LEMNUL – INSTRUMENTE

MUZICALE
PROIECT LA EDUCA ȚIE TEHNOLOGICĂ
UNITATEA – TEHNOLOGII ȘI MATERIALE
LEMNOASE
 FIȘĂ TEHNOLOGICĂ
 CUPRINDE;
 Denumirea produsului
 Materii prime și materiale necesare. Se precizează materiile prime de bază
care se regăsesc în produsul finit și materiale auxiliare care se folosesc în
timpul operațiilor tehnologice și se regăsesc în produsul finit,în starea
inițială sau modificată(cuie,cleiuri,șuruburi,balamale,lacuri,etc.)
 Caracterizarea produsului se indică utilizarea sau modulul de funcționare a
produsului.
 Schița se realizează cu respectarea regulilor specifice desenului tehnic.
Pentru obiectele din lemn,confecționate din mai multe tipuri de
semifabricate, pe schiță se înscriu semnele convenționale ale
semifabricatelor corespunzătoare.
 Tehnologia de execuție sau procesul tehnologic de realizare a produsului;
 Controlul de calitate se verifică respectarea dimensiunilor,calitate
îmbinărilor,calitatea finisării,care trebuie să corespundă în totalitate
cerințelor tehnice.
FIȘĂ TEHNOLOGICĂ
 1.Denumirea produsului: Masa de bucătărie
 2.Materii prime și materiale necesare: materii prime de
bază(scânduri,rigle); materiale auxiliare (aracet,clei,lac);
 3.Caracterizarea produsului:masă de bucătărie cu
picioare din rigle,blatul din scânduri,finisată prin lăcuire;
 4.Schița/desenul la scară: se realizează reprezentarea
grafică a fiecărui detaliu în parte;
 5.Tehnologia de execuție: se alege materialul necesar,care
trebuie să corespundă dimensiunilor și calității impuse.
 FIȘĂ DE ANALIZĂ
 Prin prelucrarea lemnului se obțin produse semifinite sau
semifabricate și o gamă variată de produse finite.
 Gama de produse finite din lemn cuprinde: mobilier, uși,
ferestre, parchet, case din lemn, ambarcațiuni, planoare,
instrumente muzicale, articole sportive, articole de lemn
pentru uz casnic, rechizite școlare, chibrituri etc.
 Piese de mobilier sunt variate ca tipuri constructive, forme,
evidențiază foarte bine atât frumusețea, cât și noblețea
lemnului,mai ales dacă sunt construite din lemn masiv,cu
ornamente florare sau geometrice și decorațiuni. Culorile
alese pot pune în valoare lemnul anumitor specii: albastru,
verde, gri, bej, alb pentru păr, măr, fag, bej, gri, auriu pentru
nuc; roșu, verde pentru frasin; gri, galben, verde pentru
mahon.
 PORȚILE MARAMUREȘENE
 Poarta maramureșeană este o structură de lemn cu o ușă sau o poartă,
având multiple încrustații și basoreliefuri, de obicei de forma unui
arc de tip romanic sau de formă ogivală modificată, care este plasată
la intrarea unei gospodării și/sau case din Maramureșul tradițional.
 Porțile de lemn ale gospodăriilor tradiționale din Maramureș sunt
situate îndeosebi în satele de pe văile Mara, Cosău și Iza, dar și în
unele localități din Țara Lăpușului.
 INSTRUMENTE MUZICALE

