PEDAGOGIE I

NOIle educatii.
Alternative educationale.
EDUCATIA PERMANENTA.
AUTOEDUCATIA.
 NOile educatii
- definire -

 Noile educatii reprezinta cel mai pertinent si mai util raspuns al sistemelor
educative la imperativele generate de problematica lumii contemporane.

 Ele au aparut in perioada postbelica si s-au constituit printr-o completare a

educatiei traditionale atat sub aspectul modalitatilor de realizare, cat si sub
aspectul continuturilor.

 Sensurile cu care este folosita aceasta sintagma sunt precizate cel putin in doua
directii majore:
 definitii care plaseaza noile educatii in sfera de cautare a unor solutii la problematica lumii
contemporane cu care sunt asociate
 definitii care plaseaza noile educatii in aria de continuturi pe care le ofera, cu accent mai mult
sau mai putin pe rolul acestora.
 posibilitati de realizare
a NOilor educatii (1)
 Introducerea de noi discipline centrate pe un anumit tip de educatie (ex. educatie
ecologica, educatie interculturala, educatie nutritionala etc. )
 are efecte negative asupra incarcarii planului de invatamant, al programului elevilor si
incearca sa raspunda la intrebarea “Cine va face accesibile noile continuturi?”;
 in conditiile noului curriculum national putem considera ca se creeaza contextul
favorabil pentru introducerea noilor educatii in cadrul curriculum-ului elaborat in
scoala, sub forma optionalelor.

 Crearea de module specifice in cadrul disciplinelor traditionale si/sau la diferite

niveluri scolare
 este un demers modular, ce presupune introducerea unor module interdisciplinare,
precum “Integrare intr-o Europa unita” - istorie, geografie, filosofie, politologie,
istoria culturii si civilizatiei.
 posibilitati de realizare
a NOilor educatii (2)
 Tehnica “approache infusionnelle” (demers infuzional)

 demersul de infuzare cu mesaje noi ce tin de noile educatii in cadrul disciplinelor

clasice de invatamant.
ex. Istorie – elemente de educatie pentru pace, educatie pentru participare si
democratie, educatie pentru schimbare, educatie interculturala;

 noile tipuri de continuturi sunt dispersate in perimetrul unor discipline diferite si

sunt introduse de catre profesor in demersul educativ, in functie de capacitati si
posibilitati;

 desi nu modifica planul de invatamant prin aparitia unor noi discipline, aceasta cale
presupune modificarea programei scolare, realizarea de sinteze si conexiuni
care nu sunt intotdeauna la indemana formarii relativ monodisciplinare a cadrelor
didactice.
 posibilitati de realizare
a NOilor educatii (3)

 Realizarea de sinteze interdisciplinare semestriale sau finale (demers

transdisciplinar), cea mai bogata in efecte formative, dar si mai dificil de realizat (la
sfarsit de unitate de invatare, de semestru, de perioada de studiu a unei discipline de
invatamant)

Teme generoase, precum “Democratia ca atitudine si stil de viata”, “Dimensiuni

interdisciplinare ale clonarii” pot antrena veritabile furtuni de idei si reactii, cu conditia sa
fie bine pregatite si realizate prin complementaritatea unor abordari disciplinare diferite.
 NOilE educatii - tipuri (1)

 Educatia pentru mediu sau educatia ecologică - vizează ameliorarea

calitătii mediului ambiant.
 Educatia pentru pace si cooperare - formează aptitudini si atitudini
civice prin dialog si participare la rezolvarea conflictelor.
 Educatia pentru comunicare si mass-media - formează o atitudine
critică, selectivă fată de avalansa de informatii oferite de mass-media.
 Educatia pentru participare si democratie - intentioneaza formarea
unui cetatean constient de drepturile si responsabilitatile sale
 NOilE educatii - tipuri (2)

