Ionescu Maria Alexandra

Mănăstirea Voroneț- Judecata de apoi

Mănăstirea Voroneț a fost construită în anul 1488 la porunca voievodului Ștefan cel Mare,
mănăstire care se regăsește astăzi în localitatea Voroneț, la 6 km de Gura Humorului. Acest locaș
a fost ridicat drept mulțumire pentru una dintre numeroasele victorii pe care domnitorul le-a avut
în fața turcilor.

Poartă hramul Sfântului Gheorghe, existând și o legendă care stă la baza acestei hotărâri.
Această legendă vorbește despre cum Ștefan- Vodă , în drumul său de la cetatea Neamțului, se
oprește la chilia părintelui sihastru Daniil1, care îl primește să se spovedească după ce își încheie
rugăciunile. Ștefan-Vodă se plânge de neputința de a mai înfrunta armata turcă, însă primește
încurajare de la părinte, care îl
asigură că victoria va fi a sa.
Condiția era ca după terminarea
bătăliei, să ridice o mănăstire acolo,
sub hramul Sfântului Gheorghe.2 Un
alt element ieșit din comun cu privire
la istoria mănăstirii este faptul că se
afirmă că a fost contruită în doar trei
luni și trei săptămâni, lucru pus de
mulți pe seama influenței divine.

Trecutul construcției este unul tumultuos, fiind chiar desființată și părăsită de călugări,
aceștia fiind siliți să plece ca urmare a ocupării teritoriului de către Imperiul Austriac (1785). Cu
timpul în jurul acesteia s-a format satul Voroneț, iar biserica intră din nou în folosință pentru slujbe.
În secolul al XX-lea este declarată monument istoric. Astăzi, Mănăstirea Voroneț întră pe lista
monumentelor de patrimoniu mondial UNESCO.

1
Sfăntul Cuvios Daniil Sihastrul, astăzi sărbătorit în calendarul ortodox religios pe data de 18 decembrie,
înmormîntat în pronaosul bisericii Mănăstirii Voroneț.
2
https://www.manastireavoronet.ro/prezentare-generala-manastirea-voronet/#legenda
 Construcția Mănăstirii este realizată cu influențe din stilul bizantin, regăsindu-se și trăsături
ce trimit la stilul autohton. În anul 1547 s-a adăugat la construcția inițială și un pridvor, în timpul
domniei lui Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare.

Perioada în care această construcție a fost ridicată nu a fost una de pace, lucru care reiese
și din legendă. La aceea perioadă Ștefan cel Mare urmărea să scape de amenințarea Imperiului
Otoman în plan exterior, dar și să dezvolte țara în plan interior.

Duce numeroase bătălii ce i-au dus numele și în plan european drept un conducător ce a
reușit, cel puțin pentru o perioadă de timp, să oprească expansiunea imperiului turc. Printre cele
mai cunoscute bătălii se regăsesc lupta de la Baia ( decembrie 1467), lupta de la Vaslui (10 ianuarie
1475), bătălia de la Valea Albă ( 26 iulie 1476). Tratatele și campaniile sale rămân de asemenea
în istorie, iar printre ele se enumeră tratatul moldo-polon de la Overhelauti (4 aprilie 1459), sau
campania lui Ștefan cel Mare împotriva lui Radu cel Frumos3, care se supunea turcilor.

În plan intern, domnitorul caută să întărească economia țării, sprijinind puternic meșteșugul
și negoțul (le oderă libertate de comerț și promite să le asigure securitatea, atât pe vreme de pace
cât și în timp de război), fortifică cetățile și crește numărul armatei. Printre numeroasele sale merite
se enumeră și ridicarea unui număr impresionant de biserici și mănăstiri, drept mulțumire pentru
victoriile sale, cu precărede în fața turcilor.

În plan cultural, cu privire la arhitectura bisericească ce se regăsea în perioada de secol XV,

putem distinge două tipuri de stil. Cel triconic care punea accentul pe cupole, care a stat la baza
imaginii bisericilor de secol XV-XVI, cu precădere în zonele mai dezvoltate și de curte.
Concomitent cu acesta se dezvolta stilul dreptunghiular, care urmărește construirea bisericilor cu
accentul pe o singură navă și arcade laterale.

