TEORIILE DEZVOLTARII

TEORIA DEZVOLTĂRII COGNITIVE

(CONSTRUCTIVISMUL PIAGETIAN) – JEAN PIAGET

 Cea mai cunoscută teorie privind dezvoltarea

cognitivă (epistemologia genetică, adică
dezvoltarea căilor prin care lumea externă îi
devine cunoscută individului uman) a fost
elaborată de Jean Piaget (1896-1980). El s-a
preocupat de studiul dezvoltării inteligenţei la
copil.
ASIMILAREA ŞI ACOMODAREA SUNT FACTORII
DETERMINANŢI AI DEZVOLTĂRII STRUCTURII COGNITIVE
CARE ÎL FAC PE INDIVID CAPABIL SĂ COOPEREZE, SĂ
REZOLVE PROBLEMELE ŞI SĂ SE ADAPTEZE MAI BINE
LA SCHIMBĂRILE DE MEDIU.

PIAGET SPUNE CĂ SCHIMBĂRILE ÎN INTELIGENŢĂ APAR

SECVENŢIAL, ÎN STADII SUCCESIVE. FIECARE STADIU
DEPINDE DE CEL ANTERIOR. DUPĂ PIAGET,
DEZVOLTAREA INTELIGENŢEI SE FACE ÎN SECVENŢE
INVARIABILE (STADII).
ACESTEA SUNT:
√.STADIUL SENZORIOMOTOR (0-18/24 DE LUNI): COPILUL CUNOAŞTE PRIN
INTERMEDIUL ACTIVITĂŢILOR FIZICE PE CARE LE ÎNDEPLINEŞTE. ÎŞI
ACHIZIŢIONEAZĂ BAZA ÎNTREGULUI EDIFICIU AL CUNOAŞTERII UMANE: SCHEMA
OBIECTULUI PERMANENT. STADIUL SE ÎNCHEIE CU ACHIZIŢIA LIMBAJULUI ŞI A
GÂNDIRII SIMBOLICE;
√. STADIUL PREOPERAŢIONAL (2-5/7 ANI): ESTE CARACTERISTIC COPILULUI DE
VÂRSTĂ PREŞCOLARĂ,LUPTÂND PENTRU A-ŞI ACHIZIŢIONA GÂNDIREA LOGICĂ;
√. STADIUL OPERAŢIILOR CONCRETE (6-11/12 ANI): COPILUL POATE GÂNDI
LOGIC PROBLEME„CONCRETE”, „ACUM ŞI AICI”. GÂNDIREA DEVINE
REVERSIBILĂ, ÎN LIMITELE REALITĂŢII,COPILUL ÎNŢELEGE DEDUCŢIA NECESARĂ
CUNOSCÂND PROPRIETĂŢILE OBIECTELOR;
√. STADIUL OPERAŢIILOR FORMALE (12/13 ANI): SUNT ADOLESCENŢII CAPABILI
SĂ OPEREZE MENTAL ASUPRA UNOR PROBLEME ABSTRACTE, IPOTETICE. EI AU
O GÂNDIRE ŞTIINŢIFICĂ , FAC DEDUCŢII SISTEMATICE PE BAZA UNOR IPOTEZE.
 
 ABORDAREA PSIHODINAMICĂ A DEZVOLTĂRII - S. FREUD
SIGMUND FREUD (1856-1939)

 Viziunea psihanalitică a lui Freud privind dezvoltarea cognitivă a avut un efect

profund asupra gândirii psihologice încă de la apariţia acesteia în prima parte a
sec. XX..
 Din studiile de caz ale pacienţilor săi, Freud a elaborat teoria psihicului uman şi a

personalităţii, o teorie pe care a continuat să o dezvolte pe tot parcursul vieţii sale.

 Elementele centrale în teoria psihanalitică sunt următoarele:

-existenţa unui psihic inconştient

- existenţa instinctelor care motivează şi reglează comportamentul uman chiar
dinperioada copilăriei: de exemplu, Eros (instinctul general de viaţă constituit din
instinctele de conservare şi sexuale) şi Thanatos (instinctul morţii care
implică instincte agresive şi destructive). Sursa acestor instincte este energia
psihică, iar cea mai dominantă este energia sexuală –libido-ul. Freud considera
libido-ul ca o forţă care constrânge oamenii să se comporte într-o manieră ce duce
la reproducerea speciei.
STADIILE PSIHOSEXUALE (DUPĂ FREUD)

 Stadiul oral (de la naştere la 1 an)

 Stadiul anal (al doilea an de viaţă )
 Stadiul falic (de la 3 la 6 ani)
 Perioada de latenţă (de la 6 ani la pubertate)
 Stadiul genital (pubertatea)
TEORIA DEZVOLTĂRII MORALE (L. KOHLBERG)

 În analiza întreprinsă asupra psihologiei vârstelor şcolare un

accent deosebit estepus asupra evoluţiei cognitive şi asupra
judecăţii morale a copilului. Într-o primă fază aceasta este
heteronomă (preia norme, reguli, interdicţii, valori) din
anturajul imediat,fiind neselectivă, nesituativă, rigidă, vizând
doar fapta nu şi motivaţia. Distincţia heteronom-autonom în
judecata morală şi implicaţiile sale evidente în conduita
morală îi aparţine cercetătorului american L. Kohlberg.
Aceste cercetări i-au permis psihologului să identifice trei
niveluri mari ale evoluţiei judecăţii morale în funcţie de
impactul intercultural asupra acestei categorii de vârstă.
ACEST MODEL TEORETIC PREZINTĂ ŞASE STADII ALE GENEZEI RAŢIONAMENTULUI MORAL:

 nivelul premoral sau preconvenţional(4-10 ani)

 nivelul moralităţii convenţionalităţii morale (10-
13 ani)
 nivelul autonomiei morale sau al interiorizării şi
acceptării personale a principiilor morale (după
13 ani, la tinereţe sau niciodată)
TEORIA DEZVOLTĂRII PSIHOSOCIALE (ERIK ERIKSON)

Erikson propune opt stadii care acoperă perioada întregii vieţi, această periodizare
fiind una dintre primele teorii psihodinamice ale dezvoltării. În viziunea sa
stadialitatea dezvoltării se prezintă astfel:
 Primul an de viata (stadiul oral) – încredere versus neîncredere (dependenta

copilului de calitatea îngrijirii paterne).

 Stadiul 1 – 3 ani – autonomia si emanciparea versus simtul rusinii si al îndoielii.

 Stadiul 4 – 5 ani – constituirea initiativei versus vinovatia. În cazul în care

initiativa nu este îngradita, ea devine caracteristica psihica.

 Stadiul 6 – 11 ani – sârguinta versus inferiorizarea.

 Stadiul 12 – 18 / 20 ani – constientizarea identitatii eului versus confuzia rolurilor.

 Vârsta mijlocie 20 – 30/35 ani – intimitate versus izolare.

 Vârsta adulta mijlocie 35 - 50/60– altruism versus egocentrism.

 Anii bâtrânetii 60... ani – realizare versus disperare.