Comunicarea pedagogica

Comunicarea pedagogica este o forma specifica a comunicarii umane, fiind

un proces de emisie - receptie a unor mesaje sub forma de cunostinte,
sentimente, emotii, deprinderi, abilitati etc.. Ea se bazeaza pe relatiile
interpersonale dintre educator si educati, sub aspectul vehicularii
informatiilor despre actiuni, situatii, despre participare, influentare, adaptare
etc.
Din perspectiva managementului clasei de elevi, comunicarea este vazuta
ca o "comuniune a elementelor cognitiv - afective, cu scopul de a transmite
informatia, a inspira credinta, a induce o emotie sau de a da la iveala un
comportament printr-un proces alternant de interactiune intre scris, vizual,
nonverbal, vocal, auditiv, simbolic si comportament' (Level si Golk).
Comunicarea pedagogica prezinta cateva trasaturi generale:
Se desfasoara intre cel putin doi parteneri de tipul: educator - elev, elev -
educator, elev - elev;
Mesajul este conceput, organizat si structurat logic de catre educator, pe
baza unor obiective;
Are un efect de invatare, urmarind influentarea, modificarea si stabilitatea
comportamentelor individuale sau de grup;
Genereaza invatare, educatie si dezvoltare, in acelasi timp, prin implicarea
activa a elevului in actul comunicarii;
Este complexa, integrand diferite tipuri de comunicare: verbala,
paraverbala (empatica), nonverbala (gesturi sugestive, descriptive,
 expresive), scrisa, vizuala cu functie informativa, de stimulare a gandirii
independente, a spiritului de observatie si a creativitatii.
Limbajul didactic este un limbaj .intentional (instrumental) - utilizeaza
limbajul obisnuit, vocabularul, structurile gramaticale, modul de expunere,
pentru ca va recurge la notiunile de transmis cu ajutorul acestuia-si, de
aceea, explicit pe tot timpul utilizarii. Comunicarea pedagogica
instrumentala are obiectiv, vrea efect si se poate modifica in functie de
reactia interlocutorului, de feed-back-ul primit. Intentia se exprima prin
obiectivele stabilite si anuntate de la inceput, indiferent de forma de
desfasurare a invatarii. Explicatiile sunt insotite de descrieri ajutatoare, mai
ample: experiente, materiale, instrumente sau rezultate calitative ori
cantitative.
Comunicarea pedagogica se desfasoara pe baza de denumiri, recurgand
Ia verbe care desemneaza, invoca; echivalente (nelipsind parantezele);
caracterizare (comparatii - directe / implicite, stiintifice / comune; analize si
sinteze, inductii sau deductii. (C. Salavastru, 1995)
Fiecare dintre aceste elemente se regaseste in activitatea didactica si are
preponderenta in grupul - clasa caruia i te adresezi. Aceasta determinare
inevitabila transforma actul de transmitere a cunostintelor intr-o comunicare
interpersonala / intersubiectiva, deoarece comunica doua persoane, una
adresandu-se celeilalte. Educatorul nu poate ignora elevul, asa cum nici
acesta nu se va detasa niciodata complet de profesorul - vorbitor,
coordonator al unei activitati.
Comunicarea trebuie sa usureze invatarea rolurilor sociale si a contactelor
umane, ceea ce inseamna asimilarea regulilor de dialogare civilizata, de a
asculta si vorbi, de a pune intrebari si a raspunde, de a emite si descifra
mesajele verbale, paraverbale si nonverbale.
Relatiile de comunicare se pot instaura cu usurinta in conditiile in care, in
clasa (grup), se creeaza o atmosfera placuta, de respect si simpatie cu
efect stimulativ. O comunicare pedagogica se va intemeia pe respect
(respect reciproc), in masura in care educatorul il evidentiaza. Interlocutorii
- si in situatia de invatare - au nevoie sa-si indeplineasca dorinta de
cunoastere, fara insa a renunta la propriile identitati.
Comunicarea pedagogica este una directionata (orientata), de ghidare, de
dirijare in functie de obiectivele stabilite. Aceasta se face prin ordinea de
prezentare a cunostintelor; prin procedeele de evidentiere a cuvintelor
cheie si a principiilor de interpretare - prin semnele si simbolurile folosite;
prin instructiunile oferite; prin modul de formulare si ordonare a intrebarilor;
prin organizarea introducerii in tema; prin rezumatele oferite; prin
exemplele si schemele utilizate. Este, asadar, o comunicare bazata pe
obiective si pe nevoile, posibilitatile si dorintele elevilor.

Centrarea pe obiective - ale elevului, ale educatorului si mediului de

invatare - reprezinta invatarea invatarii. Altfel spus, comunicarea
pedagogica este una evaluativa si autoevaluativa, atat pentru profesor, cat
si pentru elev. Centrata pe ideea "a invata sa inveti', actiunea didactica
urmareste:
Capacitatea de a pune in relatie informatiile anterioare cu cele noi;
Evaluarea in raport cu noile achizitii;
Mobilizarea unitara a cunostintelor spre crearea nevoii de cercetare si a
altora;
Incorporarea reprezentarilor intre cele oferite si viata sociala, stiintifica si
culturala.
Din punct de vedere al codului folosit, al mijlocului de comunicare si al
functiilor acesteia, comunicarea pedagogica beneficiaza de clasificari si
sublinieri importante, retinand insa utilizarea integrala a comunicarii orale si
scrise, a cuvantului rostit si prezentat, fie numai sonor, numai scris sau in
combinatia audio - vizuala, beneficiindu-se de simultaneitate. Codurile
utilizate in comunicarea pedagogica sunt insotite de coduri de interpretare,
prin intermediul carora se pun in valoare functiile comunicarii, dominanta
fiind functia formativa.
Fiind o comunicare interpersonala si de grup, comunicarea pedagogica
este o interactiune in care au loc actiuni explicite / directe ori implicite /
indirecte. Predominante sunt interactiunile verbale. A vorbi nu inseamna
obligatoriu a schimba informatii si, cu atat mai putin, a modifica statutul -
intern - al ascultatorului. Este necesar ca enuntul sa fie inteles, sa fie
identificat continutul informatiei, dar si intentia locutorului, urmand ca
acesta sa-si defineasca atitudinea, comportamentul, propriile reactii fata de
ceea ce a spus.
Nu exista comunicare fara un mesaj implicit, uneori altul decat cel exprimat.
Este ceea ce va fi spus mereu prin comportamentul neverbal, in
diversitatea formelor sale de prezentare.
In comunicarea pedagogica un rol important il are si contextul in care
aceasta se desfasoara, prin functia selectiva, creativa, complementara,
orientativa, de individualizare, transformativa. In absenta cunoasterii
contextului, pot aparea usor in mintea elevilor diferente de percepere, de
intelegere, de putere de patrundere si abstractizare.
Educatorul - in comunicarea pedagogica - trebuie sa asigure in permanenta
adaptarea Ia situatia educativa, la situatia de invatare. O prima cerinta a
cresterii eficientei activitatii instructiv - educative este aceea ca educatorul
sa cunoasca foarte bine nivelul de cunostinte si vocabularul elevilor cu care
lucreaza, pentru a-si adecva comunicarea la nivelul experientei de
cunoastere si lingvistice al acestora.

Bibliografie:

https://www.creeaza.com/didactica/didactica-pedagogie/Comunicarea-pedagogica184.php

https://revistaprofesorului.ro/comunicarea-didactica/