SURSE NECONVENTIONALE DE ENERGIE 1. Introducere. Politici energetice. Surse necouventionale de energie.

Anii '70 au adus pe plan mondial o problema acuta pentru lumea industrializata si pentru oameni - ca beneficiari ai civilizatiei moderne, si anume prima criza energetica majora. Circa un deceniu mai tarziu a urmat si cea de-a doua criza a petrolului, astfel incat s-a impus de la sine, ca obiectiv fundamental, gasirea unor solutii care sa inlature acest neajuns. In consecinta, problema asigurarii resurselor energetice a ajuns sa fie o prioritate atat pentru "legiuitorii" tarilor (puternic industrializate, in special) cat si pentru marile organisme stiintifice internationale, respectiv a literaturii tehnice de specialitate. Dezbaterile comune au avut un rol impotant in conturarea solutiilor viitoare. Problema energiei are un caracter international: ea nu mai reprezinta problema unei tari sau a unor grupuri de tari, ci devine o problema a intregii lumi, relevandu-se astfel si caracterul ei umanist. Impreuna, trebuie conjugate eforturile pentru a oferi solutii reale acestei probleme. Retrospectiv, putem afirma ca aceasta mobilizare generala a dat rezultate: s-au descoperit noi zacaminte fosile (in special petrol, dar si gaze, carbune), s-a rationalizat utilizarea celor existente prin elaborarea unor tehnologii moderne, cu consumuri reduse de energie, s-a extins ponderea utilizarii energiei cursurilor de apa (hidro), a celei nucleare, si deosebit de important, s-au depus eforturi pentru gasirea unor surse noi, neconventionale de energie. In urma Conferintei de la O.N.U. de la Montreal (1979), s-a desprins o idee optimista, si anume aceea ca "potentialul energetic al planetei este considerabil, trebuie numai reorientata exploatarea lui". Astfel, cand "marile energii" devin nesigure, se acorda o atentie deosebita "micilor energii". Raspandirea lor mare in spatiu, precum si micimea purtatorilor - suport, constrang la o instrumentare speciala in cazul evaluarilor cantitative. Acest neajuns le-a acordat statutul de nepreferate atata timp cat natura oferea din abundenta energii concentrate sau usor de concentrat. Dificultatile de concentrare, captare, stocare, transport si valorificare a energiilor neconventionale sunt depasite azi datorita efortului global, declansat, de ce sa nu recunoastem, de instinctul de conservare al omenirii. Legat de utilizarea surselor noi, se impune sa accentuam faptul ca, solutiile oferite de tehnicieni nu pot fi globale, ci vor fi in concordanta cu conditiile si potentialul specific fiecarei zone de pe glob, respectiv din fiecare tara. De aceea, cercetarea nationala capata un rol important, acela de a adapta solutiile generale pentru cazuri concrete, locale. Pentru ca o parte din aceste surse de energie pot avea caracter variabil, se recomanda ca in fie care tara sa existe mai multe variante de producere a acesteia. Legat de acest aspect, a aparut conceptul de rezilienta a sistemelor de energie, care exprima rezistenta la soc a sistemelor de energie in situatii exceptionale. Pornind de la observatia ca cca 30% din consumurile energetice globale se datoreaza constructiilor (constructia propriu-zisa, incalzirea, climatizarea, consumul de energie electrica, etc.), proiectantii din acest domeniu au constientizat importanta utilizarii surselor alternative de energie, cu scopul de a imbunatati bilanturile energetice ale cladirilor. Principalele surse neconventionale de energie sunt: (1) Energia hidraulica - obtinerea electricitatii folosind potentialul cursurilor de apa; are un caracter "curat", este ieftina si permite amenajarea unor zone agricole cu mari productii; daca se iau masuri indicate pentru evitarea coroziunii solului, regimului de ape care sa nu afecteze fauna si flora, acestea vor actiona in favoarea omului, al unui nou echilibru om-natura. In tara noastra acopera 30,6% din productia totala interna de electricitate. (2) Energia nucleara - obtinerea energiei prin doua metode: - fisiunea nucleara - nucleul, format din protoni si neutroni, capteaza un neutron, nucleul devenind instabil fisioneaza, adica se rupe in mai multe fragmente, avand ca rezultat degajarea unei cantitati semnificative de energie. Pana in prezent se cunosc doua nuclee fisionabile, care pot fi considerate drept combustibil nuclear: uraniu U 235 (se gaseste in natura) si plutoniu Pu 239 (nu se gaseste in natura). Reactoarele nucleare de la Cemavoda au la baza aceasta metoda, respectiv tehnologia canadiana, avand numele comercial CANDU. - fuziunea nucleara - fenomen opus fisiunii, prin care nuclee usoare se unesc, producandu-se nuclee compuse, mai grele si energie. Astfel, prin fuziunea a doua nuclee de hidrogen se obtine deuteriu si energie; prin unirea a doi deutroni se obtine un neutron, un izotop al heliului si energie.