PREZENTARE DE CĂTRE STRĂJER DELIA ȘI

ELENA ...
 Pregătiți-vă pentru cele mai fabuloase și
impresionante instrumente muzicale din lemn!
 FLUERELE
Fluierul este un instrument muzical de suflat din lemn, os,
rareori și din metal. Toate tipurile de fluiere au forma unui
tub cilindric, cu sau fără găuri.
Nu se poate preciza când a fost confecționat primul fluier.
Până în prezent se consideră că cel mai vechi fluier cunoscut
are o vechime de 35.000 de ani. Acesta a fost sculptat în os de
vultur (radius), cu o lungime de 22 cm și prevăzut cu 5 găuri. A
fost descoperit în peștera Hohle Fels din sudul Germaniei,
rupt în 12 bucăți.[1] În aceeași peșteră s-au mai găsit fragmente
din alte două fluiere, confecționate din colț de mamut.
Fluierul tradițional este confecționat de către ciobani, din
lemn de soc, prun, cais, sau cireș. Fluierul este prevăzut la
unul din capete cu un muștiuc cu vrană, prin care interpretul
suflă aerul în interior.[2] Acest dispozitiv de fluierat este
compus dintr-un dop cilindric de lemn cu o lungime de 15-25
mm, trunchiat pe verticală și montat în capătul de sus al
tubului. Între partea trunchiată a dopului și peretele tubului
se formează un canal de suflare a aerului. La o distanță egală
cu lungimea dopului e tăiată o gaură dreptunghiulară,
capătul ascuțit al căreia servește pentru despicarea șuvoiului
de aer suflat și se numește dinte sau ancie.[3]
PIANUL
Pianul este un
instrument muzical acustic cu coarde
inventat în Italia de către
Bartolomeo Cristofori în jurul anului 1700
(anul exact nu se cunoaște), în care sunetul
este produs de coarde metalice fixate pe o
placă de rezonanță din lemn, lovite de
ciocănele acoperite cu pâslă, prin
intermediul unei claviaturi [1], care este
compusă dintr-un rând de clape (mici
pârghii) pe care interpretul le apasă sau le
lovește cu degetele ambelor mâini. Pianele
moderne au coardele montate într-un cadru
metalic, de obicei turnat din fontă și finisat
cu lac și pulbere de bronz (motiv pentru
care este numit, impropriu, și „placă de
bronz”). Acesta are rolul de a rezista
tensiunii mari exercitate de coarde, care
altfel ar deforma structura din lemn a
pianului.
 TULNICUL SAU BUCIUMUL
 Buciumul este un instrument muzical tradițional,
folosit îndeosebi de păstorii români din munți. Deja
prezent printre Daci și romani, a fost folosit în trecut
în principatele Transilvaniei, Moldovei și
Țării Românești ca instrument de semnalizare în
conflictele militare. Cuvântul este derivat din
latinescul buccinum, însemnând corn îndoit.
 Tubul, denumit (conform diferitelor tipuri de
instrumente) și „trâmbiță” (din vechea germanică
trumba, „a trâmbița”) sau „tulnic”, are între 1,3 și
peste 3 metri lungime, fiind făcut din lemn de brad,
paltin, frasin, tei, alun sau chiar (parțial și mai
recent) din metal. Este folosit mai ales pentru
semnalizare și comunicare de păstorii din munții
împăduriți, cât și pentru călăuzirea oilor și a câinilor.
[1]