Tot în perioada din jurul secolului al XV-lea, în special în cea de-a doua jumătate, putem
vorbi de conturarea stilului moldovenesc, unic față de ceea ce se regărea atât în Occident, cât și în
Orientul acelei perioade. Printre elementele caracteristice ale acestui stil se enumeră: decorația
plastică a fațadelor, cărămizile în culori bogate, brâuri late cu discuri smălțuite, ziduri groase ce
separă încăperile etc.

3
Domn al Țării Românești, fiu al lui Vlad Dracul, care a condus în perioadele 1462-1473, 1473-1474, 1474 și 1474-
1475.
 Arhitectura de secol XV rămâne în continuare tributară stilului bizantin. Pictura de
asemenea are parte de o perioadă de înflorire sub aspectul concretizării unui stil care ajunge să se
răspândească la nivel național. Unul dintre cei mai cunoscuți pictori ai acestei perioade este Gavriil
Ieromonahul, care printre picturile realizate în mănăstirile de la Sf. Ilie sau Pătrăuți, realizează și
picturile interioade de la mănăstirea Voroneț.

Mănăstirea Voroneț, care a fost numită și Capela Sixtină a Orientului, este renumită pentru
stilul unic și bogat în care a fost pictată, dar și prin scenele impresionante ce se regăsesc atât în
exterior, dar și în interior, în special pe fațete.

În partea interioară a bisericii, pe peretele vestic (ce simbolizează apusul, deci prin extensie
sfârșitul) regăsim Judecata de Apoi, pe peretele din sud se află Sfântul Gheorghe, Geneza,
Acatistul Maicii Domnului și viețile sfinților Nicolae și Ioan cel nou, iar pe peretele dinspre nord
se află Vămile Văzduhului. Pridvorul construcției cuprinde reprezentarea calendarului creștin-
ortodox. Pronaosul este spațiul în care se regăsește și mormântul Cuviosului Daniil Sihastul.
Întemeietorul, Ștefan cel Mare, este portretizat în naos, împreună cu Doamna Maria- Voichita.

Denumirea de Capela Sixtina a Orientului a fost atribuită Mănăstirii Voroneț ca urmare a

imaginii Judecății de Apoi, unde s-au respectat cel mai bine canoanele bisericești. Această
reprezentare vorbește despre teme apocaliptice însă se infiltrează și urmele perioadei în care
această pictură a fost realizată, Drept exemplu, personajele negative sunt otomanii.

Judecata de Apoi este compusă aici în cinci planuri, cu granițe nu foarte puternic definite
între ele. Așa cum era de așteptat, planul de sus constă în reprezentarea Tatălui în timp ce îngerii
deschid porțile către acesta, și astfel către Împărăția Veșnică. Tot în acest plan sunt reprezentate și
cele 12 semne zodiacale, fiind o legătură cu ezotericul și ocultul.

Cel de-al doilea plan al Judecății constă în imaginea Fiului Iisus Hristos. Langă acesta se
află de fiecare aparte Fecioara Maria și Sfântul Ioan, aceștia fiind considerați și mijlocitorii. De
asemenea, de fiecare parte a Fiului se află și câte șase apostoli. Planul al treilea este atribuit
Duhului Sfânt pe tron, care este defapt Tronul Judecății. De această idee se leagă și imaginea
balanței regăsite în același plan, cea pe care vor fi cântărite sufletele. În zona Moldovei, în secolul
al XIV-lea, balanța era pictată ca ieșind direct din tron, iar abia după secolul al XV-lea, aceeași
balantă va fi poziționată în mâna lui Dumnezeu, ieșind din tron.4 Fresca de la Voroneț urmărește
astfel inovația secolului XV. De o parte și de alta a tronului se află un bărbat și o femeie, ambii în
vârstă, care reprezintă imaginea lui Adam și a Evei.

