Metodologia formării și dezvoltării competențelor inter/transdisciplinare ale elevului la

limba și literatura română

Motto: „Pentru că ne aflăm astăzi în plină revoluție a inteligenței, trebuie să înțelegem că
transdisciplinaritatea ne descoperă dimensiunea poetică a existenței, traversând, așa cum am
spus, toate disciplinele, dincolo de ele. A nu se confunda însă, cu pluridisciplinaritatea și
interdisciplinaritatea.”
Basarab Nicolescu
Trandisciplinaritatea – întrepătrunderea mai multor discipline, sub forma integrării curriculare,
cu posibilitatea constituirii, în timp, a unei discipline noi sau a unui nou domeniu al cunoaşterii,
prin ceea ce se numeşte fuziune – faza cea mai radicală a integrării. Abordarea integrată,
specifică transdisciplinarităţii este centrată pe lumea reală, pe aspectele relevante ale vieţii
cotidiene, prezentate aşa cum afectează şi influenţează ele viaţa noastră.
Abordarea transdisciplinară la orele de limba și literatura română dezvoltă abilităţi de
comunicare, expunere liberă, interpretare, elevii îşi îmbogăţesc cultura generală prin informaţii
din istoria artelor, formându-şi valori şi atitudini.
Din punct de vedere curricular, integrarea presupune:
organizarea, punerea în relaţie a disciplinelor şcolare, cu scopul de a evita izolarea lor
tradiţională;
procesul şi rezultatul procesului prin care elevul interpretează materia care îi este
transmisă pornind de la experienţa de viaţă şi de la cunoştinţele pe care deja şi le-a
însuşit;
stabilirea de relaţii de convergenţă între cunoştinţele, capacităţile, competenţele,
atitudinile, valorile ce aparţin unor discipline şcolare distincte.
Procesul educaţional va fi organizat astfel încât să traverseze barierele obiectelor de studiu,
predarea şi învăţarea fiind văzute din perspectivă holistică, reflectând lumea reală, care este
interactivă.
Competențe transdisciplinare:
atitudine pozitivă, motivantă:
realism
interes pentru învăţare
toleranţă pentru informaţii contradictorii
atitudine pozitivă faţă de performanţele personale
abilităţi pragmatice:
iniţiativă personală
capacitate de concentrare
orientarea acţiunilor pentru rezolvarea sarcinilor de lucru
 deprinderi de muncă în grup.
 În anul 2019 a fost implimentat un nou curriculum la disciplina Limba și literatura
română, ca și la alte materii. Evident, acesta vine cu o serie de schimbări, printre care se regăsesc
și următoarele:
- Asigurarea conexiunilor inter- și transdisciplinare prin formularea unei
competențe specifice de integrare și transfer pentru fiecatre disciplină de studiu.
- Promovarea abordărilor curriculare transdisciplinare.
- Corelarea abordărilor intra- și interdisciplinare la nivelul conținuturilor pe
discipline, pe clase și unități de învățare: sincronizări, optimizări, descongestionări.
În general, competențele-cheie au caracter transversal/transdisciplinar, adică ele trebuie 
urmărite și formate prin toate disciplinele de învățământ, iar datorită caracterului lor transversal
și transferabil, ele pot servi drept fundament pentru construirea ulterioară a învățării și formării
ca proces continuu. 
În lista de competențe-cheie, competența de comunicare în limba maternă figurează pe
prima poziție, fapt ce demonstrează importanța acesteia pentru individ și societate. Conceptual,
această competență integrează ansambluri de cunoștințe, capacități și atitudini formate prin
învățare (tradițional – prin limba și literatura română, dar și prin limbile materne ale minorităților
etnice) și are în vedere utilizarea limbii proprii ca instrument de comunicare orală și scrisă, dar și
ca instrument de învățare și de socializare, în cele mai diverse situații comunicative.
