le unei logici pedagogice adecvate si urmarind nu simpla enuntare a unui adevar, ci facilitarea intelegerii lui. Comunicarea educationala este o comunicare de tip interpersonal, avand la baza un permanent schimb de mesaje intre doi sau mai multi parteneri. Aceasta reciprocitate este esentiala in comunicarea educationala deoarece profesorul trebuie sa se asigure ca mesajul transmis a fost receptat si inteles de catre elevi, punand foarte mult accentual pe schimbul de informatii si semnificatii. Din acest punct de vedere ,profesorul trebuie sa puna un permanent accent pe dimensiunea relationala a comunicarii , incurajand schimbul de mesaje atat pe verticala (profesor-elev, elevprofesor) cat sip e orizontala (elev-elev). O alta caracteristica a comunicarii educationale este ireversibilitatea, mesajul care a fost transmis nemaiputand fi retras, imbunatatit, recitit. Este o caracteristica a comunicarii care ar trebui avuta in vedere atat de professor cat si de elev. Sunt situatii in care un mesaj care a fost transmis la repezeala, negandit, poate strica intreaga impresie pe care cineva si-a facut-o despre noi anterior. In cazul elevilor ,transmiterea unui astfel de mesaj catre professor poate pune in lumina puterea coercitiva a acestuia, ceea ce in final poate duce la aparitia blocajelor in comunicare. Comunicarea este un process complex si de aceea trebuie sa fim permanent preocupati pentru ca ea sa aiba efectul scontat. 2. Elementele comunicarii educationale Schema oricarei comunicari cuprinde: factorii comunicarii ( emitatorul si receptorul) mesajul comunicarii canalele de comunicare 4

 repertoriile active sau latente ale emitatorilor si receptorilor feedback-ul elementele de bruiaj (zgomotele) cadrul si contextul institutional al comunicarii Petre Anghel (2003, p.34) considera ca orice act de comunicare este constituit din succesiunea simpla a catorva etape: 1. emiterea , etapa in care emitatorul doreste ca receptorul sa inteleaga mesajul emis; 2. codificarea , etapa in care mesajul este codificat de catre emitator si structura sub forma limbajului. Important este insa ca acest cod sa fie cunoscut de ambii parteneri ai comunicarii pentru a putea fi inteles; 3. transmiterea , dupa codificarea mesajului acesta este transmis ,printr-una din formele posibile: verbala, scrisa, grafica , vizuala; 4. receptarea, prin intermediul canalelor de comunicare mesajul trece de la emitator la receptor; 5. decodificare , receptorul decodifica mesajul primit prin intermediul aceluiasi cod (folosit si de emitator) si il transforma in idei, ganduri; 6. intelegerea ideii mesajului transmis de catre receptor; 7. actiunea , receptorul intra in actiune ca urmare a mesajului inteles. 3. Contextul comunicarii Reprezinta cadrul fizic (de exemplu aranjarea mobilierului) si psihopedagogic (de exemplu contextual imaginative creat in timpul unei povestiri) in care se produce comunicarea. Contextul comunicarii este ifluentat, pe langa aspectele ce tin de actorii comunicarii si de : (dupa Panisoara , 2003, p.34): - proximitatea- persoanele care se gasesc una in apropierea celeilalte au o frecventa a relationarii si comunicarii mai mare decat cele aflate la distanta. Aceasta caracteristica este prezenta in clasa de elevi; - similaritatea , se refera la persoanele aflate in aceleasi imprejurari socio-educationale, care au interese, credinte, activitati si scopuri commune. Si aceasta caracteristica apare in clasa de elevi.

- apartenenta de grup- intercomunicarea este mai prezenta in interiorul unui grup decat intre grupuri. Referitor la clasa de elevi , aceasta caracteristica poate fi produsa prin metode de constructie a echipei. In ceea ce ne priveste, un factor important al contextului comunicarii este climatul educational. Atat emitatorul cat si receptorul pot initia si dezvolta un climat communicational desfasurat pe axa defensiv-suportiv (adaptare a modelului lui J.R.Gibb, citat de Panisoara, p.36). J.R.Gibb a observat ca indivizii cu defensivitate mare, respective mica, se comporta diferit, fiind descrisi ca defensive, respectiv suportivi.

CLIMAT DEFENSIV

CLIMAT DE SPRIJIN

Evaluare Control Strategie Neutralitate Superioritate Siguranta

Descriere Orientare spre probleme Spontaneitate Empatie Egalitate Provizorat

Comunicarea educationala se bazeaza in principal pe transmiterea de informatii si cunostiinte si pentru a-si atinge scopul trebuie sa determine o schimbare de comportament, de atitudine si de opinie iar mesajul care este transmis sa fie receptat, inteles si chiar acceptat de catre interlocutor. Iar pentru o schimbare evolutiva , elevul va trebui sa inteleaga ceea ce profesorul ii transmite, acceptand mesajul si actionand ( chiar daca nu imediat prin fapte concrete) conform mesajului primit.

BIBLIOGRAFIE : o Anghel, Petre Stiluri si metode de comunicare , Editura Aramis, 2003 o Ezechil, Liliana Comunicarea educationala in contextual scolar Editura Didactica si Pedagogica, 2002 o Panisoara, Ion-Ovidiu Comunicarea eficienta, metode de interactiune educationala , Editura Polirom, 2003 o McQuail, Denis Comunicarea, Editura Institutul European, 1999 o Cucos, Constantin Pedagogie , Editura Polirom, 2002