 Educatia pentru schimbare si dezvoltare – formează capacitati de

adaptare rapida si responsabila a omului la reformele, inovatiile,
transformarile petrecute in diferite sectoare ale vietii sociale
 Educatia pentru tehnologie si progres – formează aptitudini si
atitudini necesare în conditiile progresului tehnologic
 Educatia demografica – cultiva responsabilitati civice in raport cu
problemele specifice populatiei (crestere, scadere, migratie etc.)
 Educatia sanitară – formează competente de organizare rationala a
vietii in conditiile rezolvarii unor probleme specifice educatiei nutritionale,
educatiei sexuale, educatiei casnice etc.
 ALTERNATIVE EDUCATIONALE (1)
 Alternativele educaţionale/pedagogice reprezintă variante de organizare şcolară,
care propun soluţii de modificare a anumitor aspecte legate de formele oficiale,
consacrate, de organizare a activităţii instructiv-educative.
 Proiectarea şi realizarea alternativelor educaţionale reprezintă acţiuni care se
realizează prin raportare la finalităţile educaţionale formulate la nivelul macro, al
idealului şi al scopurilor educaţionale şi la nivelul micro, al obiectivelor
educaţionale care direcţionează procesul de învăţământ.
 În cadrul sistemului de învăţământ din România, sunt instituţionalizate
următoarele alternative educaţionale: Waldorf, Montessori, Step by step, Freinet
şi Planul Jena.
 ALTERNATIVE EDUCATIONALE (2)
Pedagogia Waldorf (Rudolf Steiner-Germania)
 îşi propune educarea omului în ansamblul său, prin mijloace specifice şi accesibile fiecărei
vârste, cunoaşterea nemijlocită a lumii prin acţiune, toate cunoştinţele fiind rezultatul unei
activităţi proprii;
 elevului trebuie să îi placă ceea ce face, să nu fie constrâns, de aceea nu se utilizează
catalogul, nu se dau note, examene sau teme pentru acasă;
 este adepta exprimării „libere” a copilului, a organizării în grupuri eterogene, fără separare,
în funcţie de criteriul performanţei;
 pune un accent deosebit pe viaţa afectivă şi senzorială;
 facilitează observarea directă a mediului, indicându-le copiilor chiar o stare de adevărată
comuniune cu natura, deoarece ei reuşesc în acest fel să conştientizeze faptul că mediul are
un număr nelimitat de resurse de care ne putem folosi atât timp cât ştim să le apreciem şi
să le protejăm.
 ALTERNATIVE EDUCATIONALE (3)
Pedagogia Waldorf (Rudolf Steiner-Germania) – caracteristici:
 Vizează transformarea fiinţei omeneşti, dezvoltarea sa armonioasă, stabilirea unei relaţii
sănătoase între individ şi lumea înconjurătoare şi integrarea sa în realitatea socială.
 Consideră cunoştinţele nu ca scop în sine, ci ca un instrument important pentru formare,
pentru asigurarea legăturii cu viaţa.
 In curriculumul Waldorf, un loc important îl ocupă artele, lucrul manual, artizanatul, care
oferă elevilor un contact cu diverse materii şi nenumărate activităţi de bază ale omului; lor
li se adaugă limbajul (vorbirea, scrierea şi lectura), istoria, geografia, limbile străine,
matematica şi geometria, ştiinţele, desenul, activităţile corporale, religia ş. a.
 Elevii reprezintă „scopul şi raţiunea existenţei şcolilor Waldorf“, ei fiind consideraţi
individualităţi şi acceptaţi fără nici o prejudecată socială, religioasă, de sex, de rasă sau de
orice altfel.
 Unitatea funcţională o reprezintă clasa, în care sunt reuniţi elevi de aceeaşi vârstă şi care
este înţeleasă nu doar ca o unitate administrativă, ci ca o individualitate; componenţa unei
clase nu se modifică în timp.
 Esenţa acestei pedagogii este considerată relaţia elev-profesor.
 ALTERNATIVE EDUCATIONALE (4)
Pedagogia Waldorf (Rudolf Steiner-Germania) – caracteristici:

 Profesorul ţine legătura cu părinţii elevilor, astfel încât activitatea sa pedagogică

are o caracteristică mai personală; cel puţin o dată pe semestru, părinţii elevilor se
întâlnesc cu toţi profesorii clasei în vederea îmbunătăţirii activităţii didactice.