Exista o reticenta in privinta implementarii energiei nucleare, datorita unei supraevaluari a riscurilor, care trebuie sa recunoastem ca exista, incepand cu extractia uraniului, prepararea combustibilului nuclear, continuand cu functionarea centralelor nucleare si tratamentul reziduurilor. Omul de stiinta cauta solutii pentru reducerea si monitorizarea acestora. Tinand cont ca energia nucleara este singura dintre sursele neconventionale care este apropiata structural de cele clasice (petrol, carbune si gaze naturale), se poate grefa fara schimbari majore pe cea existenta si este curata, respectiv nu produce poluarea pe care o datoram altor tipuri de energie (de circa 1000 ori), putem afirma ca va reprezenta sursa viitorului. Orientativ, putem aminti ca Unitatea I de la Cernavoda (singura finalizata din cele cinci prognozate) asigura cca 10-12 % din consumul electric al tarii. (3) Energia solara - este inepuizabila pe intreaga suprafata a Terrei si face parte din categoria energiilor curate, nepoluante. Ca dezavantaje a utilizarii ei, ar fi: dispersia sa, energia redusa pe unitatea de suprafata, prezentarea de fluctuatii functie de perioade, zone geografice si conditii climaterice. (4) Energia eoliana - reprezinta o sursa de energie neconventionala generata de puterea vantului, care practic este constanta in fiecare moment pe ansamblul globului. Din cauza fenomenelor meteo este caracterizata prin neregularitate pe loc si moment. De asemenea, variaza cu inaltimea de la sol si cu altitudinea. De aceea, este necesar un studiu riguros anterior amplasarii statiilor eoliene. Reprezinta o alternativa care nu pune probleme din punct de vedere al impactului asupra mediului. Un neajuns, dar totusi rezolvabil, este acela legat de nivelul de zgomot pe care il determina montarea unui lant de aerogeneratoare de mare putere. (5) Energia valurilor - prin energie marina se intelege energia valurilor, a curentilor marini, a mareelor si energia termica a apei. In zona litoralului romanesc, cea care prezinta interes este energia valurilor de vant, Utilizarea energiei valurilor se afla in faza de pionierat in intreaga lume, iar implementarea unor asemenea sisteme nu este prevazuta prea curand datorita unor dificultati tehnice, a necesitatii solutionarii locale, a unui aport energetic relativ redus si necunoasterii exacte a impactului asupra florei si faunei marine. Amplasarea corecta a captatoarelor ar putea favoriza si alte trebuinte, ca de pilda apararea costiera, adapostirea navelor, realizarea de constructii hidrotehnice de larg. (6) Energia geotermaIa - se poate exploata in zonele bogate in ape geotermale, cu mijloace tehnice relativ simple si posibilitati de aplicare la scara industriala. Rezultatele sunt in armonie cu mediul. Pentru ca sursa de energie o constituie caldura continuta in fluidele geotermale, usual se folosesc pentru incalzirea cladirilor. (7) Energia biomasei - pe planeta noastra se produe anual 150 miliarde tone biomasa uscata. Pretul biomasei este redus (adica al combustibilului), in schimb instalatiile energetice bazate pe astfel de combustibil sunt costisitoare. Dintre procesele de conversie a biomasei in energie amintim: Procese Biologice: - Hidroliza enzimatica a celulozei; - Fermentatia anacroba a materialelor vegetale si a deseurilor animale; - Fermentatia aeroba a glucozei; Procese fizico- chimice: - Gazeificarea pirolitica; - Hidroliza cu acizi (H2SO4, HCl) a celulozei; - Decorticarea lemnului. Ca produs de baza ce poate fi valorificat din energia biomasei este biogazul avand componenta si capacitate calorica variabila, functie de materia prima utilizata si de procedeele de obtinere. In cazul folosirii culturilor de plante radacinoase si a materialului lemnos din paduri, se acorda o atentie deosebita pastrarii unui echilibru ecologic. (8) Energia degajata in procese chimice - in aceasta categorie se incadreaza producerea H2 prin intermediul pilelor de combustie. Hidrogenul este cel mai simplu element chimic, care se gaseste in univers in cantitati abundente, sub forma unor combinatii cu alte elemente (cele mai cunoscute ar fi apa - H2O, hidrocarburi organice, etc.). Tehnologiile de producere constau in descompunerea materiei prime sau a unor compusi care contin hidrogen. Deocamdata singurul impediment este acela legat de costurile de productie. Astfel, datorita randamentului ridicat al

pilelor de combustie si faptului ca reprezinta o forma nepoluanta de energie, producerea hidrogenului constituie o altemativa atractiva. Constatam ca surse de energie alternative exista, trebuie doar dezvoltate in timp util tehnologiile de extractie, captare, conversie, stocare si (eventual) transport. De asemenea, se impune un studiu laborios privind impactul pe care aceste forme de energie il au asupra mediului. Romania este una din tarile care a manifestat interes vis-a-vis de valorificarea acestor energii si a inteles necesitatea utilizarii surselor neconventionale de energie. Unele dintre studii au ramas la nivel de cercetare, dar altele au fost aplicate. Tipuri de energie regenerabila pe teritoriul Romanie energie solara, energie eoliana, biomasa, hidroenergie, nucleara. 