Râul de foc desparte cele două lumi, iar la stânga de acesta se află cel care a prevestit
venirea Mântuitorului, Prorocul Moise. În fața acestuia, spre partea dreaptă se află păcătoșii,
martori ai luptei ce de duce între îngeri și demoni pentru înclinarea balanței. La dreapta acestora
se află muritorii care au pierit înnecați în naufragii sau ca urmare unor diferite calamități sau
dezastre, iar asupra lor sunt „aruncate” bestiile naturii, spre a-i chinui. Tot aici se regăsește și
imaginea învierii morților5. Acest scenariu este delimitat tot de râul de foc, în care ard păcătoșii.

Un alt personaj ce poate fi recunoscut cu ușurință în această reprezentare este Petru, ce

deține cheia pentru descuierea porților raiului. El are în spatele său numeroși sfinți cărora li se va
permite intrarea. În partea stângă, în colțul de jos, regăsim cel de-al cincilea plan care reprezintă
din nou împărăția cerurilor, aflată în spatele zidurilor de nestemate.

În această reprezentare a Judecății de Apoi se regăsesc cu ușurință teme bizantine, mai ales
prin faptul că natura reprezentării este una religioasă, căutând să urmărească pe cât mai mult posibil

4
Himka John Paul, Last Judgment Iconography in the Carpathians, pg.72
5
Himka John Paul, Last Judgment Iconography in the Carpathians, pg.64
canoanele. Ilustrarea evenimentelor biblice pe suporturi sau baze de lemn (așa cum este
catapeteasma mănăstirii Voroneț), dar și portretizarea personajelor biblice centrale ( Tatăl, Fiul,
Duhul Sfânt, Maica Domnului, Apostolii, Sfinții etc.).

O altă trăsătură bizantină ce poate fi observată fără greutate în planul temei Judecății de
Apoi este prezența personajelor care nu au dobândit sfințenia sau dreptul de a intra în rai. Prezența
acestora poate fi observată în planul din dreapta a reprezentării, cu precădere odată cu râul de foc.
Acolo regăsim ilustrările pedepselor pe care păcătoșii pe obțin, dar și reacția înspăimântată a celor
care încă își așteaptă judecata ( la dreapta prorocului Moise). Prezența personajelor aflate la polul
opus față de cele sfinte sau biblice este necesară pentru a scoate și mai mult în evidență distanța
dintre planul sfinților și a drepților, și plan demonilor și a păcătoșilor.

Existența prototipurilor cu privire la înfățișarea celor mai importante personaje biblice face
de asemenea parte dintre trăsăturile bizantine identificate în ilustrarea Judecății de Apoi din
structura acestei mănăstiri. Spre exemplu, Apostolul Petru este reprezentat cu barba și părul alb,
ținând în mână cheia porților raiului. Aceast prototip al Apostolului Petru este remarcat și de
cercetătorul John-Paul Himka, care mai adaugă și faptul că în iconografia din Carpați Petru se află
în ipostaza în care deschide porțile raiului pentru sfinți6 . O altă reprezentare prototipică este cea a
prorocului Moise, care poate fi identificat cu usurință datorită pergamentului, care face trimitere
la profeția venirii Mântuitorului. Din punctul meu de vedere, o altă reprezentare prototipică ar
putea să se considere ce a tâlharului de pe cruce, ilustrat în planul cinci. Prin goliciunea trupului și
prin faptul că ține în mâini crucea, trimite la răstignire.

Reprezentarea sfinților sau a Fiului, a Maicii Domnului, apostolilor ș.a. cu aureole

constituie de asemenea o trăsătură a stilului bizantin. Constantine Cavarnos susține în cartea sa
Ghid de iconografie bizantină faptul că această trăsătură a fost preluată din scrierile din Sfânta
Scriptură, dar și din relatările situațiilor reale din viețile sfinților care au fost văzuți emanând
lumină. Acest lucru este evident și în reprezentarea despre care discutăm, lucru care o încadrează
și mai mult în stilul bizantin. Existența aureolei reprezintă și criteriul de delimitare dintre sfinți și
păcătoși, dar și dintre sfinți și drepții care se află în dreapta Fiului spre exemplu, dar care nu au
atins această treaptă.