Pornind de la definiția conceptului de competență (cunoștințe + capacități + atitudini),
structura competenței de comunicare se prezintă astfel:
· Cunoștințe – de vocabular, de gramatică funcțională, despre funcțiile limbii, actele de
vorbire, tipurile de interacțiune verbală, stiluri și registre ale limbii, variabilitatea limbii și a
comunicării în diferite contexte etc.
· Capacități – de comunicare orală și scrisă, de adaptare a comunicării la cerințele
situației de comunicare, de informare și procesare a informației, de formulare a unei opinii și de
argumentare a unei idei etc.
· Atitudini – deschiderea vorbitorului spre comunicare și dialog constructiv, exprimarea
dorinței și a interesului pentru comunicare, aprecierea calităților vorbirii, conștientizarea
impactului limbajului utilizat asupra celorlalți etc.
În curriculumul actual de limba și literatura română (2019) este subliniată ideea că la
baza disciplinei stă modelul comunicativ-funcțional de formare-evaluare a competenței de
comunicare (orală și în scris), aceasta vizează dezvoltarea integrată a celor patru capacități /
deprinderi de bază: ascultare, vorbire, lectură și scriere, fiind concretizată în următoarele
competențe specifice, concepute ca finalități ale procesului integrat de predare-învățare-evaluare:
- Perceperea și exprimarea identității lingvistice și culturale în context
național și european;
- Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea mesajelor
orale și scrise;
- Înțelegerea, analiza și interpretarea unei varietăți de texte literare și
nonliterare studiate;
- Redactarea unor compoziții despre textele literare studiate și alcătuirea
unor texte funcționale;
 - Sensibilizarea  pentru alte culturi în vederea formarea competenței
interculturale (Curriculum 2019).
Aceste competențe au fost gândite și formulate astfel tocmai pentru a fortifica scopul
principal al predării-învățării limbii și literaturii române în școală – formarea vorbitorului cult de
limba română (FVCLR), care, în cazul Republicii Moldova, s-a dovedit a fi o problemă extrem
de complicată atât din motive pedagogice, cât și din considerente de ordin politic, social, cultural
etc., iar analiza acestui context ne-a condus la următoarea concluzie: în mai bine de 20 de ani de
când se implementează în școală curriculumul de limba română, acest scop urmărit doar
monodisciplinar nu a dat rezultatele scontate (M. Hadîrcă, 2019).
Prin urmare, dacă în tot acest timp abordarea monodisciplinară a activității de FVCLR
(care pentru învățământul din Republica Moldova este un scop strategic), implicit și a
competenței de comunicare corectă în limba română, nu a dat rezultatul scontat, atunci, din punct
de vedere al managementului educațional, se impune o schimbare a strategiei sau a modului de
abordare a problemei, iar această schimbare, în opinia noastră, poate veni dinspre abordarea
inter- și transdisciplinară a activității de formare pedagogică.
Ideea privind abordarea inter- și transdisciplinară a activităților de formare a competenței
de comunicare, pornind nu de la o disciplină concretă, ci de la sistemul de competențe-cheie,
care au fost gândite tocmai pentru a-i responsabiliza și a-i pregăti pe tineri pentru soluționarea
unor probleme din viața reală, vine dinspre educația transdisciplinară, previzionată de B.
Nicolescu ca necesară de proiectat în secolul XXI (Nicolescu, 2010), ea se regăsește în conceptul
de curriculum integrat, ca bază pentru dezvoltarea de competențe-cheie/transversale,
fundamentat de L. Ciolan, ambii autori sugerând crearea în acest scop, în cadrul fiecărei instituții
de învățământ, a unor ateliere de cercetare inter- și transdisciplinară, unde profesorii și elevii să
se poată reuni și să ia în dezbatere diverse teme de interes comun, numite teme cross-
curriclulare (Ciolan, 2008).
Interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea sunt privite ca forme de integrare a
învățării, prin stabilirea unor punți de legătură între disciplinele școlare, menite să determine o
gândire și o conștiință transdisciplinară, care să acționeze în numele echilibrului necesar dintre
interioritatea și exterioritatea ființei umane (Nicolescu 2010). Ele oferă posibilitatea de realizare
a unor activități de învățare integrată, care permit mobilizarea și transferul de cunoștințe și
abilități de la o disciplină școlară la alta și favorizează procesul de formare-dezvoltare a
competențelor școlare.
Desigur, este mai greu să proiectezi, să organizezi și să predai un subiect/o temă în cheie
inter- și transdisciplinară, întrucât aceasta presupune, în primul rând, aderarea la o altă
viziune asupra activității de predare-învățare, înțelegerea și dorința de  aplicare în practica
educațională a noilor idei, concepte, strategii de predare-învățare ce derivă din această viziune
etc. În al doilea rând, este necesară cooperarea între pedagogi și asumarea răspunderii pentru
realizarea unui obiectiv comun, prin corelarea temelor supuse învățării și identificarea resurselor
de conținut adecvate acestui obiectiv, selectarea cu discernământ a formelor și metodelor de
lucru, crearea unor situații de învățare integrate și gestionarea eficientă a timpului școlar.
Trebuie să învățăm să predăm și altfel, nu doar cum o facem în mod tradițional, dat fiind
că schimbarea finalităților atrage după sine și schimbarea modului de abordare a conținuturilor,
iar instruirea în bază de competențe-cheie tocmai impune această necesitate de reconsiderare a
modului tradițional de predare-învățare și de reorientare a acestuia înspre inter- și
transdisciplinaritate. Or, așa cum sublinia C. Noica, o școală la care profesorul nu învață și el
este o absurditate.
Acțiunea pedagogică de formare a vorbitorului cult de limba română reprezintă, cu
adevărat, o problemă pentru Republica Moldova, iar soluționarea acesteia ține de mai mulți
factori (de ordin cultural, social, politic etc.). În plan pedagogic însă, problema respectivă poate
fi soluționată printr-o abordare inter- și transdisciplinară a activității de formare-evaluare a
competenței de comunicare corectă în limba română, prin eforturile conjugate ale tuturor
cadrelor didactice. Astfel, se poate ajunge la ceea ce recomanda cu ani în urmă marele lingvist E.
Coșeriu: toți profesorii, indiferent de materia pe care o predau, trebuie să fie și profesori de
limba română.
Interdisciplinaritatea, la studiul limbii şi literaturii în gimnaziu, implică, în primul rând,
aria curriculară Limbă şi comunicare, mai ales în ceea ce priveşte practica raţională şi
funcţională a limbii. Deşi pornesc din direcţii diferite, limba română – de la funcţional spre
raţional, ca limbă pe care elevul o vorbeşte coerent încă până la şcolarizare şi până a afla de
structurile gramaticale sau categoriile semantice, iar limba străină – de la raţional spre funcţional,
competenţele lingvistice se intersectează în cazul echivalenţelor semantice, gramaticale şi
lexicale.
Pe dimensiune literară, Curriculumul actual pledează pe principiul relaţiilor
interdisciplinare şi al interacţiunii literaturii cu artele, dezvăluind un potenţial de educaţie literar-
artistică şi estetică a elevilor, valoarea căruia necesită investigaţii teoretice şi aplicative serioase.