 Sub numele „trembita”, este folosit și de huțuli, o

populație din Carpații Orientali (Polonia, Slovacia,
Ucraina și România) care vorbește o
limbă ucraineană, dar împărtășește multe tradiții și
cuvinte cu românii.
 CHITARA
 Chitara ori ghitara (pl. chitare, ghitare[1]) este un
instrument muzical cu coarde ciupite. Ea are un gât lung,
delimitat cu ajutorul tastelor (en. frets), și o cutie de rezonanță
ale cărei ambe fețe sunt plane. În lateral, se formează „umerii”
caracteristici, rotunzi, care dau corpului forma cifrei 8.
Acordajul standard în cvarte perfecte (cu o singură excepție)
aduce cu cel al instrumentelor din familia violei (viola da gamba
, violone ș.a.).
 Chitara joacă un rol important în numeroase genuri muzicale
aparținând folclorului, dar îndeosebi muzicii de consum. Între
aceste genuri, se numără muzica blues, country, folk, flamenco
, jazz, rock și pop. Practica contemporană include chitara cu
șase corzi (acustică, mult mai rar electrică) în muzica cultă
astfel: repertoriul specific este cântat la chitară „clasică” (ale
cărei corzi sunt fabricate din nailon), muzica veche (
renascentistă sau barocă), în lipsa unui instrument mai potrivit,
se execută la chitară cu corzi de oțel, iar muzica contemporană
se va executa la ambele, în funcție de indicațiile din partitură.
La chitară se poate cânta folosindu-se exclusiv proprietatea
acustică a corpului chitarei (în care se propagă undele sonore
create de vibrația corzilor la ciupire) sau folosindu-se un
amplificator (potrivit atât la chitare electrice, cât și la cele
acustice) ce crește în intensitate și modelează, în funcție de
preferințele chitaristului, semnalul captat de dozele
electromagnetice montate în apropierea corzilor.
 TOBELE
 Între tobele păstrate prin tradiția muzicii culte vestice
se numără: toba mare, toba mică, tom-tom-urile,
timpanele (dintre care ultimele amintite sunt
instrumente acordabile).
 Alăturate unor cinele (talgere) și altor percuții, tobele
formează setul de percuții al unei orchestre
(acționate, de regulă, de mai mulți instrumentiști
numiți percuționiști) sau un set de tobe, cunoscut ca
baterie (acționat de un singur instrumentist, numit
baterist)...
 Tipuri[modificare | modificare sursă]
 Varietățile de tobe sunt deosebit de bogate, la ora
actuală fiind de mare răspândire în cultura
occidentală percuțiile manuale africane (bongo,
conga), tobele asiatice ș.a. Organologia populară (a
instrumentelor „folclorice”) atestă un număr foarte
mare de tobe pentru fiecare cultură. Se crede că
tobele sunt dintre primele tipuri de instrumente
muzicale construite de oameni (evoluate din idiofone
).
 HARPA
 Hárpa (pl. harpe, s.f.) este instrument muzical care are coarde întinse
vertical și paralele cu una dintre laturile unui cadru triunghiular.
Coardele au lungimi și acordaje diferite. Face parte din categoria
instrumentelor cu coarde ciupite. Ciupirea coardelor e făcută cu degetele
de la ambele mâini.
 Lexemul harpă apare și cu alte nume: harfă (cf. germ. Harfe), arpă (cf.
grecul, it., spaniolul și iudeo-spaniolul arpa, și turcul arp), arfă.
 Harpa este unul din cele mai vechi instrumente, ea fiind întâlnită la
sumerieni și egipteni cu circa 3.000 ani î.C. De-a lungul timpului, harpa a
suferit mai multe modificari de formă, cea actuală fiindu-i dată în 1801 de
francezul Sebastien Erard.
 În 1720 constructorul german G. Hochbrucher fixează cele șapte pedale
ale harpei pentru a extinde tonurile accesibile instrumentului.
 Harpa este un instrument diatonic (7 note per octava), nu cromatic (12
tonuri pe octava).
 Harpa celtica este acordata deseori în Mi bemol major, pe cand cea
moderna este acordata în do bemol major.
 Diferite sisteme există pentru a extinde gama harfei sau a o reacorda:
 - pedale (ridica toate corzile pedalei respective cu unul sau doua
semitonuri)
 - clapete, cârlige etc. (ridică tonul unei corzi cu un semiton)
 - apăsarea corzii pe ramă (idee similară cu grifurile chitarei)
 CIMPOI
 Cimpoiul românesc actual este făcut de obicei din
piele de capră. Este compus din (cu corespondențele
în imaginea alăturată):
• Suflaciu (segmentul din planul îndepărtat)
• cartuș
• inel
• Carabă (segmentul din partea inferioară)
• bucea
• lulea răsuflătoare
• caraba propriu-zisă (simplă sau dublă)
• Bâzoi (segmentul mai gros din prim-plan)
• șoc
• mijlocariu
• bâzoi
• Burduf (îmblănit)
 Numărul găurilor carabei variază între 5 și 8, iar
sunetul scos este mai puțin stringent decât al rudelor
sale balcanice. Astăzi nu prea mai are căutare, doar
câțiva bătrâni îl mai folosesc.Cimpoiul este un
instrument străvechi, cunoscut cu mult înainte de
inventarea orgii. Aerul necesar producerii sunetului
este suflat de către executant printr-o țeavă într+un
burduf prins sub braț. Prin presiunea constantă a
brațului, aerul adunat în burduf este condus spre
fluierele cimpoiului: caraba, un fluier labial pe care se
cântă melodia și bâzoiu, care emite isonul pe
fundamentală sau cvintă.
VIOARA
 Vioara a apărut în nordul Italiei, în
prima parte a secolului al XVI-lea.
Cel mai probabil a fost inspirată de
trei tipuri de instrumente: rebec (care
exista încă din secolul al X-lea), viola
da gamba și viola da braccio. Una
din primele descrieri explicite a
instrumentului, inclusiv a folosirii lui,
a fost în Epitome musical de Jambe
de Fer într-o lucrare publicată în anul
1556, la Lyon. La acea vreme vioara
începea să se răspândească în
Europa.
CURIOZITĂȚI
Există o legendă privind acest lucru, dar este pură
fantezie. Potrivit unui mit grec, Pan a inventat primul
instrument muzical – fluierul păstorului. Într-o zi Pan a
oftat printr-o trestie de pe malul unui rău şi şi-a auzit
răsuflarea producând un sunet precum un bocet trist. Le-a
rupt în lungimi inegale după care le-a legat împreună,
rezultând primul instrument musical.
PROTECȚIA MUNCII
 CONȚINUT - Normele specifice de securitate a muncii
pentru activitățile de fabricare a mobilei din lemn, inclusiv
tapitate cuprind măsuri de prevenire a accidentelor de
muncă și a bolilor profesionale specifice acestor activități.
 SCOP – Scopul prezentelor norme specifice este ca prin
respectarea măsurilor de prevenire cuprinse să se asigure
desfășurarea tuturor activităților de fabricare a mobilei din
lemn,inclusiv tapitate,în condiții de securitate a muncii.
 DOMENIU DE APLICARE – Prezentele norme specifice se
aplică la toate persoanele fizice sau juritice care desfășoară
activități de fabricare a mobilei din lemn, inclusiv tapitate,
indiferent de forma de proprietate a capitalului social și de
modul de organizare a acestora.
 VĂ MULȚUMESC!
PROIECT REALIZAT DE:
STRĂJER DELIA
STRĂJER ELENA
ELEVE - clasa a VII a B
COORDONATOR,
PROF.ING.JUVERDEANU GABRIELA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,T.V. STEFANELLI”
CÂMPULUNG MOLDOVENESC, JUD. SUCEAVA
ROMÂNIA