2. ENERGIA SOLARA 2.1. Radiatia solara. In urma reactiilor termonucleare de transformare a hidrogenului in heliu, care au loc in Soare, la o temperatura de cca 20.000.000C, se degaja in mod continuu in spatiul cosmic, un 25 flux de energie radianta de cca 8.8x10 cal/s (1 cal=4.184J). Studiul spectrului continuu al fotosferei (strat superior al soarelui, sursa celor mai multe radiatii solare), a permis evaluarea temperaturii straturilor superioare ale Soarelui la cca 5762 K. Se poate deci considera ca radiatia soarelui este echivalenta eu aceea a unui corp negru aflat la aceasta temperatura. Cantitatea de energie care vine de la Soare si cade in unitatea de timp pe o suprafata unitara dispusa perpendicular pe razeIe solare, la limita exterioara a atmosferei terestre (stratosfera), numita si constanta solara Eo, este 2 aproximativ 1350 W/m . Fluxul de energie radianta care ajunge in continuare pe Pamant este diminuata 2 prin parcurgerea a 7-17 km prin troposfera la valoarea ~ 900 W/m . Atmosfera modifica intensitatea, distributia spectrala si spatiala a radiatiei solare prin doua mecanisme: - absorbtia, respective - difuzia. Radiatia absorbita este transformata in caldura, iar radiatia difuza este retransmisa in toate directiile in atmosfera. Radiatia solara este influentata la nivelul suprafetei Pamantului de factori meteorologici, cum ar fi: transparenta atmosferica, nebulozitatea, felul norilor, grosimea si pozitia lor. In calculele de dimensionare ale instalatiilor solare se cere cunoasterea valorilor radiatiei globale (directa + difuza) primita pe o suprafata orizontala sau sub un unghi oarecare de incidenta - in decurs de o zi, o luna, un anotimp - distributia densitatii radiatiei solare, durata de stralucire a soarelui, numarul mediu al zilelor cu cer senin, parametrii aerului exterior (temperatura, umiditate, presiune barometrica), intensitatea si frecventa vantului, precipitatiile atmosferice. 2.2. Posibilitati de conversie a energiei solare in alte forme de energie. Exista patru moduri de conversie aenergiei radiante solare: - conversia fotomecanica - presupune producerea energiei cinetice; momentan are numai aplicatii spatiale (vela solara); - conversia fototermica - joaca un rol deosebit pentru planeta noastra si a contribuit inclusiv la aparitia si dezvoltarea vietii pe Pamant; are aplicatii tehnice legate de generararea caldurii, motiv pentru care prezinta interes, tinand cont de specializarea "Instalatii pentru Constructii"; - conversia fotochimica - are ca rezultat obtinerea energiei chimice; - conversia fotoelectrica - are ca rezultat obtinerea energiei electrice. Obtinerea energiei electrice din energie solara se poate face in mai multe moduri. Exista posibilitatea clasica de obtinere a acesteia avand ca etapa intermediara generarea caldurii, dar exista si posibilitatea conversiei directe a radiatiei solare in energie electrica prin effect fotovoltaic, cu ajutorul celulelor, respectiv a bateriilor solare. Calitatea conversiei energiei solare intr-o forma utila de energie se apreciaza dupa eficienta conversiei, adica dupa fractiunea din energia radianta solara transformata in alta forma de energie, dupa pretul de cost al dispozitivelor de conversie si fiabilitatea acestora. a) Conversia foto -termo- electrica

O varianta de producere a energiei electrice este aceea care realizeaza conversia energiei solare, prin interrnediul unui ciclu termodinamic cunoscut (de exemplu Rankine). b) Conversia fotoelectrica Conversia directa a energiei solare In energie electrica bazata pe efectul voltaic se realizeaza In celule solare. Chiar daca efectul voltaic a fost descoperit de Becquerel In 1839, primul dispozitiv pentru conversia energiei solare In energie electrica, la randamente acceptabile, este de data relativ recenta (1954). Prin anii '80 a devenit un sistem accesibil si utilizat pentru producerea energiei electrice. Aceasta conversie constituie o modalitate atractiva de utilizare a potentialului solar, datorita unor avantaje, dintre care amintim: - nelimitarea de catre ciclul termodinamic (Carnot) a valorilor ridicate ale puterii specific produse pe unitate de masa si arie; - siguranta in functionare; - intretinere facila. Ca si dezavantaje ale utilizarii lor ar fi costul destul de ridicat si dificultatea de a stoca mari cantitati de energie. Celulele solare pot fi clasificate dupa natura materialului din care sunt alcatuite: - cu semiconductoare monocristaline, ca de exemplu cele pe baza de siliciu (Si) si arseniura de galiu (GaAs); - . cu straturi subtiri policristaline sau amorfe, ca de exemlu sulfura de cadmiu policristalin (CdS), cele cu Si amorfhidrogenat, telura de cadmiu (CdTe), etc. O celula solara cornuna genereaza 0 putere electrica de cca 0.8 - 2W, in functie de intensitatea luminoasa si de modul de incidenta a razelor solare. Pentru a obtine sisteme de conversie de putere ridicata, este necesara conectarea In serie si/sau paralel a mai multor celule solare, realizanduse baterii solare sau module de celule solare sub forma de panou. De asemeni, prin utilizarea unor tehnologii adecvate, se obtine o crestere a randamentului, ca de exemplu prin imprimarea sub forma de grilaj si a unor acoperiri antireflectante (pelicuJe de oxid de siliciu).