6
Himka John Paul, Last Judgment Iconography in the Carpathians, pg.64
 Reprezentarea Fiului este în opinia mea punctul în care sunt regăsite numeroase trăsături
ale stilului iconografic bizantin. Acesta este reprezentat din față, lucru care urmărește ideea de
prezentare în întregime a feței persoanei pline de lumină. Observăm de asemenea aureola
delimitată de o culoare contrastantă de rest. Elementul cel mai diferențiator și totodată caracteristic
acestui personaj este prezența crucii în partea de sus a aureolei, caracteristică ce nu se mai regăsește
la nicio altă personalitate biblică.

O trăsătură ce urmărește canonul tradițional este felul în care sunt pictate veșmintele. Așa
cum deduce și Constantine Cavarnos, veșmintele nu urmăresc forma corpului în iconografia
bizantină, ci urmăresc mai degrabă forme geometrice. Acest criteriu este folosit și în pictura din
mănăstirea Voroneț.

Culorile respectă de asemenea tiparul tradițional și bizantin, folosindu-se culori sobre, fără
intensitate. Cu toate acestea, se poate remarca existența unui tip de prototip și din acest punct de
vedere. Spre exemplu, albul este folosit în veșminte pentru a exprima ideea de curățenie. 7 Sub
această afirmație, observăm că Tatăl este cel acoperit în veșminte albe. Veșmintele Fecioarei Maria
sunt de asemenea reprezentate urmărind tiparul bizantin, tunica de culoare albastră, iar omoforul
este de culoare roșu închis.

Din punctul de vedere al expresivității, trăsăturile unei lucrări de iconografie realizate în

stil bizantin scot în evidență ideea de expresivitate, spre exemplu prin mărimea ochilor. Aceștia
sunt mai mari decât raportarea proporționată, nasul este subțire iar buzele sunt și ele reduse ca
dimensiune. Aceste criterii pot fi remarcate cel mai ușor la portretul Tatălui, devreme ce acesta are
o mărime ce permite observarea.

O altă caracteristică a stilului bizantin este portretizara evenimentelor în stilul opus celui
naturalist. Conform afirmațiilor regăsite în lucrarea Ghid de iconografie bizantină, nu se pune
accent pe ideea de a contura lucrurile sau scenele într-un stil care să dea senzația de naturalețe,
tridimensional, unde obiectele sau persoanele mai apropiate au o dimensiune mai mare, iar cele
mai îndepărtate mai mică. Stilul bizantin pune astfel mai mult accentul pe simpla reprezentare a
scenelor biblice, cu scopul de a pune la dispoziție o pespectivă vizuală a celor scrise în Sfânta
Scriptură.

7
Constantine Cavarnos, Ghid de iconografie bizantină, pg. 22
 Judecata de Apoi reprezentată pe fațada mănăstirii Voroneț se încadrează și din acest punct
de vedere în maniera de pictură bizantină. Cu toate că scenele se află pe cinci planuri, nu se poate
observa în niciun fel ideea de suprapunere în spațiu, sau de diferențiere ca înălțime. Nici
personajele sfinte cu o mai mare importanță nu sunt așezate în spațiu într-un fel în care să se
ilustreze o apropiere sau depărtare, indiferent de importanța în plan duhovnicesc. În niciun punct
al imaginii nu pare că animalele, sfinții, Fiul, Tatăl, Duhul Sfânt, Fecioara Maria etc. au fost pictate
cu dorința de a părea așa cum sunt vizibile ochiului uman.

Timpul este de asemenea suspendat în această compoziție. Prin asta facem referire la ideea
de prezentare a unor evenimente în cadrul aceleiași picturi, cu toate că evenimentele au avut loc în
perioade diferite. Cea mai evidentă punere în aplicare despre care vom discuta este dubla
reprezentare a Tatălui sau a Fecioarei Maria. Tatăl se observă pentru prima dată în planul unu,
îmbrăcat în veșminte albe, iar Fecioara Maria se poate de asemenea deosebi în planul al doilea, la
dreapta Fiului. Cu toate acestea ei se mai pot distinge în planul al cincilea, de data aceasta
împreună, locația fiind reprezentarea raiului. Dorința de a face economie de spațiu și de a spune
cât mai multe lucruri într-un plan cât mai restrâns stă la baza acestor alegeri.