 Timp de opt ani, profesorul predă mai multe discipline şi transmite trăiri, pentru
a descoperi vocaţiile şi slăbiciunile elevilor; practic, „scopul său nu este o materie,
nici toate materiile, ci clasa."

 Incepând cu clasa a IX-a, toate materiile urmează să fie predate de profesori

specialişti. Profesorul predă materia fără a recurge la cărţi didactice, iar elevii îşi
elaboreaza propriile “cărţi”, bine alcătuite şi ilustrate, care conţin esenţialul lecţiei
predate, redat pe baza memoriei; astfel, fiecare carte poartă amprenta
personalităţii autorului.
 ALTERNATIVE EDUCATIONALE (5)
Pedagogia Waldorf (Rudolf Steiner-Germania) – caracteristici:

 Evaluarea are în vedere o serie de factori precum: scrisul, forma, fantezia, logica şi
flexibilitatea gândirii, stilul, ortografia şi, desigur, cunoştinţele reale. De asemenea, se ia în
considerare efortul real pe care elevul l-a făcut pentru a atinge un anumit rezultat,
comportamentul său, spiritul social.

 Evaluarea constă într-o caracterizare calitativă, care evidenţiază ceea ce este pozitiv şi care
critică ceea ce este negativ doar în legătură cu ceea ce elevul ar fi în stare să realizeze.

 La cererea autorităţilor din învăţământ, şcoala face o evaluare cantitativă, pe care o

menţine secretă şi o oferă elevului sau părinţilor numai în momentul în care studiile se
încheie.

 Şcoala Waldorf nu îşi propune cu tot dinadinsul „performanţe intelectuale", ci educarea

unor tineri sănătoşi fizic şi intelectual, cu cunoştinţe temeinice, cu fantezie şi creativitate,
apropiaţi de natură şi de viaţa socială.
 ALTERNATIVE EDUCATIONALE (6)
Educaţia Montessori (Maria Montessori)
 Scopul educaţiei Montessori este de a învăţa copilul să gândească şi să acţioneze
independent, într-o manieră responsabilă.
 Sloganul acestei alternative se poate traduce prin “ajuta-ma sa pot face singur”.
 Se bazează pe preocuparea de a oferi tuturor copiilor oportunitatea de a se dezvolta la
potenţialul lor maxim şi libertatea de a găsi soluţii pentru propriile lor probleme.
 Cheia învăţării complete este considerată automotivarea, de aceea, copilul şi învăţarea sunt
situate pe primul loc, iar predarea şi programa de educaţie pe locul al doilea.
 Susţinătorii educaţiei Montessori pledează pentru conceperea unui mediu de instruire
bazat pe obiecte mici, uşor de manipulat.
 Metoda de educaţie este o metodă ştiinţifică, bazată pe observarea obiectivă a copilului, pe
pregătirea mediului de instruire pe baza observaţiilor realizate şi pe conceperea programei
de educaţie în mod creativ, funcţie de nevoile copilului.
 ALTERNATIVE EDUCATIONALE (7)

Educaţia Montessori (Maria Montessori)

 Are la bază două principii:

 pregătirea unui mediu cât mai natural, care să ajute şi la dezvoltarea copilului;
 observarea copilului care trăieşte în acest mediu, astfel conturându-i-se
potenţialul fizic, mental, emoţional şi spiritual; se optează pentru grupe
combinate, unde cei mari îi ajută pe cei mici.