Nici o altă disciplină şcolară nu este în stare să realizeze funcţia cognitiv-estetică şi educativ-
estetică ce le revine activităţilor verbal-artistice şi artistice, elevii înşişi fiind participanţi activi ai
propriei formări artistic-estetice în mod implicit, ca fiinţe ce creează şi se creează. Competenţele
lectorale, formate şi dezvoltate la Limba şi literatura română, permit o înţelegere de profunzime
a textelor de studiu şi la limbile moderne, a textelor ştiinţifice din celelalte domenii. La fel,
înţelegerea textului de studiu la Limba şi literatura română, referinţa la anumite evenimente din
viaţa naţiunii sau a personalităţilor literare este sterilă fără o reală transdisciplinaritate cu istoria
şi geografia. Profesorul este acela care le poate valorifica pe larg, re-adunând o imagine globală a
lumii din materii şcolare învăţate separat. Activitățile transdisciplinare presupun abordarea
integrată a curriculumului prin centrarea pe probleme ale lumii reale în contexte cotidiene,
urmărind dezvoltarea competentelor pentru viață. Abordarea integrata a curriculumului solicită
crearea de conexiuni între competențe/unități de competențe dobândite disparat, în cadrul
diferitor discipline. O asemenea abordare nu se mai centrează pe discipline, ci le transcende,
subordonându-le elevului – subiectului formării. Transdisciplinaritatea presupune
întrepătrunderea mai multor discipline, sub forma integrării curriculare, cu posibilitatea
constituirii, în timp, a unei discipline noi sau a unui nou domeniu al cunoaşterii, prin ceea ce se
numeşte fuziune – faza cea mai radicală a integrării. Abordarea integrată, specifică
transdisciplinarităţii este centrată pe lumea reală, pe aspectele relevante ale vieţii cotidiene,
prezentate aşa cum afectează şi influenţează ele viaţa noastră. Exemplu: Ce înseamnă să fii
informat? Prezentul curriculum promovează demersuri transdisciplinare câte 7-8 ore în fiecare
din clasele a V-a – a IX-a, după cum urmează:
Competența specifică 1. Perceperea identității lingvistice și culturale proprii în context
național, manifestând curiozitate și toleranță - 2 ore.
Competența specifică 2. Participarea la interacțiuni verbale în diverse situaţii de
comunicare orală, dovedind coeziune şi coerenţă discursive - 2 ore.
 Competența specifică 6. Integrarea experiențelor lingvistice și de lectură în contexte
şcolare şi de viață, dând dovadă de atitudine pozitivă şi interes - 3-4 ore.
• Fiecare instituție de învățământ își poate alege succesiunea zilelor cu activități
transdisciplinare.
• La nivelul instituției de învățământ se va aproba planul calendaristic de desfășurare a
acestor activități, în funcție de potențialul/disponibilitatea colectivului profesoral și
managementul timpului.
Variante posibile de administrare:
1. O zi la sfârșitul fiecărei luni în afară de luna septembrie și mai.
2. Zile consecutive.
3. Decadele disciplinelor să se producă în context curricular și să prevadă zile
transdisciplinare.
4. Câte o săptămâna pe semestru *(poate alterna cu săptămânile pe
disciplinele).
Spre exemplu, elevilor clasei a IX-a le propun să relaţioneze poezia Până târziu așteptând o fată
de N. Stănescu cu tabloul Noapte înstelată de Van Gogh , axându-se pe următoarele sugestii: ce
sugerează imaginea, ce idei apar privind-o, ce afinităţi există între imagine şi text, care sunt
modalităţile de comunicare artistică proprii celor două arte, etc.
Picturile discursive reprezintă o altă tehnică prin care elevii își expun, în desen,
asociațiile în baza unei sintagme / unui vers, comentând, ulterior, imaginea conturată.
Ca extensie, elevii pot să redea, în desen, la alegere, mesajul global al unei poezii.
Rezultatele uimesc de fiecare dată.
Utilizez frecvent în cadrul lecțiilor, la diferite etape, tehnica „Inteligențele multiple”, care
are o abordare multidisciplinară. De exemplu, la tema: „Pentru mine imnul este cartea de vizită a
unui neam”, am propus următoarele sarcini:
Cântăreții – interpretarea Imnului de Stat al Republicii Moldova;
Pictorii – reprezentarea prin desen a poeziei „Limba noastră”;
Istoricii – prezentarea contextului istoric al scrierii poeziei „Limba noastră”, dar și al
devenirii poeziei ca Imn de Stat;
Literații – prezentarea, sub formă pe păianjen, a definițiilor metaforice ale limbii create
de Alexe Mateevici în „Limba noastră”. Deducerea însușirilor limbii din poezie.
