Ritm (vers)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ritmul unui vers este succesiunea regulată a picioarelor metrice.
Structura ritmică a unui vers ("metrica") este dată de piciorul metric (unitatea ritmică care este
repetată regulat) și măsură (numărul de silabe sau picioare într-un vers).
Ritmul versului
În greaca veche și latină
În greaca veche și latină silabele pot fi lungi sau scurte și accentuate sau neaccentuate. În metrica
clasică piciorul metric este determinat de lungimea silabelor (nu de accent).

Picior
metric Descriere
— = silaba subiectivă Echivalent în
Nume
lungă Observații română
˘ = silaba generale
scurtă

—˘ troheu alert Foaie verde...

˘— iamb lin ascendent

—˘˘ dactil (gr. daktylos, "deget") depinde

˘˘— anapest regulat

amfibrah (gr. amphi, "din ambele

˘—˘ larg, deschis
părți", brachys, "scurt")

—˘— eretic regulat

frecvent in metrica
—— spondeu
clasică

˘˘˘ tribrah (gr. brachys, "scurt") stabil

—˘˘— coriamb=troheu+iamb sincopat Seara pe deal

Valurile, vanturile ..
—˘˘˘ peon 1 solemn
.
˘—˘˘ peon 2 solemn

˘˘—˘ peon 3 solemn

˘˘˘— peon 4 solemn

cvinar (picior de
˘˘˘—˘ mesomacru
cinci silabe)

senar (picior de
˘˘˘—˘˘ hipermesomacru
șase silabe)

Poemul epic (Homer, Virgiliu) utilizează hexametrul dactil în forma:

— U | — U | — U | — U | — ˘ ˘ | — —,
unde (—) este o silabă lungă, (˘) o silabă scurtă, U poate fi o silabă lungă (—) sau două scurte (˘
˘) iar bara verticală (|) separă două silabe.
Ovidiu a folosit un cuplet („distih”) elegiac format dintr-un hexametru dactil și un pentametru
dactil (bara dublă (||) separă două cuvinte, nu doar silabe):
—U|—U|—U|—U|—˘˘|——
— U | — U | — || — ˘ ˘ | — ˘ ˘ | —
Multe alte combinații au fost utilizate in tragediile și comediile autorilor clasici (Eschil, Sofocle,
Euripide, Aristofan), ca și in poezia lirică și corală clasică.
În franceză
În franceza modernă accentul este foarte slab[4] și, spre deosebire de greacă și latină, silabele au
aceeași durată. Din acest motiv, ritmul este determinat exclusiv de numărul de silabe într-un vers
(vesificație „cantitativă”), iar lucrările în versuri au evoluat în complexitate în special prin
combinații, uneori foarte complexe, de rimă și strofă („formele fixe”).
Versul in metru „alexandrin“[5] are aproximativ 10-12 silabe, find impărtit de cezură în diferite
moduri (6+6, 4+8, etc.). Versul in metru alexandrin fost utilizat și în limba română în secolul al
XIX-lea.
În română
Exista mai multe feluri de ritm: trohaic, iambic si amfibrahic.
Româna este un caz intermediar între franceză (practic neaccentuat) și italiană (accentuat
puternic). Astfel, ritmurile din metrica clasică au un rol important, cu silaba lungă înlocuită de
cea accentuată, iar cea scurtă de silaba neaccentuată.[6]
Exemple pentru diferite lucrări:
Autor (lucrare,
Limba Ritm Exemplu
perioadă)

Dante (Comedia versuri de 11 silabe

Divină, 1307- italiană (endecasilabice), cu Nel mezzo del cammin di nostra vita...[7]
1321) accent pe a 6-a

Shakespeare
(Hamlet, 1599- engleză pentametru iambic To be or not to be ... (˘—˘—˘—)[8]
1601)

La Fontaine
12 silabe alexandrin,
(Fabule, 1668- franceză Je conclus qu’il faut qu’on s’entr’aide. [9]
fără accent
1693)

Goethe (Faust, accentul cade la

germană Und was soll ich dagegen dir erfullen? [10]
1808) intervale regulate

Alte exemple[modificare | modificare sursă]

"Lacul codrilor albastru (—˘—˘ ˘ ˘—˘)/ Nuferi galbeni îl încarcă;(—˘—˘ ˘ ˘—˘)/ Tresărind în
cercuri albe (—˘—˘ ˘ ˘—˘)/ El cutremură o barcă. (—˘—˘ ˘ ˘—˘)"
Un peon între doi trohei (t+p1+t) creează un ritm neliniștit, de premoniție.