2.3. Captarea energiei solare Captarea energiei solare se realizeaza prin intermediul captatorului solar. Acesta reprezinta elementul esential al unei instalatii care transforma energia radianta solara intr-o alta forma utila de energie. Frecvent se utilizeaza termenul de captator solar pentru a desemna un convertor heliotermic, care are ca scop principal conversia energiei solare in caldura. Exista doua categorii de captatoare solare: fara concentrarea radiatiei solare - la care aria suprafetei ce absoarbe o anumita cantitate de radiatii solare este identica cu aria suprafetei care intercepteaza acea cantitate de radiatii solare; cu concentrarea radiatiei - utilizeaza sisteme optice bazate pe reflexie si refractie pentru a mari densitatea fluxului de radiatie care cade pe suprafata de captare a receptorului; astfel de la densitati ale fluxului de radiatie pe suprafetele absorbante ale receptorului de 1,5-2 kW/m2 se poate ajunge la valori de ordinul 10 000 kW/m2 prin interpunerea intre receptor si Soare a unui concentrator de radiatii. Din punct de vedere geometric, acestia au forma unor suprafete sferice, cilindro-parabolice, paraboloizi de revolutie, etc. In cele ce urmeaza vom face 0 prezentare a captatoarelor plane (din prima categorie), care are urmatoarele avantaje: utilizeaza atat radiatia solara directa cat si cea difuza; nu necesita orientare precisa spre Soare; au constructie simpla, deci costuri mai reduse; implica o intretinere simpla. Domeniul de aplicare al acestor captatoare este eel al temperaturilor joase (<100C), si anume : instalatii de preparare a apei calde, respectiv, instalatii de incalzire, climatizare si uscare.

2.4. Acumularea energiei solare. Problema stocarii energiei trebuie analizata privind instalatia termoenergetica ca un sistem compus din urmatoarele elemente: ~ captatorul de energie solara; ~ unitatea de stocare a energiei; ~ aparatura de conversie a energiei; ~ instalatia consumatoare de energie (principala si auxiliare); ~ sistemul de automatizare si control. Deoarece, energia solara la nivelul scoartei terestre are un caracter variabil, instalatiile care functioneaza pe baza acestei energii, trebuie sa beneficieze de posibilitatea stocarii (acumularii) acesteia. Stocarea se poate face in diverse moduri, de exemplu, sub forma de: caldura sensibila a unui mediu solid (pat de pietre) sau lichid (apa); caldura latenta la schimbarea de faza a unor sisteme chimice; energie chimica a produselor rezultate dintr-o reactie chimica reversibila. 2.5. Instalatii solare. 2.5.1. Instalatii pentru prepararea (incalzirea) apei calde Aceste instalatii sunt alcatuite din: - elementele de baza: captatorul si unitatea de stocare termica; - alte componente, ca de exemplu: sursa auxiliara de energie, echipamente pentru circularea apei si pentru reglarea sistemului, vase de expansiune, vase de aerisire.

a1. Sistem cu circulatie naturala (termosifon) Apa circula prin convectie naturala intre captator si rezervorul de stocare - datorita diferentei de densitate care se stabileste prin absorbtia energiei solare. Pentru a evita inversarea sensului de circulatie al apei, ceea ce ar conduce la cedarea caldurii stocate catre mediul ambiant, se va respecta o distanta de min 0.3 m intre partea superioara a captatorului si partea inferioara a rezervorului, sau se va utiliza o supapa cu un singur sens. a2. Sistem cu circulatie fortata. Intr-un astfel de sistem rezervorul de stocare poate ocupa orice pozitie fata de captator. Circulatia apei intre captator si rezervor se asigura prin pompa, care este asistata de un regulator care comanda punerea in functiune a pompei atunci cand temperatura apei la iesirea din captator este cu un numar de grade mai mare decat temperatura apei la intrarea in rezervorul de stocare. Qzi = valoarea medie a densitatii zilnice a radiatiei solare incidente pe suprafata de captare, 2 2 Romania Qzi = 1300 Kcal/m zi (iarna)....6000 Kcal/m zi (vara). 2.5.2. Instalatii solare de incalzire a cladirilor. Exista daua sisteme de functionare a instalatiilor folosind energia solara, si anume: - sisteme active, care utilizeaza captatoare cu fluide intermediare si corpuri de incalzire; - sisteme pasive, care folasesc captatoare cu acumulare de caldura (de ex. panouri de beton), care au si rol de corpuri de incalzire. Incalzirea cladirilor necesita o cantitate insemnata de combustibil. In tarile cu clima temperata, cca un sfert din intreaga cantitate de combustibil este destinata incalzirii cladirilar. Incalzirea (pe baza energiei salare) se paate realiza in doua moduri, utilizand: - sisteme cu aer - mai simple, mai usor de intretinut, nu pun probleme legate de fierbere si inghet, nici de caroziune, dar sunt mai putin eficiente; - sisteme cu lichid - sunt mai compacte (ca volum), conduc la un consum mai redus de energie pentru pomparea fluidului purtator de caldura si se adapteaza mai usar sistemului clasic de incalzire. In continuare, vom prezenta schematic, cele mai raspandite sisteme.