Întreaga pictură dă dovadă de claritate în stil și tehnică. Contururile sunt bine definite,
simplificate, conferind un aspect echilibrat întregului tablou, în ciuda faptului că sunt împletite atât
scene ce transmit ideea de mișcare și de acțiune, cât și planuri stagnante. Stilul bizantin
duhovnicesc face economie de gesturi sau expresii, urmărindu-se mai degrabă înfățișarea fețelor
sfinte într- maniercă cât mai elegantă, pline de rezerve, pentru a transmite ideea de control de sine
și de rezervare.

Din perpectiva lui Constantine Cavarnos, elementul diferențiator de bază însă dintre stilul
bizantin și cel clasic este hieratismul: „ calitatea hieratică, solemnitatea duhovnicească, sfințenia
care emană din chipurile lor. Aceasta este exprimată nu numai prin aureole, ci și prin expresia
feței, a posturilor, a gesturilor și a veșmintelor.”8 Poziția corpului Maicii Domnului sau a
Sfâuntului Ioan, aflați la dreapta și la stânga Fiului, exprimă plecăciunea în fața acestuia, dar și
smerenia acestora.

8
Constantine Cavarnos, Ghid de iconografie bizantină, pg. 29
 Toate aceste trăsături ale stilului bizantin regăsite în Judecata de Apoi de pe fațada
Mănăstirii Voroneț au încadrat cu ușurință pictura în maniera tehnică a perioadei. Legenda care
stă la baza ctitoririi, titlul de Capela sixtină a Orientului și chiar dobândirea unui nume propriu
pentru culoarea specifică de albastru din picturile sale, i-au conferit locației un renume, atât în plan
local cât și internațional.

Așa cum i-am menționat de-a lungul lucrării, scriitori străini precum John- Paul Himka sau
Constantine Cavarnos au vorbit și dat ca exemplu elemente din cadrul acestei reprezentări, atât în
cadrul unui studiu comparativ, așa cum este lucrarea Last Judgment Iconography in the
Carpathians, fie într-unul de dezvoltare a principalelor caracteristice regăsite în stilul Bizantin,
Ghid de iconografie bizantină. Reviste, publicații și site-uri de articole au adus în discuție
numeroasele elemente aparte ale acestei mănăstiri, care continuă să atragă. Printre acestea se
enumeră Financiarul, Jurnalul Prahovean, sau chiar Ziarul Lumina, ce are o tematică cu precădere
religioasă.
 Bibliografie

1. Cavarnos, Constantine, Ghid de iconografie bizantină, trad. din engleză de Anca

Popescu, Sophia, 2005
2. Delvoye, Charles, Arta bizantină, trad. de Florica Eugenia Condurachi, vol. 1-2,
București, Meridiane, 1992
3. Himka, John-Paul, Last Judgment Iconography in the Carpathians, Toronto, University
of Toronto Press, 2009

Saitografie

1. http://istoria.md/articol/67/Domnia_lui_Ştefan_cel_Mare_al_Moldovei,_CRONOLOGIE , 25
ianuarie, 17:31
2. https://www.manastireavoronet.ro/prezentare-generala-manastirea-voronet/, , 25 ianuarie,
18:22
3. https://www.scribd.com/document/88955994/Constantine-Cavarnos-Ghid-de-Iconografie-
Bizantina, 25 ianuarie, 18:35
4. https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-bucovinei/manastirea-
voronet-68091.html, 26 ianuarie, 18:02
5. http://www.webphoto.ro/destinatii/manastirea-voronet.html, 26 ianuarie, 18:10
6. https://doxologia.ro/iconografie/judecata-de-apoi-surprinsa-detaliu-la-manastirea-voronet,27
ianuarie, 19:32
7. http://www.istoria.md/articol/53/Pictura_şi_arhitectura_în_Moldova_sec__XIV_XVI, 27
ianuarie, 20:01