COMUNICAREA DIDACTIC COMUNICAREA EDUCAIONAL

A comunica inseamn s imprteti informaii. Este o art s comunici eficient.

Comunicarea, att cea didactic ct i cea de la nivelul societii, rmne o problem deschis pentru
cercetare. Limbajul didactic are caracteristici proprii. Centrarea pe obiective a elevului, a
profesorului i mediului de nvare prezint nvarea nvrii, altfel spus, comunicarea didactic
este una evaluativ i auto evaluativ att pentru profesor ct i pentru elev. n coal se regsesc i
bariere de comunicare.
Comunicarea didactic nu se mpac cu superficialitatea, narcisismul, indiferena, rigiditatea,
elemente care duc la dispariia filonului afectiv care conduce la dispariia interesului elevului.
Comunicarea didactic se poate defini ca fiind o comunicare instrumental, direct implicat n
susinerea unui proces sistematic de nvare. Schema oricrei comunicri cuprinde:urmatoarele
elemente ca factorii care ajuta comunicare, dispunerea lor,situatiile de comunicare precum si
elemente care perturba comunicarea. Este un fapt bine cunoscut c procesul de nvmnt se
realizeaz prin i pentru comunicare, fiind, n ultim instan, un act de comunicare.
Comunicarea, la rndul su, conine prin ea nsi potenial educativ: transmitere de
cunotine, formarea gndirii i facilitarea operaiilor intelectuale, autoreglarea activitii
intelectuale, transmiterea codurilor caracteristice fiecrei tiine, etc., ntre comunicare i educaie
existnd un raport de interdependen. Personalitatea fiecruia poate fi considerat un factor decisiv
n comunicare factorul uman fiind contient de rolul su comunicativ cognitiv.
n comunicarea didactic, prezentarea i exprimarea cunotinelor mbrac forme
difereniate, n funcie de auditoriul cruia i sunt destinate, de aceea se poate spune c limbajul
didactic are un destinatar precis definit, variabil dup nivelul, interesul, formele de utilizare viitoare
a celor comunicate. .
Relaia elev-profesor trebuie s fie astfel structurat nct elevul s ndrzneasc s acioneze
n prezena profesorului s coopereze cu el s permit s aib viziuni personale asupra problemelor
n acest context se evideniaz raportul dintre limbajele verbal, paraverbal i nonverbal utilizate de
profesori n corelaie cu obiectivele didactice i cu partenerii elevi. Stilul profesorului definete
predominana verbal-nonverbal prin atitudinile personale care demonstreaz ceea ce crede, dar i
ceea ce ateapt de la elevi, ceea ce respinge i ceea ce accept n dialogul educaional.
Unii profesori consider c prin abuz verbal in sub control clas. Un mesaj este mai credibil
i suport o nelegere mai profund atunci cnd, n transmiterea lui suportul verbal i nonverbal se
mbin eficient. Aria nonverbalului adaug opiuni pe zi ce trece. Unii autori extind aceast arie la
toate lucrurile care ne reprezint. Cte poi spune despre un om numai privindu-l din perspectiva
modului n care i alege mbrcmintea pe care o consider potrivit cu statutul su. Sau aranjarea
mobilierului n aa fel nct s ncurajeze interaciunea de grup. Din pcate, aranjarea bncilor n
clase favorizeaz comunicarea n direcia profesorului, i nu ntre elevi. Unele cercetri includ n
aria nonverbalului i oferirea de daruri, 1 sugereaz c prinii care ofer cri copiilor pot s le cear
acestora s fie mai studioi.
______________________________________________________________________________
1 De Vito, 1988, apaud, I., O., Pnioar, Polirom, 2006.

Centrarea pe obiective a elevului, a profesorului i mediului de nvare prezint nvarea