A. Sisteme active Particularitati ale acestor instalatii: fluidul purtator de caldura dispune de un nivel energetic redus (<50C); presupune existenta unei surse (clasice) de adaos datorita caracterului aleator al energiei solare; din aceleasi considerente, sunt necesare instalatii de reglaj si automatizare performante; aspectul economic, avand in vedere ca cererea de caldura este maxima, cand energia solara e minima. B. Sisteme pasive Aceste sisteme utilizeaza 0 structura captare - stocare - distributie integrata in elementele de arhitectura. Sistemul de incalzire solara care foloseste ca element incalzitor peretele - captator, poarta numele initiatorilor sai Trombe - Michel. Un alt sistem de incalzire pasiva este cel cu aeumularea in plansee - Skyterm utilizat pentru incalzirea si climatizarea unor case eu un singur nivel, construite in zone aride. In timpul iernii, in zilele insorite, razele solare incalzesc apa, apa incalzeste tavanul metalic, care apoi cedeaza caldura - prin radiatie si convectie, evident daca panoul izolant este deplasat. In timpul noptii panourile sunt readuse deasupra sacilor pentru a evita pierderile de caldura catre mediu. Pe timp de vara, operatiile se inveseaza. C. Pompe de caldura Pompele de caldura constituie, in esenta, o instalatie termica, care, folosind energia electrica pentru actionarea unui compresor, extrage caldura dintr-un mediu (sursa) cu temperatura scazuta si o cedeaza altui mediu cu temperatura mai ridicata. Pentru ca performantele unui captator sunt mai bune, la temperaturi mai scazute, iar performantele unei pompe sunt mai bune, cand temperatura sursei e mai ridicata, s-a ajuns la o idee a utilizarii captatoarelor solare drept surse pentru pompele de caldura. In sezonul rece, energia solara captata ziua este stocata in primul rezervor. Pompa de caldura extrage caldura din primul rezervor si o cedeaza, la nivelul de temperatura ceruta in rezervorul 2, de unde e folosita pentru incalzirea incaperilor. In sezonul cald se inverseaza conexiunile pompei, ceea ce determina racirea incaperii. 3. ENERGIA EOLIANA 3.1. Generalitati Vanturile sunt formate din cauza ca soarele nu incalzeste uniform Pamantul, fapt ce creeaza miscari de aer. Acestea prezinta variatii in functie de ciclul zi - noapte, de succesiunea anotimpurilor, fiind influentate in mare masura de nebulozitatile meteorologice si de formele de relief. Caracteristicile vantului care influenteaza eficienta conversiei sunt: viteza vantului, directia predominanta si orientarea lui, frecventa, variatia vitezei pe inaltime, influenta reliefului si densitatea aerului in functie de altitudine. Viteza vantului depinde de gradientul baric si creste cu inaltimea fata de sol. Deoarece puterea vantului este direct proportionala cu densitatea, rezulta ca aceasta este aproximativ cu 20% mai mare la nivelul marii fata de munte, la aceeasi viteza a miscarii maselor de aer. Energia eoliana este o sursa de energie regenerabila si nepoluanta. Energia eoliana sau energia vantului a fost valorificata din cele mai vechi timpuri, in domeniul navigatiei cu panze, a moraritului (mori de vant) si la pomparea apei. De data recenta, cercetarile si dezvoltarea industriala in domeniul instalatiilor actionate de vant, s-au desfasurat pe o gama larga de puteri si pentru destinatii foarte variate: Instalatii de mica putere: - pentru pomparea apei - in gama 1-2.5kW s-au realizat si la noi in tara, pentru viteze ale vantului V vant < 8 m/s (asa numitele motoare multipal); - pentru produce rea energiei termice, respectiv pentru incalzirea apei calde de consurn de la 20C la 60C, dar debite relativ reduse de cca 20-25 l/h; acestea se bazeaza pe principiul franei hidraulice; - pentru producerea energiei electrice, a unor mici consumatori izolati; pot produce puteri de 1-10kW;

- Instalatii de puteri medii si mari - cu posibilitati de racordare la sistemele energetice nationale: s-au realizat generatoare cu puteri in gama 10-100kW frecventa, iar realizarile recente extind domeniul pana la ordinul 5MW. Desi Romania beneficiaza de un potential eolian semnificativ, estimat la o valoare de 23TWh/an, acesta a fost exploatat in mica masura pana in prezent. Exista cateva proiecte de anvergura din zona Dobrogea (Fantanele si Cogealac), sudul Moldovei (intre Bacau si Galati), Banat (zona Orsova.etc. care va propulsa Romania intre tarile care exploateaza energia vantului, cum sunt in prezent Germania, Spania, Tarile Scandinave, SUA, Canada, etc. Problema delicata care se ridica in tara noastra, este legata de capacitatea sistemului electric national de a prelua, transporta si distribui energia electrica ce ar putea fi produsa prin conversia energiei vantului. Ca si posibilitati de conversie, energia vantului poate fi convertita fie direct in energie mecanica si utilizata ca atare, fie in energie mecanica si apoi in energie electrica, Aceasta din urma prezinta indubitabil un interes mai extins. 