 Finalitatea acestei alternative este cunoaşterea realităţii, preţuirea valorilor morale,

activităţi de întrajutorare, dragoste şi adeziune faţă de valorile estetice ale vieţii,
faţă de ştiinţă şi umanism.
 ALTERNATIVE EDUCATIONALE (8)

Programul Step by Step

 Susţine necesitatea creării unui model educaţional care să facă elevul conştient că
tot ce se întâmplă în viaţă este interdependent.

 Pune accent pe colaborarea şcolii cu familiile elevilor, pe implicarea părinţilor

acestora în conceperea şi organizarea activităţilor din şcoală.

 La baza activităţilor didactice se află munca în grupuri, scopurile acestor activităţi

fiind de a-i învăţa pe copii să îşi dezvolte un simţ al identităţii şi preţuirii de sine,
să coopereze, să se respecte unii pe alţii şi să se integreze în comunitatea elevilor.

 Modalităţile de lucru pe grupuri alternează atât datorită modului de dispunere a

mobilierului, cât şi metodelor aplicate, care cer organizarea elevilor în formaţii de
lucru de diferite mărimi.
 ALTERNATIVE EDUCATIONALE (9)
Programul Step by Step

 O modalitate eficientă de individualizare a învăţării este organizarea centrelor de

activitate care să răspundă intereselor şi nevoilor elevilor.
 Fiecare centru de activitate include activităţi pe mai multe niveluri şi cu materiale
diferite, organizate logic, in funcţie de cerinţele şi stilurile individuale de învăţare.
(Exemple de centre de activitate: de alfabetizare, de lectură, de ştiinţe, de
matematică, de arte, de teatru şi jocuri etc.)
 Activităţile de învăţare ale elevilor sunt bazate pe cercetare, pe asocierea
informaţiilor noi cu cele asimilate şi a materialelor noi cu cele pe care le cunosc
deja.
 Cu ocazia activităţilor desfăşurate în centrele de activitate, organizate în
conformitate cu obiective comune prestabilite, elevii au ocazia să-şi dezvolte
deprinderi, să împărtăşească din experienţa celorlalţi, să-şi consolideze
cunoştinţele, într-un climat pozitiv şi într-o atmosferă de încredere.
 ALTERNATIVE EDUCATIONALE (10)
Programul Step by Step
 Adoptă trei iniţiative majore în ceea ce priveşte educaţia timpurie;
 constructivismul: procesul de învăţare apare pe măsură ce copilul încearcă să înţeleagă
lumea înconjurătoare
 adecvarea la stadiul de dezvoltare: respectarea particularităţilor de vârstă;
 educaţia progresivă: privită ca un proces de viaţă şi nu ca o pregătire pentru viaţa
viitoare.
 Acumulările se fac treptat, pas cu pas, de aici şi denumirea de „Step by step”.
 Urmăreşte individualizarea experienţei de învăţare, adică urmăreşte ca educaţia să
se bazeze pe nivelul de dezvoltare, pe interesele şi posibilitatile individuale.
 In ideea învăţării prin acţiune şi a individualizării experienţei de învăţare, au fost
introduse „zonele” sau „ariile” de stimulare (arta, materiale de construcţii,
bucătărie, alfabetizare, nisip şi apă, ştiinţa, matematica, jocuri manipulative, etc.).
 Copilul învaţă prin descoperire în interacţiunea sa cu mediul. Interacţiunea cu
mediul şi motivaţia explorării sunt cultivate de pedagog.
 educatia permanenta
- de la necesitate la posibilitate -

 Educatia permanenta nu este o “noua educatie”, ci reprezinta o

schimbare de optica in abordarea, conceperea si realizarea educatiei.
 Termenul a fost introdus in limbajul pedagogic la jumatatea secolului
trecut de Gaston Berger.
 La inceput, educatia permanenta desemna o etapa ulterioara celei
scolare, ca adaptare la conditiile mereu noi ale vietii si ca o reciclare
sau o reconversie profesionala a adultilor.
 Treptat, educatia permanenta a fost asimilata cu acea forma a
educatiei care trebuia sa insoteasca intregul parcurs al existentei
umane.
 educatia permanenta
- definire -

