RITMUL DE DANS ( T.

Marza)
S-a crezut mult imp ca ritmul de dans face parte din ritmul divizionar, datorita mediului si impartirii unitatii de timp. Aceasta afirmaie este adevarata numai in parte, intrucat diviziunile si subdiviziunile respecta adesea principiile occidentale. De asemenea, respecta si masurile folosite 2/4, , 4/4, dar pe langa ritmul divizionar, exista si alte sisteme precum aksak, giusto silabic, ritmul pasilor acomodat vocii si ritmul de dans ca fenomen sincretic.
-

Ritmul de dans se naste din miscare. Daca Brailoiu a teoretizat ritmurile, T. Marza a descoperit ritmul de dans ca o categorie aparte in raport cu celelalte ritmuri. In studiul sau, Ritmul orchestic ( de dans), un sistem distinct al ritmicii populare romanesti, in revista Muzicologie nr.8, arata ca miscarile/coregrafia au un rol primordial in cadrul dansului, de asemenea, ritmul vocal al strigaturii, ritmul pasilor si ritmul melodiei. Sincretismul acesta isi are originea in perioada preistorica, cand imaginea artistica consta intr-un tot nediferentiat, ce implica miscari corporale si exclamatii, concretizate printr-o marcata improvizatie muzicala.

Ritmul de dans are urmatoarele categorii: 1. R. Coregrafic al jocului 2. R. Melodiilor 3. R. Versurilor 4. R. cantecelor vocale de dans 5. R. Genurilor sintactice pe care le implica dansul.

Acest ritm, numit orchestic ( greaca = dans), este bicron, predominat de celulele si formulele ritmice binare in toate compartimentele. Caracteristica structurala ca mai constanta este valoarea totala a formulelor de 8, adica per totalul exteriorizarii se numara valorile de optimi.

In cadrul ritmului de dans se creeaza fenomenul de poliritmie.