3.2. Conversia energiei eoliene in energie electrica Energia cinetica din vant este utilizata pentru a roti turbine, care genereaza electricitate. Pentru a fi eficiente, acestea necesita o viteza a vantului de minimum 5.5 m/s. De altfel, functionarea elicelor este coroborata cu viteza vantului, avand limitari, dupa cum urmeaza: Viteza minima la care sunt puse in functiune elicele, este de cca 4 m/s, iar cea maxima de 30-35 m/s, viteza la care se intrerupe functionarea acestora, pentru a se evita deterioararea lor. In urma unor studii a rezultat ca viteza optima a vantului pentru care eficienta conversiei este maxima se situeaza la o valoare de 14-16 m/s. Turbinele de vant pot fi cu axa orizontala sau verticala. 4. ENERGIA VALURILOR In lume exista multe brevete de instalatii care reprezinta solutii de conversie a energiei valurilor. In principiu, acestea transforma energia cinetica si potentiala a valurilor in energie electrica, prin intermediul unui generator de curent. Capturarea si transformarea energiei valurilor necesita un studiu local pentru fiecare amplasament, motiv pentru care nu a gasit o larga implementare in practica. Momentan, se utilizeaza pentru satisfacerea necesitatilor locale de energie, cum ar fi: iluminarea digurilor, semnalizarea cailor de navigatie, surse de rezerva pentru faruri, pomparea apei in unele instalatii de epurare, etc. Densitatea de energie a valurilor care se rup pe o coasta favorabila poate atinge 40 MWIkm. In ce priveste litoralul Marii Negre, din masuratorile si estimarile facute rezulta pentru adancimi mai mari de 25 m, cifra de 54.500 Kw/h/(man) pentru potentialul energetic brut, respectiv 8.3 kW/m, pentru putere medie specifica, la 25% calm. In calculul de evaluare a energiei brute, dintre elementele valurilor (inaltime, perioada si lungime de unda), rolul preponderent il joaca inaltimea valului, intrucat energia este proportionala cu patratul acesteia. Inaltimea medie a valorilor maxime inregistrate la punctele de observatie din Constanta si Mangalia, indica cifre, in general, sub 1m, chiar daca accidental au fost sesizate in dreptul coastelor romanesti valuri de 9-10 m. In consecinta, dispozitivele de captare trebuie concepute astfel incat, sa poata prelua o gama cat mai mare de valuri, in special din categoria celor mici. Pentru acestea sunt eficienti captatorii plutitori, cu actiune directa asupra generatorilor electrici liniari. Din punct de vedere a principiilor de functioanre, instalatiile de conversie a energiei valurilor, pot fi clasificate in doua categorii: Instalatii in care se obtin, dupa prima treapta de conversie, cupluri sau forte mari; Instalatii in care se obtin, dupa prima treapta de conversie, viteze unghiulare sau liniare mari. Dintre solutiile de captare, cele mai cunoscute sunt urmatoarele: Solutia japoneza a pistonului lichid; solutia engleza cu vane oscilante; solutia germana cu dublu piston; solutii romanesti: cu generator liniar extern, cu elice unisens, cu captator plutitor si generator electric rotativ, cu rotor orizontal in carcasa.

Cu tehnica actuala, randamentul instalatiilor de captare a valurilor, nu este foarte ridicat, incarandu-se intre cca 15 - 50 %, functie de solutia si conditiile de aplicare. In tara noastra a existat o preocupare sustinuta a cercetatorilor pentru gasirea de solutii alternative de producere a energiei. De exemplu, amplasarea unei centrale marine cu instalatii de captare a energiei solare, eoliene si a valurilor, in apele teritoriale ale Romaniei, dincolo de linia neutrala, ar fi justificata din considerente energetice si economice. Cele trei forme de energie se complementeaza reciproc, tinand cont ca energia valurilor si a vanturilor este maxima iarna, iar insolatia este maxima vara. 5. ENERGIA GEOTERMALA Interiorul Pamantului este alcatuit de la exterior spre interior, din urmatoarele zone: scoarta terestra, manta, nucleu extern si nucleu intern. Ca si curiozitate, temperatura estimata in centrul pamantului pare sa aiba o valoare de cca 6000C, respectiv adancimea cuprinsa in intervalul 5000- 6378 km. La modul cel mai general, prin energie geotermala intelegem energia termica a scoartei terestre, care are o adancime cuprinsa intre 0 - 100 km. Cu cat se coboara mai adanc in interiorul scoartei terestre, temperatura creste si energia geotermala poate fi utilizata (teoretic) tot mai eficient. Practic insa, costurile de forare cresc peste anumite adancimi. Energiei geotermala poate fi clasificata din punct de vedere al potentialului termic in: energie geotermala de potential ridicat; aceasta poate fi transformata direct in energie electrica sau termica; energie geotermala de potential scazut, care poate fi folosita exclusiv la incalzire. Energia geotermala de potential scazut este disponibila chiar la suprafata scoartei terestre, ceea ce reprezinta un avantaj. Dar, spre deosebire de energia geotermala de potential ridicat, pentru a fi utilizata, aceasta necesita echipamente speciale pentru ridicarea temperaturii, si anume pompele de caldura, care functioneaza pe acelasi principiu cu masinile frigorifice. Energia geotermala a fost valorificata pentru incalzirea locuintelor si prepararea apei calde menajere prin intermediul schimbatoarelor de caldura (cel mai frecvent cu placi), prin utilizarea caldurii apelor geotermale sau provenita din gheizere. Dintre tarile care beneficiaza si utilizeaza acest potential, se numara: Islanda, SUA, Rusia, Filipine, Kenia, Costa Rica, etc. 5.1. Ape geotermale Subsolul contine formatii poroase