nvrii, altfel spus, comunicarea didactic este una evaluativ i auto evaluativ att pentru
profesor ct i pentru elev.
Determinant rmne caracteristica formativ a comunicrii didactice, profesorul
exercitndu-i influena simultan asupra coninuturilor i a elevului. Se realizeaz o interaciune
comunicaional autentic i eficient dac fiecare personalitate se angajeaz total i exprim sincer
emoiile acceptnd ideile i sentimentele celorlali. Metodele interactive sprijin dezvoltarea unei
comunicri eficiente i ajut la nlturarea dezgustului elevilor pricinuit de incapacitatea acestuia de
a nelege pe acestea i de a accepta ideile acestora. Relaia elev-profesor trebuie s fie astfel
structurat nct elevul s ndrzneasc s acioneze n prezena profesorului s coopereze cu el s
permit s aib viziuni personale asupra problemelor.
Prin intermediul feed-back-ului influenarea devine bilateral pentru c aa cum spunea Leon
Bloy, nu se tie cine d i cine primete. Astfel, cadrele didactice trebuie s nvee deopotriv cu
elevii i chiar de la acetia. n acest mod profesorul i elevii trebuie s se influeneze unul pe altul
dialogul devenind mai viu i mai nuanat n funcie de ateptrile ambilor termeni ai relaiei
implicate n activitatea didactic i nu n mod unilateral.
n toate situaiile educaionale, datorit statutului profesorului, autoritate, competen,
prestigiu, capacitatea de influen este net superioar elevilor i studenilor i este normal s fie aa.
n asemenea relaii de influenare a elevilor prin comunicare, cadrul didactic poate s exercite
comportamente de rol constructive. - Cu efecte pozitive -, sau distructive. - Cu impact negativ - i
neutru, fr impact real asupra receptorului.
Prin intermediul comunicrii didactice profesorii i elevii pot s se conformeze normelor
colare sau pot s-i pstreze independena; pot s cedeze presiunilor sociale, cerinelor educative, s
le accepte i s se supun acestora. Din perspectiva educaiei formale comunicarea didactic
constituie baza procesului de predare i asimilare a cunotinelor n cadrul instituionalizat al colii
i ntre parteneri cu statusuri determinate: cadrele didactice ca principali ageni educaionali i cele
ale elevilor, n subordonarea nemijlocit fa de conducerea unei asemenea instituii.
O problem n comunicarea didactic constituie i formularea ntrebrilor i acceptarea
rspunsurilor. Profesorul2 , conform lui G. Leroy poate formula ntrebri limitate sau nchise i
ntrebri cuprinztoare sau deschise. Putem afirma c ntrebrile limitate adresate de ctre profesor
n serie formeaz un lan care nctueaz gndirea elevului, stimuleaz doar s fac progrese n
obinerea unor cunotine dup o schem prestabilit iar ntrebrile deschise pot ajuta elevul s
formeze deprinderile unei gndiri critice.
Comunicarea didactic nu se mpac cu superficialitatea, narcisismul, indiferena, rigiditatea,
elemente care duc la dispariia filonului afectiv care conduce la dispariia interesului elevului. O
activitate ce pune n relaie cadrul didactic i elevul pentru realizarea unor obiective comune, este i
un proces psihosocial de influenare prin limbaje specifice a atitudinilor, comportamentelor,
convingerilor, a comportamentelor, a componentelor motivaional afective i volitive.
De aceea, a comunica eficient i expresiv cu ceilali i cu sine presupune:
S informezi inteligibil i s facilitezi nelegerea mesajului transmis;

2.Leroy, G., 1974, Dialogul n educaie, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti.

S dezvoli gndirea, afectivitatea, motivaia, voina i personalitatea elevilor;