Ca temă de casă le-am propus, la alegere, proiect de grup: Crearea unui poster: „Țara
mea – gură de rai”, care să includă simbolurile cele mai importante ale ei, opinii personale,
îndemnuri la o atitudine mai respectuoasă față de tot ce ne reprezintă ca neam sau crearea unui
text care ar putea deveni imn al clasei sau al satului natal.
La clasa a IX-a am propus elevilor ca evaluare un proiect individual: „Ghid turistic
pentru satul natal”. Deoarece nu au putut face fotografii ale satului, în condițiile pandemiei
COVID-19, totuși au trebuit să dea dovadă de competențe digitale, elaborând proiectul în Word
și au trebuit să afle lucruri curioase din istoria, poziția geografică a satului, au trebuit să
potrivească imaginilor satului informații relevante și captivante. Inspirându-se din Internet, elevii
au fost puși în situația de a fi în calitate de ghid turistic și de a descoperi locurile frumoase ale
satului natal.
Grila de evaluare a proiectului individual „Ghid turistic al satului natal”, clasa a
IX-a
Criterii de apreciere:
1. Intitularea proiectului – 1 p.
2. Inserarea a cel puțin 4 foto/imagini ale locurilor de vizitat – 4 p.
3. Încadrarea unor informații interesante, atractive la fiecare imagine – 4 p.
 4. Aspectul grafic și estetic – 3 p.
5. Corectitudinea secvențelor scrise – 2 p.
6. Originalitatea proiectului – 2 p.
Ca activitate transdisciplinară aș considera și proiectul anual din manualul de clasa a VI-a:
„Revista mea”. În cadrul proiectului, elevii trebuie să fie reporteri, poeți, scriitori, pictori, să
posede competențe digitale, dacă elaborează revista în format electronic, trebuie să lucreze
manual cu foi colorate, foarfece etc. ținând cont de structura unei reviste, să manifeste
ingeniozitate și să se închipuie ca redactori ai revistei proprii.
Binevenite pentru dezvoltarea competenței de elaborare a compunerilor-caracterizare, a
eseului literar de caracterizare a personajului, din perspectiva estetică, sunt Autoportretul și
Portretistica, a căror implementare este dictată, inclusiv, de cerințele actualei societăți –
elaborarea şi prezentarea unui CV (pentru aderarea la un ONG, pentru participarea la vreun
eventual concurs, pentru depunerea dosarului la studii în străinătate, pentru angajarea la serviciu
etc.).
Astfel, la tema Personajul literar și modalități de caracterizare a acestuia, pentru etapa
de evocare a lecției, procesul instructiv-educativ a demarat prin descifrarea mesajului afirmației
lui Grigore Vieru Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi. Ulterior, elevii au fost invitați să-și schițeze
propriul portret moral, pe foi separate, fără a le semna, pentru a-și identifica, reciproc,
personalitatea, în baza celor notate.
PILONII EDUCATIEI :
 a învăţa să cunoşti (să ştii);
 a învăţa să faci;
 a învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi;
 a învăţa să fii.
Toate acestea sunt competenţe de origine şi de esenţă transdisciplinară.
Dacă transdisciplinaritatea este atât de frecvent confundată cu interdisciplinaritatea (aşa
cum, de altfel, şi interdisciplinaritatea este deseori confundată cu pluridisciplinaritatea), aceasta
se explică în cea mai mare parte prin faptul că toate trei debordează limitele disciplinelor. Chiar
recunoscând caracterul radical distinct al transdisciplinarităţii în raport cu disciplinaritatea,
pluridisciplinaritatea şi interdisciplinaritatea, ar fi, totuşi, extrem de periculos să se absolutizeze
această distincţie, deoarece într-un asemenea caz transdisciplinaritatea ar rămâne golită de
întregul său conţinut, iar eficacitatea acţiunii sale ar fi redusă la zero.