in care sunt depozitate cantitati mari de apa, cu temperaturi variabile intre 30C si 150C, si a caror existenta se manifesta in unele cazuri, sub forma izvoarelor termale de suprafata. Prin captarea acestora, cu ajutorul forajelor, s-a creat posibilitatea utilizarii pe scara larga a energiei (caldurii) geotermale, in special pentru prepararea apei calde de consum, respectiv pentru incalzirea cladirilor civile, industriale si agrozootehnice. De exemplu, In Islanda, mai mult de 50% dintre constructii sunt incalzite cu ajutorul energiei geotermale. Potentialul geotermic al Romaniei este semnificativ, si anume este distribuit in Campia de Vest , in depresiunea getica (Cozia - Caciulata) si Platforma Moesica (zona Bucuresti). Folosirea apelor geotermale in domeniul constructiilor, necesita cunoasterea unor probleme: panzele de ape geotermale (a.g.) trebuie sa furnizeze un debit constant, la o temperatura constanta, ceea ce presupune necesitatea utilizarii unor pompe pentru aducerea acestora la suprafata; pentru a nu se influenta puturile forate intre ele, se impune stabilirea unei distante optime intre acestea (cca 1000m); costurile pentru realizarea unui foraj sunt ridicate; distanta optima sursa - consumator (pentru tag= 90C) este <= 20km; pentru valorificarea intregului potential termic al sursei geotermale se vor intercala si alti consumatori: solarii, ape balneologice, piscicultura, in care scop se va reduce tag=30C; apele geotermale contin gaze: 30% CO2, 17% CH4, si prezinta un grad mare de mineralizare; acestea pot determina depuneri pe peretii conductelor, ceea ce conduc la obturarea sectiunii conductelor; prezinta un nivel de radioactivitate naturala (uraniu, radiu, radon), care trebuie verificat periodic; din acest motiv NU se recomanda folosirea apelor geotermale pentru nevoi

menajere. Apele geotermale se clasifica in: (a) Ape conventional pure -- nu polueaza mediu ambiant si se pot folosi direct in instalatii; (b) Impure -- nu prezinta pericol pentru mediu inconjurator, dar din cauza continutului de saruri (care determina depuneri) se recomanda utilizarea schimbatoarelor de caldura intermediare; (c) Ape, mineralizate -- nu polueaza mediul, nu pot fi folosite direct in instalatie, dar dupa racire in schimbator e tratata chimic si valorificata in agricultura. (d) Puternic mineralizate -- polueaza mediul si necesita utilizarea schimbatoarelor de caldura, dupa care, apa geotermala racita, este reinjectata in puturi speciale; 5.2. Instalatii de incalzire utilizand ape geotermale In comparatie cu instalatiile clasice de incalzire, cele cu apa geotermala prezinta avantaje energetice, si anume: pot fi valorificate la scara industriala eu mijloace relativ simple si cheltuieli scazute, nu depind de factorii elimatici si nu sunt poluante. Acestea, se clasifiea dupa mai multe criterii: dupa calitatea apei, pot fi: instalatii eu racordare directa a consumatorilor; instalatii eu racordare indirecta a consumatorilor; dupa cantitatea de apa in scopul asigurarii debitului de caldura necesar, instalatiile de incalzire pot fi: eu acumulare de caldura; fara acumulare de caldura; dupa modul de asigurare a parametrilor agentilor termici la consumatori, pot fi: cu reglaj calitativ; cu reglaj cantitativ; dupa natura sursei de adaos pentru completarea incalzirii geotermale, pot fi: scheme care folosesc caldura suplimentara de la centrale sau puncte termice; scheme prevazute cu pompe de caldura. 6. ENERGIA BIOMASEI Biomasa reprezinta materia organica care nu intra in categoria fosilelor. Detaliat spus, biomasa cuprinde materia formata din totalitatea organismelor biologice in viata sau nu, cu exceptia masei biologice care a fost transformata prin procese geologice in substante fosile, cum este carbunele, petrolul sau gazul natural. Aceasta este singura forma de energie regenerabila care, daca nu este folosita, produce un efect negativ. Formula chimica pentru biomasa este C6H10O5. Avantajul esential al bioconversiei ramane costul redus al biomasei. Dintre dezavantajele instalatiilor de producere a energiei care utilizeaza asa numita energia verde, amintim: randament de conversie scazut, necesitatea suprafetelor de teren, variatiile productiilor sezoniere (la cele vegetale), volumul mare in stare proaspata - care ridica probleme de transport, depozitare, utilizare dupa nevoi. Numeroase cercetari au avut ca obiectiv "culturile energetice" cuprinzand biomasa ligno - celulozica provenita din domeniul forestier si agricol, plantele alcooligene (plante bogate in glucide: cartof, cereale, sfecla, trestie de zahar), plante pentru hidrocarburi si biomasa acvatica. Dintre cele din urma, care furnizeaza combustibili lichizi usor utilizabili, amintim alga verde "Batriococcus Braunii", care contine hidrocarburi apropiate de petrolul brut. Produsul de baza care poate fi valorificat din energia biomasei este biogazul. Utilizarea dejectiilor animaliere si a apelor uzate pentru producerea de gaze carburante, prin fermentare anaeroba, a capatat deja o larga raspandire atat pentru micii consumatori (gospodarii individuale), cat si in instalatiile centrale de incalzire. 7. ENERGIA DEGAJATA PRIN PROCESE CHIMICE. PRODUCEREA SI UTILIZAREA HIDROGENULUI. 7.1. Generalitati.