S sesizezi i s contientizezi reaciile, atitudinile i manifestrile comportamentale ale
celor cu care comunici;
S convingi pe cei cu care comunici.
Orice cadru didactic trebuie s fie contient de responsabilitatea fa de cuvntul rostit ntr-o
societate n care totul se petrece sub semnul rapiditii, n care greelile de exprimare sunt
considerate fr importan i n care nimeni nu rspunde pentru ce a spus, n care nimeni nu
ateapt rspuns la intervenia s ntr-o conversaie.
Comunicarea interuman este una din dezideratele acestui nou secol. Eecul sau reuita
comunicrii didactice depinde n foarte mare msur de personalitatea profesorului care trebuie s
stpneasc nu numai noiunile teoretice dar i cele practice, dar n acelai timp trebuie s dea
dovad de tac pedagogic.
Comunicarea din perspective educationala constituie una din problemele majore ale
nvatamntului contemporan. Sensul formativ al nvatamntului contemporan n plan mondial, ct
si romnesc impune mai mult ca oricnd luarea n considerare a acestei relatii, pe fondul careia se
realizeaza sarcinile complexe ale formarii personalitatii elevului.
n plan istoric, att n gndirea pedagogica, ct si n practica educativa s-au conturat doua
puncte de vedere opuse privind relatia educator educat. Unul, specific pedagogiei traditionale,
bazat pe comunicare unilaterala, de la educator la educat, care pune accentual pe influentele
exterioare ce se exercita asupra elevului, nelundu-se n considerare clasa cu reteaua ei complexa de
comunicatii, altul, care considera elevul exclusiv ca subiect al educatiei, n afara oricarei dirijari din
partea educatorului (educatia libera). Ambele puncte de vedere au caracter unilateral si resping
posibilitatea realizarii unei comunicari si a unui dialog autentic ntre cei doi factori implicati:
educator educat.
n viziunea pedagogiei moderne relatia educator educat este conceputa ca o relatie de mare
complexitate, care implica un dialog permanent ntre cei doi factori implicati n procesul
educational, o comunicare reciproca angajnd toate laturile personalitatii acestora. Experienta
ndelungata a scolii arata ca elevii nvata si se formeaza asa cum sunt calauziti de educator.
Personalitatea elevului este educata de personalitatea educatorului, spiritualitatea unuia se
hraneste din spiritualitatea celuilalt, ceea ce face necesara o abordare interpersonala plurisubiectuala,
dialogata a interactiunii pedagogice, capabila sa asigure nu numai dimensiunea informationaloperationala a transmiterii de cunostinte ci si dimensiunea umana, psihosociala, a cresterii si
coevolutiei n comun a partenerilor de interactiune: educatorul si elevii. Educatorul nu mai
reprezinta doar persoana care propune continuturi, da lectii, formeaza sarcini, are anumite conduite,
ci are rolul de a stimula si ntretine activismul investigator al elevului, de a crea conditiile n care
elevul sa se comporte ntr-un anume fel, sa descopere si sa-si puna probleme si sarcini de
cunoastere. El trebuie sa cunoasca bine si sa se transpuna n psihologia elevului, urmarind
schimbarea locului si rolului elevului n actul educational, stimularea activitatii si angajarii acestuia
n procesul propriei formari. Dialogul deschis trebuie sa solicite spontaneitatea si receptivitatea
elevilor, sa dezvolte gndirea divergenta, spiritul de investigare, curiozitatea stiintifica si
creativitatea n rezolvarea problemelor. Pe de alta parte, elevul- ca obiect si subiect al
3

educatieitrebuie sa fie constient de rolul sau, deoarece eficienta actiunii educative este dependenta
de gradul de angajare si participare a sa la propria formare.
Relatia educator- educat presupune si a-l considera pe acesta din urma ca facnd parte dintrun grup social. Din punct de vedere psihosocial, n cadrul relatiei educator- educat, se pot distinge
doua niveluri: nivelul formal si nivelul informal.
Nivelul formal include toate fenomenele ce apar ca urmare a interactiunii dintre educator si
educati, n urma investirii sale oficiale cu diverse roluri: conducator al procesului de nvatamnt,
diriginte, conducator de cerc etc..
Nivelul informal este constituit din relatiile interpersonale, intersubiective sau psihologice
ca se stabilesc ntre educator si elevi, sau ntre elevi ca membrii ai aceluiasi grup. Aceste relatii de
simpatie antipatie indiferenta au o puternica ncarcatura afectiva si faciliteaza aparitia unui
climat psihosocial care poate amplifica sau diminua conlucrarea dintre educator si educati.
Cele doua niveluri se afla ntr-o strnsa interdependenta, functionnd, de fapt, concomitent si
fiind doua laturi inseparabile ale aceluiasi fenomen: interactiunea educator elevi.
,,n comunicarea educationala actul pedagogic este unul curativ. Elevului, fiind ajutat sa
vorbeasca, i se procura sursa satisfacerii, mplinirii unor nevoi de exprimare spontana, ori bine
gndita si pregatita. Astfel, devine posibila comunicarea eficienta si, pe aceasta cale, manifestarea
lui libera, favorizata de forta lui de a comunica, de ncrederea ca poate da limpezime si frumusete
ideii, gndului, trairii.( Soitu, L.)3
Comunicarea educationala sau comunicarea pedagogica reprezinta un transfer complex,
multifazial si prin mai multe canale ale informatiilor ntre indivizi sau grupuri ce-si asuma simultan
sau succesiv rolurile de emitatori si receptori, semnificnd continuturi dezirabile n procesul de
nvatamnt. Comunicarea educationala presupune o interactiune de tip feed-back, privind att
informatiile explicite, ct si pe cele adiacente, transmise pe alte canale. Notiunea de comunicare
implica o anumita reciprocitate, fiind mai generala si mai completa dect informarea, care este doar
o latura a comunicarii. Comunicarea educationala presupune o procesualitate circulara, care se
nscrie ntr-o anumita temporalitate de care tine cont si care, la rndul ei o modeleaza.
Conform
unor analize ntreprinse de unii cercetatori, comunicarea poate fi ierarhica si reciproca.
Comunicarea ierarhica se caracterizeaza prin faptul ca interlocutorii ocupa pozitii diferite,
unul fiind superior, emitnd mai mult, altul inferior, receptionnd cu precadere mesaje.
Interlocutorul cu pozitia superioara are cel mai des initiative mesajului, iar mesajul este codat,
previzibil si de tip prescriptiv.
Comunicarea reciproca , din contra, este cea care n care partenerii nu ocupa nici unul o
pozitie privilegiata, initiative mesajului apartinnd fiecaruia n egala masura, iar mesajul este mai
putin previzibil, mai informant si procesul ca atare este mai deschis perfectionarilor.
Comunicarea esducationala implica ambele strategii, predominanta uneia ntr-un anumit
context fiind justificata de obiectivele vizate, continutul transmis, metodele si mijloacele didactice
desfasurate. n timp ce profesorul emite, locutorul-elev si construieste, pe baza elementelor
informationale remise, mesajul sau, care n parte, va fi returnat explicit sau prin transparenta
mimicii, gesturilor profesorului.
3 Soitu, l, Pedagogia comunicrii, Institutul European, 2001