 Educatia permanenta este acea activitate intentionata de invatare realizata

continuu, cu scopul imbunatatirii cunostintelor, deprinderilor si competentelor.
 Definita intr-o maniera sintetica, educatia permanenta desemneaza un
ansamblu de activitati pedagogice organizate, care asigura formarea pe tot parcursul
vietii.
 Definita intr-o modalitatea analitica si relativ descriptiva, educatia
permanenta reprezinta activitatea de formare-dezvaltare a personalitatii umane,
abordata in totalitatea ei, coreland stadiile educatiei, continuturile educatiei, formele si
factorii acesteia.
 educatia permanenta
- cauze -

 Amplificarea fara precedent a schimbarilor, mai ales a ariei si ritmului

acestora
 Dinamismul vietii economice si mobilitatea profesionala
 Progresul accelerat al tehnologiei si organizarii muncii, revolutia stiintifica
si tehnica
 Explozia informationala
 Amplificarea comunicatiilor de masa
 Cresterea timpului liber, nivelul crescand al nevoilor si aspiratiilor
culturale ale diferitelor categorii de varsta
 educatia permanenta
- finalitati -

 Educatia permanenta va trebui sa asigure personalitatii umane un mijloc

adecvat pentru a face fata solicitarilor maxime ale mediului socio-cultural
si profesional:
 volum de continuturi in permanenta restructurare prin integrari,
selectii si prelucrari succesive;
 flexibilitate si mobilitate a acestora;
 capacitate rezolutiva, decizionala, creativa;
 atitudine justa fata de schimbare si de nou.
 educatia permanenta
- finalitati –

 Educatia permanenta trebuie sa conduca catre dobandirea autonomiei

formative, ceea ce presupune atingerea unor obiective specifice,
sintetizate in urmatoarele categorii:
 conventionale (citit, socotit, scris, igiena, deprinderi practice elementare);

 care necesita o accentuare reinnoita (dezvoltarea unei societati pasnice,

libere, democrate, care functioneaza cu eficienta);

 de importanta centrala (o noua calitate a vietii, stabilitate intrapsihica,

vigoare emotionala, capacitate de optiune responsabila, angajarea sociala,
insusirea si reinnoirea cunostintelor)

 instrumentale (a invata sa inveti, inter-invatarea, sporirea educabilitatii,

invatarea auto-dirijata)
 educatia permanenta
- insusiri definitorii -

 Acopera intreaga existenta a unei persoane

 Nu se limiteaza la educatia adultilor, ci cuprinde si unifica toate etapele educatiei

 Reuneste educatia formala cu cea nonformala si informala

 Subliniaza rolul semnificativ al familiei si al comunitatii, prin cadrul sau general

sau prin anumite institutii social-culturale

 Asigura democratizarea educatiei, accesul la formare continua fara restrictii de

niciun fel (varsta, rasa, pregatire, religie, sex etc.)

 Ofera suplete de continut, de instrumente, de tehnici si timp de invatare

 Combina latura culturii generale cu cea profesionala.

 educatia permanenta
- concluzii -

 Educatia permanenta trebuie sa se fundamenteze pe o triada a

obiectivelor educatiei, unde pe primul loc se afla atitudinile si
capacitatile spirituale, urmate de priceperi si deprinderi si apoi de achizitia
de cunostinte

 Astfel intemeiata, educatia permanenta va deveni mai practica, mai

utila si mai eficienta sporindu-si sansele de a gasi cele mai bune strategii
de realizare, ceea ce va oferi temelia unei reale auto-educatii
 autoeducatia
- definire -

 In sens larg, autoeducatia poate fi definita ca “activitate constienta,

constanta, sistematica, directionata spre formarea propriei
personalitati, scop ales pe baza unei decizii personale de auto-
organizare si depunere a unui efort propriu”.