Ideea utilizarii hidrogenului ca si combustibil a fost vehiculata inca din 1874 in literatura stiintifico - fantastica (J. Verne - Insula misterioasa), sugerandu-se ideea ca in momentul epuizarii resurselor de combustibil fosil, hidrogenul va deveni o alternativa inepuizabila de energie. Aceasta idee este sustinuta si de faptul ca hidrogenul (in combinatii cu alte elemente) reprezinta constituentul principal al universului; la nivelul Terrei rezerva de hidrogen este de cca 16 1.5x 10 tone. Mai apoi, prin descoperirea procesului de electroliza, a celulei galvanice de combustibil, prin reusita transformarii unor motoare cu aprindere interna ale unor vehicule astfel incat acestea sa functioneze pe baza de hidrogen, a devenit tot mai evident ca hidrogenul poate fi folosit ca si sursa energetica. In urma unor programe de cercetare de anvergura (SUA), s-a ajuns la concluzia ca hidrogenul este un purtator de energie ideal care poate rezolva atat criza energetic a cat si cea a protectiei mediului, hidrogenul fiind un element nepoluant. Hidrogenul este inflamabil si poate reactiona periculos in anumite conditii. De aceea, la fel ca si alti combustibili inflamabili (inclusiv gazele naturale si gazolina) trebuie tratat in mod responsabil. De asemeni, hidrogenul este inodor, incolor si insipid, astfel incat este imperceptibil de catre simturile umane. Are o forta de difuzie mare (de cca 3.8 mai rapida decat a gazelor naturale), ceea ce inseamna ca se dilueaza rapid intr-o concentratie non-inflamabila. H2 se ridica de cca 6 ori mai rapid decat gazele naturale, adica cu o viteza de 20 m/s. Deci, la o eventuala scurgere, s-ar putea aduna in zone nedetectabile (tavan, colturi), ceea ce reprezinta un dezavantaj. De aceea se impune utilizarea senzorilor de H2, deoarece nu s-a gasit o solutie de tipul mercaptanul de la gaze, care sa nu contamineze celule de hidrogen. 7.2. Produce rea hidrogenului. Hidrogenul se poate obtine din resurse fosile, din energie solara, eoliana, nucleara sau geotermica. Tehnologia de producere consta in descompunerea materiei prime sau a compusilor care contin hidrogen. a) Tehnologii electrochimice - folosesc ca materie prima apa, iar ca si energie curentul electric (al) sau radiatiile solare (a2). a.1. Electroliza Electroliza presupune trecerea unui curent electric prin apa, ceea ce determina reactii chimice la electrozi. Electrozii recomandati pentru obtinerea H2 pur sunt cei de platina.Electrodul incarcat negativ este catodul, iar cel incarcat pozitiv se numeste anod. Pentru ca apa pura este slab conducator de electricitate, in apa se dizolva acizi sau baze. La trecerea curentului electric prin electrolit (apa + solutia ionica), are loc un transfer de ioni. Astfel, ionii pozitivi - cationii se deplaseaza spre catod, iar ionii negativi - anionii, sunt atrasi de anod. La catod are loc reducerea cationilor, iar la anod oxidarea anionilor. a.2. Proces fotoelectrochimic Acest tip de producere a H2 foloseste radiatia solara ca si energie primara. Catodul (-) este metalic, Anodul (+) este un semiconductor, iar electrolitul sub forma lichida este apa in solutie. Cand lumina cade asupra semiconductorului, o parte din aceasta este absorbita si genereaza electricitate, care in continuare este folosita pentru electroliza apei. Procesul consta in trei etape: (1) Fotogenerarea purtatorilor de sarcina la semiconductor (electroni si spatii lasate libere de electroni); (2) Migrarea spatiilor libere spre interfata dintre semiconductor si electrolit, respectiv migrarea electronilor spre catod prin circuitul exterior. Spatiile libere (locul lasat liber de e ce au migrat) sunt considerate ca entitati independente. (3) Reactia de oxidare a apei in H+ si 02 la anod, respectiv de reducere a ionilor W in H2 la catod. b) Tehnologii biologice -- utilizeaza ca materii prime apa sau biomasa, iar tehnologia utilizata contine activitati naturale biologice ca de exemplu fotosinteza sau fermentatia. Ca materii prime se pot utiliza de asemenea, si alte organisme naturale sau modificate genetic, care prin natura lor genereaza anumite activitati biologice necesare producerii hidrogenului. Fotosinteza, adica capturarea energiei solare si descompunerea apei:

Producerea hidrogenului prin intermediul enzimei catalizatoare "hydrogenases": c) Tehnologii termochimice Tehnologiile termochimice de producere a hidrogenului folosesc ca si energie caldura si reactiile chimice pentru a converti materia prima pe baza de hidrocarburi in hidrogen. c.1. Reformarea pe baza de abur a metanului. Este tehnologia cea mai utilizata de producere a H2 si consta in aplicarea unei energii sub forma aburului de inalta temperatura asupra metanului ce contine hidrogen