Acesta face doua actiuni n acelasi timp, vorbeste si si ascultaelevii n acelasi timp.
Comunicarea didactica are un aspect improbabil, deoarece strategia didactica n orice moment poate
fi resemnificata. Educatia se realizeaza prin interventii ale maturilor, preponderent prin comunicare,
n mentalitatea si comportamentul personalitatii celor ce sunt educati.
n contextul analizei comunicarii educationale, deosebit de oportun este conceptul de
interventie educativa , introdus de Constantin Salavastru ( 1995)4. Interventia educativa vizeaza
orice act uman prin intermediul caruia se realizeaza o anumita influenta asupra unui individ,
influenta capabila sa determine o anumita reactie a acestuia, o anumita modificare a personalitatii
cale. Interventia educativa presupune producerea unei relatii de comunicare prin intermediul
limbajului natural, artificial sau al celui gestual, limbajul educationalconstituind un mijloc de
realizare a unei interventii educative. Salavastru distinge trei tipuri fundamentale de interventie
educativa (Salavastru, C-tin, 1995): functie informativa, de stimulare a gndirii independente, a
spiritului de observatie si a creativitatii.
Limbajul didactic este un limbaj intentional( instrumental) utilizeaza limbajul obisnuit,
vocabularul, structurile gramaticale, modul de expunere, pentru ca va recurge la notiunile de
transmis cu ajutorul acestuia- si, de aceea, explicit pe tot timpul utilizarii.
Comunicarea pedagogica instrumentala are obiectiv, vrea efect si se poate modifica n
functie de reactia interlocutorului, de feedback- ul primit. Intentia se exprima prin obiectivele
stabilite si anuntate de la nceput, indiferent de forma de desfasurare a nvatarii. Explicatiile sunt
nsotite de descrieri ajutatoare, mai ample: experiente, materiale, instrumente sau rezultate calitative
ori cantitative. Comunicarea pedagogica se desfasoara pe baza de denumiri, recurgnd la verbe care
desemneaza, invoca; echivalente( nelipsind parantezele); caracterizare( comparatiidirecte/
implicite, stiintifice/ comune; analize si sinteze, inductii sau deductii.(C. Salavastru, 1995). Fiecare
dintre aceste elemente se regaseste in activitatea didactica si are preponderenta n grupul- clasa
caruia i te adresezi. Aceasta determinare inevitabila transforma actul de transmitere a cunostintelor
ntr- o comunicare interpersonala/ intersubiectiva, deoarece comunica doua persoane, una
adresndu-se celeilalte. Educatorul nu poate ignora elevul, asa cum nici acesta nu se va detasa
niciodata complet de profesorul- vorbitor, coordonator al unei activitati.
Comunicarea trebuie sa usureze nvatarea rolurilor sociale si a contactelor umane, ceea ce
nseamna asimilarea regulilor de dialogare civilizata, de a asculta si vorbi, de a pune ntrebari si a
raspunde, de a emite si descifra mesajele verbale, paraverbale si nonverbale. Relatiile de comunicare
se pot instaura cu usurinta n conditiile n care, n clasa( grup), se creeaza o atmosfera placuta, de
respect si simpatie cu efect stimulativ. O comunicare pedagogica se va ntemeia pe respect( respect
reciproc), n masura n care educatorul l evidentiaza. Interlocutorii- si n situatia de nvatare- au
nevoie sa- si ndeplineasca dorinta de cunoastere, fara nsa a renunta la propriile identitati.
Comunicarea pedagogica este una directionata(orientata), de ghidare, de dirijare n functie de
obiectivele stabilite. Aceasta se face prin ordinea de prezentare acunostintelor; prin procedeele de
evidentiere a cuvintelor cheie si a principiilor de interpretare- prin semnele si simbolurile folosite;
prin instructiunile oferite; prin modul de formulare si ordonare a ntrebarilor; prin organizarea
introducerii n tema; prin rezumatele oferite; prin exemplele si schemele utilizate. Este, asadar, o
comunicare bazata pe obiective si pe nevoile, posibilitatile si dorintele elevilor.
4 Slvstru, C., (1995), Logica i limbajul educaional, EdP, Bucureti