 In sens restrans, autoeducatia desemneaza “o actiune educativa prin

sine insusi, fara indrumarea unui educator”, avand ca functie
principala transformarea obiectului educatiei in subiect al educatiei.
 autoeducatia
- actiuni specifice -

 Auto-proiectarea – auto-realizarea unei educatii pentru sine

 Auto-formarea individualizata (care implica valorificarea deplina a
propriei experiente, fara interferenta altor medieri)
 Auto-formarea metacognitiva (care vizeaza capacitatea de a invata sa
inveti, educabilitate cognitiva, independenta de continutul invatarii)
 Auto-formarea permanenta (care angajeaza capacitatea de asumare a
sarcinilor centrate asupra propriei formari, specifice varstei scolare si
postscolare)
 autoeducatia
- intrebari si raspunsuri -

Realizarea cu succes a autoeducatiei este conditionata de raspunsul la

urmatoarele intrebari:
 Cu ce scop trebuie condusa personalitatea umana catre
autoeducatie?
R: Pentru a reusi sa puna sub control propria sa devenire.
Fiinta umana se va transforma, treptat, din obiect al educatiei intr-un
autentic subiect al acesteia, manifestand interes, dorinta, motivatie,
capacitate de auto-organizare, auto-desfasurare si auto-evaluare a unui
proces educativ derulat de sine insusi asupra lui insusi.
 autoeducatia
- intrebari si raspunsuri -

 Cu ce metode si mijloace se poate realiza autoeducatia?

R: In general, cu aceleasi metode si mijloace cu care se realizeaza educatia.
Avand in vedere insa ca suportul calificat in realizarea formarii se retrage
treptat, copilul, tanarul, adultul, vor trebui sa achizitioneze un pachet de
metode si tehnici de munca intelectuala care sa suplineasca interventia
formatorului avizat si sa-i permita preluarea, pe cont propriu, a efortului
modelator.
Putem identifica astfel:
 metode si tehnici de informare, documentare, prelucrare si stocare a informatiilor;
 metode si tehnici de invatare;
 metode si tehnici de cercetare, experimentare si dezvoltare a cunoasterii;
 metode, tehnici si procedee de activitate.
 autoeducatia
- intrebari si raspunsuri -

 Cand devine personalitatea umana apta de autoeducatie?

R: Odata cu maturizarea sa biopsihica, cu dezvoltarea constiintei de sine care ii
permite sa organizeze si sa desfasoare un proces educativ asupra sa insusi, cu
conturarea unei motivatii intrinseci a calitatilor vointei, cu descoperirea intereselor si
construirea aspiratiilor personale.
 Raporturile dintre educatie si autoeducatiE

1. Cele doua procese sunt, ambele, de natura formativa, urmarind formarea si

dezvoltarea personalitatii umane, iar raporturile dintre ele sunt, concomitent, de
interdependenta si de unitate.
2. Cele doua procese se presupun si completeaza, isi potenteaza reciproc
efectele (educatia isi sporeste eficacitatea atunci cand este sustinuta de
autoeducatie, iar succesul autoeducatiei este conditionat de o educatie adecvata)
3. Imbinarea educatiei cu autoeducatia este multivariata si dinamica, diferita de la o
persoana la alta, manifestandu-se diferit chiar la aceeasi persoana in diverse etape
ale dezvotarii ei.
4. In timp ce educatia are caracter bipolar (obiectul si subiectul sunt persoane
diferite), autoeducatia se caracterizeaza prin identificarea celor doi poli intr-
unul singur.
5. In autoeducatie scopurile sunt autopropuse (nu impuse, ca in educatie),
motivatia este intrinseca, extinsa si se manifesta efectiv trasaturile de vointa ale
subiectului.