TIPURI DE TEXTE

RECUNOAȘTEREA TEXTULUI DESCRIPTIV

Tipuri de texte literare (proză, portret, poezie)/texte de graniță (memorii, jurnale).
- Registrul stilistic:
▪ Prezența verbelor de percepție (în mod deosebit vizuale) și indici spațiali care
structurează locul locul/obiectul supus descrieri; apar și verbe de stare și/sau de
mișcare.
▪ Caracteristica câmpului lexical tipic descrierii în raport cu subiectul descrierii:
densitatea figurilor de stil (metafore, personificări) care dau seamă de treapta de
subiectivitate care intervine în descriere.
- Focalizarea determină tipul descrierii – subiectivă (prezența implicită sau explicită a
naratorului)/obiectivă (efectul documentar). În acest context descrierea poate fi:
▪ Contemplativă, lirică (un peisaj în acord cu o stare de suflet);
▪ Critică, satirică, admirativă (portretul);
▪ Realistă (are uneori funcție narativă, subliniind psihologia personajului) sau poetică
(anticipând o acțiune printr-o serie de semne distinctive).
- Tipuri de texte unde se folosește: dicționare, manuale, prospecte.
RECUNOAȘTEREA TEXTULUI INFORMATIV

Este tipul de text care transmite un mesaj într-o manieră organizată, ierarhizată.
- Informațiile transmise nu vizează stabilirea unei concluzii.
- Uneori textul informativ se poate combina cu texte de tip explicativ,
descriptiv sau
argumentativ.
- Mărcile lingvistice sunt:
a) Estomparea completă a emițătorului (tonul neutru),
b) Folosirea cu preponderență a timpului prezent.
c) Lexic specific domeniului tematic.
d) Prezența unor articulații care induc cronologia (mai întâi, apoi, pe urmă).
- Tipuri de texte unde se folosește: articole de presă, anunțuri, manuale etc.
RECUNOAȘTEREA TEXTULUI EXPLICATIV

Este un text cu bază informativă, în care emițătorul dorește să-l facă pe

receptor să înțeleagă un fenomen, o problemă.
- Nu există un tip de text explicativ pur; el se intersectează cu textul
informativ, descriptiv sau argumentativ.
- Tipuri de texte unde se folosește : manuale școlare, texte științifice etc.
 RECUNOAȘTEREA TEXTULUI NARATIV

Este un text care prezintă o succesiune de evenimente, la care participă un

număr de personaje.
- Acțiunea este plasată în raport cu indici spațiali și temporali.
- Există un narator care prezintă (subiectiv sau obiectiv) evenimentele.
- Narațiunea, ca mod de expunere dominant, se poate îmbina cu descrierea,
dialogul și/sau monologul.
- Cuvintele sunt folosite cu sens conotativ.
- Este valorificat potențialul stilistic al tuturor registrelor limbii.
- Tipuri de texte unde se folosește: toate speciile genului epic (basm, povestire,
nuvelă, roman etc.).
RECUNOAȘTEREA TEXTULUI ARGUMENTATIV

O argumentație trebuie să aibă o ipoteză (ca argumentarea să fie validă, propoziția

enunțul care exprimă ideea de bază trebuie să aibă valoare de adevăr).
- Discursul argumentativ se recunoaște după prezența indicatorilor de argumentare
(conectorilor): ”pentru că, deoarece, dar, așadar” etc. care introduc argumentele, ”dacă
și numai dacă”, prin care se introduc argumente restrictive, ”în primul rând, în al doilea
rând” care introduc argumentele într-o ordine agreată de emițător, ”în concluzie, nu
trebuie” etc. care introduc concluziile.
- Se citește textul ca să se identifice în el enunțul cu rol de concluzie.
- Tipuri de texte unde se folosește:
a) Texte specifice: eseuri, articole, discursuri, pamflete, polemici, scrieri filosofice;
b) Texte unde poate apărea argumentația: expuneri, prezentări de carte, cronici,
comentarii de presă, dezbateri, mese rotunde.