Centrarea pe obiective- ale elevului, ale educatorului si mediului de nvatare- reprezinta

nvatarea nvatarii. Altfel spus, comunicarea pedagogica este una evaluativa si autoevaluativa, att
pentru profesor, ct si pentru elev. Centrata pe ideea,, a nvata sa nveti, actiunea didactica
urmareste:
Capacitatea de a pune n relatie informatiile anterioare cu cele noi;
Evaluarea n raport cu noile achizitii;
Mobilizarea unitara a cunostintelor spre crearea nevoii de cercetare si a altora;
ncorporarea reprezentarilor ntre cele oferite si viata sociala, stiintifica si culturala.
Codurile utilizate n comunicarea pedagogica sunt nsotite de coduri de interpretare, prin
intermediul carora se pun n valoare functiile comunicarii, dominanta fiind functia formativa. Fiind
o comunicare interpersonala si de grup, comunicarea pedagogica este o interactiune n care au loc
actiuni explicite/ directe ori implicite/ indirecte. Predominante sunt interactiunile verbale. A vorbi nu
nseamna obligatoriu a schimba informatii si, cu att mai putin, a modifica statutulintern- al
ascultatorului. Este necesar ca enuntul sa fie nteles, sa fie identificat continutul informatiei, dar si
intentia locutorului, urmnd ca acesta sa- si defineasca atitudinea, comportamentul, propriile reactii
fata de ceea ce a spus.
Nu exista comunicare fara un mesaj implicit, uneori altul dect cel exprimat. Este ceea ce va
fi spus mereu prin comportamentul neverbal, n diversitatea formelor sale de prezentare. n
comunicarea pedagogica un rol important l are si contextul n care aceasta se desfasoara, prin
functia selectivacreativa, complementara, orientativa, de individualizare, transformativa. n absenta
cunoasterii contextului, pot aparea usor n mintea elevilor diferente de percepere, de ntelegere, de
putere de patrundere si abstractizare. Educatorul- n comunicarea pedagogica- trebuie sa asigure n
permanenta adaptarea la situatia educativa, la situatia de nvatare. O prima cerinta a cresterii
eficientei activitatii instructiveducative este aceea ca educatorul sa cunoasca foarte bine nivelul de
cunostinte si vocabularul elevilor cu care lucreaza, pentru a- si adecva comunicarea la nivelul
experientei de cunoastere si lingvistice al acestora. A fi profesor nseamna nu numai a poseda
cunostinte de specialitate, dar si capacitatea de a le transpune si traduce didactic, adica posibilitatea
de a sti ce, ct, cum, cnd, n ce fel, cu ce, cui, etc. oferi aceste cunostinte. Comunicarea este un
circuit care se autoedifica si autoregleaza permanent, pe cnd informarea tine mai mult de reguli
statornice.
Comunicarea didactic depinde n mare msur de miestria didactic i miestria
educaional a fiecruia. Prin comunicare, omul modern se analizeaza pe sine si analizeaza pe cei cu
care se afla in interactiune si in ultima instanta poate gasi un mod propriu de investigare a lumii
care il inconjoara (Ion-Ovidiu Panisoara)5.

5 Ion-Ovidiu Pnioar

COMUNICAREA EFICIENT

Ediia a III-a, revzut i adugit

Editura Polirom 2008

BIBLIOGRAFIE

LEROY, G., , DIALOGUL N EDUCAIE, EDITURA DIDACTIC I PEDAGOGIC,

BUCURETI. 1974
PNIOAR, I. O., COMUNICAREA EFICIENT, POLIROM
PIAGET, J, PSIHOLOGIA INTELIGENEI, EDITURA T, BUCURETI, 1965
SLVSTRU, DORINA, PSIHOLOGIA EDUCAIEI, POLIROM, 2004
SLVSTRU, C., LOGICA I LIMBAJUL EDUCAIONAL, EDP, BUCURETI , 1995,
OITU, L, PEDAGOGIA COMUNICRII, INSTITUTUL EUROPEAN, 2001